~Poems~

[Miss Serenity]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

A trecut o vreme de cand nu am mai compus poezii, defapt e ceva ce am abandonat acum foarte mult timp...dar citind creatiile catorva dintre voi...m-a cuprins dorinta sa spun asa, sa mai scriu si eu cateva versuri...
Am inceput cu ceva mai usor...mai accesibil ca sa spun asa...iar acesta este rezultatul:

Visul unei nopti de vara


Sfarsitul unei nopti de vara...
Un ultim vant, un ultim glas,
O, tu iubito mult prea draga
Din mintea mea tu te-ai retras.

Oh inger lin cu aripi albe
Te-ai coborat in noaptea grea,
Si mai facut sa vin spre tine
Fara macar un semn a-mi da.

Tu te-ai nascut din infinit
Si mai facut s-ating o stea...
Tu te-ai nascut ca din uitare
Si-acuma vrei sa cazi in ea.

Tu care sufletu-mi inalti
Facandu-ma sa merg prin vise,
Oh…tocmai tu, acum iubito,
Ma-ndemni sa mor crezand in tine.

Arunci un vis, pe geam, afara
Sa mi-l inghita noaptea grea...
Dar nu te-nduri macar o data
Sa-ncerci crezare mie a-mi da.

Deschide-ti aripile-n vant
Taind cu ele noaptea grea,
Macar odata s-o ating
Sa-nvat, sa cred, s-o simt pe ea!

Coboara-ti pleoapa-ncetisor
Vreau s-o sarut, sa simt, ca da!
Ca visul unei nopti de vara
Este, a fost si va fi ea.

[Reveuse]

Ai ceva potential. :-?
Daca ti se va parea ca sunt prea dura, te poti revolta linistita. ^_^
In primul rand, poezia mi s-ar fi parut mai buna ca distih deoarece versurile 1 si 3 nu rimeaza. Acum vine partea grea:
O, tu iubito mult prea draga
Din mintea mea tu te-ai retras.
Hmmm...Trebuie sa mai spun ce nu mi se pare in ordine? Si eu faceam asta acum ceva timp, dar nu e o solutie pentru pastrarea masurii. Nu stiu cum era mai bine...Pote Din mintea mea te-ai si retras.
Oh, inger lin cu aripi albe
Sa spunem ca "lin" nu e cel mai bun adjectiv, "lin" e mai degraba un adverb. Puteai sa spui fin sau cald.
Si m-ai facut sa vin spre tine

Si m-ai facut s-ating o stea...

Si-acuma vrei sa cazi in ea.
Acuma nu-mi place cum suna. Probabil ai vrut doar sa pastrezi masura, dar era mai bine daca ziceai Si acum vrei sa cazi in ea.

Tu care sufletu-mi inalti
Facandu-ma sa merg prin vise,
Oh…tocmai tu, acum iubito,
Ma-ndemni sa mor crezand in tine.
Aici nu mai rimeaza.

Sa-ncerci crezare mie a-mi da. Asta e o constructie pleonasmica.
Ultima strofa e deosebita in sensul bun. Mi-a atras atentia in mod special ultimul vers.
Asadar, ar trebui sa incerci rima alba sau versuri libere, masura te incurca.
Poti sa alegi pe ce te concentrezi: masura sau rima. Asta pana cand vei reusi sa le stabilizezi, pastrandu-ti ideea.

[Ich.]

Shakespeare, Shakespeare, Shakespeare...
M-am uitat, am facut o comparatie, aduce mult, tare mult, chiar si constructia poeziei seamana enorm, nu ma pot pronunta despre stil deci.
Poezia e frumoasa, are unele secvente puternice, aproape palpabila iar asta imi place, dar finalul...finalul face cat toata poezia. Daca puneai doar finalul...

Ca visul unei nopti de vara
Este, a fost si va fi ea.

deosebit.
Fi pe pace.

