Asasinul din umbra

[Kimera]

Ui next! Asta da motiv de petrecere. Bun.. Saracutul a nimerit intr-un bar cu gay [vreau eu acolo daca se poate] si a ramas putin cam palid la vederea alora. Marcus il protejeaza cam de toate namilele , dar nu se poate abtine atunci cand il vede pe micutul nostru. Felul sau de a explica ce se intampla in barul ala este de nota douzeci si cinci asa cat sa ne lase masca pe toti. Cat despre uke imi place ca e genul arogant si nu isi arata frica asta micu. Totusi isi incearca cam mult norocul asupra lui Marcus. Potrivirea dintre cei doi nu este nici mai mult nici mai putin decat perfecta.Sper sa postezi cat mai repede urmatorul capitol si sa ma anunti daca poti. Multumesc anticipat.

[Beatrix LaVey]

Am venit cu nextul. Precizez, e capitolul MIREI
Va multumim pentru comentarii!



- Marcus -
***

-Te-ai stropit cu bere pe gat, i-am zis indiferent si usor amuzat de fata lui speriata. I-am dat intr-un final drumul si mi-am apris o tigare, uitandu-ma insa cu coada ochiului la el. Injura printre dinti si se sterse la gura si pe gat cu maneca bluzei, apoi se intoarse la bar si lua o gura de suc. Chiar si in acea lumina difuza din club mi-am putut da cu usurinta seama de culoarea rosie ce ii picta obrajii, si de tremurul usor al trupului sau plapand.
Am baut si ultima gura de bere din sticla si mi-am terminat tigarea apoi l-am prins de mana si l-am facut sa ma priveasca.
-Ce dracu mai vrei acum? tonul sau era rastit si enervat, dar nu prea imi pasa.
-Mergi acasa. E deja tarziu. Zicand acestea l-am tras printre barbatii ce dansau fara oprire inca de cand intrasem noi in bar, dar baiatul se smuci.
-Cine dracu te crezi sa-mi dai ordine? Pleaca si lasa-ma in pace!
Deja incepea sa ma calce pe nervi pustiul asta. Niciodata pana acum nu a trebuit sa relationez atat de mult cu cineva. Era enervant si obositor. Chiar am inceput sa ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa-l impusc eu si sa-i cer banii lui Boom pentru prada, dar gandindu-ma la Hope am ignorat repede idee. Imi placea sau nu pentru moment eram blocat cu acest pusti iar el cu mine. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ma port si civilizat. L-am prins de gulerul bluzei si l-am apropiat de mine ca sa nu trebuiasca sa urlu ca sa acopar muzica.
-Daca tu crezi ca te vei descurca in locul asta fara mine, n-ai decat. Dar iti garantez ca din momentul in care eu plec, vor sari pe tine si nimeni nu va fi aici ca sa te scape de ei. I-am dat drumul si l-am impins in spate, facandu-l sa se dezechilibreze, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire.
Imediat ca m-am vazut afara, am mai aprins inca o tigare ca sa-mi calmez nervii si am asteptat. Cunosteam mult prea bine natura umana ca sa-mi dau seama ca pustiul ma va urma. Nu era atat de prost incat sa riste sa fie violat de o matahala din locul acela. Si, din fericire, avusesem dreptate.
Nu trecura mai bine de cinci mintute, iar el iesi pe usa si privi stinger in toate partile ca si cum m-ar cauta.
-Unde naiba a plecat? bombani pentru sine, dar destul de tare incat am putut auzi.
-In spatele tau, pustiule. Se intoarse, aratand mai nervos decat inauntru, apoi incepu sa tipe la mine.
-M-ai pacalit! Nu vroiai decat sa ma faci sa vin cu tine, ma acuza el gesticuland violent si plimbandu-se dintr-o parte in alta.
-Si am reusit, nu-i asa?
Auzindu-ma veni in dreptul meu si-si ridica mana ca si cum intentiona sa-mi dea un pumn in fata, dar era mult prea incet si neexperimentat. I-am oprit mana la jumatatea drumului, sucindu-i incheietura, apoi i-am dus-o la spate imobilizandu-l.
-Lasa-ma! Cine esti? De ce nu pot sa scap de tine? se zbatea atat de tare incat mai avea un pic si-si rupea el singur osul, asa ca m-am vazut nevoit sa-i dau drumul. Insa, baiatul s-a intors, mai repede decat credeam eu ca e in stare si m-a lovit cu cealalta mana peste fata. Chiar daca nu era decat un pusti rasfatat, avea ceva forta in maini. Obrazul incepuse sa ma piste, dar nu am schitat nicio miscare si niciun gest. Am oftat, deja mult prea obosit pentru a mai reactiona in vreun fel si i-am intors spatele, indepartandu-ma.
