Intre vis si realitate

[CandyGirl]

Buna :) am decis sa postez aici una din povestile facute de mine acum ceva vreme( insa cu mici schimbari facute de curand)

Acestea sunt genul de carti(filme) care ma atrag pe mine. Trebuie sa aiba cate ceva din fiecare.
Va las sa cititi, sa va spune-ti parerea si sa criticati dak nu va place

Intre vis si realitate

Capitolul I : Norii de furtuna

Alergam……nu stiu de ce? Cred ca fugeam de cineva pe un hol lung si nesfarsit.
In cele din urma dau de o camera intru in ea repede iar in spatele meu usa se inchide brusc, ma uit in spate insa nu era nimeni. In fata mea sigura fereastra deshisa facea ca vantul care intra in camera sa miste perdelele in toate directiile. Lucrurile din camera se vedeau in penumbra. Din linistea noptii incep sa se auda niste murmururi slabe. Am incerat sa descifrez cea ce auzeam insa nu intelegeam nimic. M-am indreptat catre fereastra sperand ca am sa zaresc pe cineva si voi vedea de unde se auzeau vocile. Picioarele imi erau grele si abea se miscau, cu greu am ajuns la fereastra, insa nu era nimeni afara doar strazi pusti. Ma intorc catre usa vrad sa ies din camera cat mai repede. Am apasat pe clanta cu toata puterea dar usa era inchisa, cum? Nu am auzit nici o cheie? Uitandu-ma mai atent prin camera zaresc o usa care mai devreme nu era acolo. Imi fac curaj si ma indrept catre ea, cu un mic efort reusesc sa apas pe clantasi sa deschid usa care atunci cand s-a deschis a scos un scartait asurzitor trantindu-se de perete fara ca eu sa fi aplicat forta atunci cand am deschis-o. Am ramas blocata, stateam fata in fata cu propria-mi reflectie.
Stand nemiscata vad cu reflecti mea ridica o mana si incearca sa o aduca in fata, mana ei iese din oglinda si cu o voce ascutita fata tipa:
- AJUTOR!!
In acel moment o sumedenie de lumini ca niste licurici patrund in camera de nicaieri si fac camera sa lumineze ca si cum un bec ar fi fost aprins. Am inchis ochii si am cazut in genunchii lasand parul lung si negru sa imi acopere fata. Simteam cum cineva ma trage de bluza de pajama dar nu ridicam privirea din podea fiindu-mi frica de ceea ce voi vedea. Aud cum o bucata din bluza se rupe si totul se termina camera redevenind la fel ca inainte
M-am trezit tipand, a fost doar un vis? Parea atat de real. Ma ridic in posterior cu picioarele atarnand pe marginea patului gandindu-ma la ceea ce am visat. Privind bluza de pajama zaresc ca o bucata mica din ea era rupta si imi amintesc cum cineva ma tragea de ea. M-am trantit pe pat cu fata spre usa ghemuindu-mi picioarele la piept. Ce sa intamplat???

[Amy :3]

Wai` wai`:x.

Superb Magnific. E de groza` :X? Iubesc de groaza.
Te pricepi :x. ai adaugat atata descriere DuuDa`.

Descrierea descriere `:x. Un piculets ar mai merge =]] cer multe asai`? oricum acume primul capitol si pentru inceput e perfect` :x.

Naratiunea`? nam ce zice de ea `: X

Dialoful? na fost sec mai ales ca a fost doar o replika asai :x?

Actiunea? Nu e gribita . pentru punctuletsul meu de vedere ;;).

Cam atat am avut de spus. Iubesc deja fic-ul acesta si e doar la inceput .

itsi cer doua lucruri simple: continuarea si`
sa ma anunti ,, Porfavor "`:

[Daria v2]

Asa :

Imi pare rau ca te dezamagesc `Patratsel` si draga autoare dar nu este asa de magnific si suberb. Mai ai mult de lucrat si iti spun asta pentru ca stiu cum este [ baka me -.- ].

