Răspunsuri: 136
Subiecte: 2
Data înregistrării: Jan 2010
Reputație:
41
Zupi: 409 z
Povestea am inceput-o de mult si sper ca de data asta sa o pot termina .
Între bine şi rău
Prolog
Ce este între bine si rău ? O linie atât de subţire care aşteaptă doar să fie trecută. Păşesc pe aceeaşi bordură , parcă temându-mă de propria direcţie . Ştiam calea pe care trebuia să o urmez , dar o negam . Era prea simplu la inceput , doar un joc . Cunoşteam un singur drum , acea linie de care singură m-am legat . Aud glasuri din ambele părţi , zăresc chipuri cunoscute pe care refuz să le ascult . Curiozitatea m-a făcut să doresc cunoşterea celor două lumi , am vrut să gust din fericire şi durere , dar aşa m-am pierdut pe mine în buzunarul altcuiva .
Îmi croisem calea , construindu-mi propria inchisoare . Am creat gratiile din temeri şi iluzii , m-am încătuşat singură cu un lanţ invizibil . Cuşca mă ţinea prizionera şi în acelaşi timp îmi oprea căderea într-un abis din care nu m-aş fi întors . Alesesem să gust acea otravă si faptul că am dorit cu disperare să scap de mine însămi a fost primul meu păcat , apoi au urmat prea multe .
Căci între bine şi rău , eram eu ...
Capitolul 1
Stăteam asezată pe acelaşi scaun şi priveam dincolo de fereastră . Vedeam blocurile gri înălţandu-se si scufunzându-se in albastrul cerului , iar caţiva trecatorii grabiţi perindau pe alei . Aceeaşi monotonie se repeta la nesfârşit si nimic nu spulbera liniştea cartierului . Toamna ne dăruise un peisaj dezolant si moarte la fiecare pas . Uram acest anotimp , venea şi distrugea fiecare părtică a sufletului nostru , apoi pleca , iar noi ne ingropam în uitare.
Mi-am îndreptat privirea spre pereţii albi , impersonali . Atunci i-am intâlnit poza atârnată , ce mă privea insistent . Am văzut zâmbetul ce isi făcuse loc pe chipul lui , mă intrebam dacă toată aceea fericire existase sau fusese doar un vis . Acel suras dispăruse , rămând doar o amintirea prinsă in fotografia . Simţeam cum imaginile din trecut se roteau încet prin mintea mea . Un alb imaculat pătat de sânge îmi apăruse în faţa ochilor . Câteva lacrimi se putea zări in colţul ochilor mei , dar nu au căzut , nu le-am lăsat . Am închis ochii , obosită de fluxul de amintiri .
,, Fugeam , dorind cu disperare să mă salvez . Ezitam să privesc în spate , dar simÅ£eam pericolul . O mână caldă mă Å£inea , târându-mă dupa ea . Nu îmi pasa de nimic , nici de picioarele zgâriate care mă dureau , nici de lacrimile care mi se plimbau pe obraji. Trebuia să fug , doar să fug . Auzeam o voce care mă îndeamna să continui , dar era prea tarziu . Umbra care ne urmărea ne-a ajuns... â€
Atunci am deschis ochii , trezită de versurile unei melodii . Am privit telefonul care vibra pe masă si un nume cunoscut apăruse pe ecran .
-Putem să ne vedem azi ? o voce uşor răguşită se auzea . Vino in parc peste o jumatate de oră.
A inchis apoi , cunoscând răspunsul meu . Ce rost avea să mă impotrivesc , ar fi cauzat o nouă lungă discuţie si tot ea ar fi câştigat . Am decis să mă scutesc de o nouă durere de cap , era cel mai uşor pentru amândouă . M-am dus in dormitor , răscolind şifonierul şi luând niste haine la intâmplare . Oglinda din cameră nu m-a lăsat să plec liniştită , m-am privit pentru cateva secunde . Părul meu lung si negru era ciufulit si nepieptănat de cateva zile , ochii căprui erau mai roşii , iar cearcănele devenisera mai mari . Pe obrajii palizi se puteau zări câteva dâre uscate de lacrimi . Eram o epavă , dar nu avea de gând să fac nimic pentru a schimba starea în care mă aflam . Părerea nimănui nu mai conta , asa că am decis să iau o şapcă şi să merg la locul de întâlnire cu Isabela .
La ieşirea din bloc o pală de vânt m-a izbit , măturând trotouarul . Auzeam doar foşnetul creat de paşii mei la atingerea frunzelor pierdute pe stradă . Nu am realizat când am ajuns in locul stabilit . Am zărit-o pe Isabela lângă o bancă , căutându-mă cu privirea . Părul ei roşcat si scurt era fluturat de vânt , iar o pereche de ochi albaştri mă urmăreau . Ajungând in apropierea ei am observat diferenţa de înălţime semnificativă dintre noi .M-a imbrăţişat , sărutându-mă uşor pe obrazul drept , atunci i-am simţit căldura corpului . În schimb eu tremuram din cauza frigului , având mereu mâinile reci . M-a analizat cu atenţie si concluzionând :
- Arăţi groaznic!
- Bună si ţie ! i-am raspuns , schiţând un zâmbet . Mulţumesc pentru compliment , dar nu cred ca m-ai chemat pentru a mă admira .
Adevarul era ca nu doream sa port o discuţie , nu avea ce să îi mai spun . Mă cunoştea şi ştia ce făcusem in ultimele zile sau mai bine zis in ultimul an .
- Am nevoie de ajutorul tău , vreau doar să spui că dorm la tine in seara asta . Merg la o petrecere si... cred că nu mai are niciun rost să te intreb dacă mergi . Totuşi ar trebui să mai ieşi din casa .
A accentuat ultimele cuvinte , dar nu m-a interesat opinia ei . Am aprobat din cap , in fond nu mă deranjase niciodată să mint pentru ea . Era prietena mea , imi fusese alături când căzut si m-am refugiat in cei patru pereţi ai camerei mele . Adevărul era ca nu o cunosţeam , părea adesea superficială , preocupată doar de propria persoană . Asta nu contase pentru mine , ştiu că a fost singura care m-a strans in braţe cand două cuvinte mi-au schimbat viaţa .
A continuat să vorbească , tot ce spunea trecea pe lânga mine , nu puteam auzi . Mă prefaceam atentă , scăpând câte un ,, Bine ’’, ,, Aha’’ din când in când . Am observat că nu eram singure in parc , auzind zgomotul făcut de paşii altcuiva . Foşnetul s-a oprit brusc in preajma noastră , totuşi am ezitat să privesc in spatele meu .
Tot ce am văzut in urmatoarele secunde , au fost ochii albaştri , speriaţi ai Isabelei şi lama strălucind a unui cuţit .
Orice comentariu , critica , parere este apreciata .
Răspunsuri: 1.445
Subiecte: 59
Data înregistrării: Jul 2008
Reputație:
850
Zupi: 36.015 z
Bună. Am trecut şi eu p'aci. Dacă tot am citit, las un coment constructiv.
Este de apreciat că scri cu diacritici CHIAR DACĂ există scăpări. xD
Prolog .
