Cântecul nebunului

[Better Off Alone]

Salut ^^
Ţi-am promis că îţi voi lăsa şi eu un comentariu şi iată-mă aici. Scuze că nu am lăsat aseară, dar am fost prea obosită şi nu mai gândeam prea clar, dar azi nu mă opreşte nimeni şi nimic.

Când mi-ai spus că vei mai avea un fic am fost foarte nerăbdătoare să îţi cunosc ideea, să văd ce fel de fic va fi, iar când am văzut că ai postat aseară am fost în culmea fericirii şi m-am pus imediat să citesc.
În primul rând vreau să te felicit pentru acest prolog care te frapează imediat. Sincer, mă aşteptam la ceva foarte bun, dar nu mă aşteptam la asta. Am putut recunoaşte în fiecare rând, în fiecare cuvânt profunzimea atât de specifică ţie, profunzime ce pe lângă faptul că te impresionează, te lasă şi fără cuvinte. Stilul tău a fost clar imprimat pe tot parcursul prologului.
Impresia creată după ce citeşti este foarte puternică, nu rămâi indiferent după ce ai terminat de citit, eşti copleşit de toate gândurile fetei, toate trăirile ei pe care tu le-ai transpus într-o manieră impecabilă în scris.
Ai reuşit să dezvălui personalitatea fetei sau cel puţin o parte din ea, lucru ce pe mine mă încântă. După cum am mai menţionat, descrierea ta este perfectă în tot sensul cuvântului. Sânziana este într-adevăr o fiinţă complexă, maturizată înainte de vreme, ce a trecut prin multe, ajungând astfel să înţeleagă lumea, să vadă dincolo de privirea superficială a celorlalţi. Gândurile şi sentimentele ei arată clar acest lucru.
Mi-a plăcut mult trecerea bruscă de la confuzie la tristeţe, apoi la dispreţ faţă de propria persoană, apoi la disperare, chiar dorindu-şi moartea, dar prezenţa lui Mircea o salvează, ducând-o într-o stare de dragoste copleşitoare. Fiecare trecere, fiecare schimbare de stare şi fiecare stare în sine au fost foarte bine conturate, chiar perfect după părerea mea. Am putut înţelege, ba chiar simţi tot ce trăia fata, acel haos din mintea şi sufletul ei. După cum am mai spus, Sânziana este foarte profundă prin orice mişcare pe care o face, totul are un înţeles ascuns, trebuie doar să priveşti cu atenţie şi îţi dai seama.
Ai precizat că va fi ceva original, neutilizat până acum şi tragic, iar acest lucru se observă din prima, precizarea ta e mai mult de umplutură pentru că e absolut imposibil să nu îţi dai seama de originalitatea şi profunzimea ideii.
De asemenea îmi place şi faptul că aţi pus versurile poeziei, aşa putem face conexiunea dintre idee şi poezie, doar aţi spus că există o conexiune şi că aţi folosit acea poezie drept sursă de inspiraţie.
Titlul îmi place mult şi abia aştept să îl înţeleg pe deplin, să îi văd semnificaţia. La început am fost cam şocată când am citit titlul, dar după ce am văzut cam cum stă treaba şocul s-a diminuat.
Cu tendinţa de a mă repeta îţi spun că acest prolog te frapează pur şi simplu, că a fost foarte complex şi mie mi-a plăcut foarte mult. M-a impresionat de-a dreptul, deci chiar nu am cuvinte prin care să spun cât de mult mi-a plăcut, parcă pun în umbră adevărata valoare, dar măcar am încercat să îmi formulez opinia.
Te felicit încă o dată. Aştept next-ul, deci mult succes, Paradox.
Spor la scris şi multă imaginaţie.