~ my boring poems ~

[~Pufarina~Puff~]

Ingerul

Era o data o poveste,
Care poate acum nu mai este.
Exista o veste ca un inger,
A coborat pe pamant.
Cu aripi albe ce pluteau in vant.
Ochii ca cerul,
Ne mai vazuti pe pamnat.
Parul blond balai cazt.
Rochia ei era invaluita in roua diminetii,
Si aducea parfumul vieti.

Cu mici pasi a pasit in nestinta,
Sperand la o noua veste.
A aflat ca pe aici se povesteste.
Cum ca un baiat exista.
Ce iti fura inima.
Aceasta curioasa fiind,
S-a indreptat si l-a zarit.
Privirea-i fu incetinita
Iar cu pasi inceti mergea;
Iar privirea lui o inebunea.
Simtea in sfarsit ceva,
Acel ceva ce se numeste dragostea.
Stralucea in noapte,
Stralucea in zi;
Sralucea mereu ori ce ar fii.
Aceasta este povestea a unui inger
Care a coborat incet pe pamant.
Care a plecat din cer cu un singur gand....

[Mizantropul]

Această poveste mai este, având în vedere că tocmai o povesteţti.
Foloseşte diacritice, pentru a se înţelege mai uşor, mai ales că e poezie şi n-ai mult de scris.
Pentru început foloseşte doar irmă împerecheată pe tot parcursul poeziei, nu fă amestecături.
Ai ÅŸi multe greÅŸeli:

Ne mai vazuti pe pamant.

Parul blond balai cazut.

Si aducea parfumul vietii.

Cu mici pasi a pasit in nestiinta,

Cum ca un baiat exista.

Sună aşa sec şi fără meloditate :(
Şi e rimă banală cea cu verbe la acelaşi mod, cum ar fi imperfectul, cum ai folosit mai spre sfârşitul poeziei.

Şi îngerul e substantiv masculin, un înger, doi îngeri, e incorect să-i atribui feminin, în acest context.

Ok să nu te superi, î-s critic cu toţi :))

Good day now!


Ps: a doua oară când fac postul ăsta T_T