Intre bine si rau

[Elusive wolf]

Hei :x ! Capitolul a fost extrem de interesant , I love it ! Deci nu ma asteptam ca Matt sa nu le dea celor doi o replica bine aleasa , a fost genial . Iar conflictul dintre Roy si Chris , partea cu inmormantarea a sunat foarte funny :)) . Roy si Matt sunt adorabili .
Nu stiu ce sa zic despre Chris , oricum imi place foarte mult de Roy si Matt <333 . Judecand dupa actiunile lor fata de Naty , se observa o anumita chimie ... E ciudat . Sincer si imi place ^____^ .
Nu prea cred ca Naty este o ... persoana egoista si nici ca se iubeste pe ea prea mult .

,, Timpul se scurge pe buzele trecutului . Ai vrea şi tu să îl guşti ? Mă tem că mai întâi trebuie să mori ! ”

Foarte interesant :3 . Abia astept sa vad ce o sa iasa .
Astept nextul cu nerabdare ( m-ai facut curioasa :x ) .
Hugs !

[marya]

Hellow! Am revenit :D.....Nu am comentat la celalalt capitol, dar la asta trebuia sa las comentariu.

Deci capitolele au fost bune, modurile de expunere s-au imbinat armonios iar actiunea a decurs cum trebuie si nu a fost grabita.

Mi-a placut ultimul capitol, confruntarea dintre cei doi, atitudinea lui Roy fata de Natalia....tot :X.....unele replici au fost sooper, am ras de nu am mai putut. Si ca de obicei la final ne-ai lasat in suspans. Chiar ma intreb la ce ar putea sa-l invinga Natalia pe Roy....hmm......Deci sunt foarte curioasa asa ca grabeste-te cu next-u....Bafta in continuare si multa imaginatie...Bye bye:*:*:*

[Minnie]

Heya! :D

Well.. Am ajuns și eu cu chiu cu vai pe ici, nah școala.. Să nu mă mai lungesc prea mult cu asta..
Mi-a plăcut mult acest capitol. Ai îmbinat frumos modurile de expunere, în special mi-a plăcut partea descriptivă, ceea ce ține de sentimenele personajului. Dar și dialogul a fost bun, ai avut replici bine alese, unele chiar comice, iar acțiunea nu a fost deloc grăbită.
M-ai lăsat într-o oare care curiozitate cu acel șaten : - ? . Care e treaba cu el și toate cele. Din câte am observat, are de a face ceva cu schimbarea Nathaliei, cel puțin asta mi se pare mie.. Altceva, dintr-o dată mi-a devenit foarte simpatic acel Christian. Oare el să fie cel care a vrut să o ajute să scape atunci : -? ?! Sper să mai apară și în capitolele viitoare ;;) !
Ultima replică a lui Matt din finalul ficului.. Hmm! La ce se referă? Adică la ce să-l învingă?
Sper să vi repede cu next-u! :*
:bye:

[Neith]

Vă mulţumesc ca întotdeauna pentru comentarii şi pentru că citiţi . Thanks a lot , guys !
Nu prea sunt mulţumită de capitolul asta , dar o să îl postez .

Capitol 8

,, Când lupţi pentru viaţa ta , nu trebuie să gândeşţi . O singură lovitură primită sau dată decide câştigătorul . Moartea este un arbitru subiectiv . ”