GreÅŸeli :
aceea linie -- a cea [ cu un singur ' e ' ] -- ai scris de două ori greşit ' aceea ' când trebuia ' acea' [ aceea otravă ]
celor doua -- dou ă
doua lumii -- [ am menţionat mai sus la ' doua ' ] şi lum i --> aici se scrie cu un singur ' i '
in buzunarul -- în
Imi -- ÃŽmi
inchisoare -- închisoare
temeri si iluzii -- ÅŸi
incătuşat -- încătuşat
singura -- singur ă
însămi -- forma corectă este : ' însumi '
Căci intre bine si rău eram eu ... -- ' între' --> cred că ar merge o virgulă după cuvântul ' rău '. [ citind, parcă sună mai bine aşa : - ? ]
Părere :
Mi-a plăcut foarte tare prologul. Ai reuşit să îmi captezi atenţia cu el. A fost foarte interesant, în special replica de final. Pur şi simplu m-a făcut să mă întreb despre ce este toată povestea şi să vreau să citesc pentru a afla, desigur. Deci, a fost un început destul de bun. Mie una mi-a plăcut. Ai descris foarte frumos şi ai un stil drăguţ de a te exprima. Mie una -mi place.
Capitolul I
GreÅŸeli :
scaun si priveam – şi
fereastra – fereastr ă
inălţandu-se si -- ' înălţându-se ' , ' şi '
scufunzându-se -- well încă nu am consultat un dex, dar nu era pluralul cu ' d' [ adică : 'scufun dându-se']
caţiva -- c âţiva
trecatorii grabiţti -- trecători grăbiţi [ un ' i ' şi fără un 'ţ' ]
nesfârşit si nimic -- şi
părtică -- părti cică [ cred că asta ai vrut să zici :-? ]
ingropam -- îngropam
intâlnit -- întâlnit
isi -- îşi
suras -- sur âs
rămând -- rămân ând
o amintirea prinsă in fotografia -- probabil ai vrut să spui : o amintire aprinsă / prinsă în fotografie.
lacrimi se putea zări in -- putea u ,, în
dupa ea -- dup ă ea
pasa -- p ăsa
tarziu -- t ârziu
si un nume -- ÅŸi
? o voce -- O [ cu literă mare ]
Vino in parc peste o jumatate --- Vin -o în [ .. ] jum ătate
si tot -- ÅŸi
in dormitor -- în
intâmplare -- întâmplare
cateva -- c âteva
devenisera -- deveniser ă
târe -- [ prima dată am citit târfe =)) ] - dâre
Părerea nimănui nu mai conta -- mai bine sună : Nu mai conta părerea nimănui
sapca -- şapc ă
ca -- că
casa -- casă
cand două cuvinte mi-au schimbat viaţa . -- c ând
lânga - lângă.
* Au mai fost scăpări ca ' in ' în loc de ' în ' , şi ' si ' în loc de ' şi ' dar nu le-am menţionat CHIAR pe toate. Nu sunt o maniacă dar am avut chef de puricat, şi dacă tot am găsit greşelile am zis să le menţionez. Să ştii că ai avut totuşi cam multe şi am sesizat o micuţică problemă cu diacriticile. Dar nu e ca şi cum ar fi atât de grav. Asta pur şi simplu se 'reglează ' de la sine cu cât scri mai mult. Celelalte greşeli, de alt tip, le-am menţionat şi pe ele.
Părere despre cap.
Per ansamblu mi-a plăcut. Fără a lua în considerare greşelile, a fost foarte interesant. Nu am înţeles eu încă prea bine cum stau lucrurile însă personajul tău este foarte interesant. Şi totodată... nu ştiu, mi se pare o persoană închisă în sine. Căreia pur şi simplu nu îi pasă de ceea ce se întâmplă în jurul ei. Nu ştiu de ce dramă a avut ea parte dar aştept să aflu şi asta destul de curând.
Citat:Eram o epavă , dar nu avea de gând să fac nimic pentru a schimba starea în care mă aflam
N-ai idee cât m-a enervat când am citit asta :)) prea multă laşitate. Oh, personajul acesta pur şi simplu mă face să îl strâng de gât : D ok nu toată lumea poate fi aşa cum vreau eu. Prea indecisă şi prea delăsătoare. Hellău, trebuie să lupţi hellău hellău : )) ok, exagerez. Oricum foarte bine descris printr-o singură frază. I-ai accentuat foarte bine personalitatea aici. Şi ador cuvântul epavă pus acolo. Pur şi simplu se potriveşte. Mai bine de atât nici nu cred că se putea xD.
Citat:[...] când două cuvinte mi-au schimbat viaţa .
Iete că asta mi-a atras atenţia. Deşi... care cuvinte? Două cuvinte pot schimba viaţa cuiva. Acum mă gândesc la foartem ulte replici compuse doar din două cuvinte ... : - ?
Sfârşitul m-a lăsat cu gura căscată. Un cuţit? Ochi albaştri? Ce naiba se întâmplă aici ? : )) ok, presupun că voi afla în următorul capitol. Ai reuşit să mă ţii în suspans, so its ok. XD Aştept next-ul. Baftă la scris.
Răspunsuri: 136
Subiecte: 2
Data înregistrării: Jan 2010
Reputație:
41
Zupi: 409 z
Teh: Multumesc pentru critica si pentru faptul ca ai citit ... In legatura cu greselile facute este vina mea , pentru ca am vrut neaparat sa scriu cu diacritice , desi capitolul a fost scris initial fara ele . Voi incerca sa remediez aceste greseali in urmatoarele capitole si sper ca acesta sa mai contina mai putine . Ai dreptate in legatura cu personajul , e izolata intr-o lumea a ei . Vei afla intreaga ei poveste , dar mai tarziu . Intregul ei comportament are legatura cu un moment din trecutul ei , dar nu vei afla inca . Va lupta , poate chiar prea mult in anumite momente ...Sper ca vei continua sa citesti .
Capitolul 2
,, Închide ochii şi visează . Doar în vise poţi fi fericită , acolo îţi modelezi viaţa din iluzii , dar ce faci când totul se dărâmă şi tu trebuie să aduni rămăsiţele ? Mai bine continuă să dormi ... ’’
Îmi doream ca totul să fie un vis şi eu să mă trezesc cum făcusem în această dimineaţă , dar nu s-a întâmplat acest lucru . Continuam să stau nemişcată , temându-mă de ce ar putea cauza următorul meu gest . Erau prea multe lucruri pe care le puteam face în acel moment . Am vrut să fug , să o părăsesc în acel parc şi să nu mă mai uit înapoi . Ajungând acasă , sunam la poliţie şi le povesteam incidentul , sperând ca Isabela să nu fi păţit ceva . Dar ce dracu puteau să facă oamenii legii , să găsească trupul lipsit de viaţă şi să îmi transmită condoleanţe sincere . Au mai făcut asta , am trăit acele clipe si nu urma să le retrăiessc . Alungasem acea variantă din gândurile mele . Atunci cred că am simţit teamă , eram inutilă , incapabilă să mă mişc .
Simţeam că aerul nu mai ajungea în plămânii mei , că se pierdea undeva pe drum . Aş fi vrut să spun ceva , dar cuvintele mi se blocau în gât . Frica era emanată de fiecare por , răspândindu-se în corpul meu , în acel moment totul era posibil si totuşi atât de imposibil.
Orice raţionament dispăruse , luciditatea se rătăcise şi ea , iar tot ce făceam era să tremur şi să aştept un ajutor . Ţipătul prietenei mele întrerupse tăcerea , apoi a gemut uşor , o mână aşezându-se peste gura sa , furându-i vorbele . Plângea , lacrimile îi străbăteau obrajii , apoi a căzut în genunchi, implorând mila . Cuţitul se plimba în continuare pe pielea ei , aşteptând să guste o picatură de sânge. Asta nu puteam suporta , nu ştiam ce trebuia să fac , dar ea nu va păţi nimic .
