15-03-2009, 08:13 PM
Să vedem, am scris şi urmatoarea parte dar mi se pare cam simplă. Oh, o să aştept parerile voastre deşi mi se pare că nu am fost prea atentă şi că am facut repetitii plus că nu am descris prea bine. Eh să vedem. Lectură placută, sper :)) .
Complicatiile apar fară ca cineva să dorească acest lucru, când dragostea pentru cei din jurul nostru creşte, facem şi noi asta odată cu ea, pentru că departe de conştiinţă se afla impulsul ce nu ne dă pace. După ore de reflectare asupra unui subiect pe care doream să îl punem la bataie, pentru a distruge totul, realizam că ar fi fost o prostie fară cale de întoarcere, ce ar fi adus în urmă doar regrete. Dar ce se întâmplă atunci când după ore de gândire asupra unui lucru realizezi că singura optiune este aceea de a sfarma totul? Trebuie să o faci pentru a nu avea regrete, ca fiinta ta să se poată linişti şi respiratie să fie aşa cum a durat şi până atunci. Fericirea avea un preţ foarte scump, dar nefericirea se gasea în fiecare chioşc existent pe strazile oraşului, pe gratis.
Dimineata sosise iar soarele îşi facuse aparitia încercând să încalzească solul încă umed din pricina micii ploi de noaptea trecută. Printre copacii ce duceau spre complexul de apartamente în care se afla şi locuinta lui Larry se afla un barbat înalt cu parul de o nuanţă albă închisă, dând spre un gri, se vedea că parul sau era vopsit din cauza şuvitelor blonde ce se zareau printre firele de par. Ochii îi avea de un albastru verzui adânc, în care te puteai pierde cu mare uşurinţă. Pe partea dreaptă a umarului sau, urcând pe gât, se afla un tatuaj în formă de şarpe, sau cel putin aceea dorea să semnifice. Privirea îi era periculoasă şi plină de seductie, iar pe buzele sale se putea zari un zâmbet periculos de malefic. În mintea sa probabil salăşluiau aceleaşi gânduri. Spuse cu voce tare, deşi nimeni nu se afla pe lângă acesta :
- Fii fericit câtă vreme te las să faci asta. Credeai că o să scapi de mine? Cât de mult te poti înşela blondule.
Spunând aceste lucruri îşi ia privirea ce o avea atintită catre locul unde se afla apartamentul fratelui şatenului. Se întoarce şi merge catre o maşină de culoare neagră, era un Lamborgini abia aparut. Un model destul de sofisticat, ce i se potrivea ca o mânuşă. Accelerează iar zgomotul facut de maşină se aude până în capatul strazi.
În acel complex de apartamente, într-unul din ele se aflau doi tineri trântiti în patul din dormitor. Deodată un zgomot enervat îl face pe blond să ridice mâna şi să trântească ceasul deşteptator de podea. Ura să se trezească de dimineaţă, dar nu avea de ales. Serviciul era servici, şi acum mai mult ca oricând voia să arate că este responsabil şi că poate avea grijă de baiatul ce se afla lângă el în dormitor, şi mai aproape în pat. Parul sau albastru parea minunat, şi dacă l-ai fi pus în obscuritate ar fi putut straluci. Ochii sai nu puteau fi zariti pentru că îi avea închişi, încă dormea. Nu auzise zgomotul facut de ceasul enervant. " Mai bine că nu s-a trezit, aşa îl pot rasfăţa " îşi spuse barbatul în gând. După aceasta merge la baie, facând un duş destul de rapid. Se grabeşte catre bucatarie şi începe să prepare ceva de mâncare.
