Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[hiimera]

Uite ca am ajuns si eu pe aici.. ti-am citit si eu ficul si pot spune ca e asa plin de mister. Imi place foarte mult mai ales personajele, descriere ai dar e cam putina, dialogul e cam sec asa si predomina foarte mult mai ales in ultimul capitol. In rest asa imi place ca ai o poveste curata si impecabila, doar trebuie sa retusezi cate ceva. Greseli de tastat.. pai nu prea am vazut.
Oricum imi place la nebunie povestea >u< si imi place personalitatea fiecarui personaji, imi place ca i-ai descris acolo sentimentele lui Kaoru si incerca sa le descrii si celorlalti sentimentele. In fine sa lasam critica .. imi place asa ca sa-l continui indiferent de ce critice primeste, spar ca commul meu nu te-a deranjat cu nimica daca da atunci esti bine voita sa imi lai si mie o critica la ficul meu Yaoi sau sa-mi lasi comm la profil. T^T
Doar doresc sa te ajut nu te-am criticat pe tine ci ficul, asa ideea e una geniala si merita scrisa. Sa pui nextul cat mai curand ok. >w<
Abia astept Bye~

[Hasamy lost vampire]

M-am intors cu continuarea. Sper sa va placa!

Capitolul VI

Vanatorul

-Trebuie sa plec! vorbi Kaoru. Ne vedem maine. Am ceva urgent de facut.
-Si ce anume e asa de urgent? intreba prietenul lui.
-Ma duc la '' prietenul '' meu care spuneai ca este gay.
-Ce glumet esti!
Kaoru se indeparta, pornind usor spre casa.
Trecand din nou pe langa casa doamnei Takamura, un Lamburghini cenusiu era parcat in curte. Baiatul ramase mut de uimire deoarece nu vazuse masina aceea pana acum.
Ajuns in fata casei lui, apasa pe cleanta. O serie de voci se auzeau slabe de undeva din sufragerie. Facu un pas inainte, isi lasa adidasii intr-o parte si vru sa mearga inainte, dar observa doua perechi de pantofi necunoscuti: una de dama si una de barbat.
Porni pe holul ingust si o lua la stanga, auzind ca vocile erau din ce in ce mai puternica.
Deschise usa sufrageriei si vazu un barbat si o femeie stand pe canapea, era Jung Ji- Hoon, fiul doamnei Takamura si sotia acestuia.
Auzind pasi in urma lui, Jung Ji-Hoon isi intoarse capul si il privi mirat pe cel care tocmai intra in camera. Aproape ca nu-l mai recunoscuse pe acel Kaoru de acum noua ani. Era o schimbare pe care nu se astepta sa o vada la acel baietel cu privirea nevinovata si atat de rusinos cu toti din jurul lui. Ochii aceia. Se simtea parca fermecat de persoana care ii statea inainte, de purtarea lui eleganta si de trupul lui binefacut.
-Dragul meu, esti bine? il intreba sotia lui de alaturi.
Acesta se intoarse, raspunzandu-i:
-Da! Doar ma gandeam cat de mult s-a schimbat vecinul nostru. E de nerecunoscut.
Kaoru nu mai stia ce sa spuna. Cine era oare strainul care il privea de pe canapea?
Mama lui se apropie de el, trezindu-l la realitate.
-Kaoru, ce ai patit? Nu iti mai aduci aminte de Jung Ji-Hoon?
-Kaoru! exclama bucuros barbatul. Ce bine e sa te revad. Cat ai crescut in noua ani! Esti mai matur decat ma asteptam sa te vad.
Brunetul il privi nedumerit. Nu isi putea da seama cine e acel barbat care ii vorbea.
Vazand ca baiatul nu reactioneaza, mama lui ii invita pe toti la masa.
Jung Ji-Hoon le povesti despre cum o cunoscuse pe sotia lui, prima lor intalnire si nunta. Kaoru, desi parea atent, se gandea mereu la Natsuhi. Se imagina la prima lor intalnire si se intreba cum e sa iubesti cu adevarat pe cineva. Se visa sarutandu-l, Natsuhi mangaindu-i parul, simtindu-l aproape, iar buzele lui atingandu-i pielea gatului. Kaoru era in lumea lui, o lume plina de fantezie si placere.
-Kaoru, tu ai iubita? intreba Jung.
Baiatul nu il auzi. Inca visa cu ochii deschisi. In mintea lui, Natsuhi il privea cu dragoste si in cele din urma, intreba:
"- Kaoru, vrei sa fi iubitul meu? "
-Da! raspunse el cu voce tare.
Toti il priveau mirati. Brunetul se uita cand la invitati, cand la parintii lui, neintelegand ce se intampla.
Atunci mama lui striga speriata:
-Cum? Tie iti plac barbatii?
