Every girl needs her own Prince - Charming

[Nya.]

Well, cum spune şi titlul, fic`ul e făcut de mine şi Mels, povestit din două puncte de vedere [Nya - girl, Mels - boy]. Hope you`ll like it! ^^

[center]Capitolul 1
Alice P.O.V.[/center]

Camera arăta la fel. Parfumul lui încă plutea în aer. Poza cu noi doi stătea impunătoare pe un raft din biblioteca prăfuită. Amprentele lui erau peste tot în camera mea. Îmi aduc acum aminte de tot ce s-a întâmplat şi îmi vine să râd. Ce joacă de copii. Am fost atât de supărată pe el în acea săptămână nenorocită, încât nu l-am contacta în acele şapte zile. Apoi mi s-a făcut dor de el şi de căldura cu care îmi şoptea că mă iubeşte, aşa că am vorbit cu el. Dar era prea târziu: se îndrăgostise de altcineva.
Am sperat să-mi treacă, să-l uit, dar au trecut deja două luni, iar mintea mea încă este la el. Nu am mai vorbit, dar nici că aş vrea. Mi-aş face rău singură. Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor şi mi-am sunat tatăl.
- Sunt gata să plec, tată! i-am spus eu.
- Alice, eşti sigură? Eu şi mama ta putem avea grijă de tine doar aici.
- Am mai avut discuţia asta de o mie de ori, vreau să plec. Japonia îmi va prinde bine.
Şi am închis telefonul. După acea cruntă despărţire mi-am implorat părinţii să mă lase să mă mut în Japonia. Două luni mi-a luat să-i conving, de abia după ce le-am zis ce s-a întâmplat, adevăratul motiv al plecării mele. Am părăsit camera mea, plină de cele mai frumoase amintiri. O maşină neagră mă aştepta în faţa casei. Îmi luasem la revedere de la părinţi în acea dimineaţă, deci în maşină nu era decât şoferul. Am ajuns la aeroport foarte repede. Am coborât din autovehicul privind soarele orbitor al Californiei. Lăsam în urmă totul, inclusiv bronzul meu ciocolatiu. Mi-am dat bagajul la cală, apoi am început să merg spre pistă, unde avionul privat al părinţilor mei mă aştepta.
- Alice! mă strigă o voce cunoscută, foarte cunoscută.
M-am întors paralizată, uitându-mă în direcţia de unde venea vocea. Era el... S-a apropiat de mine şi mi-a luat mâinile în ale lui. Avea urme de lacrimi pe faţa perfectă, ca de înger. Nu înţelegeam de ce.
- Alice, te implor, nu pleca. Te iubesc, urlă el.
Cât aş fi vrut să mă arunc în braţele lui, să plâng şi să îl pot crede. Dar nu puteam...
- Nu mă iubeşti. O iubeşti pe ea, am reuşit eu să zic.
- Te-am părăsit pentru a-ţi face un bine, dar se vede că nu pot trăi fără tine.
- Trebuie să plec, am spus, încercând să zâmbesc. Mereu te voi iubi, dar fiecare va avea drumuri separate.
L-am văzut cum se abţine să nu plângă, apoi mi-a pus o mână caldă pe faţa mea rece.
- Lasă-mă să te sărut. Pentru ultima dată.
Ochii mi-au sclipit şi a ştiut că putea. Şi-a apropiat faţa de faţa mea şi i-am inspirat parfumul familiar. Şi-a lipit buzele de ale mele şi şi-a strecurat limba printre ele. Îmi explora fiecare părticică din gură, în timp ce o mână o avea pe talia mea, iar cealaltă în părul meu lung şi roşcat. Lacrimile noastre se uneau şi cădeau cu zgomot pe cimentul pistei. Am rupt uşor sărutul, apoi i-am zis:
- Te voi iubi mereu! Poate cândva ne vom revedea. Adio!
Şi am plecat... Avionul porni lent, fără zgomot, decolând. L-am privit pe el până când a fost prea mic pentru a mai distinge ceva. Mi-am strâns picioarele pe scaunul din piele crem, punându-mi capul pe genunchi. Am dat drumul la micuţul televizor din avion şi am încercat să mă uit la un film, neînţelegând nimic totuşi.