[Miss Serenity]

Reveuse - nu ma deranjeaza criticile...nici decum...stiu ca am mari lacune la capitolul poezie... asta e si motivul pentru care am decis sa postez aici...cu putin ajutor poate voi reusi sa ma imbunatatesc.

Ich. - intradevar...imi place mult Shakespeare...si probabil ca poeziile mele sunt putin influnetate de acesta...si nu numai...de asemenea il citesc cu mare placere pe Eminescu...si s-ar putea ca unele elemente sa aminteasca si de el...dar inca nu imi pot forma un stil propriu...de aceea ma inspir din ce citesc.

Ma bucur ca va placut cat de cat poezioara mea si o sa incerc sa fiu mai atenta pe viitor.
Iar aceasta este urmatoarea poezie care asteapta sa fie comentata...este mai micuta, in comparatie cu prima dar banuiesc ca marimea nu conteaza prea mult.


Am scris


Am scris cuvinte sa le-nalt spre tine
Si te-am cantat in fiecare vers,
Am scris cu dor, si patima din mine
A dat formare unui unvers.

O lume calda, lumea de poezie
Pe care tu, nu poti sa o zaresti.
Dar eu am scris...am scris versuri o mie
Si oi mai scrie...cat timp ai sa traiesti.

Nu sunt naiva, eu nu cer nemurirea.
Si nici nu scriu visand la moartea ta.
Voi scrie versuri cat in minte aivea
Iubind...voi fi in stare a te purta.

Am scris de dor, de lacrimi si tristete
Dar nu ma plang caci este lumea mea.
Si stiu ca intr-o zi pe nesimtite
Voi scrie despre fericirea ta.

[Miss Serenity]

Asta este o poezie care mi-a venit in minte in timp ce ascultam o melodie...nu stiu cat este de buna...dar ma astept sa-mi spuneti voi.

Desertaciuni

Raze de speranta, franturi de juramant
Batai frivole in suflet, acelasi glas si cant
Manute mici unite, un lant de ganduri, soapte
Voci pline de dorinta, sperante, vise, fapte.

Aceeasi stea pe cer, aceeasi luna-n noapte
Acelasi carnaval, plin de vise desarte.
Promisiuni , sperante , ca maine va fi bine
Acelasi soare mandru, peste aceeasi multime.

O ploaie de sperante, cuprinde tot si toate,
Aceeasi ploaie rece...a doua zi-i desparte.
Acelasi vant ii poarta, prin zeci de mii de fapte
Dar cand dispare vantul, se uita tot si toate.

Iar raze de speranta se-nalta acum pe cer,
Si visele de-o viata apar si iar se pierd.
Mereu de la-nceput cladim o lume buna
Si iarasi bate vantul si totul se darama.

[Reveuse]

M-am intors!>:) O sa critic numai ultima poezie.
Se vede clar o evolutie.
Pana la strofa a doua e ok, nu e extraordinar, dar nimic de corectat.
Aceeasi stea pe cer, aceeasi luna-n noapte
Suna de parca ar fi una singura pe tot cerul. Si pana aici, totul e privit general, nu sunt semne ale unui caz particular, aici pare ca e vorba de o anumita stea, martor mut al unei intamplari.