Jung ii arunca un zambet plin de intelesuri ascunse. Stia lucruri pe care ceilalti nici nu le banuiau. Avusese si el cateva aventuri interzise cu persoane nepotrivite, dar totul face parte din trecut, dintr-o viata pe care o lasase in urma pentru a se casatorii cu Kotori, actuala sotie.
Dandu-si seama de ceea ce spusese, baiatul se apara:
-Nu am spus ca imi plac barbatii. Nu e ceea ce pare. Eu doar visam cu ochii deschisi.
-Visai cu barbati? se rasti tatal lui la el.
-Nu, sigur ca nu! Eu? Tata, tu nu ma cunosti? Nu as face asa ceva niciodata. Nu sunt genul de baiat care sa se indragosteasca de barbati.
-Am auzit destul! Treci imediat in camera ta! striga tatal si mai infuriat.
Baiatul se ridica de la masa si porni pe scari in sus, bombanind. Nimeni nu il credea. Nimeni nu ii asculta pareea si il tratau ca pe un copil, desi el avea optsprezece ani. Se simtea revoltat, dar furia ii scazu treptat cand se gandea la Natsuhi.
Ajuns in camera lui, se tranti pe pat. Dupa cateva minute, usa se deschise. Kaoru isi intoarse capul si il vazu pe Jung intrand in camera, inchizand discret usa dupa el. Se apropie de marginea patului, vrand sa vorbeasca, dar baiatul i-o lua inainte.
-Ce cauti aici? Baia e imediat dupa camera mea.
-Nu cautam baia, ci pe tine. Am ceva de rezolvat inainte de a pleca din nou. M-am abtinut prea mult si am mare nevoie de tine ... de sangele tau.
Auzind ultimele cuvinte ale barbatului, se sperie, vrand sa sara din pat. Dar Jung se si arunca peste el, cu acelasi zambet diabolic pe chip. Ii prinse incheieturile mainilor, ducandu-le deasupra capului. Ii adulmeca aroma imbietoare a sangelui proapsat, atingandu-i gatul cu varful limbii.
-Ce faci? vorbi inspaimantat baiatul, zbatandu-se ca un soarece in cursa.
-Ceea ce trebuie! Ceea ce am fost obligat sa aman timp de 200 de ani, inca inainte de Chris.
Baiatul, desi nu intelese, acel nume ii parea atat de familiar.
-De ce eu?
-Pentru ca acel Keito mi-a dat destule batai de cap, atat in trecut, cat si in prezent. A venit timpul sa-mi iau ceea ce imi aprtine si tu esti trofeul care va completa colectia.
-Keito?
-Da! Te-am urmarit inca de la varsta de doisprezece ani. Stiu ce faci in fiecare zi, stiu unde mergi si cand. Doar am asteptat momentul potrivit pentru a actiona.
Isi deschise fermoarul pantalonilor, vrand sa il invete pe baiat o lectie pe care nu o va uita niciodata.
Kaoru se sperie cand mana barbatului ii aluneca pe piept in jos, coborand pana la nivelul fermoarului. Inima incepu sa-i bata cu putere, in timp ce Jung deschise singurul nasture care il oprea sa ajunga la locul dorit.
-Stai! se auzi o voce din spatele lui.
Jung isi intoarse capul si ii vazu pe Natsuhi si Saisei in dreptul usii.
-Voi de unde ati mai aparut? le striga el celor doi.
-Jung, lasa baiatul in pace! Nu e jucaria ta! vorbi Natsuhi.
-Oh! Se pare ca ti la acest baiat. Atunci nu te superi daca fac asta!
Isi aseza mana pe zona inerzisa, masand usor. Baiatul scoase un geamat scurt, lasandu-si capul pe spate.
-Jung, opreste-te! Nu vezi ca il chinui? interveni si Saisei.
-Nu imi spui tu ce sa fac! Eu hatarasc cand ma opresc si cand nu.
O lacrima sarata aluneca usor pe obrazul lui Kaoru. Acest lucru ii inmuie sufletu lui Natsuhi si barbatul deveni din ce in ce mai nervos.
-Ia-ti labele de pe el! striga acesta.
-Ha! Cine ma opreste?
-Eu!
Spunand asta, Natsuhi se napusti asupra lui, aruncandu-l intr-o parte. Saisei alerga imediat spre Kaoru, verificand daca e in regula.
In timp ce Natsuhi si Jung se rostogoleau pe podea, Saisei il lua pe baiat de pe pat.
-Totul va fi bine acum! vorbi acesta, stergandu-i lacrima de pe obraz.
Intre timp, Jung il impinse in perete pe barbat, care scoase un strigat scurt de durere. Isi mangaie spatele, privindu-l pe oponent cum se ridica.
-Cu puterea lui Hades, invoc fortele intunecate ale Infernului! striga Jung, ridicand mainile in aer.
dra inelul nu reactiona. Repeta incantatia, dar avu acelasi rezultata.
-Esti terminat, Vanatorule! exclama Natsuhi suparat.