- Domnişoară Alice? îmi spuse copilotul, după o eternitate. Ajungem în zece minute, aşa că pregătiţi-vă.
Mi-am scos oglinda din geanta de mână şi mi-am şters lacrimile şi rimelul care mi se scursese pe faţă. Mi-am aranjat centura de siguranţă în jurul taliei şi m-am ţinut mai bine de mânerul scaunului, aşteptând ca avionul să atingă solul. Avionul a aterizat cu o bufnitură scurtă. M-am ridicat în picioare, lundu-mi geanta mov, apoi am coborât pe pista din Tokio. Am inspirat aerul proaspăt şi mi-am pus pe mine o jachetuţă. Nu era la fel de cald ca în California, iar vântul bătea uşor. Noaptea deja se lăsase peste capitala Japoniei. Un şofer m-a condus până la maşina ce mă aştepta, apoi am urcat, el punându-mi bagajul în portbagaj. Clădirile pe care treceam erau perfecte, fără niciun defect, toate cu geamuri de sticlă fumurii, iar oamenii erau ca nişte roboţei parcă. Speram că voi avea o casă în stil japonez, pentru că pur şi simplu adoram acele căsuţe pe care le vedeam în anime-uri. Se părea că voi sta în casă cu o fată japoneză, amănunt pe care insistaseră părinţii mei. Se părea că ei credeau că eram prea mică, la şaptesprezece ani, să stau singură în casă. Maşina a parcat uşor în curtea unei case. Am ieşit din maşină şi aproape că îmi venea să ţopăi că dorinţa mi se îndeplinise. Casa era una tradiţionala şi destul de mare. Mi-am luat troller-ul şi am intrat în casă. În faţa mea stătea o fată drăguţă, cu părul negru, lung până la talie şi ochii căprui şi mari.
- Bună, Alice, zise ea zâmbind. Eu sunt Aiko. Hai să-ţi arăt camera ta.
Am dat din cap, urmând-o pe scări. În interior casa arăta aşa cum o vedeam în desenele japoneze sau în filme. Aiko a deschis o uşă albă şi a plecat, lăsându-mă să mă acomodez. Mi-am despachetat bagajele şi le-am pus în dulapul crem, apoi m-am îmbrăcat în nişte pijamale bleo şi am coborât. Stomacul meu a scos un ghiorţăit şi mi-am dat seama că îmi era foarte foame. Ajungând în bucătărie, m-am aşezat pe jos, la o masă. Aiko veni, punându-mi în faţă o farfurie cu sushi. Se aşeză şi ea şi am început să mâncăm. Aiko era cam tăcută, dar momentan acest lucru nu mă deranja, căci nici nu aveam chef de vorbă. M-am ridicat, vrând să iau farfuria să o spăl, dar Aiko îmi zise blând:
- Nu noi ne ocupăm de asta.
Am încuviinţat, apoi i-am zis noapte bună şi m-am dus să mă culc, fiind destul de târziu, căci a doua zi era prima mea zi de şcoală. M-am întins pe patul comod, trăgându-mi pătura până în gât. Am adormit aproape instantaneu.
Razele soarelui pătrunseră brutal în camera mea, făcându-mă să mă trezesc. Mi-a luat puţin până ochii mei s-au obişnuit cu lumina orbitoare, apoi m-am ridicat din pat, atingând parchetul rece şi întinzându-mi corpul. M-am privit puţin în oglinda de lângă pat şi asta m-a întristat: bronzul meu deja se ducea, iar pielea mea exagerat de albă revenea. Am mers la baie şi mi-am făcut un duş şi m-am spălat pe dinţi şi pe faţă, apoi am mers la dulap şi m-am îmbrăcat într-o fustă neagră, plisată şi un tricou alb, iar în picioare mi-am pus nişte bascheţi negri. Mi-am aruncat nişte rechizite în ghiozdan, apoi am ieşit pe uşa camerei, mergând spre parter. Aiko era deja acolo şi mă aştepta. Mi-a zâmbit, apoi am plecat împreună spre şcoală.

