Drugged With Desires l: Hidden Feelings

[Rose ^^]

Buna, mersi ca mi-ai spus si scuze ca nu am lasat aseara com, dar eram obosita. revenind:
Pai ma bucur sa vad ca nu ai fugit cu actiunea si ca te-ai axat foarte mult pe momentul din masina. Ca am ajuns si acolo, am vazut ca ai pus descriere, desi mai era loc..puteai pune si mai multa. Ma bucur sa vad o dragoste intre cei doi si faptul ca Sasuke chiar tine la ea, mi-e cam mila de el, pentru ca Sakura vrea acasa si el e cam ranit cu chestia asta... serios Garra nu si-a gasit alt loc, trebuie sa-l mai chinuie si pe Sasuke si asa ii vine sa-l omoare.. Sakura puneti lentile de contact si nu mai purta verde, ca-l provoci :))

Succes cu nextu..:*

[^Ciresica^]

Iar nu m-ai anuntat:-w
Bai, incepe sa ma calce pe codita chestia asta... si ma supar rau daca nu ma anunti data viitoare
Mi-a placut foarte mult capitolul asta. Ai avut o actiune linistita si calma care s-a imbinad frumos cu descrierea. Amandoi sunt indragostit nebuneste unul de altul, chiar daca isi ascund lucrul asta.
Apropo Gaara e cam perves... in public mai? Chiar asa?:))
Ast nextu' si vezi sa ma anunti data viitoare ca daca nu ma supar. Spor la scris! Pupici!:*

[Sasha.]

Wow! Ma plimbam printre ficuri si se pare ca am dat de o comoara. Oh, Doamne! E un fic superb. Cel mai mult ador atunci cand narezi din perspectiva lui Sasuke. Il ador si ii ador pur si simplu comportamentul.
Oh, Doamne! Oare ce va face in continuare?! M-ai lasat in foarte mare suspans si, si, si nu mai pooot:(( Vreau continuarea! Te rog eu, vreau continuarea atat de mult ca daca nu o pui cat de curand am a innebunesc. Nu vrei sa ma vezi la un sanatoriu, nu?;;)
Ce as mai putea spune. Gaara e o jigodie [oh, nu pot sa cred c-am spus asta:))] E printre personajele mele preferate in anime, dar aici e un porc scarbos[scuzati-mi limbajul, dar ma enerveaza la culme:-W]
Oh, haide sasuke, gandeste. Foloseste-ti singurul neuron ce ti-a mai ramas intreg dupa ce ai vazut-o pe Sakura asa. Haide ba fa ceva ca de nu te bat, jur.:))

Gata, gata... m-am calmat, nu mai aberez... deocamdata:))
Pai.... stii ce vreau acum, nu? Continuareeeaaa;;);))
please;;)

Ah, si daca ai timp, as vrea sa-ti stiu parerea despre ficul meu [ Nebunie adolescentina] Ar fi o onoare a mi-l comentezi si mie^^

[Miky sweetie :3]

Uh... Scuze de intarziere si scuze ca e asa scurt *blushes*

A: Stiu ca e rau sa simti ca in mai putin de cateva minute vei fi violata. Stiu cum e sa versi lacrimi pentru ca el nu te-a putut salva. Stiu ca o sonerie tampita nu isi are locul, dar ce poti sa faci? Toate se petrec cand au ele chef.

DWD - Chapter 6: Totul sau nimic

Sasuke:

Mainile imi erau inclestate si nu puteam face absolut nimic. Imi venea sa sar pe Gaara si sa-l omor chiar acum! Sa-l strang de gat si sa-i rup mainile alea cu care a indraznit sa o atinga. Dar nu puteam face nimic. In minte imi rasunau cuvintele ei care ma strigau, care ma implorau sa o salvez... Dar armata care trebuia sa o primesc era piesa de baza in planul meu. Si nu aveam de gand sa renunt la el nici in ruptul capului! Aveam sa-l detronez pe Gaara. Aveam sa-l ruinez pe viata. Era cu adevarat mai important sa-i obtin armata in loc sa o salvez pe Sakura. Gaara ii descheia incet-incetisor fermoarul lateral cu gura, in timp ce rozalia plangea cu disperare. Trecuse mult timp de cand nu am mai fost martorul unui viol. Hm... Daca ma gandesc mai bine, toata viziunea asta are si o parte buna. Am ranjit scurt si aproape ca salivam privind cum fermoarul nu mai avea unde fugi. Bineinteles ca m-am abtinut, orice miscare putea fi interpretata de catre cei care pazeau zona. M-am sprijitnit cu mana de capota masinii, pe un loc liber, unde cei doi nu-si desfasurau "activitatea".

Si atunci am simtit-o.

