Poems

[Invictus]

Del'gadina


Tăcere?...
Din partea ta?
Nu te mai recunosc deja...
Dar ce-ai păţit?
Ce sa-ntamplat?
Te-ai supărat?
De ce?
Cu ce motiv meschin,
Ţi-ai injectat în ochi venin?
Vrei răzbunare?
Sau poate doar o cale,
Să-i vezi pe toţi plecaţi în faţa ta,
Să-i foloseşti tapet pe undeva....
Şi nu atât pe ei
Cât pe mândria lor
De care tu i-ai dezbrăcat
Şi nu deodată,
ci treptat...




Oare dacă aş reuşi cumva
Conştiinţa să ţi-o fur,
ce aÅŸ vedea?...
Să fie postamente înalte
Şi mii de rame atârnate
În care stau tăcute
ÃŽnghesuite ÅŸi pierdute
Retrase şi îngândurate
Mândria şi orgoliul,
şi toate celelalte …
Iar pe soclurile mate
Statui de sare resemnate
De-atâta plâns
De-atâta dor
De-atâta spus:
"Mai bine mor…"

[Invictus]

Cum să încep când nu mai ştiu ce-i ăla început,
Când ştiu că tot ce am avut am şi pierdut.
Castelul meu de cărţi de joc s-a năruit tăcut,
Nici visele nu le mai vreau,fac parte din trecut


Ai terminat,mai plângi pe scena fără spectatori?
Luminile s-au stins,toţi au plecat la primii zori.
Ei au văzut doar teatrul şi nu drama, cea plină de fiori,
Ar trebui să pleci şi tu...te-ajut ca să cobori?

Te vad nedumerită...mă cauţi cu privirea?
Sunt doar o umbră de cenuşă ce-alungă nemurirea,
Din ce am fost şi am avut,eu am rămas cu amintirea;
Dar tu mai ai o şansă, să redescoperi fericirea

Te văd, te-aud, dar nu mai are nici un rost,
De-acum nu va mai fi la fel, nu va mai fi ce-a fost.
Mi-am pus speranţe într-un vis prostesc, şi cu ce cost...
Mă vad din ce în ce mai mult într-un tablou anost.

Mă faci să râd,copil cu ochii de smarald topit în asfinţit.
Când te-ai uitat ultima oară în oglinda cu rama de granit?
Să-ţi vezi chipul de înger sculptat în porţelan neşlefuit,
Laşi lacrimi amare să-ţi înece chipul, acum că s-a sfârşit?


Nu fi naiva, eşti încă tânără, frumoasă şi plină de umor.
Poate n-ai tot ce vrei acum, dar vei munci cu spor,
Să ai tot ce-ţi doreai ca mic copil,pe când cântai la cor,
Să te îndrăgosteşti şi să iubeşti..să crezi iar în amor.
.
.
.
.

Eu am plecat,se face ziuă şi mi-e cam teamă de lumina pură
Dar stai,cum te numeşti?de ce preferi doar noaptea fără lună?
Pentru că am ales, şi ce-am ales a provocat furtună
Daca doreşti să şti mai mult,întreabă noaptea, o sa-ţi spună...

[Invictus]

Savir'dator


Tăcerea închisă în ora de ieri,

S-a spart în cioburi de clipe pierdute

Etern măcinat de eter în secunde mărunte,

Furate de hoţi,vândute de tâlharii mizeri.



La ce bun e o clipă în ziua de azi?

Asta te-ntrebi tu străine,straino...

În Piaţa de Timp tu grăbeşte şi vino,

Ne-ntâlnim, o să vezi şi-o să râzi...



Şirag de secunde trecute,înşirate pe dor

Aşa se vinde amintirea plăcută,

La fel şi copilăria pierdută,iubirea trecută...

Oferte pe placul oricărui călător.



Poate doreşti parfum de "Cum a fost odată..."

Sau poate un pahar de vin "La începuturi"

Să simţi cu limba glorioasele trecuturi

Să reînvii speranţa acum moartă...



Nu-ţi recomand ţigările "A două şansă..."

Åži nici trabucul"Pentru todeauna..."

