Ingeri si Demoni !

[Vex]

Bon Soir , diars *smile* ! Am o idee , ei bine , un fel de idee ce s-ar putea sa nu va para ataat de originala la inceput, dar trag mari sperante ca o sa va placa .
Lectura Placuta !

~ Prolog ~

Incerc sa inlatur zgomotul produs de agitatia din jur . Ma aflam intr-o gara veche, si chiar si asa, era foarte multa lume in locul acesta ce puteam jura ca ar fi trebuit sa fie pustiu . Parul negru , ce semana cu taciunele si drept nu era pieptanat . Imi cadea in valuri pe spate , iar eu ma uitam cu ochii de caprioara , confuza . Nu puteam intelege cum de un tren reusea sa aiba o asemenea intarziere, dar desigur ca nu aveam ce face .

Am deschis incet buzele , rasufland usor , apoi mi-am dat seama cat de frig putea fi, daca vazusem aerul provocat de rasuflarea mea . Am inchis ochii , strangand puternic manerul geamantanului , apoi am luat-o incet la pas , fara a mai arunca vreo privire la cineva .

Vantul incepuse sa bata puternic , iar cerul acum era plin de nori grei, ca de plumb, ce amenintatu nenorocita de venire a ploii . Oprindu-ma brusc , m-am asezat pe o banca fara sa-mi pese daca era ocupata sau nu , apoi mi-am aruncat instictiv privirea catre panoul ce arata intarzierea trenurilor.
Si poftim, trenul ce ar fi trebuit sa ma duca pana in ploioasa Londra, dar totusi atat de frumoasa, mai avea o intarziere de cincizeci de minute ! Dandu-mi ochii peste cap , m-am foit pe banca, asezandu-mi ambele maini in poala si incercand sa raman cat mai calma posibil .

- Ma scuzati , domnisioara , stiti cumva daca pe aceasta banca se afla un rucsac ?
Auzisem intrebarea pusa , involuntar am tresarit , deschizandu-mi ochii . Privirea mea s-a plimbam de jos in sus , analizand fiecare particica a celui care vorbea . Ce-i drept, arata bine ! Mi-am oprit privirea catre chipul sau , usor palid, cu o nuanta placuta de rosu in obrajii . Imi zambea, descoperind un sir de dinti perfect , iar ochii de onix erau frumos conturati de niste gene dese .
- Nu , imi pare rau , nu am vazut ! I-am raspuns tanaraului , observand ca parul lui era mai inchis ca al meu la culoare . Schitand un zambet , am continuat sa-l fixez cu privirea .
- Ah , atunci multumesc oricum !
Se indrepta de spate , se intoarse pe calcaie si dadu sa plece , oftand simplu . Dar cu un ,,stai" l-am oprit, ridicandu-ma brusc de pe banca . Cred ca semanam cu o disperata ! Mi-am umezit prosteste buzele , apoi mi-am dat parul dupa ureche .
- Cu ce tren mergeti ? L-am intrebat pe brunet , aranjandu-mi fusta plisata , apoi mi-am inchis sacoul gri .
- Numarul patru sute trei, duce spre Londra ! Imi zisese finut, in timp ce ii simteam privirea intensa analizandu-ma . Dumneavostra ?
- La fel ! Un zambet larg mi-a aparut pe chip, rugandu-ma in gand sa stea cu mine in comportiment . Mi-am dres glasul , uitandu-ma in alta parte, usor stanjenita de purtarea-mi cam copilaroasa .
-Cum . . . cum va numiti ? Tot eu pusesem aceasta intrebare . Sincer , imi vena sa ma lovesc cu capul de pereti, sau sa tip , mai bine .
- Alexunder Deadly ! Raspunse , apoi se uita la sacoul meu . Iar dumneavoastra sunteti, daca nu ma insel, Emily Von Geir , nu ?
De unde imi stia numele ? Mi-am inclinar capul, apoi am tresarit, aducandu-mi aminte ca aveam ecusonul de la faculate . Am suras , inca neluandu-mi ochii de la el .
-Da , eu sunt Emily !
Am intins mana prieteneste, gest pe care la facut si el . Ciudat , de cand straini se imprieteneau asa repede ? Numai conta, tot ce era important era ca eu nu aveam sa ma plictisesc .
Dar o avea rece . Mana lui , cand mi-o stransese pe a mea , fusese rece, si parca imi trimisese fiori ingghetati in intreg corpul .