Stai! striga dupa mine. Cine esti?
-Sunt doar o umbra, veni raspunsul meu simplu. Du-te acasa, pustiule.
-De ce ar trebui sa te ascult? Vocea sa era plina de ironie specifica tineretului din ziua de azi. M-am intors si, pentru prima oara de ceva vreme i-am zambit. Un zambet fara urma de sarcasm...un zambet sincer.
-Pentru ca iti vreau binele. Probabil ramasese un pic perplex de raspunsul meu, caci nu mai spusese nimic altceva. Se intoarse pe calcaie si o lua la fuga in josul strazii, iar eu, dupa ce am asteptat cateva momente, l-am urmat, alergand fara sa fac zgomot si cufundandu-ma in umbrele de pe drum.
De cand am inceput sa-l pazesc nu am vazut nicio urma de oamenii lui Boom, dar stiam ca mai devreme sau mai tarziu acestia vor aparea si toata viata pustiului va fi data peste cap. Speram doar ca va fi destul de destept incat sa ia deciziile corecte, atunci cand va veni vremea lor.
Nu alerga de multa vreme, dar mi-am dat seama ca obosise deja. Se opri la coltul unui bloc ca sa-si traga sufletul. Se uita in spate, dar nu ma vazu caci stateam in penumbra. Ma facu sa zambesc in momentul in care isi atinse buzele cu degetele si statu asa cateva minute, privind in gol ca si cum nu stia ce sa creada.
Injura de cateva ori, dupa care dadu sa treaca strada, insa, ingandurat cum era, nu se asigura deloc. Vazand ce are de gand sa faca am inceput sa alerg spre el si, in ultimul moment l-am impins din fata unui tir ce amentitase sa-l transforme intr-un afis.
Am cazut amandoi pe partea cealalta a trotuarului, eu pe jos, iar el in bratele mele tot tremurand.
-Chiar vrei sa-mi dai de lucru in noaptea asta, am soptit atat de incet incant nu cred ca m-a auzit. Isi ridica ochii caprui, mari spre mine si-mi cerceta chipul, inca speriat. Profitand de moment, mi-am plecat fata spre el si i-am prins buzele usor intredeschise intr-un sarut la fel de lacom si de violent ca si cele precedente. Baiatul scanci si-si prinse mainile in geaca mea, tragand de ea cu putere. Era cald, dulce si mult mai gustos decat mi-as fi inchipuit ca e posibil. Nu mai avusesem pe nimeni de mai bine de jumatate de an, dar probabil era mai bine sa nu profit mult prea mult de el. L-am indeparta, m-am ridicat de pe jos cu el inca agatat de mine si am inceput sa-mi scutur hainele de praf.
-Cine esti? intreba pentru a 5 oara in acea seara. Intrebarea devenea deja agasanta, asa ca m-am hotarat sa-i raspund.
-Sunt sase, iar tu esti in intarziere. Hai sa mergem pana nu se face dimineata. Ma urma tacut pentru o vreme, dar exact cand crezusem ca voi scapa de intrebarile sale, el imi narui sperantele:
-Ce fel de nume e sase?
-Nu e un numea, e cifra, veni raspunsul meu plictisit.
-Eu te-am intrebat cum te cheama...
-Nu am un nume, Jason.
-Cum naiba sa nu ai nume! zise baiatul revoltat si, spre surpinderea mea, ma prinse de brat. Vrei sa spui ca parintii tai nu ti-au dat un nume?!
-Nu am parinti. Vocea mea indiferenta, rece si poate, vorbele mele, il facura sa tresara si sa-mi dea drumul la mana.
-Imi pare rau, l-am auzit zicand cu jumatate de gura.
-Cred ca socul pe care l-ai suferit este mai grav decat ma asteptam, i-am raspuns ironic. De cand ii pasa unui pusti rasfatat ca tine de altii?! Am inceput sa rad, iar el se incrunta si ma injura, apoi prinse viteza si o lua inaintea mea. Nu m-am mai grabit caci eram aproape in fata casei sale.
M-am oprit in dreptul unui copac si l-am privit cum sare gardul apoi se catara sus la el in camera fara sa priveasca in urma. Odata ajuns sus, tranti fereastra atat de tare incat eram sigur ca trezise toti vecinii.
Am zambit pentru mine si m-am cufundat in noapte le fel ca o umbra...