Crează dependenţă şi-ajungi să vrei întruna

...fereşte-te de cerşetori pierduţi în transă.



Dacă doreşti ceva mirific,grandios

Piatra Filozofală a acestei Pieţe fără echivoc

Îi spune Ciobul de oglindă"Timp oprit pe loc"

Dar mă-ndoiesc că o să-ţi fie de folos...



Cât costă? Ah, copii neştiutori...

Degeaba v-aţi adus economiile de-o viaţă

Căci banii n-au valuare în această Piaţă

În Piaţa unde Timpul se-nmaneaza cu fiori...



Aici pentru o clipă dai un veac,

Sau reuşeşti să cumperi veacul cu o clipă

Te-aş sfătui că să nu faci risipă,

Şi să te uiţi întâi cât timp mai ai în sac...

[Invictus]

Enim'saj


Azi am ucis...

Cu sânge rece am curmat o viaţă,

O viaţă ce-a-nceput aseară

O viaţă ce-am sfârşit-o azi dimineaţă...


Şi nu e prima dată...

Conştiinţa-mi plânge de atâtea crime

Pe care le-am făcut de-atâtea ori

Cu ingeniozitatea criminalilor din filme...


Am vrut să mă predau...

Dar unde-am fost toţi m-au poftit afară,

Au spus că nu au închisori pentru cei care

Au omorât cuvinte cu o radieră "mortuara"...


Acasă m-am întors...

Având în faţă foaia transformată-n eşafod,

Am luat în stânga creionul ce le-a dat viaţa

Şi-n dreapta radiera ce le-a spânzurat de pod...


Oare aÅŸa se simte-un zeu?...

Când scoate viaţă din nimic

Ca mai apoi să o sfârşească,

Din cine ÅŸtie ce pretext mai mare sau mai mic...


Un lucru n-am putut...

Să scap de umbra cuvântului scris,

Deşi l-am şters el a rămas,

În sufletul hârtiei,strigoi din noaptea unui vis...


Şi voi rămâne toată viaţa...

Cu mâinile pătate de cărbune,

De la cuvintele ce le-am scris ieri,

De la cuvintele ce le voi scrie mâine...

[Invictus]

Akiris'damm



O picătură de tăcere ţi s-a prelins pe buze...

Pe buzele ce mi-au fost muze,

Pe buzele ce nu ÅŸi-au cerut scuze

Niciodată!...

Şi cât am blestemat acele buze...

Că mi-au gonit şi-acele muze,

Care au reuşit să-şi ceară scuze...

Şi totodată...

Nu cred că am să uit vreodată acele buze...

[Storymaker]

In E'Karta ce inseamna asta: "Gustat ÅŸi-apreciat de-atei
Dar ÅŸi scuipat de semizei. "? Nu inteleg. Te rog sa-mi spui. Scri destul de frumos, dar ai versuri muuuuult prea scurte . Ti-as ta... er.... 8.65/10

[Invictus]

Pra'de'reva


Invidie!? da,am...
Pe ochiul ce te-a văzut goală
Privind la luna seculară
Din patul tău cu aşternut de catifea
Gustând din ceaşca de cafea,
Prin pânza fumului de la ţigară
Ce-o savurezi în fiecare seară
Având ca partener tăcerea absolută
Şi el: o umbră prefăcută
Ce a convins acele buze amare
Să facă voia instinctelor primare,
Lăsându-te pradă atingerilor mute,
Trezind la viaţă clipele trecute
Când în fotoliul de unde te priveşte
Stătea alt el:o altă umbra care mişeleşte
Ţi-a sedus ochii ameţiţi de la martini
Păcatul ţi-l mai spală heruvimii!...

Cat va mai trece? Până când?
Va veni altul în curând?
O alta umbră, acelaşi scop,
Cât vei mai merge la noroc?

Vei renunţa la fumul de ţigară
Să pot să vin să te vad goală?
Şi să te mint la rândul meu
Că am puterea unui zeu
De a te face fericită,
În noaptea când mi-oi fi iubită,
Să-ţi simt parfumul de pe gât,
Să pot să spun că te-am iubit fără cuvânt...