Putea el fi altceva decat pretindea ca este ? Ma intrebam , in timp il studiam atenta, ascultandu-i vorbele ce parca erau tesute cu aur , sunau atat de placut, ma vrajeau , parca ma obligau sa le urmez cursul .

[BloodyInnocence]

m deschis incet buzele , rasufland usor , apoi mi-am dat seama cat de frig putea fi, daca vazusem aerul provocat de rasuflarea mea . in loc de daca trebuia sa pui cand altfel nu face sens propozitia
c-am atat m-a deranjat, bine asta si faptul ca pui spatiu si dupa si inainte de fiecare semn de punctuatie. este de ajuns sa pui dupa ele, nu trebuie sa pui si inainte, arata prea aerisit(daca se poate asa ceva;))
Imi place, desi nu pot spune prea multe despre poveste sau idee pentru ca este prea putin, dar pentru inceput chiar imi place cum ai povestit. Astept cu nerabdare next-ul.

[Dufresne]

;;) Pentru inceput: Imi place foarte mult cum descri.Este prima data cand am citit o lucrare de genul pe zup.Mie personal imi place inceputul.Dar totusi cum a fost primul capitol as fi vrut mai multe detalii despre personaje.Cred ca o sa trebuiasca sa astept urmatorul capitol.Sunt chiar curioasa si vreau sa-mi fac o parere concreta despre fic.
Greseli de ortografie nu am vazutmulte,am sesizat numai doua:
Am intins mana prieteneste, gest pe care la facut si el.. Aici trebuia sa scri l-a nu la {neatentia)
ingghetati-inghetati
Cam atat ^_^.Felicitari pentru primul capitol.Bafta.

[Heaven]

Buna! Uh, inca un fic de-al tau. Cum as putea sa nu-l citesc... ar fi imposibil! Imi place foarte multe. E superb, nici nu am cuvinte. Nu am inteles prea multedin primul capitol, dar ceea ce ai scris tu acolo m-a vrajit. Greseli de tastare nu am vazut, nici nu cred ca ai.
Decsrierea, dialogul si naratiunea sun geniale, minunate, iar actiunea nu e grabita.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol ce sper ca va aparea cat de curand.

Pa-pa si spor la scris:*

[Vex]

[font=Tahoma]Helau, diars *smile* ! Tnx pentru comentarii, ma gandeam ca nu prea aveti ce sa intelegeti dintr-un prolog, dar ma bucur ca va placut.
Lectura Placuta !

~ Capitolul 1 ~

Un sunet in surdina ma face sa-mi deschid incet ochii, clipind des, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina ce palpaia usor in compartiment. Casc usor, apoi imi indrept somnoroasa privirea catre tanarul care inca dormea langa mine, capul sau fiind rezemat de umarul meu .
Surad, se pare ca deja ma imprietenisem cu acest strain, chiar daca zeci de intrebari imi bantuiau mintea. Sunetul nu se oprise, si m-a facut sa ma incrunt, nu-mi placea absolut deloc, parca cineva zgaria tabla cu unghiile.
Intr-un acces de exasperare totala mi-am dus ambele maini la urechi, acoperindu-le, vroiam sa nu mai aud acel zgomot fatal pentru mine. Am inchis ochii, strambandu-ma , vroiam sa ma ascund, sa fug, ma durea in suflet, ma simteam de parca cineva invartea cutitul in rana .

Ochii mi s-au deschis si am ramas stupefiata din cauza imagini ce mi se arata. Un tipat gutuit mi-a iesit din gura, dar l-am oprit imediat, acoperindu-ma gura cu palma .
Lichid rosu, lichidul vietii , sange proaspat , rosiatic, se scurgea din corpul unui om palid, iar Alexunder ii sfasia carnea. Si-a intors chipul manjit de aceea substanta scarboasa, iar ochii i s-au marit, dezechilibrandu-se, dupa cateva secunde cazand in genunchi. Mi-am tinut respiratia cand acesta mi-a atins genunchiul, imi era atat de teama, ezitam sa fac ceva , cine stie ce as fi patit si eu ?

Oare aveam sa mor in chinuri, cum murise bietul barbat ? Sper ca nu, nu, nu, asta nu avea sa se intample ! I-am urmarit atenta fiecare miscare in parte, strangand puternic cartea de langa mine, in caz ca ar fi vrut sa-mi faca ceva sa il lovesc cu ea . Mda, buna idee, Emily, sigur va muri dintr-o lovitura de carte ! Eram o fraiera, o imbecila daca ma gandeam ca eu o sa raman in viata cu asa ...o bestie langa mine ! O creatura o noptii, care avusese pofta sa-i i-a viata acelui om nevinovat tocmai in fata mea . Ma lasase sa vad un asemenea masacru !