Am crezut că nu îl auzisem bine sau poate că glumea . Totuşi expresia serioasă şi nerăbdătoare de pe chipul său , mi-a demonstrat că ipotezele mele nu erau fondate . . Am rotit cuvintele în mintea mea , golindu-le de orice înţeles . Roy era şi el agitat , surprins ca mine de această întrebare ridicolă . Nu mă privea , se uita în pământ nervos . Nedumerirea brunetului era inutilă , normal că nu îl putea învinge . Matt ştia răspunsul la fel de bine ca mine . Ce urmărea cu adevărat ? Asta nu ştiam , multe presupuneri se adunaseră în mine . Unele poate adevărate , altele imposibile .
- Ai înnebunit ? La ce să îl înving ?
Speram să spună cărţi , popice , orice , dar nu ceea ce presupuneam eu . M-am înşelat ...
- Nu , nu am înnebunit , sunt mai lucid ca niciodată . Chiar nu ai ghicit , încă ? Doar nu la faţa ascunselea ? Vreau să te lupţi şi dacă câştigi , te las să pleci .Eu îţi o şansă să nu zici apoi , că te-am omorât din plictiseală . Acum dacă refuzi , mă scuteşti de o vină . Asta ar însemna că nu îţi pasă de viaţa ta .
- Îmi pasă de viaţa mea , dar ce îmi ceri este imposibil .
- Atunci fă imposibilul posibil . Încercarea moarte nu are , deşi cred că nu am dreptate. Poţi să mori şi acum , dar asta e altă poveste . Ţi-e frică ? Teamă este cel mai mare inamic al nostru . E decizia ... poate îţi cer prea multe şi te simţi copleşită.
Vorbele mă deranjau , el făcuse o mutare , eu nu . Lăsam timpul să curgă pe lângă mine şi căutam o portiţă de scăpare . Am acceptat , nu ştiam de ce sau în ce moment , dar am făcut-o . Nu îmi era frică , însă luptam pentru o cauză pierdută . Matt se pricepea de minunea să se joace cu mine , să mă impulsioneze şi să profite de micile mele slăbiciuni. Era un păpuşar iscusit , iar eu o marioneta dresată să fie ascultătoare . Ştiam că nu există nicio posibilitate să îl înving , când am ajuns aproape de blond , am realizat şi diferenţa de înălţime dintre noi . Brunetul părea destul de hotărât să vadă o luptă nedreaptă , dar Roy dorea să îi încurce planurile , fiind revoltat de acestă propunere . Cei doi s-au retras la o distanţă considerabilă de mine şi nu am putut capta decât câteva cuvinte spuse de Matt ,, Vei lupta , dacă nu ... ” Am înţeles că nici blondul nu era de acord cu ideea asta nebunească şi mă întrebam dacă nu era şantajat cu ceva .
Nu mi s-a acordat nicio clipă să mai fac presupuneri deoarece Roy acceptase . Îl uram pe Matt şi mai mult , pentru ceea ce mă punea să fac ... Va trebui să îmi împrumute din nou camera dupa ce totul se va termine , dar de data asta voi fi într-o stare mult mai deplorabilă . Am început să respir greoi , simţind frigul , tremuram şi eram speriată . Urmam să mă bat , nu mai făcusem asta decât o dată şi nu era o amintire prea plăcută . Îl privea pe blond , atentă la fiecare gest pe care îl făcea , iar pe chipul lui se regăsea aceeaşi aroganţă şi superioritatea cu care mă obişnuisem . Credeam că voi avea ocazia să ma pregătesc măcar sufleteşte , dar nu am avut această oportunitate .
Roy s-a oprit de mine şi am simţit o durere puternică în zona stomacului . Nici măcar nu îl văzusem când m-a lovit , se mişca incredibil de repede . Eram aruncată la pământ , ducându-mi mâinile în locul în care primisem lovitura , de parcă m-ar fi ajutat să alin durerea . De abia mai putea respira , încercând să tuşesc uşor pentru a îmi reveni . Am vrut să mă ridic şi să încerc să fac ceva , orice . Atunci am mai primit o lovitură care m-am doborât din nou şi nu stătusem în picioare decât câteva secunde . Deja mă durerea întregul corp ... În ce naiba mă băgăsem ? Nu avea nicio cea mai mică sanşă şi chiar dacă aş fi avut , blondul a anulat-o de mult . Primisem doar doi pumni şi eram la pământ . Cel mai tare mă durea faptul că eram neputincioasă în faţă lui , nu conta dacă loviturile mă afectaseră sau nu . Dorea doar să mă ridic şi să demonstrez că nu eram slabă . Corpul meu cedase , dar încă căutam o soluţie . M-am prins de iarbă , aşteptând ca un singur fir să îmi susţine greutatea . Nu ştiam cum , dar în următoarele secunde eram în picioare şi zâmbeam . Nu trebuia să ştii nimeni cât de tare mă durea fiecare muşchi şi cum aş fi vrut cu disperare să îl rog să mă lase în pace . Voiam să îi dau o singură lovitură , doar una , după ce reuşeam , puteam să mă prăbuşesc din nou .
Blondul a început să râdă isteric , privindu-mi încercarea .
- Uită –te la tine ! Mai bine ai rămâne jos , acolo îţi este locul .
Se înşela , acolo trebuiau să fie cei doi , zece metri sub pământ . Nu m-a mai lovit cu pumnul , dar am simţit o palma peste obrazul drept . Mă usturau buzele şi am simţit un gust amar în gură . Pentru câteva minute l-a privit învingător pe Matt care părea foarte mulţumit , urmărind spectacolul . Am găsit undeva în interiorul meu , forţa de a îl lovi . Nu a avut timp să îmi bareze pumnul , atingându-l pe obraz . Nu s-a clintit şi nu a arătat că a simţit prea multă durere . Pentru mine , însă era suficient , aveam o singură satisfacţie , faptul că reuşisem să îi dau o lovitură . Roy s-a înfuriat , era nervos şi dezlănţuit . O serie de lovituri a urmat , un nou pumn în stomac şi câteva picioare când eram la pământ . Mă întrebam cât mai dura chinul asta , speram la puţină milă . Aş fi vrut să leşin , poate ar fi diminunat din durerea reşimţită . Matt l-a oprit , săturându-se să mă vadă la pământ , trimiţându-l în interiorul casei . Nu aş putea descrie cât de mult mă durea corpul , faptul că respiram îmi cauza o mare suferinţă . Îmi zgâriam pielea cu unghiile din speranţă de a mai anula din durerea . Voiam să ţip , să urlu , să înjur , să fac orice pentru a face chinul să dispară . Faptul că nu leşinasem era o nouă pedeapsă ...
Brunetul stătea gânditor şi mă privea , nu recunoşteau niciun sentiment pe chipul , poate puţină îngrijorare care nu îmi era adresată . Mă întrebam dacă urma să mă lase acolo , nici măcar nu mă puteam mişca , dar să fug ... Stăteam încremenită , temându-mă să fac un gest şi sperând că durerea să mai slăbească . Vântul şuiera printre crengi , făcându-mă să tremur , lucrul îmi amplifica suferinţa . Mă simţeam că un sac de box , în care doar dai şi care nu poate să te rănească . Asta fusese pentru Roy , nenorocitul . Nu credeam că a cunoscut vreo dată cuvântul milă , îndurere , oricum nu avea mari aşteptări de la el , deci nu mă dezămăgise . Ultimele lovituri au fost mai puternice , date din cauza nervilor . Ştiam că îl deranjase faptul că ripostasem şi asta mă bucura enorm , reducând şi urmările acestei încercări . Dorea să îmi ţin minte ocupată cu lucruri neimportante şi absurde .
- Ai pierdut ... păcat . Se pare că ne vei mai ţine companie un timp .
Trebuia să pierd , astfel planurile lui , oricare ar fi ele , s-ar fi năruit . Nu dorea să îmi dea drumul , poate doar să îmi demonstreze ceva . Matt se plictisise să mă privească , întrebându-mă dacă era în stare să mişc .
- Nu cred !
Chiar se aştepta să mai pot face ceva după tot ce se întâmplase ? Până la urmă fusese ideea lui şi cunoştea consecinţele . A oftat nemulţumit de răspunsul meu , ajutându-mă să mă ridic şi sprijinându-mă de umărul . Şi durea , fiecare paş scoatea un geamăt înfundat în interior . Mi-am muşcat buzele din dorinţă de a mă împiedeca să îmi exteriorizez suferinţă , iar gustul sângelui mi-a inundat gura . Nu ştiam când am ajuns în camera mea , dar drumul a fost prea lung , numărasem fiecare mişcare , nădăjduind să fie ultima . M-am prăbuşit în pat , iar Matt a plecat fără a-mi mai adresa vreo vorbă . S-a întors peste câteva minute , aducându-mi o sticla de alcool . Îmi lipsea puterea pentru a mă ridica şi a îmi dezinfecta rănile , gestul lui era inutil .
Am închis ochii , dar nu am putut adormi . Mă durea prea tare fiecare bucată de piele . Totuşi de ce voia Matt asta ? Ce scop urmărea , pe lângă faptul că bătaie pe care o luasem îl bucura nespus ? Înţelesesem de mult că Roy era mult mai puternic decât mine , realizasem încă din noapte în care îi întâlnisem . Acum reuşise să îmi reamintească , fusese o avertizare , arătându-mi ce mă aştepta dacă încercam să fug . Trezise în mine , dorinţa de evadare . Un sentiment nebun , asemănător cu adrelina care îmi inunda venele . Mi-am ignorat rănile , nu le am mai simţeam . Eram în picioare , ridicându-mă pe vârfuri pentru ajunge la fereastră . Nu am reuşit , am înjurat în gând , învinovăţindu-mă că nu eram suficient de înaltă . M-am prăbuşit în pat şi durerea a reapărut prea subit , probabil fusese prezentă în tot acest timp , dar am refuzat să o mai ascult . Trebuia să fac ceva .... să scap cât mai repede . Mă deranjau prea tare acela lovituri . Neputincioasă , inutilă , slabă ... uram aceste sentimente , apăsau prea mult pe umerii mei . Aşa eram eu , mă renegam şi îmi căutam scuze pentru a mă justifica în faţă conştiinţei .
Am folosit sticluţa primită , de alcool , mi-a atins uşor rănile , făcând urmele uscate ,de sânge să dispară . Mi-a muşcat din nou buzele , pentru a împiedeca eliberarea unui ţipăt . Am stat în întuneric , întinsă pe pat .
Uşa s-a deschis şi cineva a pătruns înăuntru .
- Mai trăieşti ?
Vocea necunoscutului s-a auzit , i-am văzut chipul , l-am recunoscut . Am zâmbit . bucurându-mă de prezenţa lui .