Am simtit mana Sakurei cuprinzandu-mi inchietura si strangand-o cu putere. Nu mi-a tras-o, nu a incercat sa imi puna piedica pe sub mana ca sa cad in vreun fel, doar mi-a strans-o cu putere. Iar atunci un gand m-a strafulgerat. Ce conta mai mult pentru mine cu adevarat? Aveam sa-l ucid pe Gaara, cu sau fara pretul Sakurei. Aveam sa-i obtin armata oricum, cu sau fara pretul Sakurei. Iar eu aveam sa fiu singurul care trebuia sa plateasca acest pret si sa o aiba pe tanara pentru tot restul vietii.

L-am impins usor pe Gaara de umar, facandu-l pe acesta sa tresare un pic.

-S-a intamplat ceva? m-a intrebat el cu o fata buimaca.
-O sa aveti destul timp pentru asta. Dar acum imi vreau armata promisa.

Roscatul mi-a zambit, apoi a spus:

-Sigur. Clanul Hatake iti e de ajuns? Vreau sa spun, doar barbatii, femeile sunt doar ale mele. A ranjit din nou. Iar cu noua papusa care mi-ai trimis-o ieri sunt fericit sa spun ca mi-am completat colectia.

Am inghetat. Cu greu imi puteam stapanii o fata de mort-viu care mai are putin si lesina. Miranda Housen? Despre ea era vorba aici? Insa nu numai asta ma framanta. Kakashi a incercat oarecum sa ma puna in tema de dimineata, iar acum incercam din rasputeri sa-mi reamintesc ce mi-a spus. Ceva despre clanul sau, ceva despre mama Sakurei. Trebuia sa aflu ce se intampla. Si nu pentru mine, ci poate pentru Sakura, fata fata de care trebuie sa ma revansez, dar... Probabil ca nu acum era momentul.

-Am inteles. Si, ca sa nu uit, cand ajungem in Amsterdam, la vila, vreau sa ma pui la curent cu conditiile in care va fi pastrata fata. Absolut tot, incepand de la bodyguard si terminand cu conditile in care va fi pazita. O sa petrec ceva timp in Amsterdam cu treaba, si o sa iti mai fac niste vizite. O sa am nevoie de tine pentru niste planuri.
-In regula, mi-a zis. Te astept maine dimineata cu fata. Apropo, spuse, privind-o pe rozalie cum isi incheie fermoarul. Cum te cheama, draguta?

Sakura si-a aruncat ochii spre mine, iar eu am dat din cap dezaprobator. Numele ei adevarat era tot ce ii trebuia astuia ca sa o regaseasca in caz ca scapa! Si nu aveam de gand sa se intample asa ceva. Cu toate astea, Sakura ma privea usor confuza, semn ca nu intelesese ce ii spusesem eu.

-C-H-E-L-S-E-A, i-am dictat pe litere roscatului. Se citeste Celsi, in cazul in care nu stiai.
-Chelsea... Prin urmare, ne vedem maine, papusa.

Gaara s-a indreptat catre avionul sau, lasandu-ma pe mine si pe Saku in urma. Noi aveam sa mergem cu alt avion, tot privat, pana in Amsterdam. Ce e drept, am riscat mult spunandu-i "amicului" meu ca vreau sa merg impreuna cu Sakura intr-un avion separat. Riscam sa divulg totul, asa ca mie unul, mi s-a parut un plan periculos.

In clipele urmatoare, am simtit cum cineva imi sare in brate pur si simplu, si bineinteles ca persoana aceea a fost Sakura. Ma tinea strans in brate, plangand in hohote si intrebandu-ma de ce nu am vrut sa o salvez atunci cand a avut nevoie de mine. Mi se inmuiase inima, si simteam ca fiecare gram de suflet mi se rasfrange. Am asigurat-o intr-un final ca asta facea parte din plan, si ca nu trebuie sa fie atat de speriata. Minteam, desigur, chiar daca nu-mi placea treaba asta, insa eram nevoit. I-am raspuns la fel de strans imbratisarii si i-am sarutat prelung crestetul capului, incercand sa-i recastig increderea in mine. Iar in momente ca astea, vroiam sa n-am nimic. Sa n-am vile, sa n-am masini de lux, sa n-am dusmani, sau prieteni, si singurul lucru pe care sa-l am sa fie ea ...