[Minnie]

Buna!:D

pai...pentru inceput, imi place titlul, este unul destul de promitator ;))
modurile de expunere se imbina armonios, descrierea este superba, nu ai abuzat de dialog, iar actiunea se deruleaza normal si nu este deloc grabita, narezi foarte bine la persoana 1, care iti da un avantaj enorm :3:
sper ca Alice sa-l uite cat mai repede pe fostul ei prieten, poate cine stie, intalneste pe cineva in Japonia^^
pentru un prim capitol pare o poveste destul de interesanta, astept cu nerabdare urmatorul capitol si ma intreb, din perspectiva carui baiat o sa fie nextul :-??, ast sa ma lamuriti voi :P

spor la scris!>:D<
:bye:

[BloodyInnocence]

imi place titlul foarte inspirat, desi daca veti povesti in romana si titlul ar trebui sa fie tot in romana... da stiu sunt atat de bine in engleza...oh, de ce nu suntem englezi sau americani?:P
Aveti tot ce va trebuie, dialog care nu este sec, descriere si naratiune si actiune. Nu am ce sa comentez legat de cum ati construit capitolul. Mi-ati captat atentia, este o idee folosita dar sunt sigura ca voi doua o sa reusiti sa faceti ceva foarte original, nu ma indoiesc de acest lucru.
A, un lucru ma deranjeaza ea este plecata de o zi din California si deja i se duce bronzul? Nop, credema ca eu am pielea foarte alba si vara ma bronzez usor dar tot la fel de usor mi se duce, insa ca acest lucrur sa se vada trece luna septembrie...Ma rog, ce vreau sa spun este ca bronzul se duce totusi destul de greu chiar daca ai cea mai alba piele din lume.
C-am atat sper ca nu te-am suparat Nya;))

[Mely]

@Minnie Mouse - Mulţumim pentru comentariu. Eu voi descrie din perspectiva unui băiat din Japonia. :3
@FallenAngel - Mulţumim pentru comentariu. În legătură cu titlul, ar fi sunat aiurea în română. :-? Nya a scris acolo de bronz în sensul că deja începuse să se ducă cât era în California. Mă rog, n`a ştiut cum să se exprime.
Sper ca şi acest capitol să vă placă.

[center]Capitolul 2
Shu P.O.V.[/center]