[Teh]

Eu îţi o şansă -- ' Eu îţi dau o şansă ' - probabil aşa era
se va termine -- se va termina
îl privea pe blond -- aici era ' priveam ' [ că vorbea Nathy , despre ceea ce făcea ea ]
aceeaşi aroganţă şi superioritatea --- ' superioritate ' - având în vedere contextul
Roy s-a oprit de mine -- Poate ' s-a lovit de mine ' ? că aşa nu sună prea bine.
nicio cea mai -- 'nici cea mai ' , 'o'-ul ăla nu are ce face acolo
sanşă -- şansă
să ştii nimeni -- să ştie nimeni
Pentru mine , însă era suficient -- Pentru mine însă, era suficient -- parcă sună mai bine cu virgula aia acolo -.-
lovituri a urmat -- au urmat [ aÅŸa se face bine acordul ]
nu avea -- nu aveam
sprijinându-mă de umărul -- de umărul lui, poate?
paÅŸ- - pas
scoatea -- scotea?
bătaie -- bătaia
nu le am mai simţeam . -- nu le mai simţeam / nu mi le mai simţeam
Mi-a muÅŸcat -- Mi-am
Cam greşelile astea le-am văzut eu, oricum mi-e lene să mai menţionez şi altceva.


Ok, deci capitolul a fost foarte tare . Cu excepţia greşelilor. Nu ştiu de ce nu eşti mândră de capitol, nu contează mie mi-a plăcut : )) înfruntarea dintre Nathy şi Roy a fost bestială X: Roy nu a vrut să se lupte prima dată cu ea, mă întreb de ce? ! Nu e el genul care să zică : ' nu-i frumos să dai în fete ' . Şi atunciiiiiiiii? Poate chiar o simpatizează. Iar Matt, îl ador mai mult decât oricând. E adorabil, e superb, e mişto, e cul. E prea tare, asta e clar. Ideile lui sunt minunate chiar dacă nu le înţeleg.
Ai descris foarte bine totul.
Durerea, loviturile, sentimentele. Replicile au fost bine fondate. ai avut , de fapt şi de drept , un capitol minunat. Ţi-a ieşit foarte bine. Vaaaaaai dar cât am adorat unele părţi, ca atunci când a zis Nathy ceva de genul că acum îl ura şi mai mult pe Matt, mie îmi venea să zic că acum eu îl iubesc şi mai mult. Noh , dar zău e prea adorabil <3 Matt , Matt, Matt.
Mi-a plăcut atitudinea Nathaliei şi pumnul pe care i l*a dat lui Roy. Nu ştiu de ce dar acum îmi place şi de Roy, ăsta atât de temperamental şi impulsiv, e un personaj interesant.
Am o vagă idee despre cine ar putea fi necunoscutul, dar nu sunt sigură X: de abia aştept să aflu. Aşa că , grăbeşte-te cu următorul capitol. Mi-a plăcut mult acesta <333
baftă.

[Neith]

Cum scumpul meu internet merge în reluare şi nu prea ştiu cum să rezolvez această problemă , nu am putut posta până acum .
Teh : Mulţumesc încă o dată pentru că citeşti şi mă bucur enorm că îţi şi place .