***

Stateam pe pat, alaturi de Sakura, privind-o cum doarme linistita. O mangaiam instinctiv pe parul rozaliu ce se revarsa ravasit pe perna. Ma uitam la ochii ei, acum inchisi, si la buzele sale conturate si apetisante. Incet, unul dintre degete mi-a alunecat pe langa chipul ei, facandu-i conturul fetei, apoi al obrajilor, apoi al buzelor... Si in tot acest timp incercam sa-mi dau seama ce se petrece cu mine si de ce ma cuprinde din nou acel sentiment, un sentiment de nostalgie fata de trecutul si supararile mele, si acest sentiment pe care inca nu il pot intelege. Un sentiment de caldura care imi invaluie corpul, un sentiment prin care inima mi-o ia la goana cu 260 pe ora. Dar ce era si mai rau era ca acest sentiment ma cuprinde doar atunci cand sunt cu ea, iar de astazi, nu o voi mai avea langa mine. Mi-am apropiat chipul de al sau, sa o pot vedea mai in de aproape. Brusc, respiratiile noastre sau contopit, si am stiut ca poate ma apropiasem prea mult. Dar ce mai conta?... Niciodata n-o sa-i mai pot gusta buzele dulci si moi, niciodata n-o s-o mai pot saruta, niciodata n-o s-o mai pot privi atat de aproape dimineata.

Mi-am unit buzele cu ale Sakurei, insa cand am vrut sa-mi strecor limba printre acestea, fata s-a trezit brusc.

-Ce cauti aici? M-a intrebat, privindu-ma uimita.
-Hei, practic asta e si camera mea, nu? I-am raspuns zambind.

Tanara si-a dat una incet peste frunte ca si cum mi-ar fi dat dreptate, iar apoi am prins-o de incheietura mainii tragand-o deasupra mea. Fata nu a ripostat. Ma privea adanc cu smaraldele ei de un verde crud. Mi-a cuprins obrajii in mainile ei si si-a indreptat buzele spre urechea mea.

-'Neata si tie, imi soptise ea, facandu-ma sa zambesc.
-OK, poate ca am uitat de buna dimineata, dar... Am prins-o de mijloc, intorcandu-ma pe partea cealalta, ajungand astfel deasupra ei. Tu n-ai uitat nimic?

Mi-a zambit suav si dulce, un zambet cu adevarat alb si sweet, exact asa cum imi placea mie. Am sarutat-o pe obraz, buzele mele curgand din ce in ce mai jos pe gatul sau. Sakura si-a infipt degetele sale fine prin parul meu, tragandu-ma putin cand ii muscam pielea gatului. Am urcat cu buzele pana ce acestea le-au intalnit pe ale ei. I le-am cuprins cu grija gruita si mi-am strecurat limba in ea, duelandu-ma cu limba ei. Rozalia riposta jucaus la atingerile mele indecente, facandu-ma sa o doresc. La felul in care o facea, se subaintelegea ca are chef de joaca. Hm... Cat de scumpa putea fi fiinta asta! Am cuprins-o strans cu bratele mele in timp ce o sarutam lent, cu tandrete, iar ea si-a scos degetele din parul meu si si-a incovoiat mainile in jurul gatului meu. Am continuat sa ne sarutam si sa ne jucam unul cu altul, pana cand... Pana cand soneria usii a rasunat puternic prin incapere. Am tresarit usor, fara sa-mi iau buzele de pe ale Sakurei. Sincer sa fiu, as fi continuat sa o sarut si sa o mangai, insa ma temeam ca cel de la usa poate fi chiar Gaara. La dracu'!

[Miranda.]

heloo
Am aparut si eu aici. Interesant capitol. Ma bucur ca Sakura nu a fost violata de Garra si ca Sasuke a salvat-o. Descrierea este buna, dar in momentul in care Sakura avea aceea "problema" cu Garra cred ac ar fi trebuit sa descri mai mult supararea lui Sasuke, mi s-a parut cam putin. Dialogul a fost bun, nu cred ca exista un alt loc in care sa-l poti pune, deci a fost bine pozitionat in acest capitol, la fel ca si in celelalte. Actiunea este lenta, imi place cum danseaza cuvintele cand le citesc. Ideea imi place, buna, dar seamana nu ceaa lui Manu. Sper ca la usa este Garra, ca sa se mai dea o culoare la urmatorul cap.
:bye:

[Rose ^^]

Neata. Bine ca mi-ai spus si mersi.
Sakura mai avea putin si era violata de Garra, iar Sasuke statea si privea...ce misto a fost atunci cand rozalia la apucat de mana si imi place cum ai asezat in pagina. Tot capitolul a fost plin de suspans, ai reusit sa ma atragi si sa creezi oarecum o emotie. Ceea ce imi place e faptul ca povestea seamana cu un film..foarte bine. Reusesc sa-mi imaginez totul, pentru ca aveti claritate si oridine in idei. Descrierea a fost ok, desi te sfatuiesc sa incerci cateva figuri de stil. Capitolul a fost curat, la dialog nu am ce comenta. E frumos aranjat si usor de citit.
Te pup si astept nextu >:D<

[Sho-Yo]

HELLo dulceata,

Pai mai intai o sa incep cu partea plictisitoare pe care o repeta fiecare:
descrierea
imi place cum descrii, caci descrii cu lux de amanunte, tinandu-ma in suspans cu ce se va mai intampla.
actiunea
pai ea este destul de normala, nu fuge cu avionul spre Malta sau spre Tunisia.
dialogul
pai si eu e bun, nici mult si fara rost si nici sec
greseli de tastatura
nu am vazut deci per total este ok.

