Vis sau realitate

[Daddu]

Hey , sunt Daddu ... si ca o introducere la ceea ce vreau sa impartasesc cu voi , adica o poveste nu stiu cat de reusita (sa'mi spuneti voi ) va voi transcrie din colturile gandurilor mele ceva:

Cati dintre voi nu s-ar dori macar o data in viata sa treaca de barierele imposibilului , dincolo de viata cotidiana ? Cati dintre voi nu s-ar dori sa fie mai speciali prin forte supra-naturale?

Cati dintre voi nu au visat macar o data la partenerul ideal ? Si cati dintre voi ati incercat sa intelegeti ceea ce cu adevarat au pe sulflet persoanele de langa voi ?

Povestea pe care am scris-o cuprinde cateva notiuni printre care se regasesc cateva din cele de mai sus .
Se numeste " Vis sau realitate ..." , povestea unei tinere fete de 16 ani careia i-au murit parintii intr-un incendiu . In primele parti ale povestii , aceasta viseaza un taram complet desprins de realiate si foarte indepartat de era in care traia in viata de zi cu zi , singurul lucru care se asemana la vis si realiate era ca in ambele medii pariti i-au murit .Numele ei este Misa . Afla in cele din urma , in vis ca in incediul in care au murit parintii ei si in care a suferit tanara rani grave , printr-o forta supra-naturala i-a fost smuls sufletul si alungat undeva prin acel taram. Cand se trezeste la realitate discuta cu un personaj misterios , care o sfatuieste sa continuie in vis cautarea si unificarea sufletului , caci daca nu va avea urmari grave , si anume : Misa v-a disparea pentru totdeauna , iar amintirile prietenilor cu ea vor disparea din viata reala.

Eh...sper ca va creste curiozitatea ... voi posta povestea pentru a fi criticata :)[posturi unite]


I Creatura din umbra


Lumina incepe sa se evapore , soarele s-a pitit deja dupa un deal , lasand luna sa vegheze asupra satului ehime , impreuna cu ploaia de stele, invaluind totul in intuneric. Vantul strabte lin aerul printre copaci , facandu-i sa danseze, ca in fiecare noapte de toamna . Padurea , acum e scufundata in somn . Pasarile si-au urmat de mult calea catre alte tari mangaiate de soare, iar frunzele s-au imbracat in aur si s-au asternut ca o plapuma peste pamantul negru , de abanos.
Inauntru , inauntru , foarte adanc in padure se afla o coliba , mica , saracacioasa si distrusa pe dinafara din cauza unui incendiu, care a avut loc de curand, totusi , in ciuda acestui fapt inauntru era calda siprimitoare. Semineul era fierbinte, din cauza unei luminite dansatoare , focul , ce parea ca-si pierde incet ,incet din stralucire.
Pe un scaun in fata acestuia , statea o fata , asezata cu capul si mainile pe o masuta mica , cafenie , un loc unde oamenii normali ar savura cafeaua dimineata, insa tanara plangea, ochii ii erau usor rosiatici din aceasta cauza, iar impreuna cu nuanta de verde- smarald a pupilei ii dadea un aer sinistru .Parul ei , brunet , era lasat in voia sortii , pe spate , incalcit.
" Urasc lumea asta! Stie oare cineva cum e sa traiesti in intuneric?! In umbra celorlalti.... Sa-ti doresti ceva cu adevarat , dar nici macar sa nu mai ai vreo sansa sa-l recapeti?... Ori cat de mult as incerca, ori cat de mult m-as zbate , n-as izbuti sa realizez ceea ce vreau cu adevarat .... Oare e bine? Acesta este destinul meu ?... NU! ... ce gandesc eu ? Parca destinul ti-l scri singur ... sau ar trebui sa incetez sa mai visez ..." Aceste cuvinte erau scrise cu pixul gandului pe foaia de hartie a mintii. Cu inima pierduta prin ceata de ura si tristete.
- M-am saturat! striga tanara si izbucneste si mai tare in lacrimi.

Deodata , afara se aude un zgomot , si fata tresare ingrozita. Se ridica incet , merge tiptil la fereastra :
" Ce s-a intamplat ?!" isi pune mainile la gura , sughitand , fara sa mai poata sa se opreasca din plans. Dincolo de deal , in sat se zareau scantei , ce erau foarte nazdravane , iar un lant gros cenusiu , fumul le urma , navalind peste padure . Cativa sateni dezlanutuiti asteptau prin racoare in fata colibei.
- Deschide usa sau o spargem ! se auzi un glas pitigaiat
" Nu iar ! Accelasi lucru se intampla iar ... in urma cu doua luni , cand parintii mei s-au pierdut in incendiu, oamenii m-au acuzat pe mine , deoarece am fost singura supravietuitoare. Dupa ce m-au ocolit tot acest timp ... vin iar , vin iar sa maacuze!" tanara se tine de peretii reci cu inima batandu-i cu putere , gata sa-i sara din piept , iar lacrimile au uitat complet sa se opreasca.In cateva minute doi sateni s-au napustit in casa,s-au aruncat asupra fetei orbiti minciuna si ura , insa fata in soc apuca un cutit si il infinge intr-unul din ei , lasandu-l sa doarma intr-o balta trandafirie. Tanara , cazand prada disperarii , a facut un pas spre iesire, dar cel de-al doilea barbat a prins-o de gat , s-a smucit si l-a muscat, scapand si de acesta , care zbiara din cauza durerii provocate. Cu inima galopand , ea , s-a sprijinit de tocul de la usa si a facut un salt in multimea de afara , nu a reusit , insa, sa se strecoare printre ei , asa ca a fost capturata repede .A incercat sa se zbata " La naiba ma vor ucide !"... insa in zadar ...