Ai probleme cu semnele de punctuatie. Iti voi da un exemplu pentru fiecare semn de punctuatie in ce ai scris tu :

Alergam…… -> Punctele de suspensie nu se pun asa aiurea, fara sens si se pui cate trei, nu cate sase asa cum ai facut tu -.-.

nu stiu de ce? -> Aha, aha si iar aha? Ce cauta Domul Semnul Intrebarii acolo? Nu are nici un rost, iti place de el nu? Poate va cuplati * ironica *. Si asta e este continuarea de la `Alergam` si iti arat eu cum trebuia sa arate? Alergam si nu stiu de ce ... . Puteai sa pui punctele de suspensie sau sa pui punct.

dau de o camera intru in ea repede iar in spatele meu usa se inchide brusc, ma uit in spate insa nu era nimeni. -> Sa iti arat eu cum trebuia sa arate: dau de o camera si intru in ea, in spatele meu era usa ce se inchide brusc. Ma uit in spate dar nu era nimeni. Cam asa suna mai bine. Nu stii cand trebuie puse virgulele.

Mai ai o mica - mare problemuta dragutica si cu propozitiile. Uneori sunt prea lungi si trebuie despartite prin virgula sau sa pui Punct si sa incepi cu Litera Mare, si uneori sunt prea scurte. Nu suna deloc bine.

Multe propozitii sunt haotice, nu le formulezi cine stie ce. Ai grija la modul de exprimare, nu zic ca este unul neadecvat, dar uneori nu se potriveste.

Draguta mea userita, citeste mai multe ficuri si mai multe comentarii de ficuri si iti vei da seama ca nu este bine sa scrii cu Caps Lock. Tipa personajele la noi si nu stiu eu? Si Caps Locku` dauneaza grav sanatatii mele si a esteticii.

Sa mai renunti don`soara si la repetarea semnelor de punctuatie, adica la astea : !!!!, ????. Nu da bine la estetica si un singur Semn al Intrebarii si al Exclamarii este de ajuns. Ai grija sa nu faci asta si cu literele, si la ele este valabila aceasta chestiuta.

Te rog, tie iti place cat de mare este capitolul tau? Nimeni nu te obliga dar ce sa intelegi din un capitol asa de mic ca acesta? In astfel de lucrare nu ai de unde sa simti descrierea care la tine este mai inexistenta si nici naratiunea care exista si care la tine ma cam irita la mansarda.

In fine cam atat. In numele Sfintei Treimi si a Sfintei Matematici -.-.

[CandyGirl]