Ceea ce m'a suparat este faptul ca nu ai facut o scena hentay, o asteptam cu nerabdare dar mai bine ca nu ai facut'o si desi mie una imi place si de Gaara si cred ca s'ar potrivi.
Fara alte cuvinte scrise fara rost iti spun La revedere si mersi ca m'ai anuntat!

[Miky sweetie :3]

A: Cand erai mica, ea te crescut. Cand ai crescut, cealalta ea te-a ajutat sa mergi mai departe cu capul sus. Iar tu intotdeauna ai crezut ca mama a fost prima pe care ai vazut-o. Dar nu mereu realitatea iti tranteste usa in nas cu blandete

DWD - Chapter 7: Mom's pink highlights

Sasuke:

Ma indreptam cu pasi lenti pana la usa vilei, de teama ca de partea cealalta a acesteia sa se infatiseze insusi Gaara. Am pus mana pe clanta, refuzand categoric sa o deschid, in ciuda faptului ca bataile, si subliniez, bataile in usa erau tot mai dense. Intr-un final, persoana de la celalalt capat al usii s-a impins puternic in ea, nemaiavand rabdare sa deschid. M-am dat cativa pasi inapoi, examinand persoana usor incruntat. Parul lung si blond ii navalea peste umeri, iar urechile ii erau acoperite de niste casti negre, cu un disc alb. Am ranjit.

-Doamne! Excalama fata. Se presupune ca atunci cand cineva bate la usa sau iti suna la sonerie tu trebuie sa deschizi! Ce ti-a luat atat?
-Buna si tie... am facut o pauza scurta, apoi mi-am preluat pe fata zambetul de baiat smecher: Mickey Mouse.
-Pentru ultima data, Uchiha, daca esti prea prost sa reti ca ma numesc Mikaila, macar intreaba, nu-mi mai spune Mickey Mouse! S-a incruntat la mine, ochii ei rosii devenind si mai sangerii.

Mikaila Runno facea parte din mafia Americana, din cate tin eu minte, clanul ei, Runno, este primul in top. Sunt mai bine cunoscuti din cauza anomaliei lor genetice prin care toti membri clanului au ochii rosi, iar cei care n-au, desi se intampla extrem de rar, sunt obligati sa poarte lentile de contact. Castile de pe cap erau ceva specific Mikaila Love the Music. Mickey Mouse, asa cum imi placea mie sa o tachinez, avea un control deosebit asupra a tot ce tinea de computer si lumea tehnologica. Era inteligenta, frumoasa, intr-atat incat sa seduca un barbat in adevaratul sens al cuvantului si un simt de felina foarte ascutit. Ne-am intalnit in Praga, ca sa reusesc sa fac un acord intre mafia Americana si mafia Australiana, din care facea parte clanul meu, clanul lui Gaara si o multime de alte clanuri inferioare noua. Mikaila a devenit partenera mea de afaceri, si ma ajuta de fiecare data cand am nevoie, mai ales ca acum avea sa-mi intoarca un favor dupa ce am salvat-o pe mama ei de la un atentat de asasinare.

-Ce s-a intamplat? Ma intreaba Sakura, oprindu-se in tocul usii.

I-am facut semn sa vina, iar ea s-a indreptat catre mine. Mi-am pus o mana de dupa mijlocul ei apoi le-am facut celor doua fete prezentarile. Mikaila a privit-o adanc in ochi, facand-o pe Sakura sa imi dea un branci abea vizibil. Probabil se speriase.

-E fiica lui Housen? Ma intreaba Mikaila aratand cu un deget spre ea.
-Nu, am raspuns. E fiica preferata a lui Laya Haruno
-Eu vorbeam de mama, spuse ea cu un zambet viclean pe fata.

Sakura si-a mutat privirea in alta parte, privind in gol. O priveam in liniste, fara sa indraznsc sa mai scot vreun cuvant. Asteptam sa-i vad reactiile dar acestea intarziau sa apara.