- Lasati-o sa moara de foame! spunea unul dintre sateni
- Strangulati-o ! altul
- Nu! O vom duce la biserica acolo vom hotara! Se auzi o voce tare , groasa si ferma.
Un barbat inalt , de varsta mijocie , imbracat in negru din cap pana in picoare si foarte carunt o lua pe fata si o baga intr-o caruta.Drumul nu a fost lung, dar a fost insuportabil din cauza ca dadeau in fiecare groapa de pe el, Misa nu a putut sa vada nimic a fost legata la ochii caci o credeau posedata si capabila de puteri vrajitoresti , iar mainile si picioarele ii erau srans legate. In cele din urma au ajuns la biserica , au scoso ,ea incercand din rasputeri sa se elibereze fara nici un rezultat si un baiat tanar a urlat alarmanadui pe preoti:
- Am adus-o pe Misa!
Inautru , un parinte ii primi, era un batran cu parul lung si carunt si cu o barba si mai lunga .
-Este posedata ! O vom omora maine , acum o vom inchide langa animale !
Au luat-o si au aruncat-o inauntrul unei incaperi sumbre , unde au legat-o in lantuti.
- O sa mi-o platiti voi ! striga Misa fara sa respire
Dar inaite sa apuce sa termine au inchis usile.
Luna era mai frumoasa decat inainte , stelele paleau in fata ei , era o luna plina , si invaluita de mister. Racoarea a inceput sa creasca lasand ca fumul ,sa se strecoare prin fereastra mica inzestrata cu baghete tari de otel rece, ca ceata sa se scurga in incaperea neagra.
Misa se uita in jur , statea intr-o incapere cu animale bolnave . Ea a inceput sa geama din cauza ranilor provocate de sateni , intr-un colt statea un caine alb , care isi indrepta privirea spre cea a Misei ,defapt era o vulpe , o vulpe alba , rara prin partile acelea , ochii rosii ai vulpii nu erau asa sinistri ca ochii fetei!
-O sa ma omoare ! La naiba ! murmura fata
Vulpea se ridica incet si inainta leganandu-se , era ranita ,un firicel de sange ii pata albul pur al blanii
- Am sa te salvez!
Misa facu ochii mari “ Ce dracu se intampla ?” si-a muscat buza de jos pana cand a simtit un firicel de sange prelinganduse pe barbie , din cauza ca o durea ,
vulpea o muscase de mana . Sangele inecpea sa-i fiarba in vene , inima ii batea din ce in ce mai incet , ochii i-au devenit mai conturati , parca facuti cu creion , iar smaradul ochilor era mai accentuat si parul negru i se decolora ,i se facu mai lung , mai cret si roscat , iar in cap iau aparut urechi si in dos o coada ca a unei vulpi.
Vulpea cea alba a cazut pe jos
-Fugi!
-Dar mai salvat ! Nu te pot lasa aici!
- Eu oricum voi muri ! Deci , fugi!
Atunci Misa isi trase mainile ,cu o farama de durere pentru vulpe,afara din lanturi si se repezi spre usa ,o darama pe loc , au aparut parintele si inca cativa sateni , popa era sus la etaj.Ea nu parea sa fie constienta de transformare, prinsa de dorinta de a se razbuna, Misa isi lua avant si sari langa el. Ii trage un pumn in burta,amintidu-si de acuzatiile fara de sense facute de individ si de ceilalti ,iar popa intr-un minut de ezitare se trezeste in aer insa fara sa-si mai dea seama de ceea ce se intampla in acel moment , cade intr-una dintre tepusele pe care cei de la biserica le floseau sa strapunga animalele salbtice ce dadeau navala asupra bisericii . Satenii, vazand incidentul , plini de frica isi lasa toate unelte jos si fug spre iesire. Misa face un alt salt si se indreapta spre porti asemenea satenilor ,vrand sa uite sau macar sa transforme aceasta intamplare intr-un vis urat in fuga spre padure , unde se scufunda mai adanc si mai adanc in noaptea neagra plina de mister pana ce creatura se invaluie dintr-o data intr-un strat permanent de intuneric.