Nu am uitat de ficul ascesta, desigur:)) un capitol cam scurt, spre nefericirea mea, insa macar exista si vor mai urma <3
Kisses^.^
Capitolul XVII
Mergand pe holurile inguste ale universitatii, incercam a-mi goli mintea care imi era blocata numai pe cuvintele brunetului si in acelasi timp ma straduiam sa nu ma pierd in drumul spre clasa. Parca eram ametit de aceleasi ganduri.
Intrand in incapere, primul lucru pe care il facusem era acela de a privi spre locul brunetului, care nu se afla acolo, asa ca imi continuasem drumul pana la banca mea in care ma asezasem plictisit.
-Hei! auzisem din spatele meu o voce prietenoasa.
Intorcandu-ma, realizasem ca acela era colegul meu ce statea alungit peste banca, pentru a ajunge aproape de mine.
-Buna... mormaisem usor surprins, observandu-i expresia fericita.
-Voi fi direct si sincer. Te plac, dar nu mi-am facut curajul sa iti spun pana acum.
Ramasesem nemiscat o scurta vreme, incercand sa ii inteleg cuvintele, insa inainte de a-i spune ceva, el continuase.
-As vrea sa ne vedem singuri intr-un loc. Ce parere ai?
-Ah... eu...Nu stiu. De fapt...
Ma simteam incurcat. Fusese prima oara cand cineva isi marturisise atractia fata de mine, insa ce trebuia sa fac cand eu nu simteam nici un interes fata de el ?
-Ah, sa inteleg ca il preferi pe Shar. Am observat ca aveti ceva impreuna, dar nu stiu cum ti-ar putea placea o astfel de fiinta. E atat de intunecat, si cu siguranta are o problema. Cred ca e nebun... si nici nu prea vorbeste.
Chiar cand ma incruntasem, vrand sa il contrazic, fusesem intrerupt.
-...Iar daca vorbeste, e de rau.
Vocea era chiar a lui Shar, care nu ma speriase doar pe mine, ci il terifiase atat de tare pe cel care imi vorbea, incat acesta tresarise puternic, ridicandu-se in picioare de parca primise un ordin.
Urmatorul lucru pe care il auzisem, fusese un raget de felina, apoi vazusem mana lui Shar in jurul gatului acelui baiat ridicat de pe suprafata podelei. Se tinea inspaimantat de incheietura brunetului, incercand sa respire... din nou, imaginea ma terifiase. De ce imi era dat sa vad numai astfel de scene care pana atunci nici in cosmaruri nu le avusesem?
Tresarisem si eu speriat, cand nimeni altcineva nu reactionase si ma prinsesem agitat de camasa lui Shar.
-Inceteaza, te rog! Nu te mai comporta asa! De ce niciodata nu poti sta de vorba si cu altii? Daca te-a jignit, isi va cere scuze...
Privirea lui incruntata era neobisnuita... lucea intr-un mod ciudat, iar sunetul pe care il scosese inainte de a ataca ma incurcase putin. Un raget atat de puternic nu putea veni de la un Shar netransformat. Nu intelegeam care putea fii cauza.
Ma agatasem totusi si mai mult de el, asezandu-mi palma peste mana al carei detinator il tinea suspendat pe "adversarul" sau, care era in totalitate dezarmat si in pierdere de aer.
-Te rog. Linisteste-te... rostisem incet, cand isi scuturase capul scurt, ca si cum s-ar fi trezit dintr-o transa.
Confuz, ii dadu drumul colegului nostru, apoi se intorsese brusc, fiind pregatit sa iasa pe usa pe care venise, insa nu inainte de ma trage si pe mine dupa el.
-Ce a fost cu reactia asta? Unde ma duci ? Iar vrei sa dispari de la ore? Il intrebasem pe masura ce inaintam in viteza. Sa stii ca eu nu mai am de gand sa fac asta, pentru ca...
Vocea imi fusese intrerupta de propriu-mi scancet cand imi simtisem spatele lipit de peretele rece al holului, neavand nicio modalitate de a inspira mai adanc de atat, deoarece, nici macar nu realizasem cand buzele imi fusesera pecetluite de ale sale.
Gemusem scurt, spre a-mi exprima surprinderea si imi asezasem palmele pe pieptul sau in incercarea de a-l impinge, insa el refuzase categoric, cuprinzandu-mi in pumnul drept suvite de par din spatele capului in timp ce bratul stang imi inconjurase mijlocul, pentru a-mi imobiliza trupul ce fusele unit cu al sau. Crezusem ca pieptul avea sa imi explodeze cand ii simtisem limba aventurandu-se in lacasul meu umed cu o asemenea ardoare... Ma lasase fara respiratie. Parca nu era Shar...
Ma impotrivisem printr-un sunet scurt si ascutit in incercarea de a-l indeparta de dragul aerului cerut de plamani, insa din nou, era in van. Nu puteam spune ca imi displacea. As fi mintit la modul cel mai nerusinat...dar modul lui de a fi atat de dominant ma sleia de propriile-mi forte.