Capitolul 9

,, Iubirea nu există , doar două perechi de buze ce se caută reciproc . Pasiune , dorinţă ... totul se adună în tine până când le dai drumului . Te minţi când spui că iubeşti .Viaţa se ghidează după un singur sens : fiecare pe cont propriu. ”



Ne-am privit câteva minute şi nu ştiam exact când ne-am oprit . Mi-a zâmbit , arcuindu-şi uşor buzele , i-am răspuns şi eu . Aşa a trecut timpul , făcând schimb de surâsuri ascunse în întuneric şi nesiguri de reacţia ceilulalt . Mă comportam ciudat , ademenită de persoana lui , am început să ne jucăm . Nu mai simţeam durerea , ea dispăruse în momentul în care el îşi făcuse apariţia . Nu ştiam ce mă atragea la el , poate acei ochi negri , seducători , poate totul . Se aşezase pe pat lângă mine , prea aproape , aranjându-mi părul împrăştiat pe pernă . M-am ridicat uşor în genunchi pentru a îl urmări cu mai multă atenţie . Nu am realizat când ne-am sărutat sau cum . Doar am simţit buzele lui prinzându-se ca nişte ventuze de ale mele . Am rămas uimită şi încremenită , aşteptând să termine . De ce naiba făcuse asta ? Parca gestul lui m-a scos din stare de visare. Mă dezgusta să îl simt lipit de mine şi în acelaşi timp a apărut dorinţa nebună de a –l respinge . Să mă lase în pace şi să sper că mă voi descurca singura . Aveam , însă nevoie de el şi de orice ajutor posibil .
Nu am găsit puterea de a-i da o palmă , oricum mi s-ar fi părut prea penibil şi smuls dintr-un film de dragoste . Chris s-a ridicat de pe pat , apropindu-se ameninţător de uşă .
- Supravieţuiesc ! Am vrut întâi să îi răspund la întrebare . De ce ?
Căutam un motiv , orice care să îi justifice comportamentul . Întrebarea mea nu se referea la sărut , chiar nu mă interesa asta . Realizasem că el pătrunsese în camera mea seara trecută . Trebuia să cunosc cauza comportamentului său şi ce se ascundea dincolo de acel zâmbet ademenitor .
- ÃŽmi trebuie un motiv?
- Da ! Trebuie să ai unul , nimeni nu face ceva din compasiune .
- Şi cine a spus că fac totul pe gratis?
Discuţia noastră s-a sfârşit mult prea repede , rămânând mai nedumerită decât la început . A plecat , închizând uşa după el , fără a-mi oferi explicaţia după care tânjeam . Am auzit cheia învârtindu-se în broască , scoţând un sunet deranjant . Mă derutase , reuşise să facă asta prin comportamentul lui ciudat . Îmi oferise ajutorul , cel puţin aşa am intrepretat întrebare pe care mi-o pusese cu o seară înainte . Acum venea şi mă săruta , un lucru neaşteptat . Dacă îl pusese Matt să mă facă să mă îndrăgostesc de el ?
Brunetul se înşelase enorm , era imposibil să reuşească , oricâte încercări ar face . Am râs atât de puternic ,chiar reuşise să mă amuze . A trebuit să mă îmi suprim bucuria , durerea de stomac avertizându-mă că exagerasem . Să ajung să ţin la Chris ar fi fost destul de greu , oricât de mult m-aş fi străduit . În interiorul meu nu se năşteau sentimente la comandă , ele trebuie cultivate mult timp . În mintea mea , domnea doar el , acel el căruia îi împărţăsisem întreaga mea fiinţa . Îmi cunoştea fiecare gest , dorinţă , îmi simţea fiecare gând . Nimeni nu m-ar mai putea înţelege la fel de mult ...Chris era doar Chris , un nume ce reprezenta o persoană nesemnificativă . Fizic arăta bine , asta era tot . În rest , nu exista şi nu o va face niciodată , din simpul fapt că era prieten cu Matt şi Roy sau cel puţin cu primul .
Presupunând că era nevinovat şi că nu acţiona la îndemnul brunetului . În acest caz , de ce mă ajuta ? Asta nu puteam să aflu , dar trebuia să profit de această oportunitate , o să mă gândesc mai târziu cum să scap de Christian . Evadam din această casă şi apoi brunetul avea să dispără . Un alt lucru care mă avantaja era dispută dintre blond şi salvatorul meu . Nu cunoşteam cauzele , mă interesa altceva : cum să folosesc asta în folosul meu . Trebuia să fiu raţională , să fac fiecare mişcare după lungi cugetări . După bătăia primită nu îmi mai permiteam nicio greşeală . În ce moment devenisem atât de rece ? Realizasem că tot ce făcusem până acum , nu mă ajutase deloc . Eram în aceeaşi situaţia ca la început , poate chiar mai rău . Asta însemna că era necesar să mă schimb şi să încerc orice . Oricum trebuia să înţeleg că purtată de curent , nu voi ajunge nicăieri . O să lupt şi Roy va regreta fiecare lovitură pe care mi-a dat-o , totuşi blondului îi puteam găsi multe scuze , mai mult sau mai putin adevărate . Credeam că era şantajat cu ceva , nu părea convins să mă lovească . Însă o făcusem şi îl uram pentru asta , motivele lui nu contau . Mă preocupau rănile mele , nu ale altuia .