M-am trezit de parcă adormisem acum câteva secunde. Când m-am ridicat din pat am realizat că eram dezbrăcat. Mă întrebam ce curvă trecuse seara trecută prin patul meu, dar nu-mi puteam aduce aminte. M-am dus la baie şi mi-am făcut un duş. Picăturile fierbinţi alunecau pe corpul meu perfect. M-am spălat pe dinţi şi pe faţă, apoi m-am îmbrăcat în nişte blugi, o cămaşă descheiată la primi trei nasturi, lăsând să mi se vadă pieptul bine lucrat, iar în picioare mi-am pus o pereche de adidaşi. Am coborât la parterul locuinţei, îndreptându-mă spre bucătărie. Acolo, stătea sprijinită de bufet, o fată cu părul blond, îmbrăcată într-o cămaşă de a mea. Deci ea fusese curva.
- Bună dimineaţa, scumpule! zise ea şi vru să mă sărute, dar am oprit-o.
- Uite ce e... cum ziceai că te cheamă?
- Mă cheamă Yumina, îmi răspunse ea, cu o umbră de tristeţe pe faţă.
- Aşa, deci, Yumina, eşti bună la pat, dar sincer, nu-mi caut iubită, aşa că tu ai fost doar de distracţie. Când vin de la şcoală să nu mai fi aici.
Am plecat din bucătărie, apoi am părăsit casa, lăsând în urmă plânsetul infantil al blondei. Am mers până la şcoală, trecând pe lângă diverse fete care suspinau admirativ când treceam pe lângă ele. Intrând pe poarta liceului, m-am apropiat de prietenii mei şi i-am salutat. Yuki, unul dintre ei, m-a privit cu subînţeles şi mi-a zis:
- Avem o nouă puştoaică în clasă!
- Detalii, te rog, am zâmbit pervers.
- Este foarte bună, are părul roşcat şi lung şi cel mai bine, nu pare a fi încercată. Are doar şaptesprezece ani şi vine din California.
- Să vedem dacă va rezista în preajma mea.
Clopoţelul sună cu un clinchet strident, aşa că am plecat toţi spre clasele noastre. Am apăsat pe clanţa uşii clasei mele şi am intrat, aşezându-mă în ultima bancă de la mijloc. Profesorul de japoneză intră în clasă, urmată de o fată, ale cărei forme îmi lăsau gura apă. Deci ea era noua puştoaică. S-a prezentat, dar nu am putut-o asculta. M-am trezit din visare, de abia când profesorul a spus:
- Te poţi aşeza în ultima bancă de la mijloc, lângă Shu.
S-a aşezat lângă mine, zâmbindu-mi seducător. Ora trecu repede, cel puţin aşa mi s-a părut, căci mă uitam numai la ea. Deşi făcusem sex doar cu o seară înainte, eram obsedat de gândul că voiam să o fac pe fata asta a mea. Nu era sentimentul pe care îl aveam deobicei, când eram în jurul unei fete. Gândurile mi-au fost întrerupte de glasul ei blând şi plin de căldură:
- Eu sunt Alice, îmi pare bine de cunoştinţă.
Am încuviinţat şi am îndrăznit să o întreb un lucru de care nu îmi păsa la alte fete:
- Ai iubit?
Am văzut o umbră de tristeţe pe faţa ei, înainte să fugă plângând din clasă. Bănuiam că se ducea la baie. M-am ridicat repede de pe scaun şi am mers după ea. Intrând în baie, am văzut-o stând pe jos, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji.
- Hei, de ce plânge un înger ca tine când o întreb aşa o chestie normală?
- Fostul meu iubit m-a părăsit pentru alta. Înţelegi? zise ea, aproape zâmbind când i-am zis înger.
- Fostul tău e un prost.
Nu ştiam ce era cu mine, îmi păsa de această fată, deşi nu o cunoşteam decât de o oră. Am privit-o intens. La naiba! Îmi venea să o ating şi să îi sărut buzele roşii, încât nu-mi puteam da seama cum de rezistam. I-am întins mâna, ajutând-o să se ridice. Când pielea mea a făcut contact cu pielea ei, am tremurat şi ea a roşit. Speram că nu va fi una dintre acele fete care fac o obsesie nebunească pentru mine. Totuşi, ceva îmi spune că nu va fi aşa. Am privit-o în ochi şi i-am dat o şuviţă rebelă, din părul roşcat, după ureche.
- Shu? zise ea, atât de blând încât am tresărit.
- Da, Alice? i-am răspuns în şoaptă.
- Tu ai iubită?
Am început să râd. Nu mai avusesem o iubită de un an. Toate fetele cu care îmi petreceam nopţile nu erau decât achiziţii de prin baruri. Le agăţam cu replici puerile, care ar lăsa, în mod normal, o fată cu un gust amar. Dar curvele se lăsau agăţate căci arătam destul de bine.
- Nu, nu am!
Când i-am zis asta ochii i-au sclipit, dar când a vrut să zică ceva, un glas de fată, mie cunoscut, o întrerupse, uitându-se la mine:
- Shu, iubire! zise ea, unduindu-şi părul şaten. Cine e asta?
Arătă spre Alice, iar ea se uită îngrozită la mine şi fugi.
- Ce vrei, Aya? i-am zis, răstit şi iritat.
- Shu, uiţi ce mi-ai promis? Că te pot avea când vreau? Ei bine, eu te vreau acum.
- Păpuşă, fii atentă la mine, puţin! Eram beat când am zis asta.
Apoi am părăsit baia, alergând spre clasă.