Nu ma mai impotrivisem, dar ma agatase cu putere de tricoul sau, deoarece aveam senzatia ca altfel as fi cazut... Stiu ca el nu ar fi lasat sa se intample asta, insa mintea mea proceda altfel in acel moment. Era absenta.
Doar cand isi dorise el pusese un capat acelui indelung si profund joc ispititor, oferindu-mi placerea de a inspira adanc o gura minunata de aer.
-Te porti ciudat, remarcasem imediat, ridicandu-mi privirea spre a sa. Mai ciudat decat de obicei, adaugasem imediat, fara a fi vorba de o gluma la adresa lui.
-Mai lasa pe cineva sa se aproprie de tine, si in momentul ala va ramane fara cap, rostise aproape marait, vizibil iritat de ceea ce se intamplase adineauri.
-Dar ce ai patit? Daca imi amintesc bine, ne putem exprima liberi din toate punctele de vedere.
-Eu ma exprim liber. Mai liber decat pumnul meu in fata lui nici ca se poate.
-Ce faci tu nu e bine! ridicasem vocea, cand el se incruntase usor.
-Nu ti-am cerut parerea despre ce fac. Ti-am explicat ce se va intampla pe viitor.
-Ce...? Tu esti cumva... gelos? intrebasem cu o urma de incertitudine.
-Nu te considera atat de important. Fii fericit ca te-am avertizat, spusese inainte de a se intoarce cu spatele pentru a pleca.
-Stai putin! incercasem eu a-l opri. Ce a fost cu sunetul acela pe care l-ai scos si cu ochii tai total schimbati?
-Ce sunet, ce ochi? Intrebase nestiutor. L-am auzit pe nenorocit si in clipa urmatoare m-am trezit strangandu-l de gat. Poate constiinta mea a lesinat intre timp.
-A fost un raget, iar ochii tai luceau intr-un mod foarte ciudat...
Se oprise o secunda, ca pentru a pune cap la cap ceea ce ii spusesem, apoi inghitise in sec. Probabil crezuse ca nu ii observasem ingrijorarea din ochi, insa in pofida lui, remarcasem ca ceva nu era in regula. Isi continuase pe urma mersul, ca si cum nu fusese nimic important.
In mintea mea jucau atat de multe cuvinte si semne de intrebare incat nu stiam in ce ordine sa le aranjez, iar eu nu as fi putut sa imi raspund singur la intrebarile puse despre Shar. Mi-ar fi fost mai mult decat imposibil. Pentru mine fiinta sa inca reprezenta un mister.
-Shar, haide, spune-mi! ii cerusem pe un ton rugator, mergand pe urmele sale.
-Nu te priveste, rapunse rece, aproape facandu-ma sa ma deziluzionez. Insa nu aveam sa renunt. Voiam sa aflu totul, mai ales povestea despre amicul acela a lui Lerim despre care spusese ca s-a sinucis din cauza brunetului. Acest lucru voiam sa-l aflu mai presus de orice.
-Te rog... Macar povesteste-mi ce s-a intamplat cu prietenul acela a lui Lerim. As face orice sa aflu, pentru ca am ramas atat de curios incat as sapa pana si gropi!
-Ai face orice? Intrebase intorcandu-se curios spre mine, care ii zambisem in incantarea ca era pregatit sa imi ofere informatii in schimbul unui serviciu din partea mea. Chiar si sa mi te oferi din nou ca acolo, in oaza? continuase apoi cu acele cuvinte si o expresie serioasa care imi readuse brusc o culoare rozalie in obraiji si imi facura picioarele sa mi sa inmoaie.
Ma privise pret de cateva secunde cat incercam a-mi scotoci cuvintele, parca utilizand ajutorul degetelor pe care le incrucisasem si le miscam inconstient incontinuu, mai rau decat un copil. Amintirea vocii mele rostindu-i numele de atat de multe ori pe un ton obscen, si vocea sa atat de seducatoare vorbindu-mi in ureche, imi facea inima sa palpite si cazusem intr-un fel de transa in care doar de acel moment imi mai puteam aminti.
-Deci? Intrebase lasandu-si usor capul pe o parte, fara a-i schimba expresia, cand tresarisem brusc fiind cuprins de asemenea si de un fior care imi facuse trupul sa se cutremure involuntar.
-Ah... P... pai... ma balbaisem in cautarea unui raspuns.
-Ma gandeam eu, rostise de parca mi-ar fi cunoscut gandurile, intorcandu-se apoi pentru a parasi locul.
Ramasesem nemiscat pentru cateva momente, inca gandindu-ma si respirand cu greutate, ca si cum as fi retrait acele clipe. Nu vedeam raul in a accepta, insa ma simteam nesigur... Poate eram naiv, insa stiam ca Shar, in ciuda comportamentului sau ii pasa de mine. Simteam asta si nu voiam sa ma insel. Ceea ce se intamplase in oaza deja insemna legatura pe viata... de ce ar fi facut asta, stiind ce anume implica daca nu ar fi avut de gand sa respecte? Il consideram pe Shar misterios, insa nu un nenorocit, si asa avea sa ramana pentru mine...