- Iarta-ma, oh, te rog, iarta-ma , Emily ! N-am vrut, crede-ma, n-am vrut sa se intample asta !
Asta era vocea lui ? Dar oare chiar il chema asa ? Am inghitit in sec, privirea-mi tulbure si plina de teama cazandu-mi asupra lui. I-am analizat fiecare particia a fetei, care era murdara de sange, dar privirea lui...parca fusese injunghiat direct in suflet . Suferea cumva ? El stia macar prin ce ma facuse sa trec, nenorocitul ?

- Cum adica ? Ce esti tu, animal jegos si imputit ?! M-am trezit ca spun, mai bine zis, zbieram la el, aruncandu-ma in partea cealalanta a scaunelor din compartiment. Strangeam puternic materialul bluzei, privindu-l atenta, cu o frica ce ardea in mine .
- Emily. . . Nu-ti fac rau, jur, ca tie n-am sa-ti fac rau ! Sopti acesta, parca calm, sau mi se parea mie din cauza groazei .
- Ai omorat un om! Un om nevinovat, nenorocitul naibii ! Sa putrezesti in Iad, sa mori o data , nemilosule !
De cand stiam eu sa vorbesc in halul asta? De cand jigneam cu o asemnea usurinta, mai exact ? Ma speria si pe mine, bare-mi pe el sa auda o femeie vorbind asa !

Dar stai, pe el nu avea ce sa-l mai sperie ! El era vanatorul, iar noi, rasa umana, prada ! Si cum eu faceam parte din aceasta rasa, eram un om, deci aveam sa fiu...avea sa ma. . .
Dar sirul gandurilor mi-a fost oprit cand i-am simtit atingerea usoara pe genunchi . Am tresarit, dand drumul bluzei si l-am privit adanc in ochii care parca cautau o speranta . Vroia sa-l iert ? Nu puteam face asa ceva, rational gandind nu vroiam sa fac asa ceva, dar daca gandeam cu sufletul, vroiam ! Pana la urma cu totii greseam, nu-i asa ? Dar el omorase!
M-am incruntat, se pare ca sufletul si gandirea-mi nu prea aveau cum sa se inteleaga vreoadata .
- Sunt un demon, o creatura a noptii, ceva ce rar intalnesti, dar tu, tu m-ai chemat la tine intr-un fel special, Emily ! O sa ai nevoie de mine, candva, stiu asta, o simt in fiecare por, de asta te implor sa ma ierti si sa ma crezi ca n-am sa te ranesc vreodata ! Ce-ai vazut , ei bine, a fost greseala mea, n-ar fi trebuit sa stii asta pana nu ajungeam in Londra, deci, ai vrea sa ma ierti, Emily ?

Glasul sau parca imi dansa in urechi . Ma facea sa ma domolesc incet, sa plutesc pe niste norii, sa vreau sa-l ascult chiar daca ce-mi zicea suna de necrezut, atat de ireal !

Dar totusi, real ! Mi-am inclinat incetisor capul, clipind des si privindu-l pe Alexunder, care acum mai avea putin si plangea . Il durea si pe el, poate ca zicea adevarul, si-mi promisese ca nu ma va rani. . . Demonii nu-si incala promisiune facute oamenilor, nu ? Om trai, si om vedea, pana la urma nu mai aveam foarte mult pana la Londra . Sau mai aveam ? Ah , ma simteam obosita, nu prea mai aveam cum sa gandesc limpede .

- Alexunder, sper ca e adevarat ce spui ! Mai sper ca nu ma vei omora, deci te-as ruga sa te speli, si sa cureti ce-ai...ce-ai facut aici ! Am soptit, uitandu-ma absenta la cadavrul care avea ochii atintiti asupra mea .Ce naiba ? Imediat m-am uitat la Alexunder si ploapele mi s-au inchis incet-incet, visele luandu-ma in lumea lor, departe de realitatea , ei bine, ireala !