Între timp în dormitor acei ochii mirifici de o culoare vernilă adâncă se deschideau. Acesta statea ghemuit în pat, strângând din picioare. Simtea o durere insuportabilă în zona intimă, acea umflatură îl durea. Dar nu acel tip de durere ce are nevoie de medicamente, nu ! Îi trebuia un tratament special, o repetare a noptii trecute. Se trezeşte însă destul de speriat. Îşi vede corpul în toată splendoarea sa, neavând niciun fel de îmbracaminte pe el. Nu îşi amintea unde aruncase hainele noaptea trecută, i se parea inutil oricum. Era mai preocupat de ceea ce simtea, îşi atinge zona intimă pentru a vedea dacă are vreun efect. Un geamat destul de zgomotos iese din gura adolescentului. Nevrând să pară un pervers fară scrupule, se ridică şi merge catre şifonierul aflat în dormitor, scoate de acolo o pereche de pantaloi ce nu îi apartineau, şi îi aruncă pe acesta. După asta ia şi un tricou la întâmplare, acesta era de o culoare albă strplucitoare iar pantalonii erau albaştrii asemenea parului sau. Nu îi veneau prea bine aceste lucruri, fiind largi pentru el. Blondul era mai dezvoltat şi se vedea diferenta trupurilor acestora.
Fară să îşi dea seama o privire se atintise asupra lui în timp ce îşi strecura mâinile pentru a-şi putea ataşa tricoul pe trup. Sclipirea din ochii barbatului respectiv era una minunată, putea vedea dincolo de ea dorinta de a repeta cele petrecute cu o seară înainte. Amândoi doreau acelaşi lucru, simtind asta în adâncul sau adolescentul strânge din picioare pentru a-şi încolti barbăţia, nu voia să arate cât de mult tânjea după sex.
Inconştient şi purtat, mai mult sau mai putin, de impulsuri baiatul cu parul albastru merge catre blond şi îl sarută apasat punându-şi bratele pe pieptul barbatului şi strângându-i camaşa albă în mâinile sale fine şi catifelate. Limbile lor începuseră să se intersecteze şi să joace un mic joc numit sarut. Neputând rezista, cel ce fusese atacat decide să devină pradator. Îi atinge celuilalt piciorul drept şi îşi plimbă mâinile pe abdomentul lui lasândul să tremure. Într-un moment în care limba lui Ren se afla pe gâtul tipului cu parul blond, acesta îşi strecoară conditionat mâna în pantalonii lui masând zona intimă, de parcă îi apartinea. Strânge puternic, cu o mişcare lentă ce îl face pe tânar să tremure şi să scoată un sunet arzator.
După câteva clipe în care lucrurile au decurs normal, cei doi se desprind din sarut iar unul dintre aceştia doreşte să spargă tacerea, aşa că spune :
- 'Neata frumuşelule. Ce doreşti să manânci azi?
Pe obrajii celui se fusese întrebat se aştern două pete roşiatice, ce îl faceau să fiarbă. Parul sau albastru parea că ia foc din cauza sentimentelor grave de dragoste pe care le simtea, şi mai mult de atât o imensă placere şi un extaz greu de descris.
- Orice e bine pentru mine. Spunând asta se aruncă în bratele celui ce îi vorbise încercând să îşi ascundă fata, pentru a nu-i fi vazute lacrimile ce îi izvorâseră din ochi. Era cu neputinţă ca cel ce fusese acoperit de bratele catifelate să nu simtă şi umiditatea ochilor sai şi lacrimile cazându-i pe albeata cameşii. Inima sa începe să bată cu acceleratie şi un nou sentiment se nascuse în sufletul sau. Îngrijorarea pentru altcineva în afară de el nu fusese posibilă până în acest moment. Era trecut prin flacarile Iadului şi simtea pe propriu trup greşelile facute în trecut, nevrând să le repeată, nu cu acest înger ce îi invadase conditionat viata.
Cu o privire foarte îngrijorată îl întreabă:
- Ce ai păţit? De ce plângi.. Frumosule, eu...
Dar nu reuşeşte să îşi ducă cuvintele la capat că buzele îi fură acoperite cu un sarut pasional iar gura sa fusese invadată de aceaşi limbă ce era în cautarea partenerului de joacă.
- Eu.. sunt fericit. Momentul era unul foarte placut pentru cei doi, auziseră exact ce voiau să audă, de la cine voiau să o audă. În cele din urmă aveau să fie fericiti, aceasta gândeau cei doi, însă splendoarea clipei a fost spulberată de zgomotul provocat de soneria uşii ce parea a nu se mai opri. Cei doi se priviră şi începură să râdă.