Gata scos din cuptor si pregatit pt a fi digarat urmeaza nextul :D

Capitolul I : Norii de furtuna part II

Imi spun ca totul a fost doar un vis si ca pijamaua mea s-a agatat in ceva si eu nu am observat.
Ma ridic din pat si imi iau papuci mov si pufosi in picioare indreptandu-ma catre baie. Intru si inchid usa dupa mine. Privesc in oglinda si imi amintesc de reflectia pe care am vazut-o in vis, semana izbitor cu mine, parul negru si lung pana la mijloc, ochi mari si caprui, pana si aceeasi siluieta de schiloada pe care eu o aveam, eram chiar eu.
Imi dau pijamalele jos si intru in dus, potrivesc apa si o las sa curga pe pielea mea rece si moale. Picaturile parcurgeau drumul corpului meu cu usurinta scurgandu-se in cada.
Dupa nici jumatate de ora ies din baie cu un prosop pe mine ducandu-ma catre sifonierul din lemn de cires care ocupa jumatate din peretele din fata patului. Camera mea nu era una foarte mare, era exact ceea ce imi trebuia. Avea un birou lacuit cu un calculator pe el pus langa sifonierul vopsit in alb, un pat de mijloc care avea de o parte si de alta cate o noptiera mica.
Aleg din sifonier o pereche de blugi lunsi si o bluza neagra si pastrez aceeasi papuci vechi pe care ii incaltasem. Imi desfac cuibul de pasari care se numea par si il prind intr-o coada lasand pretonul liber. Vremea era una nefavorabila pentru luna iunie, norii mari, grei si plumburi dadeau tarcoale orasului si asteptau sa isi gaseasca locul pentru a da drumul lacrimilor.
Cobor scarile care dadeau in holul dintre sufragerie si bucatarie si intru in livingul mare si spatios si ma asez pe canapeua din piele. Pe masuta de cafea din fata televizorului descopar un bilet pe care scria:
“Draga Liza, am plecat devreme la serviciu astazi, dar diseara vin devreme, promit.”
~~~ Mama mereu pleca la serviciu devreme si se intorcea tarziu, era ca si cum stateam singura in casa pe toata durata zilelor lucratoare uneori chiar si in weekend. Locuiam impreuna cu mama mea in varsta de treizeci de ani, tatal meu murind atunci cand eu aveam varsta de opt ani, acum avand saisprezece. ~~~
Renunt in a ma mai uita la televizor si plec catre bucatarie pentru a imi pregati micul dejun. Iau din sertarul de sus un castoron si cutia de cereale si le pun pe masa. Iau si cutia de lapte din frigider si il pun intr-un vas pe aragaz pentru a se incalzi. Asteptand ca acesta sa se incalzeasca vad pe fereastra cum o bicicleta se plimba singura dealungul aleii. Clipesc de cateva ori si ma frec la ochii ingrozita. Cand iau mainile de la ochii, bicicleta nu mai era acolo. Oare chiar inebunisem?
Incep sa simt miros de ars si imi amintesc de laptele de pe aragaz care daduse in foc si se varsase atat pe aragaz cat si pe langa el. Curat laptele varsat si pe cel ramas in vas il arunc la ghiuveta si renunt la micul dejun cu cereale. Ma incalt cu adidasii mei albi, imi aiu geaca de blugi si ies afara. Incui usa in urma mea si incep sa ma plimb pe strazile pline de pustiietate.


App astept si niste comentarii :D :*

[Daria v2]

Aha, aha si iar mda. Daca astepti niste comentarii care este problema noastra? In fine, trec peste asta si incep sa comentez -.-.

Aici este mai bine, se cam vede mica evolutie. Ma bucur ca stii sa evoluezi macar si singura. Capitolul este iar mic si neaerisit. Mai lasa alineate, fata mamii si fata tatii. Ma dor ochii mei chiori de la astfel de capitol inghesuit si schimonosit.

Ai mai multa descriere si naratiune, si ma bucur. Cu toate astea nu imi place faptul canu descrii sentimente, incearca sa faci asta, eu una sunt adepta descrierii si ma astept la mai mult. Naratiunea este mai bun ca la primul capitol si asta ma face sa sar in sus de bucurie o.o.