Obosisem , doream să mă afund încet în pernă şi să dorm . Asta am făcut , dar timpul s-a scurs mult prea repede . Am închis ochii , realizând greutatea pleopelor apăsându-mi retina . Am auzit nişte zgomote în timpul somnului , le-am ignorat , atrasă de propriile vise . Ce frumoase erau iluziile în comparaţie cu realitatea . Aş fi rămas multă vreme într-o lume falsă , departe de mine . Aveam un zâmbet întipărit pe chip şi o mână o strângea cu putere pe a mea . Nu ştiam cum am reuşit să mă trezesc sau măcar câte ore trecuseră de întâlnirea cu Chris. Aşa mi-a petrecut următoarele două zile , închisă între cei patru pereţi ce mă strangulau şi îmi absorbeau aerul . Majoritatea timpului l-am petrecut în pat , privindu-mă rănile şi sperând să dispară cât mai curând de pe pielea mea . Desigur mai rămânea cicatrice întipărită pe orgoliu şi mă temeam că aceasta nu va fi ştearsă de timp . Va rămâne , amintinându-mi slăbiciunile şi arzându-mă în interior . Planuri , multe planuri de evadare fuseseră puse la cale şi o neglijenţă mi-ar fi oferit o şansă . Trebuia doar să o pândesc din umbră şi să mă năpustesc asupra ei la momentul potrivit .
Chris nu m-a mai vizitat de atunci , de fapt nimeni şi nimic nu s-a mai avântat în apropierea ,, celulei mele ”. Linişte , doar atât se putea auzi . O tăcere deplină de care mă bucuram în fiecare clipă . După câteva zile , paşii mei răscolind fiecare colţişor au putut fi simţiţi . Rănile nu mă mai dureau aşa tare şi am considerat că repausul fusese suficient .
Într-o zi , şederea mea liniştită a fost întreruptă , prezenţa unor zgomote de dincolo de uşa , a anunţat apariţia cuiva . Roy era persoana care se ocupa cu transportul meu , dar nu ştiam cum aveam să reacţionez la vederea lui . Aş fi avut lucruri să îi spun şi multe jigniri să i le adresez .
Uşa s-a deschis şi l-am văzut pe brunet , afişându-şi zâmbetul caracteristic .
- Matt m-a trimis să te aduc , probabil ca să nu te afecteze prezenţa lui Roy .
A vorbit şi apoi a izbucnit în râs , motivul nu l-am înţeles , dar măcar cineva era fericit . Parcă nu îmi păsa de nimic , detaşându-mă încetul cu încetul de tot ce mă înconjura şi de orice sentiment . Pe fundal se putea auzi vocea lui Chris . Cât îmi lipsea viaţa pe care înainte o destam , am încercat zadarnic să nu mă mai gândesc la trecut .Voiam să îl ascund după întâmplările din ultimele zile şi ipotezele mele de evadare . Viaţa cotidiană mă înnebunise , toată acea monotonie . Totuşi cred că avusem parte de prea multă acţiune , m-aş fi întors în camera mea , unde pe perete trona fotografia sa. El nu a mai apărut în visele mele , l-am alungat , departe, pe fereastra de deasupra patului . Ce ar fi făcut dacă m-ar fi văzut în starea asta ? Ar fi râs şi apoi şi-ar fi cerut scuze , ruşinat că mă supărase.
- Şi uite aşa am devenit curier ... De parcă nu putea trimite pe altcineva să te aducă , doar are atâţia oameni .
Vocea nemulţumită m-a trezit din clipa de reculegere . Ultimele lui cuvinte mi-a atras atenţia , dar unde era acei oameni ?
- Trebuie să mergem , dar ai grijă să nu menţionezi despre ultimele mele vizite . Mi se adresase ca şi cum mi-ar fi dat un ordin .
Am scăpat un ,, Mă rog” încet pentru mine , sperând să nu mă fi auzit . Nu m-a luat de braţ , aşa cum obişnuia blondul , dar m-a împins înaintea lui . Matt mă aştepta , pierdut dincolo de fereastră , făcându-i semn lui Chris să plece .
- Văd că te-ai recuperat .
- Ai perfectă dreptate , dar nu datorită îngrijirilor pe care mi le-ai oferit .
- Nu sunt mama ta . Poate nu ai observat , dar sunt bărbat . Tu , singură , ai fost vinovată pentru rănile tale .
- Dacă aş fi zis ,, Nu ”, ce ai fi făcut ?
Încă din momentul în care acceptasem , această întrebare stăruise în minte mea , îi căutam un răspuns . Poate că brunetul va elucida misterul .
- Ai fi murit ! Ar trebui să îmi mulţumeşti pentru şansa dată , dar bunele maniere îţi lipsesc .
Şi lui îi lipseau multe , dar nu mă plângeam de absenţa calităţilor sale . Totuşi fusese sincer , avea nevoie de un motiv să mă omoare . Dar până la urmă ce răspuns dorea să îi dau ? Ambele erau împotriva mea , oricum am ales varianta mai grea , cu cea mai marea umilinţă . Mă dureau prea mult acele lovituri , tot orgoliul meu călcat în picioare sub privirea mulţumită a lui Matt . Dar trecuse , trebuia să uit şi să trec mai departe . Un singur lucru era clar : îmi doream cu disperare ca cei doi să plătească pentru tot ce mi-a făcut . Suna atât de prostesc , câteodată sentimentul de răzbunare devenea mai puternic decât crezi , chiar decât mine .
- Ce ne ţine în viaţă ? Te rog , nu spune speranţa , ar fi prea penibil , chiar şi pentru tine . Ură . Da , ai auzit bine . Doar acest sentiment îţi dă puterea necesară pentru a supravieţui . E ca un val prea puternic , care ajunge să te stăpânească . Îţi oferă iluzii , te hrăneşte şi îţi da un motiv să trăieşti . Tot el te ucide , te otrăveşti pe dinăuntru , te doare , dar te face puternic . Te controlează , te absoarbe în jocul ei ameţitor . Apoi cedezi , nu poţi rezista ... Ură e singurul sentiment important , restul se pierde în natura umană . Iubirea e uzată , falsă . Inventată de oameni pentru a ajustifica dorinţa fizică . Aveau nevoie de scuze pentru a face sex .
A lăsat un zâmbet să i se instaleze pe buze şi mă privea intens . Pentru prima dată i-am remarcat ochii negri , prea întunecaţi , scufundaţi în orbite . O privire nebună , înecată în negru .
- Ai ucide pentru a supravieţui ?
I-am auzit întrebare , dar nu am vrut să o fac .

