09-05-2010, 05:19 PM
Heii ^^. Noul meu fic! Sa trecem la actiune.
Lumina se stinge brusc, invaluindu-ma intr-un abis. Doar o melodie lenta si rasuflul taiat al publicului se mai aude. Inima sta sa-mi sara din piept, ca si cum n-ar fi obisnuita cu asa ceva. Pasesc printre colegii mei, luand o pozitie indignata, apoi cu vocea pitigaiata, tip.
-Cum adica s-a dus? A zburat, sus, printre ingerasi?!
Muzica tacu. Mi-am pus in acelasi timp mainile pe langa piept, imitand intr-un mod incordat zborul unei pasari.
Un chicotit senin se auzi de undeva din ultimile randuri. Mi se parea ca e o fetita. M-a facut sa imi doresc sa continui.
Dupa un moment de liniste, in care si ceilalti de pe scena, si publicul tacu, mi-am reluat rolul. Cu o nonsalanta specifica mie m-am intors pe calcaie, apropiindu-ma de un barbat inalt, cu parul zburlit si blond, ce statea pe un scaunel, "sprijinindu-se" intr-o sticla de vin. I-am luat-o din mana, turnandui-o dintr-o miscare in cap. Acum mi se parea ca numai joc intr-o piesa de teatru. Era asa de real.
-Asculta-ma cand voorbesc cu tine! m-am rastit spre el, enervata.
Intr-un fel eram suparata, ca acea iubita pe care o jucam, si care era mereu inselata si prietenul ei bea. Defapt parca era fosta mea viata. Pe de alta parte, simteam si acele emotii constructive, presupun, care ma macinau mereu.
El s-a uitat urat la mine, sarind ca si ars. A ridicat mana, dandu-mi o palma. Si la naiba, chiar a fost pe bune. Ma facuse sa-mi intorc capul intr-o parte. O lacrima mare imi aluneca usor pe chipul palid. Publicul isi arata mahnirea numai-decat.
Mi-am ridicat privirea spre expresia lui. Ochii mei gri se marira cand ii vazura regretul. Am avut o vaga intentie de-ai spune ca nu-i nimic, totul e doar un joc, insa m-am oprit la timp.
Intr-un moment de nervi improvizati, am aruncat sticla in ce mai intunecat colt al scenei. Un sunet cristalin strabatu camera cat si corpul meu.
Toti tresarira. Imi aruncau priviri speriate, mai ales ceilalti actori. Nu era in scenariu. Nu-mi pasa. Urma un moment care nu era al meu. Si pana la sfarsit numai calcam pe scena. Eram bucuroasa in sinea mea, caci aveam o migrena de ceva timp.
Barbatul ma lua pe un umar, eu incepand sa-l lovesc cu pumnii in spate. Iesisem din scena pe partea stanga.
Tot stafful se uita la mine cu ochii mari, insa n-am mai auzit nimic din ce spuneau, caci am lesinat. Negru... Iar.
M-am trezit intr-o camera vopsita intr-un albastru palid, presupun. Lumina era stinsa, si nu putea dinstinge prea multe. Afara se pornise o adevarata furtuna. Cum voi ajunge acasa?
Gandurile i-au fost spulberate de usa ce se deschise cu un scartait monoton, si isi facu aparitia blondul cu care am jucat piesa. Imi oferi un zambet seducator, apoi se intinse sa aprinda veioza. Am inchis ochii, ma dureau. El ma indemna sa ii deschid. Asa am facut.
-Yoji, ce s-a intamplat? l-am intrebat, punandu-mi mana la tampla.
-Dupa ce ai improvizat cam mult si credeam ca o sa-mi spargi sticla in cap, ai lesinat. Ahh, iarta-ma pentru palma aceea, n-a fost cu intentie.
Mi-am asat privirea in jos, mumurand un "nu-i nimic". L-am auzit cum s-a asezat langa mine, apoi mi-a dat o suvita mov dupa ureche. Cand a dorit sa se apropie mai mult de mine -si recunosc ca inima aproape imi sarea din piept-, o melodie din Pantera Roz incepu.
Instinctiv am cotrobait prin multele buzunare ale blugilor, in cautarea telefonului; insa l-am gasit pe noptiera. Am privit ecranul.
-Iubire, esti bine? M-am speriat, n-ai raspuns si te-am sunat de cinsprezece ori. mi-a zis pe un ton ingrijorat si totusi nerabdator.
-Da Remmy, sunt bine. Am avut doar o migrena. Acum sunt mai bine? Cu e la tine in Miami? l-am intrebat incercand sa schimb subiectul.
Defapt doream sa vad si ce face. Distanta dintre noi ne detoria relatia, insa zilele acestea iubitul meu se va intoarce in Seul.
-Minunat. Sosesc miercuri! Sa ma astepti, da?
Am aprobat scurt, inchizand. Yoji se uita la mine, apoi iesi din camera. Nici nu am realizat cand se ridicase de pe pat.
Oftasem. M-am lasat pe spate, dandu-mi o palma peste frunte. Doream sa dorm. Printr-un gest rapid, am stins lumina...