Nu mai folosi acele ~~~ / ~~~ ! Da prost la estetica si sunt si urate, alea se folosesc la matematica, adica acolo le folosesc eu, lasa- te de ele xD.

Am eu cu ceva cu propozitiile tale, uneori sunt scurte, uneori sunt fraze. Mai imparte- le si tu umpiculet, nu te doare degetelul, nu?

Iar ai probleme cu punctele de punctuatie doar ca acum ai probleme cu Domnisoara Virgulita ca si- a luat vacanta in Caraibe. Spune- i sa se intoarca ca daca nu eu imi iau campii -.-.

Cam atat pentru azi -.-

[Amy :3]

` Trec si eu cu un com :x.
` Si Scorpiuta nu ma dezamgaesti in fine. Eu nu ma stiu asa bine la a comenta. Sunt de vreo 4 luni pe zup dar tot nu ma stiu ` prea binisor:P.
Ma rog sa comentez si eu ce stiu:-"

Decii`. Incepec cu greselile. nu am prea vazut dar am vazut cateceva pe acol.
In le gatura cu propozitile. poate fi putin mai lungi. Pentru ca cand citesti parca ai senzatia ca doar bla bla bla si asa si asa. adica sa fie mai multa descriere. Nu doar dupa cinci cuvinte punct. Nu te superi pentru ce am zis okei~:P.

Deci un pic ai mai evoluat dar totusi straduiestete s apui mult mai mult din descriere.
Capitolul a fost cam scurt. in acest capitol sa vorbit doar despre ca sa sculat a mers in bucatarie i sau ars cerealele a vazut o bicicleta ` Vreau sa se intample ceva mai . nush cum sa zic sa fie ceva actiune.

Actiunea` a fost cam grabita`.: P.
parerea mea.

cam atat. sper ca nu team suparat :-" Daca team suparat Sorry. dar am incercat sa dua si eu niste comentari mai deosebite `;p

astept nextu si anunta-ma Bye.: *

[CandyGirl]

Nu am chef sa mai fac introduceri pt ca imi este somn chiar dak este abea opt jumate:)) De 1 martie aduc si eu continuarea spor la citit :*


Capitolul II : Ganduri intunecate

Mergeam pe aleeile candva pline de oameni si care te faceau sa te gandesti ca esti singurul om de pe planeta. Vantul batea cu viteza si peste tot in jurul meu frunzele se ridicau de pe asfalt si incepeau sa zboare alene. Nu mai era nimeni doar eu si singuratatea mea, nici macar un caine ratacitor sau vreo pisica vagaboanda. Norii de furtuna s-au invartit pana ce si-au gasit locul si au inceput sa dea drumul lacrimilor reci.
Ploaia incepe sa cada din ce mai tare iar eu o iau la fuga indreptandu-ma catre nicaieri.
Alergand prin ploaie cautand un loc unde sa ma adapostesc dau de casa despre care se zicea ca este bantuita insa eu nu cred in asa ceva.
Alerg pe aleea lunga care era singura neacoparita de buruieni si ajung in fata usii care chiar daca era foarte veche se pare ca este inca rezistenta. Apas pe clanta usor iar usa se deschide, nici nu era de asteptat sa fie incuiata. Intru incet dar las usa deschisa incep cu pasi marunti sa ma uit la lucrurile din casa. In fata usii era o scara lunga si lata cu multe trepte iar in stanga si dreapta usii de la intrare erau 2 holuri mici care duceau in diferite camere.
Mobila era acoperita de cearceafuri albe care din cauza prafului si a panzelor de paianjeni devenisera mai mult gri. Dusumeaua scartaia la fiecare pas pe care il faceam iar crengile copacilor bateau in geamuri zgariindule din cauza vantului care acum batea si mai tare.
Am decis sa “explorez” mai intai etajul iar mai apoi sa cobor pentru a vizita si partrul.
Scarile erau multe dar joase astfel incat sa nu depui efort in timp ce le urci. Balustrada era facuta dintr-un lemn care si acum lucea daca indrazneai sa dai praful de pe ea.
Urcand incet si cercetand fiecare particica a casei ajung la capatul scarilor unde un tablou foarte mare domina pe peretele din fata scarilor. Nu se vedea foarte clar ce era pictat pe acel tablou din caura stratului de panze de paianjen ce il acaparasera.
Ma duc in prima camera pe care o vad cautand un scaun si ceva cu care sa iau panzele.