[Teh]

trecuseră de întâlnirea cu Chris -- " de la întâlnirea... "
mi-a petrecut -- mi-am [ se referea la propria persoană ]
unde era acei -- unde erau [ aÅŸa se face acordul corect ]
ură e -- ura e
ajustifica -- justifica ( fără acel ' a ' )

Ok am adorat capitolul. Replica de la început înclinată a fost foarte tare. M+-a cucerit pe de-a-ntregul. De fapt, tot ficul tău a reuşit să mă cucerească. Ţi-am mai zis asta de multe ori, oricum... este unul dintre preferatele mele.
Încă menţii misterul.
Dar eu aş vrea să aflu! Aş vrea să aflu de ce o ţin aici. Pentru ce? Adică... deja a trecut mult timp, vreau şi eu să aflu care e treaba. sper că o să fie curând scos la iveală motivul pentru care e aici. Ce face aici. De ce? Cu ce se ocupă Matt? Orice, un indiciu. Ceva . Oh, e atât de mult mister şi eu am o aşa dorinţă de a afla măcar ceva... ceva mic dar care să mai elucideze din mister.
Suspansul încă nu a dispărut. Mereu ne lasă pe o creangă ce copac la sfârşitul unui capitol. Oare ce se va mai întâmpla în continuare? Eu una, nu am idee. Aş vrea să ştiu răspunsul lui nathy. Întrebările lui Matt le ador. Pe Matt îl ador. A fost aşa tare când a zis că el nu e mama ei = )) ' sunt bărbat dacă nu ai obs ' sau ceva asemănător : )) eu una am observat. Îl ador pe Matt . Aşa cum e el, arogant plin de sine, rău X: interesant cul sexy hot, ai prins ideea. Îl ador. Apoi mai este şi Chris pe care îl plac enorm şi mi se pare tare misterios. Cât despre Roy, încă nu reuşesc să îl înţeleg.
De fapt, pe cine înţeleg?

- Şi cine a spus că fac totul pe gratis?

Replica asta m-a dat pe spate. Nu ştiu dacă l-am adorat până în acea clipă pe Chris dar după ce a zis asta, I 've fallen in love : )) foarte tare. A fost aşa , aşa , aşa de cool şi de arogant X: vai şi am adorat şi sărutul ăla pe care i l-a dat lui Nathy : ) ) nu contează dacă ea voia să îl respingă. I do not care. He was cool <3

A fost superb capitolul. Ai descris foarte bine. Replicile au fost geniale. Personajele super tari,. Acţiunea superbă. Sentimentele foarte bine conturate. Totul îmi place.
baftă la scris şi aştept măcar o dezvăluire în cap următor : )) > : d <I love your fic.

[Minnie]

Hy! : )

Am cam lipsit de ici, dar am recuperat :D . Well.. Mi-a plăcut mult cum ai descris sentimentele Nathaliei și cum a decurs acțiunea, ai pus foarte bine accentul pe fiecare gest, cât despre replici ascund mereu câte ceva. Încă o dată ai avut niște mott-uri foarte bine construite, ce reflecta realitatea dură, mult prea dură uneori.
Încă menți pe „poziți” acel mister. Ok! Nu înțeleg pentru ce a vrut Matt să o vadă pe Nathy bătându-se cu Roy?! Am observat acea ezitare a lui și primul lucru la care m-am gândit ar fi că probabil chiar o simpatizează, căci genul de tip „eu nu dau în fete” nu prea îl văd : )) , dar când l-am văzut cât de brutal e, imediat mi-a dispărut acel gând. Bine mi-a dat de gândit și faptul că probabil ar fi șantajat, sau altceva, de Matt : - ?? .
Mă bucur că Nathalia s-a refăcut și sper să le-o plătească celor doi. Cu toate astea, Chris îmi devine din ce în ce mai simpatic :X . Sper să o ajute să plece de acolo, dar mă întreb oare ce îi va cere în schimb : - ? . Nu mă așteptam să se și sărute. Deși ai trecut repede peste acel moment, a fost ceva destul de spontan și cute :X .
Mă întreb oare ce îi va răspunde Nathy întrebări lui Matt : - S și ce o va mai pune să facă în continuare ?!
Baftă la scris! :*

[Neith]

Cam greu vin şi eu cu următorul capitol , dar şcoala nu prea m-a lăsat să mă ocup de altceva . Vă mulţumesc pentru că citiţi şi lăsaţi şi un comm . Teh în capitol asta vei mai aflat câteceva .
Thanks again !

Capitolul 10

,,Cândva ai crezut că viaţă e un joc , apoi o altă palmă ţi-a lovit obrazul . Realitate nu menajează pe nimeni . Nici măcar pe cei morţi . ”