-Mama mea se numea Dawn. Miranda Housen e servitoarea, spuse ea cu glasul sau jos, refuzand sa priveasca pe altcineva, timp in care Mickey Mouse a pufnit intr-un ras isteric.
-Am cunoscut personal, toate sotiile lui Laya. Dawn a fost o curva mai ceva ca celelalte. Ce e drept, e dreopt: A nascut vreo 4-5 copii, dar cu siguranta nu te numeri printre ei, fetito.
-Taci dracului din gura! S-a rastit Sakura la ea, pe un ton intr-atat de nervos, incat abea am recunoscut-o. Ii simteam toti muschii incordati si nervii clocotind in ea ca intr-o oala ce a dat in foc. Habar n-ai de mama mea, de familia mea! Nu ai dreptul sa te ba...
-Fiica lui Dawn?! A repetat Mikaila nervoasa, apucand-o de obraz, privind-o si mai adanc in ochi. Si-atunci, unde iti sunt ochii rosii?!

Am incremenit atat eu, cat si ea. Prin ochii rozaliei au inceput sa se contureze margele lucioase si transparente de apa, care mi-au dat de inteles ca plangea. In clipa urmatoare am intervenit intre cele doua, luand-o in brate pe Sakura si incercand sa o linistesc. Saku si-a ingropat fata la pieptul meu incepand sa planga si sa-si lase lacrimile pe camasa mea. I-am aruncat lui Mickey Mouse o privire gen "Sa te ia dracu'!" iar aceasta s-a incruntat la mine parca raspunzandu-mi din priviri. S-a apropiat de mine, si atunci i-am spus cu gura mea sa se indeparteze. Ea doar a scos un oftat prelung si mi-a spus ca dupa ce se calmeaza Sakura, pot sa o sun, sa ne intalnim si sa vorbim despre planul nostru, si cu cum ma poate ajuta. A deschis usa larg si a iesit pe ea, inchizand-o bland in urma sa. Mikaila trebuia sa aiba niste nervi de fier ca sa se abtina sa nu tranteasca usa in urma ei dupa cat de rau a enervat-o Sakura.

Cat despre Sakura, am reusit cu greu sa o linistesc. Plangea fara oprire, spunandu-mi ca nu intelege ce i se intampla, ca e atat de confuza si ca vrea sa inteleaga, dar nu poate. Intr-un final, am reusit sa o asez pe pat si sa o mangai pe obraji, spunandu-i ca totul va fi limpede la un moment dat. Pe cine pacaleam? Pana si eu intrasem intr-o ceata de o puteai taia cu cutitul. Un lucru este cert, insa, desi nu cunosc intreaga poveste: Housen este mama Sakurei. Dar nu reusesc sa inteleg despre ce este vorba. De ce Kakashi din clanul Hatake imi povestea despre Miranda ca si cum ar fi stiut mai multe despre ea decat ar putea sti oricine, iar acuma Mikaila din clanul Runno imi spune despre Housen ca si cum ar avea anomalia genetica a clanului lor. Dar Housen nu are ochii rosi, iar asta te duce si mai mult in eroare.

Am inceput sa o fac pe Sakura sa rada cu pofta si sa o fac sa uite macar pe jumatate cele intamplate. Am inceput sa o gadil si sa glumesc cu ea, pana cand am atras-o in bratele mele cu totul. Statea cu sezutul pe picioarele mele si ma privea razand cu tot sufletul. Bineinteles ca ma molipsea si pe mine, iar pentru asta trebuia sa recunosc ca o iubesc. O vreme habar n-am avut ce se petrece cu mine. Prezenta ei ma facea sa ma simt bine, lacrimile ei imi aminteau de trecutul meu, cu toate ca nu vroiam sa i se intample si ei la fel, iar melodiile din masina ma faceau sa o iau razna si sa-mi ametesc si mai mult bietul CRBL care si asa era destul de chinuit si incarcat cu momentul in care eu am sarutat-o din inima iar ea l-a intrerupt si a iesit din camera ca o furtuna. Dar acum intelegeam totul, si orice mi-ar spune altcineva ca tot ce simt pentru ea e mila, un sentiment de jena fata de ea, orice eu nu l-as asculta. Tot ce simteam pentru ea era iubire si nimic altceva.

I-am cuprins buzele intr-un sarut apasat, din toata inima si sufletul meu. Sakura mi-a raspuns sarutului cu gesturi dragastoase si frematarea buzelor de ale mele. Mi-a "ventuzat" buza de sus, muscand-o si facandu-ma sa-mi dau seama ca ea vroia mai mult. Am zambit printre saruturi un pic pervers, dar mi-am inlaturat aceste ganduri bucurandu-ma de momentul nostru. Poate am fi ajuns si mai departe, insa eu eram legat la maini si la picioarele de decizia rozaliei. De ce? Pentru ca, asa cum am mai spus, o iubesc si nu vreau sa o ranesc, iar eu unul mai pot astepta.