[Kimera]

Acest capitol a avut o gramada de "patanii" ca sa le zicem asa. Marcus incearca sa se tina departe de Jason, dar nu-i prea reuseste si in plus ii vine sa-l impuste chiar el. No! Sa nu carecumva sa faca asa ceva. Cred ca incetul cu incetul Marcus isi va da seama ca tine la Jason. Din cate am vazut Jason este un copil mai rasfatat din fire si incearca sa fie rebel. Nu cred ca-i va reusi acest lucru mai ales cu marcus prin preajma. in concluzie bafta la scris si va rog sa ma anuntati cand veti pune nextul.

[Sasha.]

Salutare fetelor! Abea acum v-am citit ficul si va spun ca imi place foarte mult, il ador defapt.
Titlul e minunat, iar Marcus... oh, Marcus... cred ca m-am indragostit:))
Despre figurile de stil... ce as mai putea spune?! Minunate ca intotdeauna.
Voi doua, fetelor, faceti o pereche miraculoasa. Sunteti geniale.
Abea astept ca jason sa fie in pericol pentru ca Super Marcus sa-l salveze:>
Ah, am uitat sa spun ca imi place mult caracterul lui Jason. Uneori e atat de aiurit. Doamne... dintre toate cluburile din oras, el l-a ales tocmai pe ala. Si...ma intreb, de ce oare nu a plecat de acolo cand a vazut in ce a intrat? :))
Abea astept continuarea si, va rog din suflet, sa nu ma mai tineti pe jar;;)
Bye si spor la scris:*

[Sushi]

Sunt nouă pe aici, dar pot spune, cu mâna pe inimă, că îţi ador ficul. De fapt ador toate ficurile scrise de tine.
Îmi place foarte mult ideea cu "numar şase", sau poate "bona șase".
Oricum ideea este originală. Lucrezi foarte îngrijit, nu ai greșeli de tastare sau gramaticale (cel putin nu am vazut eu) . Nu exagerezi cu dialogul, împletești frumos narațiunea cu descrierea.
Cam atât, nu sunt o specialistă deci nu mă pricep la comentarii.
Mai spun odată că-mi place acest fic şi aştept nextu.

Ja ne!

[Beatrix LaVey]

Thanks everyone <3


- Jason -
*
Mai confuz de atat nici ca puteam fi. Tot ce reusisem sa fac era sa ma trantesc in patul meu. Miroseam a parfumul lui "sase" acum. Dar, la dracu', ce nume avea si asta! Un numar... Daca era un numar, asta insemna ca el reprezinta ceva pentru cineva si mai sunt alti cinci pe langa el sau poate chiar mai multi de-atat, numaratoarea continuand. Ciudat.
Intrebarile din mintea mea se inmultisera rapid, iar eu, confuz ca de obicei, am oftat si mi-am inchis ochii. Trebuia insa sa scap de mirosul in care eram scaldat si nu pentru ca era urat, ci pentru ca ma facea sa ma simt ciudat, sa imi aduc aminte de faptul ca ma sarutase.
A treia oara in acea seara, mana mea isi gasi linistea pe buzele sarutate de el. De ce naiba facuse asta?! Ce avea sa demonstreze el prin aceste lucruri?! Ca poate sa ma apere? Ca ma protejeaza?!
Eram speriat. Nu-mi venea sa cred ca fusesem sarutat de un barbat, mai ales de... Un necunoscut. Unul cu o cifra in loc de nume!
Brusc, acel gand ma inspaimantase. Daca si celelalte numere erau pe urmele mele? Nu intelegeam si de ce era dupa mine, incercand sa ma sperie, din cate imi dadeam seama. Ce urmarea sa obtina? Voia bani de la mine? Faptul ca deja era inspaimntat de el ma facu sa imi dau seama ca nu il pot cumpara cu bani, fiindca el nu era ca ceilalti, sau cel putin asa vazusem pana acum.
M-am dezbracat rapid, inca gandindu-ma la faptul ca fusesem sarutat de el. Si nici macar nu fusese ceva frumos! Isi batea joc de mine, ii placea sa ma sacaie, sa ma faca sa ma simt groaznic! Eram frustrat din cauza acestui lucru.
Ramas in boxeri, imi reluai locul in pat, apoi oftasem prost dispus, acoperindu-mi ochii cu antebratele, caci voiam sa dorm si, in ciuda faptului ca era intuneric bezna in camera, eu nu puteam. Sase isi cam batuse joc de mine, ceea ce ma afecta mult. Ultimele cuvinte chiar ma facusera sa imi musc buza si sa dispar de langa el.
Chiar asta era impresia lui?! Credea ca, daca sunt bogat, eu nu am sentimente? Nu eram bogat eu, ci era bogat tatal meu, iar acest lucru nu insemna nimic pentru mine, eu nu eram un manipulant, cum era tatal meu, sau mai stiu eu cum. Totusi, nu credeam ca niste cuvinte pot durea asa de tare...
Spre marele meu noroc, reusisem de bine, de rau, sa alunec in lumea viselor...