Am căzut undeva în subconştient , refuzând contactul cu realitatea . Am închis ochii , sperând că atunci când îi voi deschide , voi realiza că fusese un vis . Mă voi trezi în patul atât de cunoscut şi nu i-aş fi întâlnit niciodată pe cei doi , Cum a putut să mă întrebe aşa ceva ? Nu voiam să îi înţeleg cuvintele . De ce aş fi făcut ? Pentru a spune ,, Da” . Să mă arunc singură în sicriu , să îmi sap groapă şi apoi el să mă împingă . Brunetul mă distrugea , fura fiecare picătură de umanitate din mine . Teamă ...asta am simţit când i-am întâlnit privirea şi zâmbetul . Un surâs care nu putea fi descris , nu exprima nimic , dar părea învingător . Totuşi avea dreptate , tot ce a spus era adevărat . Doar ura te ţinea în viaţă şi el voia să trăiasc . Nu ştiam de ce sau cum , dar trebuia să nu mor , de restul se ocupa Matt . Mă făcuse să îl urăsc cu fiecare părticică a corpului , fiecare gând la adresa lui , reflecta acest sentiment . Nu puteam simţi altceva . Să ucid ? Ce uşor pot fi pronunţate aceste cuvinte , aruncate la întâmplare şi prinse într-un gând . Au un înţeles prea greu pentru suflet bun , apăsau prea tare pe umerii oricui . Aş fi stat mult timp în stare de visare , încercând să analizez fiecare silabă şi să le repet la infinit . Urăm moartea , o respingeam , o renegam . E rău să omori , nu asta am fost învăţaţi când era mici ? Nu aveam voie să facem nimic , doar să stam într-un colţ şi să ne jucăm . Ne-am plictisit şi am vrut să descoperim lumea . M-am maturizat şi mi-a părut rău , copilăria era diferită . Nu ştiam nimic , eram proastă , dar fericită . Am aflat prea multe , s-au adunat toate în neuroni , am strâns informaţii ascunse într-un sertar . Şi cât de mult am regret clipele pierdute , copilăria aruncată în coşul de gunoi . Toate acele zile plictisitoare , petrecute în camera mea îmi pareau frumoase . Orice era mai bine decât locul unde mă afla . Atunci era simplu , acum m-am pierdut .
Nu ştiam în ce moment i-am reîntâlnit chipul lui Matt , dar un fior mi-a străbătut întregul corpul . Am tresărit speriată , nedumerită . Nu puteam să ucid , nu voiam să fac asta .
- Aştept un răspuns ! Spune ce ai face ? Ţi-ai salva viaţă mizerabilă , distrugând alte vieţi ?
Din nou aceeaşi voce groasă s-a auzit . M-am trezit din visare , mă privea , sorbind din mine orice urmă de curaj .
- De ce ? Spune-mi doar de ce ?
- Nu eşti în măsură să întrebi . Nu îţi voi spune , nu azi , nici mâine . Într-o zi vei afla adevărul şi apoi unul dintre noi va muri .
Nu întelegeam , atunci nu puteam , nu ştiam de ce . Doream cu disperare un motiv , o justificare . Poate că nu avea , poate că era doar un om care se bucura de suferinţa altora .
- Dacă nu spui ,, da ”. Vei muri acum şi nu vei afla de ce ...
În următorul moment a scos un pistol dintr-un sertar . A pus încet un glonţ înăuntru , făcând paşi sfioşi pentru a ajunge la mine .
- Doar zi-mi ce vrea să aud .
Ţinea arma în jos , voiam să mor , era mai uşor , mai bine . Eram o laşă , puteam să lupt şi eu voiam să renunţ . Am promis că voi trăi , i-am promis lui . Am vrut să rămân în viaţă pentru el .

,, - Tu nu vei muri niciodată ! Nu mă vei părăsi ?
Şi mă privea atât de intens , concentrându-şi întrega fiinţă pentru a rosti acele cuvinte . Era şi el obosit , prăbusit pe trotuar ,mă ruga să nu plec . Poate m-ar fi implorat să îi rămân alături , să nu plec . Nu a făcut-o , orgoliul nu l-ar fi lăsat . Era la fel ca mine , dar avea sentimente mai puternic . Era mai hotărât , mai puternic . Adesea îl admiram pentru acele calităţi , câteodată mă speria . Era capabil de ură , eu doar mă prosteam încercând să fiu răutăcioasă .
- Niciodată . Eu nu voi pleca . Doar ştii asta .
Atunci am crezut în ce am spus , am crezut în mine . Dar am fugit ca o laşă . L-am părăsit . Acum trebuia să mă urăscă . ”