Ne-am despartit din sarut incet unul de altul, privindu-ne in ochi. Cand m-am asteptat cel mai putin, micuta floare de cires m-a impins, iar eu am fost transtit cu capul de patul moale. Fata s-a lasat deasupra mea, cu capul pe pieptul meu. Nu indrazneam sa-i dau drumul, nici nu vroiam sa ma gandesc la ziua aceea in care i-am dat drumul, asa ca mainile mele ramasesera acolo, linistite.

-Sti, Sasuke... incepuse ea. Te rog, spune-mi, la ce s-a referit fata aia.
-Credeam c-am trecut este asta, am spus putin iritat.
-Te rog, insista ea. M-ai bagat cu forta in cercul asta al mafiei, iar acum aflu ca sunt oarecum parte din el si mereu am fost. Lasa-ma sa inteleg, te implor.

Am inspirat adanc, inghitind parca tot aerul. Am luat o mana de la mijlocul fetei si am pus-o pe capul acesteia. I-am sarutat incet crestetul, promitandu-i ca ii voi spune totul atunci cand voi intelege si eu ce se intampla. Aceasta imi zise ca orice indiciu poate fi extrem de important pentru ea, si ca ceva tot trebuie sa stiu. Am incercat sa rememorez toate amintirile, cand Hatake imi spunea despre femeile clanului sau si momentul in care Mickey Mouse. Ochii rosii... Poate ca ar trebui sa-i spun Sakurei despre anomalia genetica a clanului Runno. Am inceput sa-i povestesc tinerei despre aceasta "boala a lor", iar ea asculta cu atentie fiecare cuvant rostit, pana cand am terminat de spus totul.

-Mama nu a avut ochii rosii niciodata. Ochii ei erau mereu de un verde spre galben. Si-atunci de ce ar fi trebuit sa nasca un copil cu ochii rosii?
-Poate ca ar trebui sa o intrebi hiar pe Mikaila, am propus, rugandu-ma la toti sfintii ca Sakura sa nu faca o criza sau scena nu prea confortabila.

Un moment de tacere apasator s-a lasat intre noi. Rozalia nu scotea niciun cuvant, desi avea ochii deschisi, si cu siguranta nu adormise in bratele mele. Privea in gol cu ploapele trase pe jumatate, gandindu-se probabil. Vroia sa afle adevarul, nu-i asa? Vroia sa afle de ce are aceste legaturi mai aple decat si-ar fi dorit. Iar daca asta era intr-adevar ceea ce avea de gand sa afle, trebuia sa o conving ca Mickey Mouse este cea mai buna obtiune care sa o lamureasca in legatura cu toate intrebarile ei. Am inceput sa o mangai instinctiv pe parul ei moale, facand-o sa-si inchida ochii.

-Asculta-ma. Dupa ce ti-a spus astazi, e destul de clar ca Mickey stie mai multe decat lasa sa se vada. Este cea mai buna prietena a mea si o sursa de informatii grozava. Am chemat-o sa sa ma ajute in misiunea mea alaturi de tine. Pot vorbi eu cu ea si totul se rezolva, si mai mult de atat, tu vei avea raspunsuri la toate intrebarile.

Am inspirat adanc, in asteptarea raspunsului ei. Vroiam sa o ajut, insa trebuia doar sa ma lase sa o ajut, atat pe mine cat si pe Mikaila. Sakura s-a ridicat de pe mine, si mi-a dat la o parte mana de pe soldul ei. M-am ridicat instantaneu in sezut, in speranta ca nu am ranit-o prea tare, insa cand i-am privit chipul, mi-a zambit. Mi-a facut semn din cap spre masa pe care am pus telefonul meu BlackBerry si mi-a spus:

-Haide. Sun-o.

Sakura:

Am simtit o mana calda pe umarul meu si mi-am intors privirea rapid. Fata lui Sasuke parea oarecum nemultumita. Mi-am intors din nou ochii catre oglinda. Ce avea rochia asta? Am dat din cap in semn ca nu, si am lasat-o pe pat, apoi am luat alta. Am pus-o in fata mea, sa vad cum mi-ar sta, si m-am uitat in fata oglinzii. Sasuke statea in spatele meu, facand din mana un gest de genul "Asa si asa". Am aruncat-o imediat pe pat, si am luat o alta. Ritualul s-a repetat de vreo 5-6 ori, pana cand m-am intors.

-Auzi, vrei sa ne luam la bataie pentru o rochie? I-am spus, usor de tot enervata.

Brunetul a chicotit, apoi m-a luat de mana si m-a asezat pe pat. S-a lasat pe vine si m-a privit adanc in ochi, zambindu-mi cald.