- Deschid eu. Spunând asta adolescentul se deplasează catre ieşire deschizând uşa. Când zareşte persoana ce statea în fata sa râsul de dinainte dispare, pe chip afişându-se o expresie destul de tristă. În spatele baiatului apare şi fratele şatenului ce îşi pune capul pe gâtul prietenului sau îmbrăţişându-l, după asta spune celui ce se afla la uşă :
- Tu erai... Doreşti ceva?
- Larry, frăţioare am venit după ce este al meu.
Nu îi venea să creadă adolescentului, ce era cu limbajul ăsta? Yuzi nu vorbise aşa niciodată, desigur se referea la el . Nu era un obiect şi nu era al nimanui. Îl tradase şi nu avea niciun drept asupra lui, oricât ar fi încercat nu mai putea fi al lui, nu mai voia. Iubirea sa pentru el disparuse, se evaporase aşa cum şi apa o face în diferite gaze.
- Yuzi pleacă. Nu vreau să te mai vad, niciodată. Eşti detestabil.
Spunând asta se desprinde din îmbrăţişarea blondului şi se apropie de uşă cu paşi destul de repezi trântind-o destul de agresiv.
- Hmmmph, cine se crede idiotul ăsta să vină aici? Este aşa un cretin!!!
Reactia lui a fost destul de neaşteptată, era mult prea bună. Nu avea niciun resentiment, de parcă nimic nu se întâmplase, reactionase de parcă primise o comandă nepotrivită de la un restaurant. Prindea în fiecare zi mai multă putere, de a merge mai departe şi a nu privi în urmă. Soneria nu a mai sunat... totul era clar, plecase.
*
Când viata atârnă de un singur firicel ce se poate rupe din clipă în clipă, ce crezi că vei alege? Să rupi tu însăţi firul ce oricum se va destrama? Sau să lupti pentru întretinerea acestuia? Sunt lucruri ce ramân în întuneric pentru orice persoană, şi doar în final când poti vedea ce ai facut tragi concluziile, singurul lucru ce ramâne în caz de eşec.. este regretul.
Noul personaj aparut :
Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o
Complicatiile apar fară ca cineva să dorească acest lucru, când dragostea pentru cei din jurul nostru creşte, facem şi noi asta odată cu ea, pentru că departe de conştiinţă se afla impulsul ce nu ne dă pace. După ore de reflectare asupra unui subiect pe care doream să îl punem la bataie, pentru a distruge totul, realizam că ar fi fost o prostie fară cale de întoarcere, ce ar fi adus în urmă doar regrete. Dar ce se întâmplă atunci când după ore de gândire asupra unui lucru realizezi că singura optiune este aceea de a sfarma totul? Trebuie să o faci pentru a nu avea regrete, ca fiinta ta să se poată linişti şi respiratie să fie aşa cum a durat şi până atunci. Fericirea avea un preţ foarte scump, dar nefericirea se gasea în fiecare chioşc existent pe strazile oraşului, pe gratis.
Dimineata sosise iar soarele îşi facuse aparitia încercând să încalzească solul încă umed din pricina micii ploi de noaptea trecută. Printre copacii ce duceau spre complexul de apartamente în care se afla şi locuinta lui Larry se afla un barbat înalt cu parul de o nuanţă albă închisă, dând spre un gri, se vedea că parul sau era vopsit din cauza şuvitelor blonde ce se zareau printre firele de par. Ochii îi avea de un albastru verzui adânc, în care te puteai pierde cu mare uşurinţă. Pe partea dreaptă a umarului sau, urcând pe gât, se afla un tatuaj în formă de şarpe, sau cel putin aceea dorea să semnifice. Privirea îi era periculoasă şi plină de seductie, iar pe buzele sale se putea zari un zâmbet periculos de malefic. În mintea sa probabil salăşluiau aceleaşi gânduri. Spuse cu voce tare, deşi nimeni nu se afla pe lângă acesta :
- Fii fericit câtă vreme te las să faci asta. Credeai că o să scapi de mine? Cât de mult te poti înşela blondule.