Cât timp trecuse ? Mult , prea mult. Am văzut pistolul apăsându-mi corpul . Am tremurat uşor la contactul cu acesta . Nu simţeam teamă , doar neputinţă . Nu eram în stare să îmi respect o simplă promisiune , să îl mai revăd . Eram faţă în faţă cu moartea , iar puteam doar să regret clipele pierdute . Patetic . Totuşi eram pregătită să mor , asta urma să se întâmple oricum . Matt voia să o facă de mult , de data asta nu mă opun . Dar ce naiba mă comportam aşa ? Parcă mă decisesem să lupt , să nu mai renunţ .
Brusc uşa s-a deschis , iar momentul tensionat s-a întrerupt . Blondul mă privea , surprins de prezenţa mea şi de pistolul ce se găsea în mână lui Matt . Dezorientat s-a apropiat mecanic de noi , neschiţând niciun sentiment .
- Deja scapi de ea ? Te-ai plictisit ?
- Orice copil neascultător trebuie pedepsit . I-am propus ceva , dar se pare că ea s-a plictisit de viaţă . Nu e dispusă să ucidă .
Brunetul şi-a arcuit mândru buzele , ţinând arma în apropierea mea .
- Nu ştie că pentru ce am adus-o aici . Încă nu ne cunoşte şi eu care speram să bănuiască ceva după întâlnire cu mortul . Din contră e mai nedumerită . Dar îi voi spune adevărul că e fata mare . Noi suntem criminali plătiţi , iar de ceva timp eşti una de a nostră . Mai simplu aparţii organizaţie . Şi voiam să îţi ofer posibilitatea să ne uimeşti .
Speriată nu puteam să fiu , surprinsă nici atât .
- Prea bine ! Sunt de acord . Am spus sigura pe mine , nu ştiu unde găsisem încrederea , am surâs .
- Arăţi o urmă de inteligenţă . Văd că ţi-au supravieţuit câţiva neuroni .
- Voi face ce îmi spui . Dar vreau răspunsuri . De ce mai adus aici? De ce pe mine ?
- Nu eşti în măsură pentru a pune întrebări . Viaţa ta depinde de mine , ar trebui să pleci capul , supusă şi să speri la puţină îndurare . Totuşi îţi voi spune , sper să ştii să apreciezi bunăvoinţa mea .
A tăcut , tuşind uşor , pregătindu-se pentru a îmi vorbi din nou . Blondul era surprins , poate chiar nedumerit . Îl fixase cu privirea pe Matt , aşteptând următorul gest al brunetului . Eu făceam acelaşi lucru , în sfârşit primeam un răspuns . Să mă bucur ? Nu puteam , mi-am forţat buzele pentru a schiţa un surâs în urmă cu câteva minute . Acum nu mai reuşeam , lipsită de vlagă , m-am prăbuşit pe un scaun , sorbind cuvintele de pe buzele lui Matt .
- Te-am adus că să ucizi . De ce tu ? Eh ... prietena ta era slabă , speriată . Plănuiam să vă omor pe amândouă . Dar ce mi-a oferit tu era mult mai avantajos şi nu puteam irosi o asemenea oportunitatea . Ai venit ca un miel în gura lupului . A trebuit să îţi văd potenţialul , m-ai impresionat după bătaia cu Roy şi am decis să îţi ofer şansa de a îţi evidenţia inexistentele calităţi . Şi ai fost de acord , ţin să te anunţ că dacă vei da greşi , nu te vei mai întoarce în viaţa .
A privit cu subînteles spre Roy ,iar apoi a continuat să vorbească .
- Roy te va însoţi şi va avea grijă să te pedepsească pentru greşelile tale . Să îţi urez succes ? Nu cred că vei avea nevoie .
A zâmbit uşor , mulţumit de o nouă reuşită . Aş fi vrut să îl mai întreb ceva , nu mi-a satisfăcut curiozitatea , doream mai mult . Alte informaţii pe care să le savurez şi să le analizez . Nu am mai primit nimic decât alte întrebări .
Am realizat brusc ce trebuia să fac , am tresărit , mânată de un impuls . După ce discuţia s-a terminat , am revenit în camera ce îmi fusese dăruită . Acum putea să gândesc , să găsesc o soluţie . Prezenţa lui Matt îmi surprima sentimentele , gândurile se opreau , nu eram în stare de nimic , complexată de personalitatea lui . De asta zisesem ,, Da " pentru a –l înfrunta , a îi cunoşte gesturile , pentru a îl enerva . Mi-am dat o palmă , simţindu-mi obrazul fierbinte şi o durere uşoară . Am vrut să mă trezesc la realitate , să realizez ce făcuse mânată de orgoliu . Am tras aer în piept şi m-am aruncat în pat ... Să ucid , să ucid . Îmi repetam cuvintele în minte , învinsă de forţa lor . Poate că aşa reuşeam să fug . Era un păcat să omori ? Da ... e un lucru rău . Asta am fost învăţaţi , să ne ghidăm în viaţă după ce e bine . Să ne ajutăm aproapele şi să fim nişte îngeri sub chip uman . La ce naiba ne ajută toate astea ? Mulţi ar spune că doar aşa ajungem în Rai . Şi dacă nu exista aşa ceva ? Ne petrecem întreaga viaţa umiliţi , supuşi , speriaţi când încalcăm vreo regulă . Eu voiam să trăiesc , nu ar trebui să conteze prin ce mijloacele . Existenţa mea nu era însă mai importantă decât a altora şi ei aveau visuri , planuri de viitor . Era prea complicat , dar nu îmi păsa . Voi încerca să fug , dacă nu voi reuşi , voi vărsa o lacrimă pentru acel mort .
Parea uşor atunci , am închis în speranţa că ziua de mâine va întârzia şi timpul va rămâne culcat pe perna mea , îndurându-se de mine . Dimineaţa a venit , iar un uşa deschizându-se .
În acea zi , viaţa mea a luat alt curs şi nu am putut să fac nimic pentru a împiedica asta .

[Teh]

doi , Cum -- doi. Cum
Urăm -- Uram
am regret clipele -- regretat
mă afla -- mă aflam
ce vrea să aud -- ce vreau să aud
nostră -- noastră
sigura -- sigură
mi-a oferit -- mi-ai oferit
o asemenea oportunitatea -- oportunitate
putea -- puteam
făcuse -- făcusem
un uşa -- probabil doar ' uşa ' fără 'un', I guess o.O

Enfin :)) superb ! Deci, nu am cuvinte. E prea tare povestea asta, o ador. Deci ei sunt asasini plătiţi. A meritat toată aşteptarea. Nici măcar nu ştiu nu îmi amintesc dacă am bănuit aşa ceva. A fost prea taaaare. Uau eşti genială ! Ador ador ador ador . Nici nu mai ştiu de când am adorat o poveste atât de tare cum îmi place a ta. Felicitările mele sincere. Ai greşeli de tastare şi aşa, dar le-am menţionat - acum sincer nu dau doi bani pe ele. Ce acţiune, ce tare, ce interesant.
Vai o ador pe Nathy : )) până acum nu îmi plăcea dar în capitolul ăsta a fost foarte tare, şi mi-a plăcut enorm. Prin sentimentele ei şi toate acele vorbe... m-a făcut într-un fel să mă regăsesc în ea. Este puternică într-un fel, sau cel puţin îi place să pară aşa. Răutăcioasă, dar nu într-adevăr plină de ură. Ea a zis-o cu alte cuvitne, desigur. Vai, ce super ! Matt - îl ador e cel mai tare personaj de până acum. De abia aştept să văd ce se mai întâmplă !

M-am maturizat şi mi-a părut rău , copilăria era diferită

Câtă realitate şi dreptate este în aceste cuvinte.
Serios, ce frumos era când eram copii cu toţii. Nu ştiam nimic. Dar nu, nouă nu ne-a fost bine. Am vrut să creştem, să fim alţii, mai mari şi cu multe griji . Acum nu mai putem da timpul înapoi. Şi ce e rău este că , uneori, e greu şi să ne amintim ce a fost copilăria pentru că mereu ne amintim replica : vreau să cresc. Ai descris foarte bine sentimentele de genul acesta prin fraza asta. M-a 'atins'.

Baftă la scris şi aştept cu multă nerăbdare următorul capitol! > : d<