-N-o sa-mi placa niciuna din rochilile astea, a zis. Asa ca nu mai incerca.
-Dar, Sasuke, trebuie sa mergem sa ne intalnim cu Mikaila.
-Mickey Mouse poate sa mai astepte. Se ridica in picioare, fara sa-mi dea drumul, si ma trase un pic de aceasta, semn ca ar fi trebuit sa ma ridic si eu. Haide sa-ti arat ce-mi place mie.

M-am ridicat in picioare si m-am lasat condusa de Sasuke pana in camera alaturata. Mia spus sa-l astept si mi-a sarutat obrazul, apoi a plecat . In schimb, eu m-am asezat pe un pat, in sezut. Imi sprijineam capul pe o mana, asteptandu-l pe brunet sa vina, dar el parca nu mai aparea. Off... Poate ca Mikaila aceea deja s-a plictisit sa astepte. Daca a plecat?! Hai, Sasuke, hai.. Te rog! Cand deja imi pierdusem orice speranta oca o sa mai apara, usa se deschise, iar pe ea intrase brunetul cu o punga De cadou in mana. M-am ridicat imediat si m-am dus la el, asteptand o explicatie.

-Unde ai fost? Il intreb putin suparata. Daca Mikaila a plecat? Daca... dar nu am mai apucat sa termin, ca imi puse degetul la gura.
-Mickey Mouse n-a plecat nicaieri. Intinse punga de cadou spre mine, dupa care imi saruta din nou obrazul. Asta e ceea ce imi place cu adevarat. Ia-o repede pe tine si hai sa mergem.

Imi facu cu ochiul in momentul in care am luat punga. I-am zambit dulce, apoi am scos din ea un material impaturit. Cand l-am desfacut, am ramas pur si simplu uimita. Era o rochie SweetHeart, cel mai scump magazin din Amsterdam, din cate stiam eu, neagra, taiata in linii rotunjite si mari prin care zvagneau tente de roz-bombon. I-am sarit imediat in brate lui Sasuke, strangandu-l cat am putut de tare. El isi lasase capul lejer si ma saruta pe gat, facandu-mi simturile sa zburde pe campii.

Dupa imbratisare, tanarul a iesit din camera. M-am schimbat , apoi am inceput sa fac piruiete prin fata oglinzii si sa ma asigur ca totul este perfect. Zambetul meu imi brazda chipul si imi facea fata sa straluceasca mai mult decat orice crema pentru piele. Mi-am pus mainile pe corp, plimbandu-le pe acesta. Rochia asta imi fusese daruita de Sasuke. Nu pot sa cred. Ei bine, totusi, se pare ca a meritat sa o fac pe Mikaila sa... O, Doamne!

Am iesit val-vartej din camera, amintindu-mi de Mickey Mouse, cum ii place lui Sasuke sa spuna. Am coborat in graba scarile vilei, pana la parter. M-am incaltat rapid cu o pereche de pantofi oarecare si am iesit afara. Brunetul ma astepta in decapotabila sa rosie, studiindu-ma din cap pana in picioare in timp ce eu ma apropiam. Am zambit cand am vazut cat de uimit ma privea si ce ranjet pervers avea pe buze. Si ca sa-l provoc si mai tare, mi-am dat parul cu o mana in voia vantului, asa ca in filme. Am pututobserva amuzata cum isi musca buza de jos, in timp ce isi reia examinarile. Am deschis portiera masinii si m-am asezat pe locul copilotului intr-un fel atractiv ca sa-l dau gata. Cand am vrut sa-mi pun centura de siguranta, am vazut cum el isi desface centura. S-a lasat usor intr-o parte si m-a prins de mana, tragandu-ma un pic mai aproape de el. Si-a unit buzele cu alte mele, frematandu-ni-le unele de altele. Brunetul adanci rapid sarutul, introducandu-si limba in gura mea, insa nu pentru mult timp. Buzele i-au alunecat incetisor pe barbia mea, apoi pe gat, sarutandu-ma cu pasiune. Mi-am introdus degetele in parul sau, iar acesta continua sa ma sarute pe gat si sa-mi relaxeze muschii, apoi se opri silnetios. Parca nici nu simtisem. Am suras si i-am lasat putin capul pe pieptul meu. Imi plimbam mana prin firele sale de par.

-Poate ar fi mai bine sa plecam, i-am soptit.
-Mmm... Mie imi place aici, spuse el, dupa care am simtit o muscatura pe pielea sanului.

Dupa cateva minute in care m-am chinuit sa-l scot pe Sasuke deacolo si in care ne-am jucat si dragalasit impreuna, ne-am tras centurile si am pornit.

