Buna! Va rog sa ma scuzati pentru intarziere, dar mi s-a stricat PC-ul si abea de curand am reusit sa fac rost de alta unitate de la un verisor, insa nu am avut timp sa scriu pentru ca am fost ocupata sa ma pregatesc pentru probele de aptitudini si pentru examene. Ei bine, sper sa va placa si acest capitol si sper ca nu mi-am iesit din mana, deoarece n-am mai scris de mult timp la el. Pai... va urez lectura placuta! si imi pare rau ca acest capitol nu are diacritice, dar nu le mai am pe PC si mi-e cam lene sa le instalez din nou:))
Capitolul 5
Conduc cu viteza spre iesirea din oras, mainile tinandu-le stranse pe volan. Daca acel nenorocit a indraznit sa-i faca ceva Sakurei il omor cu mana mea.
Simt cum inima imi bate cu atata putere, incat in orice moment ar putea sa imi iasa din piept. Sunt extrem de ingrijorat pentru rozalia mea si pur si simplu nu mai am rabdare pana sa ajung si sa o strang in brate.
Privesc cu atentie in jur, intr-un final vazand masina lui Gaara parcata la marginea unei paduri. Nu stau mult pe ganduri si ma opresc acolo, indreptandu-ma grabit spre padure.
Nici nu intru bine si la cativa metri departare de mine o vad pe Sakura ce sta in genunchi langa corpul lui Gaara. Pentru cateva momente inima imi sta in loc, dar imi revin repede. Ma apropi de ea, aceasta zarindu-ma si sarindu-mi in brate, incepand sa planga in hohote. Oftez indurerat mangaind-o pe par, dar ma dezmeticesc repede, constientizand ca roscatul e ranit, sau poate mort.
O departez pe adolescenta de mine, lasandu-ma in genunchi si verificandu-i pulsul.
-Inca traieste, spun scotand telefonul din buzunar si sunand la Urgente. Peste cateva secunde o femeie raspunde, iar dupa ce ii dau indicatiile necesare, inchid.
Ma asez in genunchi langa tanara privind-o ingrijorat.
O strang la pieptul meu si, cu toate ca vreau sa aflu cum s-au intamplat lucrurile, consider ca nu e momentul potrivit.
-Vreau sa mor... sa mor! Nu pot sa cred ca... a facut asta! ingana printre suspine, iar mie mi se rupea sufletul vazand-o asa.
Ma ridic de pe pamantul rece ajutand-o si pe ea, dupa care o cuprind de talie indepartandu-ne de acel loc.
In scurt timp ajunge si ambulanta impreuna cu un echipaj de politie ce o ia pe Sakura la intrebari aceasta incepand sa tremure si sa planga.
-Cred ca e destul pentru ea. O voi aduce eu maine la sectie. Ii spun comisarului strangand-o pe tanara la pieptul meu, incercand sa o linistesc.
Barbatul e de acord asa ca o bag pe fata in masina, eu urcand la volan.
In scurt timp ajungem la apartamentul Sakurei. Urcam, iar eu deschid usa, ea nefiind in stare de nimic.
O duc in camera ei, o intend pe pat si o acopar dupa care vreau sa plec deoarece se mai linistise, insa aceasta ma apuca de mana rugandu-ma sa raman cu ea. Ma intind langa ea, stragand-o in brate, iar aceasta se cuibareste la pieptul meu adormind. O privesc si-i mangai parul matasos. Mi-as dori ca aceste clipe sa nu se termine niciodata. Mi-as dori sa o pot tine in brate mereu si sa nu-i dau drumul niciodata. Sa o feresc de tot ce i-ar putea cauza vreun rau sa... ma poata iubi asa cum o fac eu.
Cu parere de rau ma ridic incet de langa ea. O mai privesc cateva clipe dupa care o sarut pe frunte si plec. Vreau sa aflu ce s-a intamplat si, de unde altundeva decat de la nenorocitul de Gaara.
Urc in masina si o iau la goana pe strazile aglomerate ale capitalei nipone. Sunt nerabdator sa ajung. Vreau sa aflu ce s-a intamplat, iar Sakura nu e in stare sa-mi spuna, nu inca.
Parchez in fata spitalului si intru. Intreb receptionera de salonul roscatului, iar dupa ce primesc raspunsul ma indrept intr-acolo.
Vrea sa intru, insa ma opresc cu mana pe maner cand aud doua voci din partea cealalta a camerei ce discutau.