Spunând aceste lucruri îşi ia privirea ce o avea atintită catre locul unde se afla apartamentul fratelui şatenului. Se întoarce şi merge catre o maşină de culoare neagră, era un Lamborgini abia aparut. Un model destul de sofisticat, ce i se potrivea ca o mânuşă. Accelerează iar zgomotul facut de maşină se aude până în capatul strazi.
În acel complex de apartamente, într-unul din ele se aflau doi tineri trântiti în patul din dormitor. Deodată un zgomot enervat îl face pe blond să ridice mâna şi să trântească ceasul deşteptator de podea. Ura să se trezească de dimineaţă, dar nu avea de ales. Serviciul era servici, şi acum mai mult ca oricând voia să arate că este responsabil şi că poate avea grijă de baiatul ce se afla lângă el în dormitor, şi mai aproape în pat. Parul sau albastru parea minunat, şi dacă l-ai fi pus în obscuritate ar fi putut straluci. Ochii sai nu puteau fi zariti pentru că îi avea închişi, încă dormea. Nu auzise zgomotul facut de ceasul enervant. " Mai bine că nu s-a trezit, aşa îl pot rasfăţa " îşi spuse barbatul în gând. După aceasta merge la baie, facând un duş destul de rapid. Se grabeşte catre bucatarie şi începe să prepare ceva de mâncare.
Între timp în dormitor acei ochii mirifici de o culoare vernilă adâncă se deschideau. Acesta statea ghemuit în pat, strângând din picioare. Simtea o durere insuportabilă în zona intimă, acea umflatură îl durea. Dar nu acel tip de durere ce are nevoie de medicamente, nu ! Îi trebuia un tratament special, o repetare a noptii trecute. Se trezeşte însă destul de speriat. Îşi vede corpul în toată splendoarea sa, neavând niciun fel de îmbracaminte pe el. Nu îşi amintea unde aruncase hainele noaptea trecută, i se parea inutil oricum. Era mai preocupat de ceea ce simtea, îşi atinge zona intimă pentru a vedea dacă are vreun efect. Un geamat destul de zgomotos iese din gura adolescentului. Nevrând să pară un pervers fară scrupule, se ridică şi merge catre şifonierul aflat în dormitor, scoate de acolo o pereche de pantaloi ce nu îi apartineau, şi îi aruncă pe acesta. După asta ia şi un tricou la întâmplare, acesta era de o culoare albă strplucitoare iar pantalonii erau albaştrii asemenea parului sau. Nu îi veneau prea bine aceste lucruri, fiind largi pentru el. Blondul era mai dezvoltat şi se vedea diferenta trupurilor acestora.
Fară să îşi dea seama o privire se atintise asupra lui în timp ce îşi strecura mâinile pentru a-şi putea ataşa tricoul pe trup. Sclipirea din ochii barbatului respectiv era una minunată, putea vedea dincolo de ea dorinta de a repeta cele petrecute cu o seară înainte. Amândoi doreau acelaşi lucru, simtind asta în adâncul sau adolescentul strânge din picioare pentru a-şi încolti barbăţia, nu voia să arate cât de mult tânjea după sex.
Inconştient şi purtat, mai mult sau mai putin, de impulsuri baiatul cu parul albastru merge catre blond şi îl sarută apasat punându-şi bratele pe pieptul barbatului şi strângându-i camaşa albă în mâinile sale fine şi catifelate. Limbile lor începuseră să se intersecteze şi să joace un mic joc numit sarut. Neputând rezista, cel ce fusese atacat decide să devină pradator. Îi atinge celuilalt piciorul drept şi îşi plimbă mâinile pe abdomentul lui lasândul să tremure. Într-un moment în care limba lui Ren se afla pe gâtul tipului cu parul blond, acesta îşi strecoară conditionat mâna în pantalonii lui masând zona intimă, de parcă îi apartinea. Strânge puternic, cu o mişcare lentă ce îl face pe tânar să tremure şi să scoată un sunet arzator.