- Las-o in pace ! am scuipat aceste cuvinte cu o indiferenţă care m-a uimit şi pe mine .
Am analizat cele două persoane care îmi perturbaseră întâlnirea . Unul dintre ei era mai bătrân , chipul lui nu exprima nimic , poate doar o urmă ascunsă de plictiseală . Celălalt era tânăr , avea părul blond , câteva suviţe brăzdându-i fruntea , şi se juca cu arma albă pe obrazul Isabelei , dar mă priveam , am remarcat doi ochii verzi . Felul în care se uita la mine m-a făcut să îmi pierd orice urmă de curaj . Emana ură şi dispreţ , îmi era superior , asta spunea privirea lui . Pentru câteva secunde am realizat că avea dreptate , am vrut să mă prăbuşesc la pământ , să cad şi să îi las să facă ce vor . Îmi dorisem să mor de multe ori , iar acum cineva îmi ascultase rugile , prea târziu . Ce convenabil!
Atunci am auzit râsul tânarului .
- Ce am găsit e al meu ! glasul său a răsunat dispreţuitor .
Nu contenise nicio clipă să se uite la mine , îi simţeam privirea cum îmi apăsa pe corp . Parcă aştepta să fac ceva , orice , dar eu mă blocasem , undeva departe , într-un alb imaculat . Vocea lui m-a trezit , atunci am zâmbit , am făcut asta atât de firesc , cred că aş fi putut izbucni într-un râs isteric . Mi-am adunat toată forţa pe care o deţineam şi am încercat să îl lovesc . Croşeul meu de dreapta a fost respins , apoi a eliberat-o pe Isabela , corpul ei inert izbindu-se de trotuar . Ochii ei îi erau acoperiţi de greutatea pleoapelor , atunci am realizat că leşinase .
L-am zărit pe acel băiat , apropiindu-se de mine şi introducându-si mâna în părul meu si pregătindu-se să mă loveasca , dar a fost întrerupt de celălalt .
- Roy , dă-i drumul , s-ar putea să ne fie de folos .
Blondul s-a retras atunci , reîntorcându-se lângă trupul Isabelei , cuprinzându-l în mâinile sale . M-am cutremuram când am zărit ochii negri ai bărbatului mai în vârstă , în care scânteia prea mult dispreţ . Un fior îmi străbătuse întregul corp şi din nou nu am putut să evit tremuratul . Se părea că durerea pe care ne-o cauza , îi provoca o plăcere neimaginabilă , judecând după urma de satisfacţie ce i se zărea pe chip . Nu mă putea mişca , privirile celor doi necunoscuţi ţintuindu-mă încontinuu. Întreaga lor atenţie se abătuse asupra mea după gestul necugetat pe care îl săvârşisem . Şituaţia devenise chiar stânjenitoare , în ciudă poziţiei în care mă aflam .
- Vrei să trăiesti sau măcar ca prietena ta să rămână în viaţă ?
Întrebarea era clar adresată mie , dar mi-au trebuit câteva minute pentru a înţelege sensul acelor vorbe . Am luat-o ca pe o ameninţare si totuşi de ce mă întreba aşa ceva . După încercarea mea eşuată de a ne salva am realizat ce urma să se intample . Acele cuvinte mă îndemnau să mai sper . Răspunsul meu era evident , aşa că nu am crezut că era necesar să mai zic ceva . Privirea lui iscoditoare m-a făcut să îmi schimb repede decizia luată .
- Normal că da ... i-a spus ironică .
A început să râdă , un râs nebun , isteric , prea dureros pentru a –l mai putea auzi .
- Ştii că sunt Dumnezeu acum ? ,, Normal că da...’’ a şoptit pentru el cuvintele spuse de mine .
S-a apropiat de mine , atunci i-am zărit chipul . Lumina unui stâlp se revărsase asupra lui , scoţând în evidenţa aceea pereche de ochi înspăimântători , scufundaţi în orbite , iar părul său negru , încâlcit cu câteva fire albe era acoperit de o gluga . Cutele de pe fruntea sa adâncindu-se când a ajuns lângă mine . Şi-a plimbat degetele pe chipul meu , trasând câteva linii şi apoi oprindu-se brusc .
- Ai face orice pentru a îţi ajuta prietena ? Chiar orice ?
- Da , da ... am ţipat , eram furioasă . De abia auzisem întrebare , dar nu am ezitat să îi arunc aceste cuvinte . Eram mulţumită de răspunsul meu , dar orice gând de victorie a fost distrus de zâmbetul său . Se aştepta să dau acest , dorise cu disperare să spun asta si eu într-un acces de furie îi oferisem pe tava această satisfacţie . Dar de ce ? De ce încercase să smulgă de pe buzele mele aceste cuvinte ?
- Bine , îţi vom lăsa prietena în pace . Vom face un schimb ... te vreau pe tine în locul ei. Ce spui ? Te sacrifici pentru a-i salva viaţa ? Ce vei face ?
Din nou i-am întâlnit privirea , iar un sentiment de nepuţintă se născuse în interiorul meu . Bătăile inimii mi se acceleraseră , respiram greoi , încercând să mă calmez . Degeaba , tremuram , din nou îmi simţeam mâinile reci , prea înghetaţe . Cuvintele lui mi se repetau la nesfârşit în gândurile mele , le întorceam pe toate părţile . Căutam un nou înţeles la spusele lui , aş fi vrut să îl aud râzând din nou şi să fie fost glumă . Vorbea serios, dar totuşi de ce mă dorea pe mine . Ce aveam eu ? Nimic , un mare si imens nimic . Nu aveam bani , deci nimeni nu avea să plăteasca o răscumpărare pentru mine , putea la fel de bine să mă omoare atunci . Eram pierdută din nou într-o altă lume , departe de acel parc , departe de acei doi oameni . Observând acest lucru si ezitarea mea , i-a făcut un semn lui Roy , tânărul al cărui nume îl aflasem din convorbirea lor . Blondul a scos cuţitul , apropiindu-l de mâna prietenei mele , picături de sânge se prelingeau pe pielea ei . Curgeau încet şi apoi au căzut pe trotuar , amestecându-se cu particule de colb .
A luat din nou briceagul , îndreptându-l spre gâtul Isabelei , dar înainte de a-şi atinge ţinta , tăişul ascuţit mi-a străpuns palma . Nu ştiu când ajunsesem lânga cei doi , nici de ce făcusem asta . Nu puteam să o las să moară , oricând de mult aş fi negat , ţineam la ea . Undeva , adânc în interiorul meu o iubeam , totuşi nu suficient de mult pentru a mă sacrifica pentru ea . Asta am crezut la început , eram prea narcisistă pentru a îmi pasă de alţi . M-am înselat şi am zâmbit . Apoi am simţit durerea şi o usturime care îmi apăsa mâna . Un val de sânge a izbucnit , am incercat să îl opresc , presând zonă rănită . Uram acest lichid roşu ce îmi străbatea venele , el era dătător de viaţă , o viaţă pe care eu încetasem să o doresc . Acum însă părea că acea zgârietură urma să mă sece şi de ultima picătură de sânge .
Din nou tânărul era pregătit să îi aplice o nouă lovitură şi eu trebuia să o împiedic . Credeam că tăişul îmi va atinge din nou pielea si se va bucura de gustul sângelui meu , dar spre marea mea surprindere m-am înselat şi cuţitul fusese aruncat într-un buzunar neîncăpător . Isabela nu reacţionase deloc în tot acest timp , părăsită pe o bancă.