Aceasta camera era un dormitor, un pat inalt, un sifonier masiv, un birou vechi cu o lampa si cateva carti pe el si o noptiera erau obiectele care erau in camera. Iau scaunul de la birou si un baston pe care l-am gasit langa pat si ma duc sa curat tabloul.
Pozitionez scaulul astfel incat sa nu cad de pe el si cu ajutorul bastonului incep sa dau la o parte “jungla” care se formase . Cu chiu cu vai reusesc sa indepartez paienjenisul insa atunci cand am vrut sa ma dau jos de pe scaun acesta se misca iar eu ajung pe podea.
Cum naiba s-a miscat am crezut ca l-am pus bine. Ma ridic si imi scutur hainele apoi privesc catre tabloul care era un portret al unei femei de aproximativ saizeci de ani cu parul carunt si cu o fata ridata. Peisajul din spatele acesteia era intunecat dar cu noante de galbui. Am zarit intr-un colt o persoana cu o rochie lunga si alba cu par ca abanosul lung pana la fund si cu pielea de pe palme si talpi foarte albicioasa. Asta era chiar straniu, probabil ca cel care a pictat tabloul a vrut sa sperie si mai mult privitori.
Las scaunul in dreptul tabloului si ma indrept catre camera de mai devreme pentru a vedea ce e cu acele carti. Le iau de pe birou si ma asez pe pat care spre surprinderea mea nu era deloc plin de praf, paienjeni sau mai stiu eu ce era ca si cum asternuturile erau noi noute.
Iau prima carte o curat si descopar ca pe coperta era scris un cuvant in franceza…minunat fix limba la care la ore dormeam. INcep sa rasfoiesc paginile si imi dau seama ca este defapt un jurnal scris de un barbat pe nume Jhonathan. Insa mai mult decat data si numele acelei personae, nu am inteles fiindca jurnalul era scris in aceeasi limba in care era scris si cuvantul de pe coperta. Il iau si pe cel de-al doilea si il curat iar pe coperta acestuia scria “ Jurnal” asta insemna ca era scris intr-o limba cunoscuta mie, sau cel putin asa speram. Il deschid insa acesta nu era scris in nici o limba cunoscuta mie. Erau o sumedenie de semen caudate care nu erau nici chinezesti, nici japoneze, nici grecesti sau rusesti nu mai vazusem niciodata asemenea semene. Oftez si inched jurnalul. La intend pe pat si inched ochii. Din cauza ploii care se auzea usor pe acoperis si starea de somnolent pe care mi-o dadea adorm gandindu-ma la semnele din carte.


Stiu ca actiunea inca nu a aparut dar in curand isi face si ea paritia, stiti cum e lipsa de inspiratie,lenea si scoala imi blocheaza inspiratia .

[CandyGirl]

Spor la citit .....am adus nextul

M-am ridicat din pat speriata, trezita de niste pasi care se auzeau pe hol. Imi tarasac picioarele pana pe coridor insa nu vad pe nimeni. Inima imi batea mai sa iasa din piept de frica.

Fac cativa pasi pe hol si ajung in dreptul marelui tablou care era acoperit din nou de panze de paianjen. Cum? Sunt sigura ca nu se putea ca acei paianjeni sa isi reconstruiasca panzele asa repede. Ploaia se oprise si vroiam sa ies cat mai repede din aceasta casa, dar daca tot eram in ea am decis sa ma mai uit si prin celelalte incaperi.

Am descoperit un hol laturalnic care semana izbitor de mult cu cel din visul meu, intru in singura camera de pe acel hol, iar arcurile fiind slabe usa se trabteste in urma mea exact ca in vis. Am ramas nemiscata cand am descoperit ca eram in camera pe care o visasem, nimic nu era schimbat doar faptul ca era lunima si nu intuneric. Am plecat din acea camera cat mai repede coborand scarile si incercand sa nu cad in timp ce saream cate cinci trepte deodata. Usa masiva de la intrare era inchisa. Oh nu! Imi amintesc ca am lasat-o deschisa. Vantul nu putea sa inchida o asemenea usa, deci cine o inchisese? Incep sa aud din nou pasi care se indreptau spre mine, dar nu vedeam pe nimeni. Deodata un norde praf se ridica in aer facandu-ma sa tusescs si sa nu mai vad pe unde merg. In acel nor de praf am putut vedea cum o umbra cu un fel de cutit se indrepta spre mine. Nu vedeam pe unde alerg, dar totusi alergam izbindu-ma de tot ce imi aparea in cale cu acea umbra dupa mine.