***

Ne-am asezat la o masa mai retrasa din cofetarie, unde nu prea multa lume ar fi preferat sa stea, iar asta pentru ca era singura masa pe la care chelnerita nu trecea, iar cum in aceasta "cofetarie" intrau mai mult barbati, nimeni nu statea aici. Ma straduiam cu greu sa-i spun cofetarie, din moment ce arata mai mult ca un bordel plin de curve cu clasa. Mi-am rotit ochii prin jur, dar nu am vazut pe nimeni. Tocmai cand ma pregateam sa-l intreb pe Sasuke daca nu cumva crede ca a plecat, acesta mi-a pus mana peste a mea.

-Nu-ti face griji. Mi-a zambit. Asta e felul ei de a se remarca. De aceea ti-am spus ca poate ar trebui sa venim putin mai tarziu. Niciodata nu ajunge aici la timp.

Am dat din cap aprobator si am ranjit nesigura. Am mai dat o raita cu privirea printre mese, la barul cu sucuri si bautui alcoolice, si pe la mesele cu prajituri. Sasuke isi scoase din buzunar un teanc mare de bani si-l puse pe masa.

-Ei? Ce-ti face cu ochiul?

Am tacut un moment, uitandu-ma atent la masa cu prajituri. Nu imi era foame, dar nu vroiam sa-l ingrijorez pe Sasuke. Am facut semn cu degetul spre o prajitura simpluta si repede de mancat. S-a ridicat de la masa si si-a luat din teanc cat avea nevoie si a spus ca vine imediat cu o savarina pentru mine. L-am aprobat din cap si imediat dupa ce s-a intors cu spatele, i-am luat telefonul. Priveam incruntata ceasul care tocmai trecuse de la un minut la altul. Unde putea fi Mikaila? Sasuke a spus ca e felul ei de a se face remarcata, insa totusi... Eram atat de nerabdatoare incat deja simteam cum transpiratia imi cuprinde ceafa. Inima imi pompa sangele cu viteza lumini prin corp. Am lasat telefonul brunetului pe masa, iar fix in momentul respectiv o doza de Cola a aterizat de nicaieri pe masa mea. Ce dracu'?! Cand mi-am ridicat ochii, am zzarit-o pe Mickey Mouse cum se aseza la masa cu o alta doza de Coca Cola la ea in mana.

-Ti-a fost dor de mine? Ma intreba ea ironica.
-Da... am spus timia, nestiind cum altfel sa raspund in momentul in care a inceput sa chicoteasca.
-Cred ca stim amandoua de ce suntem la masa asta in momentul asta. Deci spune-mi, ce vrei sa sti?
-Pai... Inainte de toate, vreau sa-mi spui sincer cine este mama mea. Apoi imi poti spune cum, de unde si de ce. Deci te...
-Mama ta este Miranda Housen.

Rochia Sakurei: http://www.greatglam.com/pd-plan-ahead-blackpink.cfm#

Mikaila Runno: http://i1040.photobucket.com/albums/b402...Girl-7.jpg

Dawn Haruno: http://api.ning.com/files/AsPU7uZZaUFKHL..._hlGYl.jpg

Pt cei care nu stiu: Mikaila se citeste Micheila :P Sa nu va prind ca-mi spuneti dup-aia "stiam!" Sau de genul. Spun pentru cei care citeau micaila (cum am facut eo prima oara cand am citit numele :)) )

[Miranda.]

heloo
Ce lung a fost capitolul, dar mi-a palcut. Cat de tandru poate sa fie Sasuke, te indragostesti numai din cauza inimii lui, dar si puterea cu care o protejeaza pe Sakura este de tinut minte. Dar, pana la urma, care este povestea Sakurei ? De ce a fost mintita ? De ce Miranda nu i-a spus de la inceput adevarul ? Care este problema cu ochii rosii ? Vom afla in capitolul urmator. Descrierea, naratiunea, actiunea, dialogul, ideea... minunate. Eu cam atat am avut de spus, nu prea o am cu com lungi.


:bye:

[Rose ^^]

Destul de lung capitolul, insa a fost povestit din perspectiva a celor doua personaje. Ce poveste are Sakura...e prea complicata. Miranda e mama ei? O.o de asta erau asa atasate, insa motivul e de ce nu o stie drept mama. Printre atata iubire intre cei doi intervin si problemele de familie. Vai ce rochie bestiala ia daruit Sasuke :x Nu prea ai accentuat emotia Sakurei de a afla adevarul si puteai pune mai mult, sa speram ca vei vorbi cu putere despre sentimentele rozaliei. Ceva ne pregatesti si nu cred ca va fi prea placut :S
Te pup :*