[Hasamy lost vampire]

Buna. Am pus capitol nou si astept de doua zile comentari. La doua comentarii pun in continuare, dar sa apara. Nu conteaza daca sunt negative sau pozitive, bune si rele nu imi suna prea bine. Orce comentariu. Atat am avut de spus.

Ne mai auzim.

[ohaio_angel]

waw si eu kand ziceam ca dragostea intre fete e o nebunie,:ha: dar asta este mai tare dacat ce am citit pana akum:perv:
mia placut faza kand Natsuhi s`a gandit sa reactioneze si sa il ajute pe bruneto//o
astept continuarea gambate:bye:

[MiraA]

Am dat si eu pe aici...ma primesti? :)) .Imi place ficul asta atat de mult :X si imi place si cum scrii.Ce as vrea eu de la tine: sa descrii mai mult sentimentele personajelor mai ales ale lui Kaoru.E un scumpel,il ador :X.
Acum poti sa pui nextul???? pls pls pls

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VII

Cosmarul

-Serios? Mai vedem noi! Dar, pana atunci, la revedere! spuse Jung si disparu ca prin magie, lasand in aer sclipiri de aur.
Deodata, fereastra se deschise si Keito isi facu aparitia, intreband:
-Am pierdut ceva?
Toti ochii erau acum pe barbatul care tocmai intrase si isi inchidea fermoarul pantalonilor.
-Scuze de intarziere! Am avut ceva treaba acasa.
-Ah, da! Si ai uitat sa-ti inchizi camasa dupa ce te-ai privit in oglinda? comenta ironic Saisei.
Barbatul isi privi camasa deschiata, amintindu-si momentul intim cu Shun, dupa care ii arunca o privire rautacioasa fratelui sau.
-Ce, vrei si tu? veni raspunsul lui.
Natsuhi se apropie de Kaoru si il lua in brate, intrebandu-l:
-Esti bine? Ti-a facut ceva?
-Sunt bine! Nu-ti fa griji! raspunse baiatul.
-Acum cateva minute te legai de mine, dar Natsuhi ce face? comenta Keito.
-Nu e treaba ta ce se intampla intre mine si Kaoru.
-Atunci nici tu nu ai dreptul sa te bagi intre mine si Shun. Facem ce vrem! Este vreo regula scrisa de care eu nu stiam?
-Ajunge! Amandoi! Sunte-ti frati, ce naiba? interveni fratele mijlociu. Keito, vino! E tarziu! A venit timpul sa plecam. Nu vreau sa ne prinda parintii lui Kaoru la fiul lor in camera.
Keito accepta propunerea lui Saisei. Nu vroia sa fie vazut de oameni mai mult decat era nevoie.
Isi incheie nasturii, vrand sa plece, dar nu inainte de a-i arunca un sarut lui Kaoru. Saisei il lua de brat si sarira amandoi pe fereastra.
Dupa plecarea celor doi frati, Kaoru inchise fereastra si se uita mirat la Natsuhi.
-Ce-a fost asta?
-Un Vanator, o creatura a noptii care vrea sa ne ucida, jumatate vampir, jumatate varcolac, singurul ramas din rasa lui. L-am urmarit de cand a ajuns in oras, dar niciodata nu l-am putut prinde. S-a dovedit mai bun decat noi trei la un loc.
-Dar de unde a venit acest Vanator?
-Nimeni nu stie de unde a aparut, dar nici ce vrea de la noi, vampirii.
-Daca spui ca e si vampir si varcolac, inseamna ca e un varco-vampir?
-Cam asa ceva!
-Stai putin! Ai spus cumva ca esti vampir? Dar e imposibil! Vampirii sunt doar un mit, o poveste din popor.
-Nu ma crezi? Am sa-ti demonstrez! Vino langa mine!
-Cum?
Barbatul se apropie de el, luandu-i palma stanga intra lui. Isi deschise usor gura si canini incepura sa-i creasca cativa centimetri. Brunetul il privi speriat si facu un pas in spate, lovinde-se de dulap.
