12-05-2010, 02:22 PM
CAPITOLUL 3-Amintindu-mi de tine(partea a 2-a)
Parca trezindu-se din transa,Hinata isi da seama ca nu e singura''Stai putin,eu cu cine vorbesc?!'Si brusc se intoarse si il vazu pe Sasuke sprijinit intr-un copac stind cu miinile incrucisate asteptind parca ceva.....
-Sasuke?!Ce cauti aici?Intreba Hinata cu un ton al vocii ridicat,suparata ca un intrus a intrat pe teritoriul ''Privat''si intrerupse linistea in care Hinata medita.
-Daca iti amintesti,acelas lucru te-am intrebat si eu pe tine cind te-am vazut jucindu-te cu mina in apa.....stii,peste tine pot da si lupii ca tu nu observi.Spuse Sasuke,atit de neatenta poti fi.
-Tu lucruri mai frumoase nu stii sa spui?Ah,nu-mi vine sa cred ca tu esti acelas baiat pe care l-am intilnit aici acum sapte ani!Esti de nerecunoscut.....Spuse Hinata apasat,in ochi citindui-se tristetea.
-Vrei sa spui ca tu esti acea fata care......
~Flashback~
Offfff,cine ma pus sa dorm inca cinci minute?Trebuia sa ma trezesc atunci cind a sunat ceasul!!!Si nici nu am reusit sa i-au micul dejun,si clatitele care le-a gatit mama aveau un miros asa placut si pareau atit de delicioase,dar am renuntat la ele!Pentru ce?Pentru a nu intirzia la academia in care m-au inscris parintii dupa ce m-am antrenat doi ani cu bunelul meu,legendarul Madara Uchiha,si parca nu am indeajuns de multe necazuri pe capul meu,mai e si faptul ca ieri ma mutasem in acest sat,unde locuiau parintii mei impreuna cu fratele meu si obosit fiind dupa grelele antrenamente a le bunelului,cum am ajuns in camera mea,cum m-am culcat si am adormit adinc si mult,atit de mult ca atunci cind m-am trezit era deja noaptea tirziu caci toti cei de acasa erau demult in lumea viselor,nestiind ce-i asteapta in viitorul apropriat.In orce caz cum m-am trezit noaptea,nu am putut sa fac nici o excursie prin sat ca sa cercetez locurie si in rezultat........acum hoinaresc intr-o padure,departe de civilizatie,pentruca m-am ratacit si probabil voi intirzia la academie chiar din prima zi!!!Bravo Sasuke!!!.....off poate am norocul sa gasesc pe cineva care sa-mi arate drumul.....Dar ce-mi vad ochii?....O persoana,in sfirsit!Acea persoana este o fetita!Nu este mai mare decit mine,dar uite cit de draguta este si pare atit de inocenta,nu ca mine,ma duc sa o intreb pe ea:
-M....m....ma scuzi,poti te rog sa-mi arati drumul spre sat si spre academie?''Sasuke,fii curajos,doar esti barbat si nu mai rosi,e doar o fata!Dar de ce nu scoate nici un sunet,poate nu m-a auzit',poate daca o sperii putin....''
-BOOOO
-Aoleu!Cine?Ce?Unde?Se agita fata speriata.
-Hahahahaha chiar te-ai speriat,imi cer scuze ca am actionat asa,dar am nevoe urgent de ajutor.
-Ce s-a intimplat si cum pot sa te ajut?Ma intreba bruneta cu ochii in pamint si rosie toata la fata.
-Pai sunt nou pe aici si m-am ratacit,spun eu cu mina dupa ceafa si ma intrebam daca nu pot sa-mi spui pe unde sa o i-au sa gasesc iesirea din padure si academia de ninja.
-Esti elev la Academia Ninja?Intreba fata mirata.
-Da,e prima zi,si se pare ca nu o sa fie una prea reusita.Ii raspund eu.N-ar trebui sa mergi si tu?
-Pai,doica ma antreneaza,in clanul meu exista regula ca acei care vor fi capul familiei,vor trebui sa se antreneze de un membru din clanul lor.Imi raspunse fata trista.
-Hai sa nu vorbim despre asta,ii spun eu pe un ton al vocii voios incercind sa o inveselesc,mai bine spune-mi drumul.
- Bine.Imi raspunde fata ziimbind angelic.Ce zimbet,tin minte ca m-am inrosit si la urechi numai din cauza asta.