Am reusit in cele din urma sa gasesc sufrageria unde norul de praf nu mai exista. Un pian mare si negru cu clapele acoperite era pus in mijlocul camerei. Langa el un fotoliu acoperit de cearceafuri albe, un semineu al carui foc parea stins de curand si o canapéa neacoperita care avea pe ea o patura din blana, erau obiectele de mobilier din incapere . Culoarea peretilor nu o puteam distingea, insa mai multe tablouri cu peisaje si diferite trofee de vanatoare erau agatate de ei. Bineinteles ca si dusumeaua avea pe ea mai multe blanuri de animale pe post de covoare printre care si una a unui urs enorm(spre deosebire de mine). M-am gandit ca poate barbatul care a locuit in aceasta casa o fi fost vanator, iar sotia lui era aceea femeie de pe tablou.
La un moment dat pianul incepe sa cante si focul din semineu s-a aprins. Picioarele imi tremurau si incercand sa fac cativa pasi inapoi am cazut in fund impiedicandu-ma de capul blanii de urs. Diferite obiecte au inceput sa zboare prin incapere iar eu ramasesem stana de piatra nemai putund sa misc niciun muschi al corpului . Dupa minute bune in care lucrurile pur si simplu au “dansat” de colo-colo, muzica s-a oprit,focul s-a stins si eu m-am ridicat de pe jos si incepand sa alerg, destinatia fiind usa de la intrare. Cand sa apas pe clanta imi aduc minte de cele doua jurnale pe care le-am gasit in camera de la etaj. Urc scarile repede, iau jurnalele si parasesc casa cat mai repede posibil. Inchid usa si incep sa fug, nemaioprindu-ma pana cand nu am ajuns in fata casei mele.

Deschui incet tragandu-mi rasuflarea si deschid usor usa. Casa dulce casa! Parca as fi lipsit ani buni, dar in sfarsit ma simteam in largul meu.
Urc scarile indreptandu-ma catre camera mea, unde scap de hainele ude pe care le arunc in cosul de rufe. Ma schimb intr-o pereche de pantaloni negri de trening , un tricou roz-bombon si un hanorac verde inchis cu fermoarul pana in gat. Nu aveam de gand sa fac parade modei prin casa, mai ales ca nu ma vedea nimeni. Las cele doua jurnale pe birou ducandu-ma catre bucatatie pentru a imi pregati pranzul. Desi statusem mai mult de cat imi propusesem in acea casa macar nu am stat in ploaie si nu va fi nevoie sa stau in pat din cauza raceli, sper.
Pun la incalzit ceea ce ramasese din friptura de seara trecuta si incerc sa am grija sa nu se intample si cu ea ceea ce s-a intamplat si cu laptele. O pun la un timp relatin scurt si ma indrept catre televizor si ii dau drumul. Butonez posturile si in cele din urma las pe postul de stiri.
Aud cum cuptorul cu microunde ma aununta ca a terminat de incalzit mancarea si ma duc sa o scot din cuptor. Stomacul meu déjà isi spunea cuvantul, nu mai mancasem de ceva vreme asa ca am de gand sa nu mai sar si peste aceasta masa.

Mananc usor mestecand fiecare imbucatura cu farfuria in brate in fata televizorului. Asa mancam cand mama nu era acasa pentru a urmari diferite stiri sau filme, insa de data aceasta privirea mea era prin televizor. Daca mi-ar fi pus cineva servetele in mancare eu le-as fi luat cu furculita si le-as fi bagat in gura pentru ca nu ma mai uitam la ce mananc. Eram cu totul aeriana. Dupa ce termin de mancat, spal farfuria si ma pun pe canapéa si pun peste mine o patura. Plictisita de tot ce era la televizor si de vremea de afara adorm din nou. Mult puteam sa mai dorm la cei saptesprezece ani ai mei. Parca eram un nou nascut care doar manca si dormea, la mine se excludea partea cu mancatul.