Luasem o decizie , ştiam ce trebuia să fac în continuare , i-am privit pe cei doi si am vorbit .
Răspunsuri: 1.445
Subiecte: 59
Data înregistrării: Jul 2008
Reputație:
850
Zupi: 36.015 z
Hei : ) se pare că am trecut iar pe aici.
GreÅŸeli :
[.......] şi tu trebuie să aduni rămăsiţele . -- >eu zic că la această întreagă frază ar merge un semn de întrebare [ ? ] în loc de punct [ . ] având în vedere faptul că se întreabă , într-un anumit fel. Hm, poate este doar părerea mea însă cred că aşa se înţelege ceva mai bine.
cum făcuse în -- > cred că era '' făcuse m ''
Dar ce dracu’ puteau să facă oamenii legii , să găsească trupul lipsit de viaţă şi să îmi transmită condoleanţe sincere --- > în primul rând nu prea îşi are loc apostroful acela la ' dracu ' , [ încearcă s pui dar ce dracul puteau .... , doar dacă era ' dracului ' şi nu cred că este cazul. Merge aşa simplu , fără apostrof ] . Apoi, a doua problemă... Cred că ar fi fost mai bine să desparţi fraza, ca să se poată înţelege mai uşor [ ceva în genul : Dar ce dracu puteau să facă oamenii legii ? Să găsească [ ... ] ~ şi restul să continue aşa, însă să fie pus acel semn de întrebare acolo. Well eu cred că s-ar înţelege mai bine , rămâne la latitudinea ta. ]
retrăiessc -- retrăie sc [ un singur s ]
picatură -- > pic ătură
Las-o in pace ! am [ ...] -- > în . Şi începi cu ' Am ' [ literă mare ]
dar mă priveam -- > mă privea
- Ce am găsit e al meu ! glasul -- > Glasul [ literă mare ] Odată ce pui punct, sau un semn ce încheie o propoziţie, trebuie să începi cu literă mare . Chiar dacă spui doar faptul că aceea era o replică şi aşa mai departe ~
apăsa pe corp -- > hmm... cam forţată exprimarea aici. Să zicem că ar merge mai bine ' apăsa corpul '
loveasca -- > loveasc ă
M-am cutremuram -- M-am cutremura t
Nu mă putea mişca , privirile celor doi necunoscuţi ţintuindu-mă încontinuu. -- putea m
în ciudă -- în ciud a
si totuşi de ce mă întreba aşa ceva. -- > şi ; merge un semn de întrebare [ ? ] la final în loc de punct XD
i-a spus ironică . --> i-am
evidenţa - - evidenţ ă
aceea pereche -- acea
Se aştepta să dau acest , -- să dau acest răspuns , - sau ceva asemănător? cred că mai vroiai să pui un cuvânt sau ceva pe acolo.
să fie fost -- fi
plăteasca -- > plăteasc ă
si -- ÅŸi
Unele propoziţii mi s-au părut oarecum forţate şi parcă nu erau delimitate chair cum trebuie. Însă nu am menţionat chiar fiecare detaliu pentru că aş fi devenit PREA exagerată. Oricum în mare am zis tot ce am găsit D:
Despre capitol:
Să ştii că mi-a plăcut finalul. Şi începutul de asemenea. M-ai captat cu amândouă. Sunt foarte curioasă acum ce se va întâmpla. Ce răspuns îi va da ?Adică, ce va spune? Îmi pot deja imagina o grămadă de lucruri... dar mai bine nu zic nimic şi aştept să fiu surprinsă de tine.
Sincer nu am simţit nimic impresionant la scenele cu sângele. E foarte greu să descri scenele mai horror [ cel puţin mie aşa mi se pare, eu nu prea pot ] şi e la fel de greu să satisfaci un cititor pe acest plan. Aşa că nu am nimic de comentat în privinţa asta. M-a lăsat rece . Ăh, ceea ce mi-a plăcut iar a fost faptul că Isabela a leşinat [ what a c o w a r d xD ] . Chiar nu mi-a venit să cred... Deci credeam că e mai cold blooded or smth. Dar nu ,leşină din prima : |foarte aiurea. Pe de altă parte, eroina noastră chiar şi-a arătat colţii şi ghiarele. La un moment dat eu chiar am crezut că o să plece sau o să se ascundă undeva DOAR doar să scape.
Când a zis acolo că se credea prea narcisistă pentru a-i păsa de alţii... eh o mică fereastră s-a deschis în mintea mea. Şi anume, referitoare la personalitatea ei. Desigur , ea crede că e prea egoistă şi narcisistă şi etc, dar poate că îi pasă de ceilalţi, de prieteni or smth, fără să îşi dea seama. Poate că este o persoană mai bună decât se crede. Până acum aşa mi-a dat impresia. Şi a fost destul de curajoasă . A reacţionat din instinct. Mişto.
Citat:Ce aveam eu ? Nimic , un mare si imens nimic . Nu aveam bani , deci nimeni nu avea să plăteasca o răscumpărare pentru mine , putea la fel de bine să mă omoare atunci .
Se pare că domnişoara aici de faţă nu ştie cum se poate face profit cu o fată. Poate arăta bine şi trupul ei valora ceva. Sau cine ştie? Bine, impresia asta mi-a dat-o mie. Dar o să ne lămureşti tu în capitolul următor [ de abia îl aştept <333333 ]
Baftă la scris.
Răspunsuri: 136
Subiecte: 2
Data înregistrării: Jan 2010
Reputație:
41
Zupi: 409 z
Multumesc inca o data Teh , dar o voi face de fiecare data . Voi incerca sa remediez o parte din acele greseli mentionate de tine . Well... vei afla si de ce el a vrut-o pe ea . Nu pentru corpul ei , desi nici eu nu stiu insa ce întorsatura va lua poveste . In legatura cu scenele cu sange voi incerca sa le imbunatatesc , pentru ca pe parcurs vor mai aparea ...
Capitol 3
,, Când simÅ£i răsuflarea morÅ£ii plimbându-se pe ceafa ta , ai vrea să fugi , să te ascunzi ÅŸi să o goneÅŸti din drumul tău... Dar ce faci când moartea îţi este cel mai bun prieten ? ÃŽl îmbrăţiÅŸezi ...â€
Trecusem de perioada în care eram speriată ... apoi a urmat nebunia . Lovitura primită m-a durut , dar nu la fel de mult ca rana pe care i-o produseseră prietenei mele . Isabela era în aceeaşi stare deplorabilă , sângerarea se oprise , fiind o zgârietură superficială . Nu am gândit , de fapt cred că nu cugetasem nicio secundă în acele momente . M-am lăsat condusă de instinct , luată de curent şi purtată de lipsa de judecată .
- Dacă vrei să sfârşeşti o viaţă , ia-o pe a mea ! Facem schimbul , dar mă tem că vei fi dezamăgit ! Ia-mă şi termină repede. Scoate cuţitul şi fă-o ...Dar ...
În acel moment , cuvintele nu au vrut să iasă , rămânând prinse între dinţi . Apoi mi-am regăsit glasul şi o parte din nebunie .
- Dar las-o pe ea să plece ....
- Cine a spus că vreau să te omor ? Arăt ca un criminal , ai auzit Roy ? Nu e proastă , a ghicit . A râs din nou , îşi făcuse un obicei neplăcut din asta . Nu vorbea cu mine , tot timpul se adresase însoţitorului său , dar s-a arătat foarte mulţumit de răspunsul meu .