[Minnie]

Hello, again!:D

poi...ma bucur ca ai venit cu nextul repede^^
well..in primu rand, imi place tipul asta Shu:X, cand am citit primul capitol, ma gandeam ca personajul masculin din al carei perspective va fii nextul este fostul prieten a lui Alice, dar imi convine mai mult cum decurg lucrurile acum :D
descrirea imi place, cu toate detaliile siropoase in legatura cu sentimentele desi se mai poate lucra la acest aspect; dialogul este Ok , replici bine alese; iar actiunea...hmm mi s-a parut cam grabita cand s-au intalnit Shu si Alice si deja o intreba daca are iubit, iar ea la fel...
anyway...ast cu nerabdare urmatorul capitol, sa vad ce se va intampla intre cei doi si cine este aceasta Aya :-W..

spor la scris!:*
:bye:

[Me†al.]

I-am promis lui Nya că o să las un comment aici şi am venit. Mi-am învins într-un final lenea ce încerca să mă biruie. :))
Păi...să vedem. Îmi place felul în care scrieţi şi ideea în general. Dar totuşi pare mult prea banală. Acţiunea decurge ca în orice fic de dragoste. Doi se îndrăgostesc şi trăiesc fericiţi. Sper ca în ficul vostru să apară ceva...hmm... Ceva anormal let's say. ^^
În al doilea capitol acţiunea este mult prea grăbită, dar mie mi-a plăcut. Mă aşteptam ca Shu [ aşa îl cheamă pe tip? ] să acţioneze astfel căci dacă e aşa pervers şi tipa mai arăta şi bine... Cred că cel mai mult m-a surprins că şi Alice l-a întrebat dacă are iubit. Ea nu mai suferă după despărţirea aia? -.-"
Îmi place foarte mult personalitatea lui Shu. Este atât de pervers. Acest lucru mă face să mă întreb dacă nu cumva Alice o să fie doar o distracţie pentru el :-?
Greşeli de tastare...n-am prea văzut, dar nu sunt genul care să evidenţieze orice mică greşeluţa. Nimeni nu-i perfect.

Oricum, aştept cu nerăbdare continuarea care sper că o să vină repede. Succes!

[Nya.]

@Minnie Mouse - Mulţumim de comment! ^^ Ne bucurăm că`ţi place, iar această Aya este una din cele o groază de fete cu care s`a 'culcat' Shu. ^^
@Live And Die For Metal - Era şi cazu` să laşi comment, so sankyu. ^^ Nu prea vrem nici noi să facem ceva tipic... Şi mie îmi place personalitatea lui Shu. :)) Oricum, nu`ţi putem spune dacă Alice va fi sau nu doar o distracţie pentru el. : D
Hope you`ll like this chapter! ^^

[center]Capitolul 3
Alice P.O.V.[/center]