- Jason, mami, trezeste-te!
Vocea dulce a mamei, combinata cu mangaierile sale, ma facusera sa imi deschid lenes ochisorii, apoi sa casc lung. Imi dadu un sarut pe frunte, facandu-ma sa zambesc gales. Nu eram suparat pe ea, spre marea mea uimire, si imi era chiar bine cum dormisem, datoria faptului ca fusesem foarte obosi si ma putusem desfasura in voie in patul meu propriu.
Mintea mea reveni la sase si la faptul ca nu avea parinti, facandu-ma sa oftez.
- Mami, tu crezi ca eu sunt egoist? am intrebat in soapta, inchizandu-mi ochii si oftand, apoi ma ridicasem. Crezi ca eu, din cauza ca suntem bogati, sunt o persoana rea?
Femeia ma privi uimita, atintindu-si pentru cateva momente privirile asupra trupului meu mai mult gol decat acoperit, fiindca boxerii se mulau clar pe dotarea mea destul de mare, ceea ce ma facu sa rosesc. Ma intorseem cu spatele la femeie, iar aceasta isi drese glasul, trecand peste momentul acela ca si cum nu s-ar fi petrecut.
- Nu, puiule, nu esti, tu esti o persoana buna!
Femeia imi saruta fruntea, dupa care eu am zambit cu tristete. Daca nu eram asa, de ce imi spusese sase acel lucru? Doar ca sa ma doara? De-aia?
Nu intelegeam de ce si-ar fi dorit sa ma doara, daca ma sarutase. Ce-i drept, fusese foarte violent, spre dezamagirea mea. Nu-mi placuse, insa nu ma ranise in niciun fel si, pe de alta parte, fusese incitant. Doamne, la ce ma gandeam, innebunisem?!
Sase era, pana la urma, un barbat si, chiar daca ma sarutase, eu nu trebuia sa ma comport de parca mi-ar fi pasat! Si nu, nu imi pasa, nu avea cum sa-mi pese, doar ca ma ingrijorase modul cum se comportase, ma facuse sa ma simt ca un rahat, ceea ce imi displacea total.
Ma bucurasem ca mama iesise rapid din camera si mi-am putut face dusul, tot timpul mintea mea stand la saruturile cu sase. Era clar, ma marcase asta, fiindca ramasesem cu gura cascata de fiecare data cand imi revenise in minte si pielea mi se zbarlise intr-un mod neplacut, realizand ca isi bate joc de mine.
"Oare crede ca sunt gay? De-asta ma tot saruta?" m-am intrebat in mintea mea, realizand faptul ca fusesem intr-un club de gay, iar el probabil credea ca o facusem itnentionat, ca stiam unde merg, in ciuda faptului ca eu nu stiam nici macar ca ala era club de homosexuali pana nu intrasem acolo si vazusem acele lucruri. Barbatii aia care se tot luau de mine ma facusera sa ma sperii, sa devin, mai precis, ingrozit, fiindca nu-mi venea sa cred, pur si simplu, toate acele lucruri. Ma speria faptul ca, de n-ar fi fost el, as fi fost batjocorit de idiotii aia care nu realizau cine sunt de fapt.
Dar, pana la urma, cine eram eu?
Eram decat Jason, fiul unui om influent de afaceri cu draci baltati. Doar atat. Eu nu aveam nimic al meu, eu nu faceam nimic, nu facusem si nu aveam sa fac, deoarece nu eram in stare. Eu, Jason, o apucasem pe o cale gresita, ajungand sa ma sarut cu un tip! Si tipul ala se presupunea ca mi-e dadaca, dupa cum se comportase.
Brusc, in momentul in care imi trecusem mana prin parul ud din cauza apei, realizasem faptul ca aseara aproape murisem si ca, daca nu ar fi fost el, acum parintii mei m-ar fi ridicat de la morga. Acest lucru ma facu sa ma cutremur. Ii datoram viata mea si nici macar nu stiam cum il cheama! Ce porcarie!
Am iesit ud tot din cabina de dus si, dupa ce mi-am sters trupul acoperit de atatea picaturi de apa, mi-am indreptat pasii catre sifonierul meu, luandu-mi o pereche de pantaloni negri, cu turul lasat, fiindca imi placea aceasta moda, un tricou mai largut pe mine si niste adidasi gen bocanc in picioare. Mi-am luat rapid cartile si, dupa ce mi-am uscat parul, am iesit din camera, mirosind tot a parfum foarte placut. Eram ciufulit, insa imi placea acest lucru si nu ma deranja in niciun fel, fiindca oricum aratam bine.
- Pa, mama! am spus sarutand-o pe femeia care era in bucatarie, fumand o tigara subtire, mentolata. Am cascat ochii, fiindca n-o mai vazusem fumand de foarte mult timp, aproape de cand eram mic, si stiam c-o face numai in momentul cand e foarte suparata. Oare se intamplase ceva rau?
- Pa-pa, Jason! Ai grija de tine, iubitule!
Imi facu cu mana, apoi ofta. Era clar, totul era legat de mine. Oare aflase ca iesisem in seara precedenta? Oare sase ii spusese tot ce facusem?
In momentul in care ajunsesem in fata casei, mi-am aruncat fugitiv in jur privirile, incercand sa vad daca sase e si el pe undeva, prin jur.
"Oare doarme? Cand doarme, daca trebuie sa stea dupa mine?" m-am intrebat confuz, insa realizasem ca nu imi pasa. De ce trebuia sa imi pese mie de el, cand el isi batuse joc de ceea ce era meu? Duca-se dracului, ca pentru el eram tipul egoist, plin de bani! Ce oameni nenorociti!
Oftasem, apoi pornisem catre scoala, foarte nervos. Tunam si fulgeram si, spre marele meu noroc, de aceasta data, stateau toti departe de mine, nu mai avea nimeni chef sa se ia la harta. Nu am facut insa decat sa ma uit urat la potentialii "atacatori", adica acei tipi idioti care erau gata sa-ti dea una in cap. Intrasem in clasa aproape satul de orasul asta, de Bucuresti, si imi venea asa ma duc dracului, sa scap. Eram dezamagit de toate aceste lucruri pe care le vedeam, plus ca mi-era frica sa nu fi fost cineva cunoscut din liceu prin acel bar, sa spuna cuiva ca eu ma sarutasem cu un barbat si sa se produca neintelegeri.
Am intrat la ore, privind plictisit la tabla pe care erau scrise diferite fraze, probleme, informatii depsre diferite dracii din lumea asta, care nu ma interesau pe mine, binteinteles. Continua sa-mi fuga mintea la o posibilitate prin care as fi putut sa scap de tampitul asta de sase, care se tinea dupa mine ca un body guard. Imi trecuse rapid si faza cu tirul, realizand ca traiam doar pentru ca Providenta vrusese asta, nu pentru ca ma salvase el, pentru ca, daca mi-ar fi fost dat sa mor, as fi murit cu el in acelasi timp si totul s-ar fi dus pe apa Sambetei.