-Nu-ti fa griji! Nu musc!
Vazand ca brunetul il priveste infricosat, isi inchise gura, vrand sa plece, dar mai intai il saruta pe obraz in semn de ramas bun si sari pe fereastra.
Kaoru inca nu isi revenise din soc. Ramase incremenit chiar si in momentul in care barbatul il saruta pe obraz, ceea ce nu ar fi facut daca nu ar fi fost constient. Simtea ceva pentru Natsuhi, dar faptul ca aflase unele lucruri despre el, ascunse pana acum, il facea sa se teama de el.
Revenidu-si, se aseza pe marginea patului. Nu ii venea sa creada ca Natsuhi este un ... vampir, o creatura a noptii care bea sangele oamenilor, dar, in acelasi timp, avea ceva special ce il atragea. Ceva ce il scotea in evideanta, ceva ce nu simtise pana in acel moment.
Se tranti pe pat, inchizandu-si ochii. Brusc, somnul il lovi si pleoapepe ii devenira grele. Adormi cu gandul la Natsuhi si la toate intamplarile in ziua respectiva.
Dar nu avu parte de un somn usor. In minte, un cosmar incepu sa-i apara lent. Se afla intr-o padure. Un clopot batu miezul noptii, o ora la care nu ai vrea sa fi afara. Toata natura adormita parca il privea cu ura si ii spunea ca locul lui nu e acolo. O serie de pasi se auzeau slab in departare, sunet care, insa, crescu in intensitate. Din intunecimea padurii aparu un barbat care fugea ca un nebun, parca speriat de insasi matusa Moarte.
Kaoru il opri, incercand sa-l calmeze:
-Totul va fi bine.
Strainul avea parul galben ca spicele graului si chipul impietrit de groaza. Ochii de safir il straluceau la lumina lunii ce isi revarsa razele palide asupra naturii.
-Nu! Nu te duce acolo! E peroculos! Nu te duce! Vine! striga acesta.
-Cine vine?
-EL! El vine! Fugi cat mai ai timp!
O lua spre partea opusa venirii lui, alergand ca un descreierat. Privirea baiatului aluneca usor spre padure, unde doi ochi rosii il priveau neobosoti, fara sa clipeasca. Sangele baiatului parca ingheta in vene si trupul ii ramase impietrit. Ceva, sau mai bine zis cineva, se apropie de el. Un barbat. O suvita mov stralucea in intuneric.
Baiatul se trezi transpirat. Isi sterse fruntea cu maneca bluzei si rasufla usurat. Se uita pe noptiera si vazu ca era 9:40. Casca adanc si isi intinse bratele amortite, ridicandu-se la marginea patului.
Brusc, isi aduse aminte un lucru important. Intarziase la munca cu doua ore si treizeci de minute si doamna Akasaka va face ca o locomotiva cand acesta va ajunge la florarie.
Facu un dus rapid, isi cauta un rand de haine curate pe care le imbraca si alerga pana la florarie, fara sa manance.
Deschizand usa, observa lipsa doamnei Akasaka. Rasufla usurat si se aseza pe un scaun din apropiere.
Nu dupa mult timp, Sefa isi facu aparitia, afisand un zambet larg pe chip. De cum il vazu, intreba curioasa:
-Acum ai venit si tu?
-Nu! minti baiatul. Am ajuns acum trei ore si m-am gandit sa va astept.
Femeia ii puse in brate un buchet de trandafiri, spunandu-i:
-O noua livrare pentru domnul Kaito. Mai repede!
Plecand din florarie, o lua direct spre casa aceea ciudata, oprindu-se in fata portii.

