Heroina sufletului - Return to innocence

[LivingInYourLettersMikela]

Hei sunt noua pe aici si m-am gandit sa postez si eu ceva facut de mine.. nu stiu cat de bun este dar prefer sa las la aprecierea voastra. Multumesc! si + ca sfaturile voastre mi-ar fi de ajutor:D .. kisses:*

__________________________________________



Chapter 1:

Si ce? Ce conteaza ca ,candva ,cineva a facut ce a vrut din mine?… folosindu-se de sentimentele mele. Hah eram deja obisnuita ca lumea sa ma creada indeajuns de proasta incat sa ma foloseasca. Stiu ca in viata nimic nu e simplu,nimic nu se obtine cu usurinta si pentru asta inca lupt in continuare cu zambetul pe fata,probabil sunt printe putinii care gandesc asa.Indiferent cum se comporta lumea eu continui sa o respect si sa fiu draguta deoarece am invatat cu trecea timpului ce inseamna sa platesti pentru fiecare greseala in parte.Stiu ca intr-o zi va aparea soarele si pe strada mea , ca voi fi si eu fericita macar pentru o zi.. asa cum merit. Am o credinta incredibila. La cei cincisprezece ani ai mei sunt o invingatoare …. Un zgomot rasuna in toata camera trezindu-ma din visare. Priveam acel obiect,pe micutul ecran..era afisat un nume. Am tras aer in piept si am raspuns hotarata.
- Buna Mihai!
Mihai era un bun prieten , care imi aducea mereu zambetul pe buze.. si vorbind de buze… de buzele lui.. ah! Pot spune ca avea un bot adorabil mai ales cand facea pe suparatul ,cel putin ador cand cineva face acea fata inocenta .. revenind la discutie:
- Hei Ankutic , ce faci? Aseara ai adormit , nu mi-ai mai dat nici un semn… (folosind o voce dezamagita)
- Ah , imi cer mii de scuze doar ca sti… chiar nu am avut chef de nimeni ! (am oftat)
- Am inteles.. pai ne auzim mai tarziu atunci,poate mai iesi si tu din cartierul ala al tau! (Mi-a spus acesta incepand sa chicoteasca)
- Desigur! ‘ai te puppp… (am sarutat telefonul , tipic mie .. hihi)