"Nu mai sunai!" mi-am spus in minte cand am auzit clopotelul ce anunta plecarea acasa. In sfarsit, eram tare fericit ca am timp sa ma relaxez, sa scap de toata tensiunea. Voiam o baie calda si un somn bun, sa nu ma gandesc la nimic, doar sa stau linistit. Acest lucru nu parea insa sa se intample, deoarece eu nu ma simteam in stare sa ma misc fara probleme pana acasa, fiindca, in momentul in care facusem stanga pe o straduta laturalnica, cineva isi puse mana la gura mea, tragandu-ma dupa niste lazi, unde nu se vede a.
In acel moment, fusesem pus in fata a doua namile de oameni care nu pareau a avea chef de discutii, deoarece aveau pistoalele indreptate catre mine. Instinctiv, mainile mele au fost ridicate in sus.
- Ce pusti ascultator! Faci bani frumosi, mititelule! spuse unul dintre ei, facandu-ma sa ma infiorez.
Exact in momentul in care trase de siguranta, sase aparu si ii impusca pe amandoi barbatii in acelasi timp cu doua pistoale ce nu facusera niciun pic de zgomot. Brusc, stomacul mi se stransese in mine, fiindca mi-era frica. INima incepuse sa-mi bata mai tare cand barbatul se intorsese spre mine, cu ochii aceia malefici, insetati de sange. Incepusem sa tremur, dar el, in loc sa ma impuste, baga ambele pistoale la brau si ma prinse de incheietura, tragandu-ma catre o masina neagra, parcata in partea opusa din care venisem eu, si anume cea de unde aparuse barbatul acesta. L-am privit confuz, speriat.
- Urca! imi porunci si am facut ceea ce mi se ceruse, speriat din cale-afara.
Ucisese in fata mea, ceea ce ma facea sa tremur, spre marea mea uimire. Cine era acest barbat? Pe mine ma protejase?
Eram confuz si speriat... Iar masina porni, nepasandu-i de ceea ce simteam si doream eu. Voiam acasa, dar eram cu sase in masina, spre o directie necunscuta mie...