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VIII

Viziunea

" Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa in preajma lor? Totul mi se pare asa de familiar! " gandi baiatul.
Inspira adanc si deschise larg poarta. Trebuia sa-si infrunte teama si sa se concentreze asupra lucrului pentru care a venit. Porni usor pe cararea de piatra pana in fata usii. Vru sa bata, dar vocea lui Keito il opri:
-Nu mai trebuie sa bati! Casa mea e si casa ta de acum!
Ii sintea respiratia rece pe ceafa si isi intoarse rapid capul. Buzele lui erau la numai cativa centimentri de ale baiatului.
Kaoru facu cativa pasi in spate, dar, spre norocul lui, usua se deschise si ceilalati doi frati iesira afara. Keito se indeparta vazandu-l ca Natsuhi il priveste cu seriozitatate, parca spunand: " Nu te atinge de el! "
Saisei ii privi pe amandoi cu dezinteres. Stia ca cei doi duc o lupta nevazuta pentru dragostea lui Kaoru, lucru imposibil de realizat, dar si el il vedea pe baiat ca pe un trofeu. Insa nu ptea face nimic, nu acum cat timp altii ravneau la acel premiu. Trebuia doar sa astepta momentul potrivit si sa se strecoare, castigand astfel lupta.
Kaoru ii intinse fratelui mai mare buchetul de trandafiri si cand Keito ii dadu banii, ii lua. Barbatul ii puse mana pe umar.
In acel moment, brunetul fu aruincat intr-o viziune. Se afla in aceasi padure unde il vazuse pe acel barbat inspaimantat, doar ca de data asta inaintea lui aparu in departare o casa.
Se apripie incat de ea, curios si speriat in acelasi timp, observand un drum de piatra. Il urma fara ezitare si ajunse in fata unei case. Semana foarte mult cu cea a lui Keito. O forta nevazuta parca il atragea inaunhtru si se lasa condus de ea. Intra pe acelasi coridor, doar ca mobilierul parea nou. Trecu in sufragerie si vazu doua siluete in fata ferestrei.
-Renaste! vorbi prima.
-In sfarsit, renaste, se auzi si vocea celei de a doua.
In urmatoarele clipe, cei doi isi intoarsera privirile spre el si baiatul observa ca ochii lor erau acum complet rosii.
Imaginea disparu, parca trezindu-se din somn.
-S-a intamplat ceva? intreba ingrijorat Keito.
-Nu, totul e in regula! Doar mi-am amintit ca mai am multe de facut.
-Bine! Maine as vrea inca un buchet, la aceasi ora.
Dupa ce termina propozitia, Keito intra in casa, urmat de cei doi frati ai sai, iar Kaoru isi continua livrarile.
Nu mai vroia sa aiba de-a face cu acel barbat care il inspaimanta, dar care il atragea intr-un fel necunoscut lui. Simpla prezenta a lui Keito ii dezgropa amintiri pierdute adanc in minte,. Simtea cum teama il cuprinde cand era aproape de el, dar o lumina palida de uimire ii linistea sufletul.
Timpul trecu si in curand se facu ora 17:00. Dupa ce isi lua la revedere de la doamna Akasaka, se indrepta direct spre casa, unde mama lui pregatea cina.
De cum intra pe usa, tatal ii iesi in intampinare, strigand:
-Ce cauti la ora asta acasa?
-Tata, ti-am spus de ieri ca m-am angajat si lucrez pana la cinci.
-Cand mi-ai spus asta?
-Acum doua zile, cand erai in bucatarie, citind ziarul.
-Fiule, cand citesc ziarul nu sunt atent la nimic altceva. Draga, tu ai stiut de asta?
La care femeia din bucatarie raspunde:
-Bineinteles! Ti-am spus si eu azi dimineata cand a plecat. Se pare ca imbatraensti, iubire.
-Nici cand ma uit la televizor nu sunt atent la ce imi spun cei din jur.
-Ar trebui sa iesi si tu mai mult la aer curat. Televizorul iti mananca timpul liber. De cand am cumparat plasma, numai cu ochii in ecran te vad si cu telecomanda in mana. Nu vezi ca iti faci rau? Nu vreau ca fiica noastra sa ajunga ca tine.
-Mama, tu ai baiat, nu fata, interveni suparat Kaoru.
-Imi pare rau, scumpul meu! Vroiam sa spun fiul meu! raspunde mama, scuzandu-se.
-Ce, nu stie? adauga tatal.
-Ce nu stiu? intreba din nou Kaoru.
-Ca de ziua ta iti cumparam un laptop. Na, vezi ce m-ai pus sa fac acum? I-am srticat surpriza, continua barbatul.
Kaoru se lasa pe unul din scaunele de langa masa, in timp ce tatal sau isi rel;ua locul frunteas din dreptul ferestrei, continuand sa rasfoiasca ziarul.
Stia ca parintii ii ascund ceva, deoarece cred ca nu este pregatit. Si mai stia ca nu ii vor cumpara un laptop decat peste cativa ani. Trebuia sa afle neaparat ce se intampla. Simtea ca este un lucru important.
Dupa jumatate de ora, mama aranja masa si toata familia se ospata din bucatele bine-facute.
Pe la miezul noptii, Kaoru avu acelasi cosmar. Isi ridica spatele si privi in jur inspaimant. Inima ii batea cu petere, parca vrand sa-i sparga pieptul si sa se ascunda in cel mai intunecat colt al camerei.
Se ridica din pat si facu cativa pasi spre fereastra. Ramase impietrit cand o umbra trecu prin fata lui, sarind de pe o casa pe alta. O raza de lumina cazu pe chipul siluetei indepartate, scot
and la iveala cateva suvite mov. Parul ii flutura adierea vantului.
Trase perdeaua si simti cum gura ii este uscata. Vru sa coboare in bucatarie, dar calca pe ceva lucios si se apleca sa-l ia. Uitandu-se cu atentie la el, observa ca e un inel cu o piatra rosie pe el.
Oare de unde a aparut si cum a ajuns in camera lui? Incerca sa caute un respuns, dar nimic nu ii veni in minte. Avea sa ramana un mister.
Si-l puse pe deget sa vada daca i se potriveste. Inelui ii veni perfect. Parca uitase motivul pentru care se indrepta spre usa. Se arunca din nou pe pat, gandindu-se ce sa faca cu noul inel. Sa il arate parintilor? Nu, nu era o idee prea buna. Vor crede ca l-a furat. Sa-l pastreze? Nu era sigur ca face un lucru bun ascunzand un lucru ce ar putea apartine altei persoane.
Adormi cu gandul la inel si al proprietarul acestuia.