După câteva clipe în care lucrurile au decurs normal, cei doi se desprind din sarut iar unul dintre aceştia doreşte să spargă tacerea, aşa că spune :
- 'Neata frumuşelule. Ce doreşti să manânci azi?
Pe obrajii celui se fusese întrebat se aştern două pete roşiatice, ce îl faceau să fiarbă. Parul sau albastru parea că ia foc din cauza sentimentelor grave de dragoste pe care le simtea, şi mai mult de atât o imensă placere şi un extaz greu de descris.
- Orice e bine pentru mine. Spunând asta se aruncă în bratele celui ce îi vorbise încercând să îşi ascundă fata, pentru a nu-i fi vazute lacrimile ce îi izvorâseră din ochi. Era cu neputinţă ca cel ce fusese acoperit de bratele catifelate să nu simtă şi umiditatea ochilor sai şi lacrimile cazându-i pe albeata cameşii. Inima sa începe să bată cu acceleratie şi un nou sentiment se nascuse în sufletul sau. Îngrijorarea pentru altcineva în afară de el nu fusese posibilă până în acest moment. Era trecut prin flacarile Iadului şi simtea pe propriu trup greşelile facute în trecut, nevrând să le repeată, nu cu acest înger ce îi invadase conditionat viata.
Cu o privire foarte îngrijorată îl întreabă:
- Ce ai păţit? De ce plângi.. Frumosule, eu...
Dar nu reuşeşte să îşi ducă cuvintele la capat că buzele îi fură acoperite cu un sarut pasional iar gura sa fusese invadată de aceaşi limbă ce era în cautarea partenerului de joacă.
- Eu.. sunt fericit. Momentul era unul foarte placut pentru cei doi, auziseră exact ce voiau să audă, de la cine voiau să o audă. În cele din urmă aveau să fie fericiti, aceasta gândeau cei doi, însă splendoarea clipei a fost spulberată de zgomotul provocat de soneria uşii ce parea a nu se mai opri. Cei doi se priviră şi începură să râdă.
- Deschid eu. Spunând asta adolescentul se deplasează catre ieşire deschizând uşa. Când zareşte persoana ce statea în fata sa râsul de dinainte dispare, pe chip afişându-se o expresie destul de tristă. În spatele baiatului apare şi fratele şatenului ce îşi pune capul pe gâtul prietenului sau îmbrăţişându-l, după asta spune celui ce se afla la uşă :
- Tu erai... Doreşti ceva?
- Larry, frăţioare am venit după ce este al meu.
Nu îi venea să creadă adolescentului, ce era cu limbajul ăsta? Yuzi nu vorbise aşa niciodată, desigur se referea la el . Nu era un obiect şi nu era al nimanui. Îl tradase şi nu avea niciun drept asupra lui, oricât ar fi încercat nu mai putea fi al lui, nu mai voia. Iubirea sa pentru el disparuse, se evaporase aşa cum şi apa o face în diferite gaze.
- Yuzi pleacă. Nu vreau să te mai vad, niciodată. Eşti detestabil.
Spunând asta se desprinde din îmbrăţişarea blondului şi se apropie de uşă cu paşi destul de repezi trântind-o destul de agresiv.
- Hmmmph, cine se crede idiotul ăsta să vină aici? Este aşa un cretin!!!
Reactia lui a fost destul de neaşteptată, era mult prea bună. Nu avea niciun resentiment, de parcă nimic nu se întâmplase, reactionase de parcă primise o comandă nepotrivită de la un restaurant. Prindea în fiecare zi mai multă putere, de a merge mai departe şi a nu privi în urmă. Soneria nu a mai sunat... totul era clar, plecase.
*
Când viata atârnă de un singur firicel ce se poate rupe din clipă în clipă, ce crezi că vei alege? Să rupi tu însăţi firul ce oricum se va destrama? Sau să lupti pentru întretinerea acestuia? Sunt lucruri ce ramân în întuneric pentru orice persoană, şi doar în final când poti vedea ce ai facut tragi concluziile, singurul lucru ce ramâne în caz de eşec.. este regretul.
Noul personaj aparut :
Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o