În timp ce îmi dădeam palme peste faţă, mă gândeam la prostia mea. Nu ştiu cum am putut crede că Shu ar putea să nu fie asaltat de fete la fiecare pas. Chiar când să intru în clasă, brunetul mă prinse din urmă şi mă lipi de perete, ţinându-mi mâinile, în timp ce mă privea în ochi, cu un zâmbet ce nu prevestea nimic bun. Am încercat să mă zbat, dar am eşuat, băiatul fiind mult mai puternic decât mine. Îmi studie corpul şi îşi linse buzele. Uram ca cineva să facă asta când mă privea. Îşi aplecă capul spre mine şi îmi muşcă buza inferioară, dându-mi sângele. Am ţipat uşor, în timp ce el îmi lingea picăturile de sânge, care îmi ajunseseră acum până la gât. Şi-a unit buzele cu ale mele, strecurându-şi brutal limba printre ele. Îmi explora fiecare colţişor al gurii, în timp ce eu doar stăteam ca o marionetă. Voiam asta, dar nu-mi plăcea. A rupt uşor sărutul, apoi m-a lăsat pe hol, în timp ce eu încercam să mă calmez pentru a intra în clasă. Am tras aer în piept şi am intrat, scoţându-mi cartea de engleză şi un caiet. Profesorul intră în clasă şi se aşeză la catedră. Noilor mei colegii le dădu nişte exerciţii, iar pe mine mă ascultă în engleză. Era clar că voi şti, doar în California vorbeam engleză. Mi-a zâmbit mulţumit şi mi-a spus:
- Din moment ce vorbeşti aşa bine, te voi ruga să-l meditezi şi pe domnul Shu. El a decăzut foarte tare.
Îl privi dezamăgit, clătinând din cap. M-am dus înapoi în bancă, înjurând în sinea mea. Asta însemna că îl voi vedea mai des decât voiam. Orele au trecut repede, nu prea eram atentă. Când m-am ridicat din bancă, Shu mă prinse de mână şi-mi zise:
- Când începem meditaţiile?
- Când vrei tu, i-am răspuns cu jumătate de gură.
- Azi la opt e bine?
Am dat din cap şi am plecat. Când ieşeam din şcoală m-am întâlnit cu Aiko şi am plecat împreună. Mă întrebă ce am, căci arătam groaznic. I-am spus că îi zic acasă. Mi-am trecut o mână prin părul roşcat, gândindu-mă dacă îi voi putea spune brunetei adevărul. Am ajuns acasă şi am intrat, descălţându-ne, apoi mergând în living. Ne-am aşezat pe canapea, iar Aiko mă privi cu subînţeles.
- E vorba de Shu, un coleg, iar el... am început eu, dar ea mă întrerupse cu un glas plin de dispreţ.
- Este cea mai îngrozitoare persoană pe care o cunosc. A dezvirginat toată populaţia feminină din şcoală, mai puţin pe mine. Sfatul meu este să nu te încurci cu el. După ce şi-o trage cu o fată, o aruncă la gunoi.
- Nu-mi place, stai liniştită. Dar cred că a pus ochii pe mine.
- Este şi normal. Eşti nouă, arăţi bine şi pari foarte inocentă şi naivă. Doar că să ai grijă. Nu vreau să te rănească.
Se apropie de mine şi mă îmbrăţişă. Cu siguranţă începea să-mi placă de Aiko. Aceasta îmi spuse că se duce să facă ceva de mâncare, iar eu m-am dus la mine în camera, pentru a mă pregăti de întâlnirea de studiu cu Shu. Mi-am scos din dulap o rochie neagră cu buline albe, fără mâneci destul de scurtă, şi apoi am mers spre baie. Am lăsat rochia pe stinghia de lemn din încăpere şi am intrat în duş. Picăturile de apă cădeau pe corpul meu, simţind ca şi cum mii de pietre îmi acaparau trupul. Am ieşit, înfăşurându-mă într-un prosop, apoi îmbrăcându-mă. Mi-am pieptănat părul şi mi-am pus o bentiţă albă în el. Am părăsit baia, luându-mi din dulapul de pantofi nişte bascheţi negri. Am coborât la parter, uitându-mă după Aiko, apoi am strigat-o.
- Aici sunt, zise ea din bucătărie. Ţi-e foame?
- Nu. Voiam să-ţi zic că ies puţin.
Veni din bucătărie şi mă analiză. Dădu aprobator din cap la vederea vestimentaţiei mele, apoi mă întrebă:
- Unde ieÅŸi?
- Îi dau meditaţii unui coleg, am spus eu evitându-i privirea.
Mi-a zis un pa lejer, fără să mă mai întrebe numele colegului. Am ieşit din casă şi am intrat în maşină, rugându-mi şoferul să mă ducă la adresa lui Shu, pe care o citeam de pe o foaie. Nu ştiu ce m-a făcut să merg la el. O voce din capul meu îmi spunea că fac o enormă greşeală, dar nu puteam să nu îl întâlnesc. Şoferul puse frână şi îmi zise că am ajuns. Am coborât uşor şi apoi am sunat la uşă. În prag stătea Shu, care mă privi blând. Expresia îi era atât de schimbată, faţă de zâmbetul lui pervers, încât am crezut că are un frate geamăn. Dar ştiam că el era. M-a poftit în casă, conducându-mă în living. Am luat loc pe o canapea din piele neagră şi am îndrăznit să-l întreb:
- Unde sunt părinţii tăi?
- Ei stau în Egipt, a răspuns el plictisit. Uite, voiam să vorbesc cu tine. Ce s-a întâmplat la şcoală, azi... ei bine, îmi pare rău.
- Mie nu, am ÅŸoptit.
S-a uitat şocat la mine, parcă nevenindu-i să creadă. A deschis gura, dar apoi a închis-o la loc. Am încercat să rectific:
- Adică a fost o experienţă interesantă, dar nu vreau să se repete.
Totuşi eu ştiam că voiam să o facă din nou. Nu voiam să recunosc, dar fusese foarte plăcut să îi simt corpul lângă al meu. În ciuda a tot ce îmi spusese Aiko, nu puteam opri sentimentul ce îl aveam pentru el. Dar ce era acel sentiment? Atracţie, iubire? Nici eu nu ştiam şi credeam că nici nu voi şti.

