Oare cât? (SasuHina)

[Abbeh.]

@Denissu, iți mulțumesc că încă citești ce scriu eu având în vedere că am fost cam bătută în cap și am fugărit acțiunea aia ca pe nu știu ce... :)). Sper să citești în continuare.
@Sephorra, nu ai fost dură, exact asta vreau, exact așa cum i-am spus și lui Denissu, am fost bătută în cap cu acțiunea. :)). Sper să citești în continuare.
Si acum, nextul.

Capitolul 7:

-Hinata Hyuuga la telefon?
-Mda. Cine e?
-Sunt Ayuka Nashimiki, de la spitalul județean. Te-am sunat în legătură cu postul acela.
Oh, da. Am uitat cumva să menționez? Sigur că am uitat, doar asta s-a întâmplat acu, destul de mult timp. Mda, o liceeancă să lucreze la spital. Mai mult ca sigur că va omorî pacienții. Ei bine, nu. Cum am spus și acum ceva vreme, locuiesc singură, deci trebuie să am grijă de mine și de viitorul meu. Sunt în ultimul an de liceu, așa că m-am interesat la ce facultate aș putea intra. Am optat pentru cea de psihologie, unde voi intra cu brio, la notele mele. Ei, un chiul mic n-are nimic. Profesorii știu că sunt imprevizibilă, dar cu toate astea sunt o elevă bună. Așaa, și directoare facultății mi-a spus că va fi nevoie sa fac și ”practică”, așa că am avut ambiția de a începe chiar de acum. Și m-am interesat, dar nu credeam că voi primi postul de ajutor de psiholog, așa că am preferat să tac din gruă decât să mă amăgesc singură.
-Oh, sigur! Mă bucur că m-ați sunat.
-Păi, de fapt, te-am sunat să te anunț că ți-am trimis si un mail, și în caz că nu aveai timp să îl citești, am decis să te anunț telefonic că ai primit slujba.
-O Doamne! Vă mulțumesc enorm. La revedere.
-La revedere.
Uh, mă simt atât de euforică. Nu îmi vine să cred că am primit slujba, e minunat. Mă îndrept către baie și dau drumul la apă să se scurgă din cadă. Nu mai am chef de baie, am s-o sun pe Sakura să sărbătorim. Doar noi două, așa cum era mai demult. Va fi minunat. Mă îndrept către dulap de unde îmi iau o pereche de blugi gri, un tricou lung până sub fund galben și un hanorac negru cu mici steluțe galbene pe el. Îmi iau adidașii mei atât de simpli, mobilul, cheile, și ies.
Pe scări încerc să o sun pe Sakura, dar nu răspunde. Mai sun o dată:
-Alo, ce faci Saku?
-Eu bine, tu?
-Bine, păi voiam să ieșim în oraș, dacă poți veni.
-Cu ce ocazie?
-Păi, am o slujbă.
-Serios? Asta e grozav, dar nu pot veni. Îmi pare rău, am o înâlnire cu Itachi chiar acum.
-Nu e nimic, sărbătorim altă dată. Distracție plăcută.
Apoi am închis. Minunat. De când până când asta cu Itachi? Probabil că vrea să se apropie de mitocanul de Sasuke prin Itachi. Și Itachi vrea numai s-o fută. Uneori e tare idioată fata asta. Uneori? Eh, doar când e vorba de Sasuke.
Mă îndrept spre terasă și mă așez la o masă oarecare. Un chelner vine și îmi ia comanda. Îi spun că doresc o înghețată de banane cu toping de ciocolată și o apă minerală, apoi pleacă. După jumătate de oră în care am tot înjurat, mi-a adus comanda. Bine de știut: nu mai vin la terasa asta. Savurez înghețata de parcă ar fi ultima, plătesc consumația și îmi iau apa minerală cu mine. De plictiseala am decis să fac ”curățenie” prin telefon, așa că nu prea eram atentă la drum. Și, buf!
-Tu nu te uiți pe unde mergi?
-Helăău, ești chior? Nu vezi că eram cu ochii în telefon?
-Oh, serios? Atunci scoate-i naibii de acolo.
-Idiotule!
Doamne, era Sasuke. Băiatul psta mă scoate din minți. Dau să plec și mă prinde de mână.
-Hei, nu ai vrea să bem un suc?
Am început să râd. Dar un râs isteric.
-Copile, te-ai lovit la cap?
Se strâmba la mine și îmi răspunde:
-Voiam să fiu politicos! Doar și tu voiai să sărbătorești.
-De unde știi?
-Sakura mi-a spus. E la întâlnire cu frate-miu.
-Mda știu. Cred că deja o și fute.
-Eu cred că deja dorm.
-Ce? L-am întrebat râzând.
-Adică deja i-a tras-o. Hai să bem un suc, te rog, în calitate de colegi.
-Bine.
M-am dus cu el la suc. Și am vorbit câte-n lună și în stele. Apoi am decis că e târziu și am plecat acasă. Am refuzat oferta lui de a mă conduce.
Am urcat treptele și am intrat în apartament. Foame nu-mi este, așa că nu mănanc. Mă duc să fac duș. Timp de cincisprezece minute mi-am răsfățat întreg trupul și am încercat să cânt pentru a-mi alunga gândurile ciudate ce îmi tot inundau mintea.
Cred că Sasuke e chiar de treaba, dar nu-l plac.
Ei nu? Pe cine încerc eu să păcălesc aici? Mă simt atrasă de el. Ce aiurea. Eu sunt doar o simplă colegă pentru el, plus că probabil o fi ca fratesu....