-Nu, nu vreau sa o reclam. Ea nu a facut nimic. Eu am luat-o cu mine in padure si am obligat-o sa traga, dar nu a facut-o, asa ca mi-am pus mana peste a sa si am tras eu. spune o voce, mai mult ca sigur apartinandu-i lui Gaara.
-Hmm... pare credibila povestea ta, dar daca te razgandesti, contacteaza-ma.
Ma dau mai in spate asezandu-ma pe o banca din apropiere. Din incapere iese un barbat cu prul carunt. Il recunosc de cand a venit impreuna cu ambulanta luand-o pe Sakura la intrebari.. Acesta se apropie de mine, iar eu ma ridic in picioare.
-Tu estri prietenul Sakurei Haruno, nu-i asa? dau afirmativ din cap, dupa care acesta continua. Spune-i ca nu mai e nevoie sa vina maine la sectie deoarece victima nu a depus plangere, deci cazul este inchis... deocamdata. spune uitandu-se atent la mine.
Dau afirmativ din cap incercand sa-mi maschez uimirea din priviri. Inca nu-mi vine sa cred ce am auzit. De ce? De ce face Gaara una ca asta? Nu are pic de logica. Doar el voia sa o ucida pe rozalie. Acum de ce o salveaza. Oftez si imi masez tamplele cu buricele degetelor. Cred ca nu ar trebui sa incerc sa gasesc raspunsuri de unul singur, ci sa-l intreb pe el.
Intru in salon, iar roscatul se afla pe pat, in sezut, rezemat de capul patului. Se recupera destul de repede.
Ma apropii de el, iar cand ma observa, se incrunta, sagetandu-ma cu privirea.
Vrea sa spuna ceva, insa nu-i dau voie, intrerupandu-l chiar inainte sa deschida gura.
-De ce nu ai reclamat-o pe Sakura? Ce ai de gand sa faci? Ce ti-a facut ea de ai vrut sa o ucizi? il intreb sperand sa-mi raspunda. Am o presimtire urata. Nu cred ca se opreste el aici. Are un plan in acea minte bolnava.
-De ce? Pentru ca vreau sa o fac eu. Vreau sa o fac sa sufere, iar daca ar fi la inchisoare nu ar avea aceeasi intensitate pentru ca tu nu a-i vedea-o distrua atat fizic si psihic, insa asa placerea e dubla. face o pauza, dupa care ma priveste adanc in ochi continuand. Ai banuit vreodata ce fel de parinti a avut scumpa ta prietena? Te-ai fi gandit vreodata ca au fost ucigsi platiti? Ti-a trecut macar prin minte ca ei mi-au ucis parintii cu sange rece?
Ramasesem impietrit pribvind un punct fix din perete, insa mintea imi era cu totul si cu totul in alta parte. Sa ma gandesc la asta? Nici macar nu mi-as fi putuit imagina asa ceva. Parintii celei pe care o iubesc dintotdeuna sa fie criminali platiti?
-Dar... ce legatura are asta cu ea? Crezi ca ca ea si-ar fi dorit asa ceva, sau, ea macar a stiut acest lucru? il intreb mecanic, mintea inca fiindu-mi intr-o alta galaxie.
Ma demtices atunci cand Gaara incepe sa rada zgomotos. Ce i se pare asa de amuzant? Si... pana la urma, nu e vina ei. Nu e vina rozaliei mele ca parintii ei au fost asa. Tin minte si acum cat de distrusa a fost atunci cand acestia au murit. De cateva ori a incercat sa se sinucida, insa, Slava Domnului, a trecut peste asta impacandu-se intr-un final cu ideea.
-Nu-mi pasa, sparge roscatul tacerea. Vreau ca toti din familia Haruno sa moara, sa-i rad de pe fata pamantului. Cine crezi ca a provocat accidentul parintilor Sakurei ce s-a soldat cu moartea lor?
Rasul sau nebun se face auzit in toata incaperea spargand linistea de gheata ce se lasase intre noi. Nu pot sa cred. El, el e nenorocitul ce a facut-o pe Sakura sa sufere in acel hal?!
Dau puternic cu pumnul in perete, incruntandu-ma, in timp ce cateva firicele de sange e curgeau pe mana mea. Daca nu ar fi ranit si lipsit de aparare, jur ca l-as lua la bataie pana l-as ucide. Strang puternic din dinti stapanindu-mi impulsul animalic.
Ma intorc pe calcaie iesind din incapere, nevrand sa mai vad fata acelui criminal nenorocit.
O sa ne mai intalnim noi, Gaara Sabaku, iar atunci, iti jur ca te voi face sa platesti pentru toate astea.