Proastă ? Asta în mod normal ar fi durut , dar atunci nu a contat , era doar un simplu cuvânt căruia i-am smuls importanţa . Ştiam că greşisem , că îi dădusem răspunsul pe care îl dorea şi asta era singurul meu regret . Zâmbetul ce se întipărise pe chipul acelui bărbat mă deranja cel mai tare . Credeam că trăiam ultimele minute din viaţa mea şi eu doar aşteptam . În mod normal oamenii îşi fac planuri pentru această clipă , au chiar o listă cu o sută de lucruri pe care să le facă înainte de moarte . Eu , în schimb nu aveam nicio idee , aş putut spune o rugăciune , dar nu credeam în existenţa divinităţii . Niciodată nu îmi imaginasem că voi sfârşi aşa , eram tânără şi nu îmi păsa de asemenea lucruri . Făcusem cunostinţa cu moartea , cu sentimentul de neputinţă în faţa ei . Începuse numărătoare inversă şi eu uitasem să număr ... Mă bucur că nu aveam un ceas care să mă înnebunească cu ticăitul lui infernal . Am închis ochii, mă simţeam obosită . Un singur lucru îmi revenise în minte , ca o fantomă îmi bântuia liniştea . Imaginea lui , ochii lui , întreaga lui fiinţă apăruse în faţa mea .
,, - Îmi promiţi ? Vocea lui mă implora să dau un răspuns afirmativ , altceva nu mai conta pentru el .
Nu am putut să îl refuz , nu dorea să îl rănesc . Îl iubeam , erau puţine persoane pentru care nutream acest sentiment . Era singurul care mă interesa , pentru fericirea lui aş fi renunţat la orice ... Pentru acel zâmbet pe care mi-l oferea doar mie .
- Da , sigur că da .Îţi promit ! Cum ai putut să crezi că voi pleca?
L-am minÅ£it ÅŸi asta mă durea cel mai tare . Am încercat să mă înÅŸel ÅŸi pe mine , dar nu am reuÅŸit . Minciuna mea l-a făcut fericit , nu mai fusese de multă vreme aÅŸa vesel . Da , îl iubeam ÅŸi pentru acel zâmbet aÅŸ fi făcut orice . Å¢oÅ£i ceilalÅ£i nu aveau o mare importanţă , el devenise centrul universului meu . â€
Cât de mult am greşit în acele zile şi îi promisesem . Ştiam ce aş fi vrut să fac înainte să mor , nu aveam o sută de lucruri pe listă . Doar unul singur să îl văd . Am deschis ochii şi el a dispărut , deşi aş vrut să-i reţin amintirea o clipă . Mi-am văzut călăii , dar aceştia nu făceau niciun gest . Stăteau acolo nemişcaţi , urmărindu-mă prea insistent.
Aşteptare mă înnebunise , răscolea în mine lucruri îngropate de timp . Cel mai în vârstă a început să râda , urmat de Roy .
- De ce naiba râzi ? Ţi-am dat deja un răspuns , ce aştepti ?
Îndrăzneala lor mă înfuriase , se jucau cu nervii mei şi dacă un lucru îmi lipsea , acela era răbdarea .
- Nu o să te omorâm . Glasul brunetului a răsunat , reţinându-şi zâmbetul .
Şi- a lăsat privirea asupra mea şi a continuat discursul :
- Am alte planuri cu tine şi viaţa ta e a mea . Prietena ta va fi în siguranţă pe această bancă . Şi acum ...urmează-ne !
Dacă moartea nu mă speriase , atunci vorbele sale reuşiseră să facă asta . Alte planuri? Curiozitatea mă îndemna să întreb , dar nu am făcut asta . Dacă nu aş fi fost în deplinătatea facultăţilor mintale , această întâmplare ar fi fost chiar interesantă . Cei doi s-au pus în mişcare , Roy prinzându-mă de mână . Nu mă aşteptam să se întâmple aşa ceva , nu aveam nicio ideea , dar faptul că îi urmam nu era un lucru bun . Dacă nu erau hoţi sau criminali în serie , atunci ce naiba erau ? După mult timp am descoperit că înşelasem în privinţa unei ipoteze . Mai exista o posibilitate pe care o refuzasem cu desărvârşire , dar care părea adevărată .
Mâna blondului mă strângea cu putere , deşi ştia că oricum nu aş fi putut să mă eliberez din strânsoare . Era mult mai puternic ca mine , realizasem asta când îmi parase lovitura , fără a se chinui prea mult . Atunci nu mă mai privea , se uita numai înainte , pierdut undeva prin blocurile gri .
Ne îndepărtasem de locul în care îi întâlnisem , corpul Isabelei se mai zărea . Nu se mişcase , nu îmi luasem adio sau orice alt lucru lacrimogen . Ştiam că era mai în siguranţa decât mine şi probabil nu îşi va mai aminti nimic , crezând că fusese o altă beţie . Mă bucuram că era bine şi măcar trăia . M-au târât după ei printre străduţe întortocheate şi necunoscute mie . Era frig şi de data asta nu mai tremuram de frică . În drumul nostru am întâlnit prea puţini oameni şi atunci blondul m-a avertisat , strângându-mi braţul cu mai multă putere . Am înţeles mesajul , urmându-i sfatul .
Cel mai în vârstă se afla înaintea noastră , grăbind sau încetinind ritmul . Eu priveam în urmă noastră , mă îndepărtam de mine , rupând orice legătură cu fosta mea viaÅ£a . Singurele cuvinte care îmi apăreau minte erau ,, ÃŽÅ£i promitâ€, se repetau ca versurile unei poezii . Mă întrebam de ce a trebuit să fac asta atunci , eram prea legată de aceea promisiune prostească . Regretam că mânată de un implus am spus ,, da ’’ , eram supărată pe mine . Åžtiam ca pornisem pe un drum fără cale de întoarcere . Orgoliul nu mă lasă să spun că am greÅŸit , să cer puÅ£ină milă ÅŸi îndurare din partea unor străini . Nu Å£ineam atât de mult la viaÅ£a mea pentru a mă înjosi , era ultimul lucru pe care l-aÅŸ face.
Trebuia să mă gândesc la un plan , să evadez cumva , dar tot drumul nu am găsit niciun moment în care strânsoarea să fi slăbit , nicio clipă de slăbiciune . Am decis să mai aştept , lucrul pe care l-am făcut însă tot drumul . Nu mă deranja că părăsisem oraşul , oricum niciodată nu fusesem legată de el .
Uram toamna şi la motivele mele se mai adăugase unul , întâlnirea cu cei doi nenorociţi . Mă duceam într-un loc necunoscut , puteam să păţesc orice şi eu mă gândeam la acest anotimp murdar . Obosisem , mă durea fiecare muşchi , dar tovărăşi nu părea deranjati de asta .
Îmi plăcea noaptea , toată agitaţia dispărea în întuneric . Singurul lucru care strica decorul perfect era lumina unui felinar care îmi bloca privirea .
Deodată ne-am oprit în faţa unei maşini , marca nu am reţinut-o , dar era un autoturism frumos şi scump . Erau traficanţi , singura ideea pe care o aveam . Puteam doar să sper că de droguri , nu carne vie ... M-au aruncat pe bancheta din spate , cei doi urcându-se în faţă . Încercam să îmi menţin neuronii activi , gândindu-mă la orice lucru stupid şi neimportant .