Dupa aceasta conversatie, si dupa minute indelungate in care am stat nemiscata,m-am hotarat sa intru in baie .. si sa fac un dus. Aveam nevoie.
Dupa circa 30 min am iesit , imbracandu-ma in ceva lejer.. anume: o pereche de jeansi, un maieu gen gogosar iar in picioare mi-am luat o pereche de sandalute de aceiasi culoare ca maieu-l (albastre).. in fine, au mai trecut inca 20 de minute si eram gata de o “plimbarica”,
Mergand tacuta pe strada , nestiind pe ce lume sunt mi-am amintit de acel loc in care mergeam cu o persoana speciala mie. Acea persoana m-a abandonat acum cativa ani… motivul: Despartirea parintilor lui… ah si m-am dat de gol , da era un el.. pot spune ca l-am inteles si ca eram niste copii , inca sunt un copil dar acea plecare m-a dezamagit.. oricum , acel loc era unul superb , era un parc , un parc neobisnuit … avea cateva alee, cateva bancute foarte departate si ceea ce imi placea mie .. acel lac linistit… lacul unde mergeam eu cu EL si povesteam pana noaptea tarziu indifferent daca a doua zi era scoala.. noi ne petreceam timpul acolo cam 5-6 ore pe zi. Asteptam stelele si le priveam.. eram imbratisati.. pot spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea.. el ma proteja ,era alaturi de mine.Pe acea vreme nimeni nu ma credea proasta . Dar revenind in prezent , m-am hotarat sa merg intr-acolo.
Am privit acel copac.. copacul meu , al nostru? Nu intelegeam de ce ma mai gandeam la el.. de ce nu am putut sa il uit.. sunt un copil si singurul lucru in aceasta viata e ca inca nu imi pot permite sa simt ceva.. nu acum!
-Ce tot fac? Vorbesc singura! Of..
Unele fete ce-au trecut pe langa mine au inceput sa imi arunce priviri increzute.. si sa susoteasca una alteia ceva despre mine.. probabil radeau in gandul lor si ma faceau nebuna.. sau mai rau.. nici nu-mi pot imagina. Stiam ca nu eram atat de simpatica la prima vedere,adica ce vorbesc.. eram ! doar ca nu pentru ele.. niciodata nu m-am inteles cu fetele,erau invidioase si imi vroiau doar raul nu inteleg de ce. Sincera sa fiu am avut multe prietene dar toate s-au dovedit a fi .. FALSE! Una singura a fost langa mine,si inca este. Iar am intrat in gandurile mele,dar de aceasta data era in gand si nu cu voce tare. Am rasuflat usurata.Din departare s-a auzit un strigat.. cand m-am desteptat din visare am observat ca cineva se luase de acele “pipite” (asa le numeam eu,hihi). Le ruga sa ma lase in pace si sa nu mai fie rautacioase.. cel putin asta am inteles.. era la o departe destul de mare.. fara sa-mi dau seama eram langa copac,si priveam spre acel loc unde Acel cineva vorbea cu fetele Acelea si “le certa” , oarecum! Ce tot gandesc atat? Nici nu il cunosc,sau sa le cunosc.. de ce s-ar certa cu ele pentru o necunoscuta.. am putut vedea siluetele venind spre mine. Acele fete si Acel Cineva. Dar de ce? Si in plus cine era? Ce vroia?sau … vroiau? Incet se apropie de mine cu pasi marunti… Erau la o distanta milimetrica dar tot nu stiam cine e acel baiat.

-Buna! (mi s-a adresat EL)
- B..Buna! (am soptit,speriata..iar el simtind teama din glasul meu a zambit)
-Nu fi speriata , nu iti fac nimic sau mai bine spus “facem”.. cele doua fete vor doar sa isi ceara scuze ! (aruncadu-le o privire dura celor doua,iar acestea au scos un mormait)
-Scuza-neee….!Multumit? acum trebuie sa plecam,Pa!aceste cuvinte au fost rostite din gura uneia dintre fete,cred ca avea in jur de saptisprezece ani .. in fine,am ramas tampita oricum. Cine era? Si de ce a facut asta? Sincer eram obisnuita cu astfel de chestii,eram obisnuita sa fiu considerata ciudata orasului. Si asta din simplu’ motiv ca eram diferita?!
- Stiu ca nu ma cunosti,dar,eu stiu cine esti si cum esti! (am putut citi seriozitatea din chipul lui)
- Imi poti spune ce vrei de la mine? Deja imi pierdusem rabdarea si era prea multa tensiune .. off
- Vi des pe aici? (incercand sa schimbe subiectul, am izbucnit de nervi deoarece a inceput sa imi sune acel telefon cu acea melodie enervanta.. am raspuns,era mama..)
Eram intoarsa cu spatele catre acesta fiindca aveam o discutie aprinsa cu adorabila femeie ce mi-a dat viata si nu vroiam sa creada si acest cineva ca sunt o descreerata,dupa 10 minute de predici , am revenit cu picioarele pe pamant asta imediat dupa ce printe dintii mei si-a facut loc o injuratura cat toate zilele,m-am intors dar acesta lipsea,l-am cautat cu privirea dar nu mai era , injurand tot drumul spre casa , in minte mi-au aparut aceste ganduri: … daca nu-l voi mai intalni? Daca nu voi sti cine e , si de ce a facut asta pentru mine? O necunoscuta… mi-au ramas intipariti ochii lui mari si verzi , parul lui saten cu acea sclipire oferita de arzatorul soare! Am intrat in casa.. si am fugit in camera mea , incercand sa adorm si sa visez la acest baiat anonim , care , mi-a dat fiori..prin simplele lui vorbe! Oare , il voi revedea?