Balada fulgului de pui

[Mitsukai Yoru]

Partea I

Un fulg de pui din perna mea,
A coborat jos pe saltea
In lumea firelor de ata
Crezand ca o sa faca fata
Multimi adanci si-nvapaiate
Ce o-auzise intr-o carte.
Si statea trist, dezordonat,
Pe un capac de sarcofag
Deasupra leilor patrati
Care fuseser-aranjati
De monstrul mare si hidos
Om nemilos, om nemilos.
Si a zburat cu-al sau avant
Pe al destinului pamant
Cu unghia ce il purta
Departe de ideea sa.
Naiv asa cum el era
El nu stia, el nu credea
Pamantul pe care statea,
Crestea, crestea si se surpa.
Frica n-avea , poate stia,
Ca il va face altceva.
Urca, urca,nu cobora,
Nu mai cadea, nu mai cadea.
Si iar urca, pe-un spatiu lin
Zburand parca si multumind
Ca a trecut de partea rea,
Si pana sus poate-o putea
Sa urce iar, si sa nu cada
S-ajunga sus ca altadata.
Si se opri, privind in jos
Si totusi sus, periculos,
I se parea cu cat urca
Ca moartea sta in umbra sa.
Si pe genunchi se poticni
Parand ca vrea a se opri,
Dar urca iar, neincetat,
Pana ajunse desirat,
Tot corpul sau neadecvat.
Iar pan’la brau, acolo sus
Ajunse bat, ursuz, ursuz



~o idee banala simpla cu rima naspa dar e ideea mea :x