Stiu ca e un capitol scurt, doar ca nu am mai avut iinspiratie.

[tamy_2000]

deci imi pare super-mega-extra rau ca nu am postat mai devreme[am avut niste probleme de logare etc..]
deci[din nou] imi place foarte foarte foarte muuuult
devine mult mai interesant si atrage si mai multi cititori:D
"varco-vampir"-asta e originala:))...n-am mai auzit-o pana acum si totusi suna bine...varco-vampir:X
daca te-as ruga si eu ceva...si anume sa ne mai scri[sau doar mie:))] personajele fic-ului ptr ca am impresia ca nu le stiu pe toate...probabil numai eu am problema asta:))
spor in continuare la scris si inca odata scuze ca n-am postat...kiss ya:*:*

[Kai]

sper sa nu te superi daca iti spun despre citeva greseli:
Se apripie incat de ea, curios si speriat in acelasi timp, observand un drum de piatra.-se apropie
Inima ii batea cu petere-putere
scot
and la iveala cateva suvite mov-ai apasat enter din greseala:P
Incerca sa caute un respuns-raspuns

si astept un capitol nou:*

[Beatrix LaVey]

Deci... :-? Am aterizat si eu pe aici, intr-un sfarsit. Imi place ficul, ideea mi se pare originala, insa dialogul este putin... Sec. Cred ca asta e cuvantul cel mai bun. :-? Nu ca ar fi o problema, asta se remediaza cu timpul, mai ales ca ai zis ca e primul fic, insa, nu stiu, actiunea e, desi bine plasata, frumos descrisa, din punctul meu de vedere, putin... Iar nu gasesc cuvantul... :-? Putin cam rece. Adica, spre deosebire de alte ficuri, asta nu atrage cu nimic. Sunt unele care te includ in actiune prin talentul de a scrie, te simti partas la intamplare, insa de data asta nu m-am simtit...:-?
Anyway, e un fic destul de bun, nu neg asta, insa mai ai de lucrat la el.
Astept cu nerabdare nextul.
Un an nou fericit si spor la scris! :*