[Dufresne]

:-? Hm.. foarte interesant.Chiar bun capitolul,dar parca as fi vrut putin mai multa descriere.Anyway i-ai descris sentimentele chiar bine,Actiunea sincer nu mi se pare prea grabita,deci e destu de bine.dar nu perfect.{opinia mea.. o.O}.Greseli nu am prea vazut... De fapt una singurica:
,,Un tipat gutuit mi-a iesit din gura, dar l-am oprit imediat, acoperindu-ma gura cu palma "
Cred ca era ,, ... acoperindu-mi gura cu palma." ^_^ Am dreptate?Se mai intampla...
Am fost chiar curioasa ca a mers cu el mai departe.Vreau sa zic e greu de crezut,mai ales dupa soc.Chiar as vrea sa stiu ce se va intampla mai departe :-? Cum va rezista in compania lui. :-?
Astept urmatorul capitol... Bafta! ^_^

[SnowFlake.]

Bună :> >:D<.
Pentru început îmi place aranjarea în pagină, dar ai putea scrie cu font normal ? Fontul asta îmi oboseşte ochii >.>".
" .... mă simţeam de parcă cineva învârtea cuţitul în rană. " - > Asta am folosit şi eu la ficul meu, e bine aşa, gândim la fel.
Alexunder e un nume original, nu l-am mai întâlnit pe aici ^.^. Şi Emily îmi place mult pentru fată <3, ai fost inspirată când le-ai ales. Hm este drăguţ ficul până acum, chiar îmi place ideea. Demon zici ? Şi Emily e înger ? :]

Apropo de ce ai deschis două topicuri la fel ? :]

Spor la scris şi inspiraţie multă , să vii repede cu next-ul ;;).

[Heaven]

Buna! Imi place acest capitol. Chiar nu ma asteptam ca Alex sa fca asa ceva in fata fetei. Adica... aveam eu o presimtire ca el nu e om, dar nu ma asteptam ca Emily sa afle asa repede. Devine din ce in ce mai interesant.. imi place si se pare ca ficul tau e popular, avand in vedere ca userii[printre care si eu] nu se prea incumeta sa comenteze pe la sectiunea asta. Descriere ai, imi place felul in care ai descris sentimentele fetei. Naratiunea e buna, avand in vedere ca ea predomina ficul, nu avea cum sa nu fie buna, iar dialogul imi place. Ai avut cateva greseli de tastare, adica... eu doar doua am vazut si anume:
om=o-m
omora=omori
Cam atat. Abea astept urmatorul capitol. Bafta in continuare:*

[chrissta]

Salut!
Ideea nu e rea, începutul chiar mi-a părut promiţător. Până ai grăbit totul într-un asemenea hal încât nu mai înţelegi mare lucru. Porneşti pe plan real, apoi, ca din oală, supranaturalul îşi face simţită prezenţa. Prologul e aiurea "plasat", dac-aş putea spune aşa. Ceea ce tu ai numit prolog ar fi trebuit să fie capitolul 1. În prolog ar fi trebuit să "ne prezinţi" supranaturalul.
Nu ştiu dacă tu ai scris asta pentru tine sau pentru "public". Dar, pentru a scrie cu adevărat bine şi pentru a merita cu adevărat citită, o lucrare trebuie să se îndepărteze de o telenovelă, să fie corectată şi recorectată. Bine, ştiu că e mult mai "populară" (la fel cum seriile Twilight sunt populare sau toate seriile cu vampiri, iar Cărtărescu, Eliade, Papini sau Dumas abia sunt scoşi din raft) şi asta probabil că te plasează pe tine, ca scriitor, deasupra mea, aşa că n-are rost să-mi iei în considerare sfaturile...pe care oricum ţi le voi da.
Ar trebui să te decizi ce timp foloseşti în povestire, nu să începi cu prezentul şi să continui cu trecutul. Aşa ceva nu se face, e bătător la ochi. Şi ai grijă, dacă nu poţi formula o frază lungă corect, foloseşte fraze mai scurte pentru că o să fie mult mai apreciat felul de scriere.
Trecerea de la acţiunea propriu zisă la gândurile lui Emily e bruscă, bruscă rău de tot. Strecoară-te fin printre cuvinte, încearcă să fi mai subtilă.
Şi felul de scriere, pentru numele lui Dumnezeu, îmi săreau ochii de pe cuvinte!

N-are rost să mă apuc să-ţi înşir aici greşelile gramaticale sau pe cele de tastare că am toată speranţa că o fac alţii de dragu de a scrie ceva.
Baftă! (a, şi dacă vrei să mă înjuri sau să mă întrebi ceva, nu ezita - pm)
Vex, să nu crezi că am ceva cu tine.

[Vex]

Helău, diărs ! Vă mulţumesc pentru comentarii, şi chrissta, mulţumesc pentru sfaturi, o să încerc să le ascult *smile* . Să explic ceva, am început cu "real" în prolog pentru că se povesteşte din punctul de vedere al lui Emily. Acum, dacă cineva nu e de acord cu asta, să-mi spună *smile* . Eh, în orice caz, am adus nextu` şi sper că o să vă placă !