-Esti pe drumul cel bun,mergi direct inainte apoi o ei la dreapta si mergi distanta de vreo cinci case si dai de academie.
-Multumesc.Ii raspund eu cu un zimbet pina la urechi.
-Cu placere,apropo imi cer scuze ca nu m-am prezentat ma numesc....dar nu sfirsi propozitia pina la urma ca un om inalt cu privirea aspra interveni in discutia noastra:
-Hinata,gata cu plimbarea,e timpul sa te apuci de antrenament si ti-am spus ca nu ai voie sa vorbesti cu strainii si indeosebi cu acel baiat.
-Dar de ce?Intreba fata care era fortata sa mearga spre iesire pentruca o tragea tatal ei de mina.
-Nu am timp sa raspund la intrebarile tale.
Pa Hinata,si sper ca o sa ne mai vedem,ma gindeam eu pe atunci.
~End of flashback~
''De atunci,n-am mai vazut-o,pina astazi si intre timp am si aflat de ce nu-i permitea Hinatei tatal ei sa vorbeasca cu mine,ma intreb daca ea stie''
-Ti-ai amintit si tu nu-i asa?Intreba Hinata zimbiind usor pe brunet.
-Mda si?Au fost alte timpuri,acum totul s-a schimbat,inclusiv eu asa ca sa nu.....
-Nu e nevoe sa sfirsesti fraza,stiu si singura i-o taia bruneta cu o voce tremurinda si o lua la fuga spre casa nemaiuitindu-se inapoi.Cum ajunse acasa intra in camera,se arunca pe pat si incepu sa plinga.Dorea sa se opreasca dar siroae de lacrimi ii curgeau incontrolabil pe fata.''Acum mi-am dat seama de unde-l cunosc,acea amintire care mi-a revenit in memorie dupa atitia ani,mi-a facut mai mult rau decit bine,Vazindu-l cit s-a schimbat cit si acea intimplare care ne-a legat in trecut face ca cuvintele reci care mi-le spune sa intepe si sa doara mai tare ca de obicei.....si tatal meu,care nu mi-a pemis sa vorbesc cu el....si nici eu pina acum n-am aflat de ce......foarte bine,daca acel baiat vrea razboi,va obtine unu!Spuse Hinata stergindu-si lacrimile.
Parca trezindu-se din transa,Hinata isi da seama ca nu e singura''Stai putin,eu cu cine vorbesc?!'Si brusc se intoarse si il vazu pe Sasuke sprijinit intr-un copac stind cu miinile incrucisate asteptind parca ceva.....
-Sasuke?!Ce cauti aici?Intreba Hinata cu un ton al vocii ridicat,suparata ca un intrus a intrat pe teritoriul ''Privat''si intrerupse linistea in care Hinata medita.
-Daca iti amintesti,acelas lucru te-am intrebat si eu pe tine cind te-am vazut jucindu-te cu mina in apa.....stii,peste tine pot da si lupii ca tu nu observi.Spuse Sasuke,atit de neatenta poti fi.
-Tu lucruri mai frumoase nu stii sa spui?Ah,nu-mi vine sa cred ca tu esti acelas baiat pe care l-am intilnit aici acum sapte ani!Esti de nerecunoscut.....Spuse Hinata apasat,in ochi citindui-se tristetea.
-Vrei sa spui ca tu esti acea fata care......
~Flashback~
Offfff,cine ma pus sa dorm inca cinci minute?Trebuia sa ma trezesc atunci cind a sunat ceasul!!!Si nici nu am reusit sa i-au micul dejun,si clatitele care le-a gatit mama aveau un miros asa placut si pareau atit de delicioase,dar am renuntat la ele!Pentru ce?Pentru a nu intirzia la academia in care m-au inscris parintii dupa ce m-am antrenat doi ani cu bunelul meu,legendarul Madara Uchiha,si parca nu am indeajuns de multe necazuri pe capul meu,mai e si faptul ca ieri ma mutasem in acest sat,unde locuiau parintii mei impreuna cu fratele meu si obosit fiind dupa grelele antrenamente a le bunelului,cum am ajuns in camera mea,cum m-am culcat si am adormit adinc si mult,atit de mult ca atunci cind m-am trezit era deja noaptea tirziu caci toti cei de acasa erau demult in lumea viselor,nestiind ce-i asteapta in viitorul apropriat.In orce caz cum m-am trezit noaptea,nu am putut sa fac nici o excursie prin sat ca sa cercetez locurie si in rezultat........acum hoinaresc intr-o padure,departe de civilizatie,pentruca m-am ratacit si probabil voi intirzia la academie chiar din prima zi!!!Bravo Sasuke!!!.....off poate am norocul sa gasesc pe cineva care sa-mi arate drumul.....Dar ce-mi vad ochii?....O persoana,in sfirsit!Acea persoana este o fetita!Nu este mai mare decit mine,dar uite cit de draguta este si pare atit de inocenta,nu ca mine,ma duc sa o intreb pe ea:
-M....m....ma scuzi,poti te rog sa-mi arati drumul spre sat si spre academie?''Sasuke,fii curajos,doar esti barbat si nu mai rosi,e doar o fata!Dar de ce nu scoate nici un sunet,poate nu m-a auzit',poate daca o sperii putin....''