Acelasi carnaval, plin de vise desarte.
Promisiuni , sperante , ca maine va fi bine
Acelasi soare mandru, peste aceeasi multime.
Daca aici cuvantul carnaval nu este un simbol, atunci ne-ai mai dat un detaliu despre intamplarea trecuta care e tabu in poezie si nu l-ai dezvoltat deloc. L-ai lasat pur si simplu. Nu abandona asa elementele referitoare la locatii. Faci asta doar daca e ceva general, aici fie e un simbol (desi nu cred) fie e o greseala.
Aceeasi multime din nou, aminteste intamplarea, pe care fie o dezvalui (macar prin cateva indicii), fie nu o mai sugerezi.
Apropos, pui ".", dar nu ai predicat in primele doua strofe.
O ploaie de sperante, cuprinde tot si toate, Intre subiect si predicat nu se pune virgula.
Mie mi s-a parut ca speranta era destul de prezenta pana acum. Ce-i cu ploaia aia?
Dar cand dispare vantul, se uita tot si toate. presupun ca repetitia e intentionata.
Iar raze de speranta se-nalta acum pe cer, Ai pus ".". Evita sa incepi cu iar/dar.
Mereu de la-nceput cladim o lume buna
Si iarasi bate vantul si totul se darama.
Nu stiu ce ai tu cu ultimele doua versuri, dar mereu iti ies bine. Chiar daca restul poeziei ar fi praf tot ar fi categorisita drept buna datorita versurilor astora.

[Miss Serenity]

NU am mai postat de mult pe aici... si recent mi-a venit o idee destul de absurda... pentru ca voiam sa ma leg de ea... dar nu transmitea nimic clar... asa ca am prelucrat-o si uite ce a iesit :P

Joc de cuvinte

Hai sa ne jucam in noapte... sa fim ca doua umbre
Eu sa fiu tu, tu sa fiu eu... si cine stie poate... poate
Eu sa ma fac ca nu mai stiu, nici cine-am fost nici ce voi fi
Tu sa te faci ca nu ma sti, ca nu eram noi doi copii.

Hai sa dam timpul inapoi si sa vedem, dar cum era?
Daca tu nu m-aflai pe mine si daca eu nu te vedeam
Daca in loc de joc in noapte... tu te pierdeai prin alte zari,
Iar daca eu in loc de jocuri, mergeam acuma s-adun flori.

Nu merge... vad ca nu ne iese, sau poate ca tu nu-ntelegi
Dar lasa, lasa c-o sa-ti zic... mai bine, tot ceea ce tu nu vezi
Dar nu acum... iti spun cand dormi... promit sa vin la perna ta
Si daca nici atunci n-oi vede... atunci regret... e vina ta.

Dar ce prostii spun eu aici? Cum poti s-auzi cand eu nu-ti zic?
Cum poti sa vezi cand tot e noapte, iar eu ma fac ca iti explic
Haide mai bine du-te acasa, ca nu cred sa mai am curaj...
Asa sunt eu, ori mica, ori proasta, ori poate totul e miraj

Mai bine-ti scriu o poezie... si am s-o las la usa ta
Iar tu de-o vei gasi promite-mi... promite-mi c-o vei arunca...
Caci vreau sa-ti spun atat de multe, incat nu cred ca m-ai afla...
Insa din tot ce-am spus acuma... sper c-ai aflat "dilema" mea

[Mizantropul]

Helău diăr, am ajuns şi la poeziile tale.
Ce bine deja celelalte sunt comentate, îmi rămâne deci doar aceasta:
Joc de cuvinte
Ai ales tema jocului, interesant.

Tu sa te faci ca nu ma stii, cand nu eram noi doi copii.

Asta ai vrut să spui?

Hai sa dam timpul inapoi si sa vedem, dar cum era?

It doesn't sounds quite right.

Si daca nici atunci n-o să vezi... atunci regret... e vina ta.

Dar ce prostii spun eu aici? Cum poti s-auzi cand eu nu-ti zic?

Sclipirea acestei poezii, ce-mi plac cum sună ac este două întrebări.

Caci vreau sa-ti spun atat de multe, incat nu cred ca vei afla...

Ultima strofă, a ieşit okey, la rimă, mai ales prima rimă împerecheată, frumoasă repetiţia, dar în rest ai abuzat de semnele dep nuctuaţie, multe nici n-au ce căuta, cum ar fi virgulele.
În fine mai lucreaz-o niţel :)

Pe viitor încearcă rimă cu părţi de vorbire diferite, cum ai folosit în ultima strofă :)
Ceau! Sper că nu te-ai supărat :)