Ce a urmat nu ştiu , am închis ochii şi am cedat dorinţei de a dormi .
Răspunsuri: 1.445
Subiecte: 59
Data înregistrării: Jul 2008
Reputație:
850
Zupi: 36.015 z
Bau :* Se putea să lipsesc eu ? * laughs *
GreÅŸeli :
aÅŸ putut -> aÅŸ fi putut
cunostinţa -> cuno ştinţă
Doar unul singur să îl văd -> Doar unul singur : să îl văd [ merge mai bine cu acele două puncte : -? Că aşa se înţelege că acela era singurul lucru pe care dorea să îl facă.
aÅŸ vrut -> aÅŸ fi vrut
Aşteptare mă înnebunise -> aşteptarea
râda -> râd ă
aştepti -> aştepţi
nicio ideea -> idee
că înşelasem -> că mă înşelasem
desărvârşire -> desăvârşire
avertisat -> avertizat [ cu „z†]
apăreau minte -> apăreau în minte [ ai ratat „ în†]
aceea promisiune -> acea promisiune [ cu un singur „e†]
dar tovărăşi nu părea deranjati de asta . -> dar tovară şii nu păreau prea deranjaţi de asta.
Părere :
Citat:Nu ţineam atât de mult la viaţa mea pentru a mă înjosi , era ultimul lucru pe care l-aş face.
Oircât de total aberant ar suna : )) şi eu cred la fel. Foarte bine , mi-a plăcut replica asta = )) se potriveşte pentru oricare persoană orgolioasă. Aşa cum este şi personajul tău. Nu ştiu dacă se va schimba sau nu pe parcurs dar acum îmi place * in love * frumos tare, îmi place de ea, cum gândeşte, chiar şi personalitatea. Se pare că nu e aşa ezitantă cum credeam. She’s cool <3
Oh da... M-am îndrăgostit de fic-ul tău. Cine ar fi crezut una ca asta? * laughs * Eu nu . sincer nu am creuzt că fic-ul este chiar atât de tare, my apology however. Este oricum preaaaaaa tare : )) poate e doar părerea mea, sau poate nu. Dar e genial. Ai o idee super, chiar dacă a fost sau nu folosită nu ştiu, nu îmi pasă. Îmi place cum descri <3 foarte fain. Chiar dacă mai ai scăpări, hello toată lumea area : ) asta nu contează. Îmi plaaace foarte foarte , foarte mult . Şi sunt extrem de curioasă ce se va mai întâmpla... Foarte urât din partea personajului tău că a minţit [ nu îmi amintesc dacă i-ai spus sau nu numele, dar eu nu îl mai ţint minte în cazul acesta : )) ] . Deci... era legată de cineva din trecutul său, pe care îl [ era un el , cred ] minţise... şi el crezuse că o să stea alături de el? Hm... au avut cu o adevărat o mare intensitate cuvintele ' îmi promiţi ? ' o întrebare touching <3 liked it.
However, sunt extrem de curioasă cum or să decurgă lucrurile . Nu ştiu ce se va mai întâmpla : )) şi pună supoziţia : sper că nu traficanţi de carne vie * laughs * să sperăm că nu-s aşa. Oricum sunt tare ,, tare ,tare curioasă de ce se va mai întâmpla.
Baftă la scris şi vin-o repede-repede cu next-ul teeeee roooooog :3 mor de curiozitate!
Răspunsuri: 136
Subiecte: 2
Data înregistrării: Jan 2010
Reputație:
41
Zupi: 409 z
Teh : Mă bucur că ai continuat să citeşti , e bine că mai urmăreşte cineva această poveste . Cât despre numele ei îl vei afla în acest capitol pentru că nu l-am mai menţionat . Postez capitolul acum pentru că l-am terminat mai repede decât mă aşteptam şi oricum şcoala o să înceapă .
Capitolul 4
,, Pentru că viaÅ£a nu aÅŸteaptă pe nimeni ... E datoria ta să te urci în tren ÅŸi să supravieÅ£uieÅŸti , dar ai grijă să nu cobori la staÅ£ia greÅŸită ! â€
Când am reuşit să deschid ochii , mă aflam încă în maşină . Brunetul conducea , iar cei doi nu vorbeau deloc , deşi am continuat să mă prefac adormită . Speram să aflu orice fel de informaţie despre locul în care mă duceau . Nu am putut găsi niciun indicator care să îmi arate locul în care ne aflam . O linişte deplină îşi făcuse loc în autoturism , auzindu-se doar zgomotul scos de motor . Un lucru care mi-a trezit uimirea , a fost faptul că nu întâlnisem nicio maşină . De-o parte şi alta a drumului puteai observa o mulţime de copaci , dar nu prezenţa unei fiinţe umane, Nicio casă , magazin sau benzinărie , numai natură la fiecare pas . O asemenea călătorie ar fi fost plăcută , storcând din jurul tău orice urmă de civilizaţie . În schimb pentru o persoană care tocmai fusese răpită , acest lucru nu era îmbucurător .
Maşina a frânt brusc , împingându-mă în scaunul din faţa . În faţa noastra se ridica o clădire , numele ei era scris mare cu vopsea neagră ,, Orfelinat†. Pentru câteva clipe am răsuflat uşurată , crezând că mă înşelasem în privinţa celor doi . Imobilul se afla într-o stare deplorabilă . Era neîngrijit , vopseau aproape inexistentă , dar iedera îi oferea un aer misterios . Ferestrele aveau gratii şi se putea observa lipsa multor geamuri . Timpul distrusese aceea clădire , ezitând să cred că mai era locuită . Cateogoric nu reda imaginea pe care o aşteptam de la un orfelinat şi mă îndoiam că era unul .
Însoţitorii mei au coborât din maşină , blondul având amabilitatea să îmi deschidă uşa . Aerul rece m-a izbit , ghemuindu-mă pentru câteva secunde . Se făcuse dimineaţă , iar soarele era doar o pată ştearsă de lumină , rătăcită pe cer .
Într-un moment de neatenţie am reuşit să mă împiedic , deja mă vedeam atingând solul şi auzeam râsul înfiorător al brunetului . O atingere caldă m-a ajutat să îmi recapăt echilibrul , atunci am întâlnit chipul nervos lui Roy .
- Ai grijă pe unde mergi! Am lucruri mai bune de făcut în loc de acţiuni caritabile cu tine .
Practic a ţipat la mine , destestam dispreţul lui faţă de mine , am vrut să îi răspund , dar deja se îndepărtase . Au deschis uşa mare , de stejar , pătrunzând în interiorul casei . Am sperat să fug , dar am realizat că eram înconjurată doar de pădure . Interiorul avea acel aer vechi , amintind de casele medievale . Pereţii fusese albi , atunci însă erau gri şi împânziţi de diverse desene nereuşite care păreau făcute de nişte copii. Roy m-a condus printr-un hol până într-o cameră , celălalt se pierduse însă printre coridoare . M-a împins cu grijă în cameră ce se ivise ca o rană în perete , auzind cheia care încuia uşa . Acum eram prizionera acelei încăperi . Era mică şi m-am bucurat că nu avea o problemă cu spaţiile închise . Am zărit un pat ascuns după uşă şi o fereastră situată prea sus pentru a ajunge la ea , prin care lumina se temea să patrundă . Mă aşteptam să găsesc ca noi prieteni o pereche de şobolani , dar din nefericire pentru mine nu am întâlnit asemenea specimene . Oricum cât aş încerca să glumesc , totul era real . Ce făcusem ? Undeva mă aflam , de ce? Şi mai ales cum puteam să scap ? Prea multe întrebari şi nicio persoană care să îmi răspundă .