Cand lumina e stinsa
Capitolul I
Capitolul I
Lumina se stinge brusc, invaluindu-ma intr-un abis. Doar o melodie lenta si rasuflul taiat al publicului se mai aude. Inima sta sa-mi sara din piept, ca si cum n-ar fi obisnuita cu asa ceva. Pasesc printre colegii mei, luand o pozitie indignata, apoi cu vocea pitigaiata, tip.
-Cum adica s-a dus? A zburat, sus, printre ingerasi?!
Muzica tacu. Mi-am pus in acelasi timp mainile pe langa piept, imitand intr-un mod incordat zborul unei pasari.
Un chicotit senin se auzi de undeva din ultimile randuri. Mi se parea ca e o fetita. M-a facut sa imi doresc sa continui.
Dupa un moment de liniste, in care si ceilalti de pe scena, si publicul tacu, mi-am reluat rolul. Cu o nonsalanta specifica mie m-am intors pe calcaie, apropiindu-ma de un barbat inalt, cu parul zburlit si blond, ce statea pe un scaunel, "sprijinindu-se" intr-o sticla de vin. I-am luat-o din mana, turnandui-o dintr-o miscare in cap. Acum mi se parea ca numai joc intr-o piesa de teatru. Era asa de real.
-Asculta-ma cand voorbesc cu tine! m-am rastit spre el, enervata.
Intr-un fel eram suparata, ca acea iubita pe care o jucam, si care era mereu inselata si prietenul ei bea. Defapt parca era fosta mea viata. Pe de alta parte, simteam si acele emotii constructive, presupun, care ma macinau mereu.
El s-a uitat urat la mine, sarind ca si ars. A ridicat mana, dandu-mi o palma. Si la naiba, chiar a fost pe bune. Ma facuse sa-mi intorc capul intr-o parte. O lacrima mare imi aluneca usor pe chipul palid. Publicul isi arata mahnirea numai-decat.
Mi-am ridicat privirea spre expresia lui. Ochii mei gri se marira cand ii vazura regretul. Am avut o vaga intentie de-ai spune ca nu-i nimic, totul e doar un joc, insa m-am oprit la timp.
Intr-un moment de nervi improvizati, am aruncat sticla in ce mai intunecat colt al scenei. Un sunet cristalin strabatu camera cat si corpul meu.
Toti tresarira. Imi aruncau priviri speriate, mai ales ceilalti actori. Nu era in scenariu. Nu-mi pasa. Urma un moment care nu era al meu. Si pana la sfarsit numai calcam pe scena. Eram bucuroasa in sinea mea, caci aveam o migrena de ceva timp.
Barbatul ma lua pe un umar, eu incepand sa-l lovesc cu pumnii in spate. Iesisem din scena pe partea stanga.
Tot stafful se uita la mine cu ochii mari, insa n-am mai auzit nimic din ce spuneau, caci am lesinat. Negru... Iar.
M-am trezit intr-o camera vopsita intr-un albastru palid, presupun. Lumina era stinsa, si nu putea dinstinge prea multe. Afara se pornise o adevarata furtuna. Cum voi ajunge acasa?
Gandurile i-au fost spulberate de usa ce se deschise cu un scartait monoton, si isi facu aparitia blondul cu care am jucat piesa. Imi oferi un zambet seducator, apoi se intinse sa aprinda veioza. Am inchis ochii, ma dureau. El ma indemna sa ii deschid. Asa am facut.
-Yoji, ce s-a intamplat? l-am intrebat, punandu-mi mana la tampla.
-Dupa ce ai improvizat cam mult si credeam ca o sa-mi spargi sticla in cap, ai lesinat. Ahh, iarta-ma pentru palma aceea, n-a fost cu intentie.
Mi-am asat privirea in jos, mumurand un "nu-i nimic". L-am auzit cum s-a asezat langa mine, apoi mi-a dat o suvita mov dupa ureche. Cand a dorit sa se apropie mai mult de mine -si recunosc ca inima aproape imi sarea din piept-, o melodie din Pantera Roz incepu.
Instinctiv am cotrobait prin multele buzunare ale blugilor, in cautarea telefonului; insa l-am gasit pe noptiera. Am privit ecranul.
"Remmy suna"
Numai-decat am apasat butonul verde, tinand mobilul la ureche.-Iubire, esti bine? M-am speriat, n-ai raspuns si te-am sunat de cinsprezece ori. mi-a zis pe un ton ingrijorat si totusi nerabdator.
-Da Remmy, sunt bine. Am avut doar o migrena. Acum sunt mai bine? Cu e la tine in Miami? l-am intrebat incercand sa schimb subiectul.
Defapt doream sa vad si ce face. Distanta dintre noi ne detoria relatia, insa zilele acestea iubitul meu se va intoarce in Seul.
-Minunat. Sosesc miercuri! Sa ma astepti, da?
Am aprobat scurt, inchizand. Yoji se uita la mine, apoi iesi din camera. Nici nu am realizat cand se ridicase de pe pat.
Oftasem. M-am lasat pe spate, dandu-mi o palma peste frunte. Doream sa dorm. Printr-un gest rapid, am stins lumina...
Brothers everywhere
raise your hands into the air
we're warriors, warriors of the World !
raise your hands into the air
we're warriors, warriors of the World !