~ Capitolul 2 ~

Ăla o fi glasul lui Alexunder ? Nu ştiu, dar eu chiar nu vreau, şi nici n-am vreun chef să-mi ridic capul de pe scaun, sau să dechid vreun ochii. Nu, lasă, mie-mi place să dorm. Sau vrea să mă omoare ? Nu, îmi promisese, deci... Dar e un demon, ce Dumnezeu ? Adevărul e că nu prea am cum să găndesc limpede cu ochii închişi, şi pe jumătate adormită.
Deschid încetişor ochii, clipind des, încăt să reuşesc să mă obişnuiesc cu lumina din cameră. Ah, încă nu ajunsesem la Londra. Mă strâmb, întinzându-mi braţele, apoi mă uit prin compoartiment. Brunetul stătea calm, capul său fiind rezemat de fereastră, şi se pare că nu-mi observase trezirea. Se uita într-un punct neexisent pentru mine, poate că în mintea sa exista.

Am ras adânc aer în piept, apoi m-am ridicat, şi cu paşi mici, tremuraţi, m-am apropiat de el. Ce-i drept, teama încă era în sufletul meu, fiecare moment petrecut cu el era tensionat, chiar dacă amândoi paream foarte calmi.

Şi-a ridicat parcă obosit privirea către mine şi am putut observa că nu zâmbea. Era ciudat, ţinând cont de faptul că mereu când mă trezeam el îmi zâmbea.
- Te-ai trezit! Am strigat la tine de câteva ori, dar am văzut că nu răspunzi, aşa că te-am lăsat în pace.
Tonul lui era răguşit, iar zâmbetul care i-a apărut pe buze după ce a încheiat propoziţia m-a lăsat cu un semn de întrebare.
- De ce m-ai strigat ?
Am întrebat, în timp ce mă aşezam pe scaunul din faţa lui şi-mi propteam cotul pe masuţa de lângă fereastră.
Parcă a stat o clipă pe gânduri, pentru că şi-a închis ochii, apoi i-a deschis brusc, întorcându-şi privirea către fereastra prăfuită.
- Mă gândeam că ţi-e foame, tu eşti. . . S-a oprit, strâmbându-se, apoi a oftat lung. Scuze, n-ar fi trebuit să încep aşa ! În orice caz, mai avem decât noaptea asta şi ajungem la Londra.
Am aprobat scurt din cap, foindu-mă pe scaun, apoi m-am aşezat cu genunchii strânşi la piept. Mi-am dat parul după ureche, uitându-mă cu coada ochiului la tânăr.
Avea ceva, o simţeam, emana un sentiment nu foarte plăcut, pe care eu nu puteam să-l înţeleg. Parcă era trist, dar totuşi se forţa să fie zâmbăreţ în faţa mea, se gândea la ceva , iar eu eram sigură că acel ceva ţinea de mine, chiar dacâ nu prea înţelegeam.
M-am strâmbat uşor, jucându-mă cu un fir de aţă .
-Alexunder. . . - Când i-am rostit numele acesta şi-a întors privirea către mine, şi mi se păruse că tresărise- imi e foame !
Am terminat propoziţia, privindu-l atentă . A schiţat un zâmbet cald, scoţand dintr-o cutiuţă de lângă un sandwich cu detoate, apoi mi l-a întins.
-Uite, poftă bună !
Şi-a ciufulit părul, luând de lângă el o carte, a răsfoită, apoi s-a făcut mai comod, lăsându-şi privirea să cadă asupra scrisului.
Mă cam deranja comportamentul lui detaşat, rece. . . când eu aveam nevoie de altceva. Am muşcat din sandwich, uitându-mă la covor.

Oare cum ar fi fost călătoria asta dacă aceea scenă nenorocită nu s-ar fi întamplat ? Ar fi vrut să-mi mai spună ce e, dacă nu se întâmpla nimic ?
Gânduri idioate! Oare de ce mă întrebam aşa ceva, când ştiam foarte bine că nu am răspunsuri la asemenea întrebări.
Când mi-am întors privirea asupra brunetului, acesta numai era în cameră! Cum naiba? Unde dispăruse ? Am lăsat jumătatea de sandwich pe măsuţă, ridicându-mă brusc de pe scaun. Plecase fără să facă vreun zgomot, atât de repede încât eu nu putusem să-l vad.