Cred că am măsurat lungimea şi lăţimea camerei de o sută de ori . Mă roteam dintr-un colţ în altul , căutând un lucru necunoscut până şi mie . Atunci am observat ceva scris pe un perete , câteva litere scrijite formau cuvântul ,, criminal †. După această descoperire am realizat că acea încăpere mai fusese locuită şi că se putea să nu mai fiu în viaţă pentru mult timp .
M-am înghesuit într-un loc mai ferit şi mi-a înconjurat genunchii cu braţele . Singurul lucru la care mă gândeam era să evadez şi să scap de acolo înainte de a fi prea târziu . E vina lor că nu m-au omorât când a trebuit , iar acum nu eram dispusă să renunţ aşa uşor . Nu se auzea nimic , devenisem agitată , sperând să vină cineva şi să deschidă uşa . Trebuia doar să scap din acea cameră , apoi fugeam prin pădure , rătăceam câteva zile până dădeam de civilizaţie şi apoi totul urma să fie bine . Mă întrebam de ce naiba mă băgasem în treaba asta.
Nu eram o eroină , nu aş fi renunţat la viaţa mea pentru nimeni şi nimic .Egoismul meu mă surprinde şi pe mine , cred că aş fi lăsat-o pe Isabela , să moare şi nici nu aş fi simţit prea multă suferinţă . Da , sunt o fiinţă privată de sentimente sau poate mă pricep foarte bine să le ascund . Eram prietene pentru că aveam nevoie una de cealaltă . Ea căuta o persoană care să o acopere la micile ei escapade şi în care avea încredere , eu pe cineva care să nu mă compătimească . Aş minţi dacă aş spune că mi-am riscat viaţă pentru a- mi salva prietena , totul l-am făcut pentru mine . Doream să scap de mine , nu aveam o viaţă fericită la care să mă întorc . Acasă mă astepta o cameră goala , lipsită de o prezenţă umană . Singuratatea scoatea din interiorul meu sentimente de mult uitate. Melancolie , durere şi tristeţe , toate clocoteau şi voiam să le eliberez . Am greşit , le-am îngropat în mine , le-au pierdut printr-un sertar , temându-mă să mă exteriorizez . În acel moment , moartea părea o ofertă tentantă , acum aş refuza-o . Regretam decizia luată , dar trebuia să aştept şi la primă ocazie voi evada.
Nişte paşi mi-au întrerupt şirul gândurilor , uşa s-a deschis şi chipul blondului a apărut . Din nou m-a prins de mâna , purta un maieu şi am putut admira tatuajul de pe braţ . Un desen tribal complicat şi jos nişte cuvinte necunoscute mie . M-a condus până la o altă încăpere , după ce am intrat înăuntru, el a dispărut . Acolo m-am întâlnit cu vechea mea cunoştinţă , brunetul , care era însoţit de o altă persoana . Bărbatul era aşezat pe un scaun , având în faţă un birou . Nu avea nicio armă la îndemână , iar urmă de îngrijorare de pe chipul meu s-a evaporat . Brunetul s-a ridicat , tuşind uşor şi începând să vorbească .
- Åžtii de ce te afli aici?
Credeam că răspunsul la aceasta întrebare era mai mult decât evident , totuşi l-am dezaprobat , făcând un semn din cap .
-Foarte bine ! Înainte de a face prezentările , trebuie să îţi spun că ai două opţiuni . Apoi a făcut o pauză accentuând ultimele cuvinte .
- Prima este: să rămâi în viaţă şi să faci tot ce îti vom spune , iar dacă nu eşti de acord cu aceasta , ţi-o vom oferi pe a doua : să mori .
Mi-au trebuit câteva minute pentru a asimila informaţiile primite . Să mor ? Dar deja luasem hotărârea că asta nu se va întâmpla , cel puţin nu prea curând . Prima ofertă era tentantă , dar singurul inconvenient era că nu ştiam ce doreau de la mine .
-Atunci am doar o optiune . Nu vreau să mor , deci nu rămân decât cu prima opţiune .
Din nou l-am făcut fericit pe brunet , văzându-i zâmbetul prostesc , i-am urmat exemplul . Cel mai bun surâs al meu şi-a făcut apariţia pe buzele mele . Dacă el voia să se joace , a greşit persoana cu care se pune . Convorbirea nu se terminase încă , iar bărbatul a continuat să-mi vorbească .
- Eşti sigură ? Nici măcar nu ştii ce vrem de la tine . Tonul dispreţuitor s-a sfârşit , mi- a aruncat momeala şi eu am luat-o .
- Cât timp nu mă puneţi să mă sinucid , normal că sunt sigură .
Zâmbetul nu mi-a dispărut nicio clipă de pe buze , încercând să par încrezătoare în vorbele mele . Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce urma să fac , totuşi ştiam în interiorul meu că nu eram dispusă să îndeplinesc orice cerinţă.
- Atunci cred că ar trebui să mă prezint ! Sunt Matt , doar Matt .
Pentru câteva momente am crezut că va da mâna cu mine , dar şi-a introdus palmele în buzunarul pantalonilor . Purta un constum negru , dădea impresia unui om de afaceri influent , dar unele gesturi îi trădau adevaratul caracter .
- Şi cu cine am onoarea să vorbesc ? mi-a şuierat această întrebare , cât mai ironic posibil .
Am avut o reticenţă în ai dezvălui adevăratul meu nume , mă gândeam să îi dau un nume fals şi să îmi protejez identitatea . Am renunţat la acea idee , părea smulsă dintr-un film despre spioni .
- Nathalia , din păcate nu sunt încântată să vă cunosc , dar având în vederea circumstanţele în care ne-am întâlnit , cred că mă puteţi ierta .
Ştiam că numele nu mi se potrivea deloc . De fiecare dată când îl auzeam , îmi imaginam o fată dulce , cu părul blond , ondulat şi cu ochii albaştri . O tânără gingaşă , superbă şi iubită de toată lumea , iar eu eram exact inversul ei . Părinţii mei luaseră o decizie greşită când m-au botezat aşa . Totuşi când îmi auzeam numele pronunţat de anumite persoane , simteam că mă caracteriza atât de mult . Păcat am abandonat acei oameni şi unii m-au părăsit pe mine .
- Nathalia , cred că ai făcut cea mai mare greşeală din viaţa ta când ai acceptat prima variantă şi păreai o fată inteligentă .
Aş vrut să îl contrazic , făcusem multe erori mai grave decât asta , dar l-am lăsat să creadă ce vrea . Totuşi o tânăra deşteaptă nu ar accepta să moară , deci opinia lui era în totalitate greşită .
- Moartea ar fi fost o binecuvântare pentru tine . De fapt ai fi avut onoarea ca eu să fiu călăul tău .
Dacă încerca să mă enerveze , puteam să îl asigur că se descurca incredibil de bine . Dar nu avea să îi dau satisfacţia să culeagă roadele replicii sale , m-am comportat ca şi cum nu l-aş fi auzit , gândind că mai bine mă împuşc singură .
- Bine , atunci Roy te va conduce înapoi în camera ta . Totuşi eu sunt încântat să te cunosc .