[Me†al.]

Aşa...Cât am aşteptat continuarea. Pur şi simplu ador Crăciunul! Merci, Nya, că te-ai grăbit cu nextu...poate pentru că nu vroiai să te stresez zi şi noapte :))
Revenind la capitol... Prima părere: Îmi place! A doua părere: Îmi place şi mai mult! Am putea să o continuăm la nesfârşit. :))
Acum să fiu serios şi...să îmi spun părerea ^^ . Îmi place din ce în ce mai mult atitudinea lui Shu, deşi mi se pare mult prea ciudat comportamentul lui. Nu înţeleg de ce este atât de pervers la şcoală şi când e acasă se comportă total diferit. Sper că voi afla destul de curând. ^^

Chiar când să intru în clasă, brunetul mă prinse din urmă şi mă lipi de perete, ţinându-mi mâinile, în timp ce mă privea în ochi, cu un zâmbet ce nu prevestea nimic bun.

Aici primul cuvânt, cel scris îngroşat, este la prezent, iar al doilea cuvînt îngroşat şi scris cu italic este la trecut. Ai grijă cu timpurile. Ori scri totul la prezent [ ce ar fi bine pentru că textele scrise la prezent fac acţiunea să fie mai dinamică], ori la trecut. Eu v-aş sfătui să scrieţi la prezent, dar totul rămâne la latitudinea voastră.
Geşeli n-am văzut, dar nici nu am stat să le caut.
Presimt că o să se întâmple ceva picant între ei doi...Am I right? ;;) Eu sper să am dreptate :))
Abia aştept să văd ce se va întâmpla în timpul meditaţiilor. So, vă urez succes şi, Mels, sper să te grăbeşti! ;;)

P.S.: Screţi foarte frumos în echipă. Vă completaţi perfect stilurile! Pur şi simplu ador fiecare capitol!

[Kripterya]

Hello,
Un fic nou, si hentai pe de-asupra, cred ca o sami placa, defapt deja imi place, cel putin primele capitole.
Cred ca au mai zis si altii, titlul e foarte interesant, m-a atras de cum l-am vazut. Imi place ca scrieti din doua puncturi de vedere diferite, e chiar interesant. Continuati tot asa. Tin sa va anunt ca nu ma uit dupa greseli, doar daca ceva chiar ma deranjeaza destul de tare, in rest nu o sa va stresez pentru o virgula :ha:.
Astept cu nerabdare nextu' , so Mels, hurry up!

:bye:
PS: Merry X-Mass :zuppy25:

[aoixtenshi]

BOOM! Super-Mar la datorie! ^_^
Now... citesc asta de cand a aparut si m-am simtit cam prost sa nu comentez [mai ales ca si puiu' meu scrie la acest fik] so here I am.

Mels, la tn am cateva probleme. Pe langa faptul ca faci greseli de ortografie, mai ai si o problema cu faptul ca nu stii cand sa pui aliniat [=chestia aia cand vrei sa incepi o nou idee de la capat de rand (explicatie in caz mai mult ca sigur ca eu am scris gresit numele si poate nu intelegi despre ce vbesc)

Inafara de asta chiar nu am alte probleme. Nya isi dezvolta foarte bine stilul si Mels, abia astept sa iti vad evolutia.

Ideea mi se pare diferita si asta ma atrage + ca scrieti amandoua cu diacritice si asta e bn... so, go on with the next, pls! ;)