[Kimera]

Ma bucur ca ai adus urmatorul capitol. Impresiile lui Jason se bat cap in cap si poate ca va realiza ca ainceput sa-l placa pe sase fara sa vrea. Mama lui are acea aura protectoare si sincer imi aduce aminte de mama. Lupta dintre sase si cei doi tipi a fost descrisa excelent, parca ma uitam la televizor si faptul ca cei doi sunt intr-o masina impreuna imi da idei... Ok, ar fi prea extraordinar sa apara yaoiul din prima asa ca astept rabdatoare nextul. bafta la scris si va rog sa nu uitati sa ma anuntati.

[Zyklon]

Si uite cum evolueaza lucrurile. Jason e dragut si e genul de persoana care nu te-ar lasa sa o ptotejezi chiar daca si el stie ca are nevoie. O sa reamintesc de mama lui fiindca, ce sa faci? E aproape opt martie. E o persoana protectoare ce banuiesc, ca nu va fi un obstacol intre No. six si Jason. Imi place cum el - Jason - nu si-a mai putut lua gandul de la Marcus... zici ca sunt eu si pauzele <3 De obicei, verific marimea capitolului ca sa vad daca am sau nu timp de citit. Si cand am avzut replica aceea: "Faci bani frumosi..." ma gandeam la niste prostii, ce-i drept. Well, succes in continuare ^^

Psycho XD

[sarah chan]

Imi place noul capitol, defapt imi place tot ficul si sunt tare curioasa ce se va intampla in continuare. Unde oare il duce Sase pe Jason? Abia astept sa aflu. Dar, back la capitol, Jason e tare simpatic se uraste pentru ca se gandeste la sase , iar sase asa de eroic apare mereu cand lucrurile se complica si bum il salveaza din belea, imi place mult partea in care ai descris cum ii omoara pe aia doi, palpitant .
Mama lui Jason, grijulie iubitoare cesamai intruchiparea mamei perfecte desi nu sa abtinut sa isi priveasca fiul :>. Oricum abia astept sa aduci capitolul urmator, il astept cu nerabdare. Love u >:D<!

[Sasha.]

Salutare! Iata ca apar si eu cu un comm, mai tarziu ce-i drept, dar sunt aici.
Nici nu stiti cat e mult am asteptat acest capitol, iar acum cand l-am citit... abea il astept pe urmatorul,evident:)).
Capitolul a fost lung, iar la sfarsit... ne-ai lasat in suspans, iar eu simt ca innebunesc aici.
Greseli de tastare nu am vazut, nici nu cred ca au fost, sincer. Scrieti absolult impecabil. Nici nu e de mirare, la cate ficuri aveti;;)
Abea astept sa citesc unde il va duce Marcus:X pe Jason.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol.
Succes in continuare si spor la scris!
Bye!!