Blondul a apărut chiar în acel moment , surprinzându-mă din nou . Aceeaşi strânsoare m-a întâmpinat , totuşi înainte să plec am auzit vocea celeilalte persoane din cameră : ,, Alea iacta est ! †. Acestea au fost vorbele , mi le-am repetat la nesfârşit în minte până când am început să le înţeleg .
Eram extenuată , m-am prăbuşit în pat ,cerşind câteva momente de tăcere . Liniştea mi-a fost întreruptă , o împuşcătură s-a auzit .
Alea iacta est ! ( lat .) = Zarul a fost aruncat!
Răspunsuri: 1.445
Subiecte: 59
Data înregistrării: Jul 2008
Reputație:
850
Zupi: 36.015 z
Bună, ce bine că ai pus capitolul. Sunt atât de fericită, i could cry : )) ador ficul.
Greşeli ( am mai găsit câteva scăpări la diacritici dar nu le-am menţionat pe toate, lenea . ) :
de copacii -- de copaci
a frânt -- a frânat
aceea clădire -- acea
Pereţii fusese albi -- Pereţii fuseseră albi
atunci însă erau -- cred că în loc de ' atunci ' ai vrut să spui ' acum ' altfel nu prea are sens
să moare -- să moară
goala -- goală
Singuratatea -- Singurătatea
scoatea -- scotea
m-a introdus înăuntru -- nu sună prea bine, ar trebui să reformulezi. Când citesc introduc... nici nu vrei să ştii la ce mă gândesc.
AÅŸ vrut -- aÅŸ fi vrut
nu avea să -- nu aveam să
Despre capitol:
E clar că l-am adorat, nu ? Să ştii că îmi place foarte tare cum scrii : )) foarte, foarte, dar foarte tare. Reuşeşti să mă ţii în suspans, să mă captivezi, să mă faci să îmi doresc să ştiu mai multe. Este un fic plin de suspans şi mie nu îmi vine să cred că nici acum nu am aflat despre ce este vorba. Că nici acum nu ştiu ce vrea să facă, lol. Deci... Nu ştiu, eşti genială : )) mă ţii atât în suspans, şi eu care credeam că o să aflu de ce a fost răpită, ce treabă acu cu ea. Nici măcar ea nu ştie, nu ?
Mi-a plăcut că ai pus o replică în latină. Ştiam şi eu ce înseamnă * laughs * mda am făcut expresia la ora de latină şi am reţinut-o. Este una foarte bună şi m-am bucurat că ai folosit-o aici, deşi încă nu ştiu despre ce e vorba, e clar că de abia aştept să aflu.
Mie Nathalia îmi sugerează o persoană înaltă, frumoasă, brunetă, rece, cu ochii negrii * laughs* aşa e şi personajul tău? Pentru că mie asta îmi sugerează acest nume. Dunno why ,poate din cuaza acelui N care vine şi de la negru? Dunno. But I really like the name şi cred că i se potriveşte personajului. Numele de familie? n-are importanţă!
Citat:- Cât timp nu mă puneţi să mă sinuncid , normal că sunt sigură .
=))) m-a bufnit râsul când am citit asta. Deci eram foarte serioasă acolo în atmosferă plină de curiozitate şi îi admiram curajul personajului nostru şi după... zbang replica asta. A fost pur şi simplu penală, felicitări pentru ea.
Citat:Sunt Matt , doar Matt
Îmi pare bine Matt ;; ) mi-a plăcut şi replica asta. A fost simplă şi totodată atât de intensă.
Mi-au plăcut propoziţiile de început. Nu dau quote, ce ai scris tu în italic prima dată. A fost superb, minunat. Nu ştiu dacă ai luat de undeva asta D: sau ai luat-o din mintea ta, îmi place oricum ar fi şi mă bucur că ai folosit-o. A dat foarte bine la capitol. Ăh, multe replici mi-au plăcut şi ai descris extraordinar.
Naraţiune. Dialog. Suspans. De toate. Am adorat finalul deşi i-ar m-ai lăsat în pom :)) nu o să ştiu niciodată ce o să facă? Dialogul cu ceilalţi a fost super. eu chiar credeam că o să aleagă moartea, pentru o secundă. Dar nu, ea este mai curioasă de atât. Şi la o adică dacă ceea ce vor ceilalţi să facă şi o implică şi pe ea este ceva îngrozitor, se poate sinucide. Smart girl I would say. Apropo mi-a plăcut coerenţa cu care a gândit atunci când a realizat că nu are chiar unde să fugă. pentru că era pădure în jur şi chiar nu avea unde să plece * laughs * ok asta a fost când au intrat în clădire dar m-a surprins. Deştept personaj, serios. Are toată admiraţia mea :| Şi finalul, cum am mai zis, a fost bestial. Nu îmi vine să cred, o împuşcătură. Îmi imaginez milioane de lucruri acum.
Te rog să vii repede cu noul capitol :3 sau cât de repede poţi, să ştii că îl aştept cu foarte multă nerăbdare : )) nu mai pot aştepta să ştiu ce se întâmplă!!
Baftă la scris.
Răspunsuri: 34
Subiecte: 1
Data înregistrării: Nov 2009
Reputație:
2
Zupi: 452 z
Eh......am aterizat si eu pe la fic-ul tau :D.......
Am intrat pentru ca m-a atras foarte mult titlul si bine am facut deoarece am dat de o poveste foarte interesanta si plina de suspans ;)).....
Povestea e foarte interesanta si originala.....nu cred ca am mai intalnit-o pana acum (cel putin eu nu).....Am observat niste greseli dar au fost mentionate deja....
Ador numele "Nathalia", e preferatul meu :X , nush de ce si cred ca i se potriveste personajului .... acest nume imi sugereaza curajul pe care mi se pare ca chiar il are.....Sunt foarte curioasa ce o asteapta pe Nathalia.....Impuscatura de la final m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri ;))
Imi place mult felul tau de a scrie si cum reusesti sa ma tii in suspans.....Deci imi place foarte mult povestea si sper sa revii cat mai curand cu next-ul....asa ca grabeste-te......Bafta in continuare si multa imaginatie, Bye bye! :*:*:*
Răspunsuri: 136
Subiecte: 2
Data înregistrării: Aug 2009
Reputație:
68
Zupi: 258 z
Bună!:D
Dacă tot am citit am zis să-mi fac simțită prezența^^
Pentru început, titlul nu mi-a exprimat prea multe sinceră să fiu, dar a fost destul cât să mă facă curioasă și să citesc, în schimb povestea în sine mi-a captat cu totul atenția. Mi-a plăcut acel prolog de început, o concepție interesantă despre bine și rău dacă aș putea să-i zic așa. Îmi plac și acele motto-uri de la începutul fiecărui capitol, sunt expresive și îmi fac o idee despre ceea ce urmează.
Well.. despre modurile de expunere ce aș putea să spun decât că se combină proporțional, descrierea este minunată în special ce ține de sentimentele personajului, exprimi foarte bine situțiile în care este pus, nu abuzezi de dialogu ce conține replici bine alese, iar acțiunea nu este deloc grăbită, căt despre greșelile de tastare am văzut că au fost menționate mai sus.
Deci.. reușești să mă ți într-un mister total, adică ești deja la capitolul 4 și eu încă nu am aflat care e treaba cu tipi ăștia și ce vor să-i facă bietei Nathalia (app i se potrivește numele aș spune eu), iar finalul acestui ultim capitol postat mi-a lăsat multe semne de întrebare :-S..
Anyway.. aștept următorul capitol, succes pe viitor și multă inspirație>:D<
kissuuu&byeee
|