Totusi nici visele nu imi dau pace si nici macar in somn nu puteam sa uit de acea casa si de ceea ce patisem in ea. Nu credeam in fenomene paranormal dar ceea ce vazusem acolo ma facea sa ma gandesc mai bine la faptul ca poate fantomele exista.

[CandyGirl]

Am adus next-ul (pentru cei pe care ii mai intereseaza)
Spor la citit

Capitolul III : Descifrarea enigmelor
Eram pe un camp intins iar in zare nu se vedea nimic. Norii grei isi fac aparitia pe cerul insorit. In fata mea o persoana mascata se apropie de mine. Fac pasi mari mergand cu spatele iar la un moment dat ma impiedic de o piatra si cat pe spate. Acea persoana s-a apropiat de mine si cu un bat mare si lung pe care il avea in mana a facut o crapatura in pamant iar eu am cazut in ea scufundandu-ma in abis.

M-am trezit pe podea langa canapéa. Auci, asta a durut. Parca mai am cinci ani sa cad din pat cand dorm.
M-am ridicat si m-am uitat la ceas constatand ca este ora opt jumatate. Mama inca nu a aparut, parca venea mai devreme, mda cine stie ce i-o fi trecut pin cap sefului ei.
Ma duc la bucatarie unde ii pregatsc si ei masa dupa care imi iau telefonul si incep sa il butonez.

In cele din urma aud masina mamei care parca pe aleea din fata casei. Ma duc sa o intampin.
Mama era o persoana nici tanara, nici batrana avea treizeci si sapte de ani. Parul de culoarea blonda -il mostenesc pe tata la par- pana la nivelul umerilor era prins intr-o coada de cal,iar ochii ei albastrii –nici aici nu seman cu mama- erau intotdeauna blanzi si calzi.
Astept ca aceasta sa se schimbe in timp ce eu mai aranjez cate ceva dupa care ma asez cu ea la masa.

- Parca ai zis ca vi mai devreme astazi!
- Imi cer scuze dar am trecut si prin alte parti in timp ce veneam acasa. Oricum maine sunt libera. Mergem la cumparatiri!
- Yupiii, bine, te iert pentru intarziere. Acum ma duc sus sa ma spal si… amm… sa ma culc.
- Ok scumpo, noapte buna, vise placate.
- Mersi si tie la fel.

Chiar aveam nevoie de o urare cu vise placute mai ales dupa cele pe care le avusesem.
Intru in camera mea si inchid usa cu cheia. Aprind calculatorul – care se incarca intr-o suta de ani- si ma pun la biroul unde am lasat cele doua jurnale.

Scriu pe Google dictionar roman- francez dupa care ma apuc si introduc prima rubrica din data de douazeci mai o mie noua sute douazeci si trei.
Dupa o deslusire mai exacta a treduceri date de dictionar textul suna cam asa:

"Astazi m-am intors de la spital cu vesti bune, experimentele mele incep in sfarsit sa dea roade. Desi azi au murit inca trei oameni din cauza celor administrate de mine. Asistentele si ceilalti doctori ma considera nebun din cauza ca omor oameni incercand sa fac antidoturi pentru diferite boli. Daca eu nu incerc cine alcineva? Intr-o zi o sa imi multumeasca pentru cele facute”

Asta aste cu adevarat ciudat. Am incercat sa gasesc un nume, o data de nastere, sau de deces, numele spitalului despre care se vorbea dar nu am gasit nimic. Continuand sa cercetez jurnalul in interiorul lui gasesc o poza cu un barbat inalt, cu barba si cu cateva fire de par in cap. Fotografia era facuta in curtea casei veschii, alaturi de un cal si un pom, iar in spatele acestuia se vedea aceeasi silueta ca si cea din tabloul cu femeia. Bun, sa zicem ca in tablou pictorul a vrut sa dea o nuanta de mister, dar in poza?Nu o fi fost aparatul stricat. Renunt la cartea in franceza spre ideia ca voi mai avea timp sa mai traduc si imi indrept atentia catre cel cu semne.

L-am rasfoit, l-am sucit, l-am intros pe toate partile dar nimic, pe net nu scria nimic despre aceste “litere”. La un moment dat tot intorcand cartea gasesc un unghi din care se poate citi ceva. Ma chinui sa descifrez si inteleg titlul pus pe prima pagina:
“Mai am putin si am sa mor…”