-BOOOO
-Aoleu!Cine?Ce?Unde?Se agita fata speriata.
-Hahahahaha chiar te-ai speriat,imi cer scuze ca am actionat asa,dar am nevoe urgent de ajutor.
-Ce s-a intimplat si cum pot sa te ajut?Ma intreba bruneta cu ochii in pamint si rosie toata la fata.
-Pai sunt nou pe aici si m-am ratacit,spun eu cu mina dupa ceafa si ma intrebam daca nu pot sa-mi spui pe unde sa o i-au sa gasesc iesirea din padure si academia de ninja.
-Esti elev la Academia Ninja?Intreba fata mirata.
-Da,e prima zi,si se pare ca nu o sa fie una prea reusita.Ii raspund eu.N-ar trebui sa mergi si tu?
-Pai,doica ma antreneaza,in clanul meu exista regula ca acei care vor fi capul familiei,vor trebui sa se antreneze de un membru din clanul lor.Imi raspunse fata trista.
-Hai sa nu vorbim despre asta,ii spun eu pe un ton al vocii voios incercind sa o inveselesc,mai bine spune-mi drumul.
- Bine.Imi raspunde fata ziimbind angelic.Ce zimbet,tin minte ca m-am inrosit si la urechi numai din cauza asta.
-Esti pe drumul cel bun,mergi direct inainte apoi o ei la dreapta si mergi distanta de vreo cinci case si dai de academie.
-Multumesc.Ii raspund eu cu un zimbet pina la urechi.
-Cu placere,apropo imi cer scuze ca nu m-am prezentat ma numesc....dar nu sfirsi propozitia pina la urma ca un om inalt cu privirea aspra interveni in discutia noastra:
-Hinata,gata cu plimbarea,e timpul sa te apuci de antrenament si ti-am spus ca nu ai voie sa vorbesti cu strainii si indeosebi cu acel baiat.
-Dar de ce?Intreba fata care era fortata sa mearga spre iesire pentruca o tragea tatal ei de mina.
-Nu am timp sa raspund la intrebarile tale.
Pa Hinata,si sper ca o sa ne mai vedem,ma gindeam eu pe atunci.
~End of flashback~
''De atunci,n-am mai vazut-o,pina astazi si intre timp am si aflat de ce nu-i permitea Hinatei tatal ei sa vorbeasca cu mine,ma intreb daca ea stie''
-Ti-ai amintit si tu nu-i asa?Intreba Hinata zimbiind usor pe brunet.
-Mda si?Au fost alte timpuri,acum totul s-a schimbat,inclusiv eu asa ca sa nu.....
-Nu e nevoe sa sfirsesti fraza,stiu si singura i-o taia bruneta cu o voce tremurinda si o lua la fuga spre casa nemaiuitindu-se inapoi.Cum ajunse acasa intra in camera,se arunca pe pat si incepu sa plinga.Dorea sa se opreasca dar siroae de lacrimi ii curgeau incontrolabil pe fata.''Acum mi-am dat seama de unde-l cunosc,acea amintire care mi-a revenit in memorie dupa atitia ani,mi-a facut mai mult rau decit bine,Vazindu-l cit s-a schimbat cit si acea intimplare care ne-a legat in trecut face ca cuvintele reci care mi-le spune sa intepe si sa doara mai tare ca de obicei.....si tatal meu,care nu mi-a pemis sa vorbesc cu el....si nici eu pina acum n-am aflat de ce......foarte bine,daca acel baiat vrea razboi,va obtine unu!Spuse Hinata stergindu-si lacrimile.