Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al XI –lea


Sasuke’ s P.O.V :


Mainile mele se plimbam linistite pe spatele ei , iar limba mea se juca in voie cu a ei. Era bine sa o pot simti , sa o pot avea langa mine. O strangeam puternic in brate nedorind sa-i dau drumul , dar chiar cand doream sa o i-au si sa o duc in cabana ei unde sa ne mai petrecem timpul , un glas al naibii de enervant s-a trezit sa ne strice noua buna dispozitie!
- Sasuke, este timpul sa-ti faci bagajele! Am vorbit cu Adachi si am stabilit ca ar fi mai bine sa pleci de aici.
Pur si simplu am ramas blocat. Nu stiam ce sa mai spun ! Bratele mele s-au dezlipit de corpul Sakurei , iar ochii mei ii priveau cu ura pe cei ai fratelui meu. Fara sa realizez ce fac macar am inceput sa urlu la el, nevrand sa incetez.
- Esti nebun! Eu nu plec de aici! Am sa stau aici pana la sfarsitul verii si am tot dreptul asta. Nu imi spui tu mie cand sa plec si cand nu!
Nervii mei deja au luat-o razva. Simteam cum sangele mi se urca la cap si cum doream sa sparg ceva, orice! Sakura nu facea nimic. Statea langa mine cu mainile la piept si ne privea pe mine si Itachi. Nu o puteam intelege deloc. Parea ca se gandeste la ceva , deoarece nu dorea sa spuna absolut nimic.
Fratele meu incerca sa ma calmeze si tot imi spunea ca este mai bine sa merg acasa, dupa ceea ce am patit aici si multe altele insa eu nu doream sa-l ascult. Nu puteam sa plec de aici fara rozalie. Ea acum facea parte din mine si nu puteam renunta la ea atat de usor. Am vrut sa-i dau raspunsul definitiv lui Itachi , insa chiar atunci Sakura si-a deschis buzele.
- Sasuke, du-te acasa!
Pentru a doua oare am incremenit. Asta este culmea! Ea ma alunga? Ma uitam speriat la Sakura , apoi la Itachi care zambea.
- Du-te acasa! Acolo nu vei mai pati nimic!
Imediat ce a spus asta a inceput sa alerge , parasindu-ma pe mine, poate pentru totdeauna…
Nu am alergat dupa ea si nici nu vreau sa stiu de ce nu am facut-o. M-am dus direct la fratele meu dandu-i un pumn de toata frumusetea in stomac. Prins in toata aceasta situatie am uitat ca eram ranit la mana dreapta asa ca fiindca fix pe aceea am ales sa o folosesc am simtit o durere groaznica! Mi-am acoperit instinctiv umarul imediat ce am ajuns in genunchi. Fratele meu a incercat sa ma ajute , insa l-am dat la o parte si m-am indreptat spre cabana mea.
De indata ce am ajuns acolo, micutii au sarit pe mine spunandu-mi ca nu doresc ca eu sa plec. Imi era mila de ei, chiar si de mine! I-am invatat atatea si acum cand mai este doar o luna din tabara eu dispar din peisaj. Imediat ce am lamurit “mica” problema, am intrat in camera mea trantind usa in urma .
Nervii ma acaparasera din nou , insa nu pe Itachi ,ci pe Sakura! De ce dorea sa plec? Vrea sa scape de mine? Bine atunci , am sa-i faca treaba mai usoara disparand fara sa fiu obligat !
Mi-am impachetat hainele cu repeziciune , fiind gata de plecare. Am mai aruncat o ultima privire prin incapera pentru a nu uite ceva si atunci am vazut! Un mic caietel statea pe marginea patului , fiind pregatit sa-si faca loc pe parchet. M-am dus spre el si l-am deschis incepand sa caut ceva anume. Imediat dupa cateva pagini am descoperit melodia. Acea melodie care am scris-o pentru finalul taberei , pe care aveam sa o cantam eu si Sakura! Am citit si recitit versurile pline de atatea sentimente timp de zece minute ca mai apoi sa rup pagina din caiet, sa o mototolesc si sa o arunc undeva prin camera.
Am trantit usa in urma mea si m-am indreptat spre Itachi ce ma astepta in masina. Adio tabara si … Adio Sakura!


Sakura’s P.O.V :


Nu! Nu! Nu si nu! Nu mai aveam voce si de abia ma puteam misca. Stateam lipita de un copac din apropierea cabanei mele , fiind vlaguita de puteri. Lacrimile mele iar au pus stapanire pe ochii mei si nu-mi dadeau pace. De ce am vorbit atunci ?! Daca taceam el nu pleca!
M-a parasit! M-a aruncat ca pe o carpa , de care nu mai avea nevoie , iar eu ca o proasta l-am iubit atat de mult…
Nu mai aveam aer , iar corpul imi devenea greu . Pleoapele doreau cu nerabdare sa se inchida si sa ma duca undeva departe de acest cosmar, cum doream si eu pe de alta parte. Inima imi batea cu repeziciune , iar sufletul meu era pustiu. De ce? Fiindca nu mai aveam cealalta jumatate din mine ! Cel care ma completa , cel care ma iubea … Iar daca ma gandesc care este motiviul disparitiei lui , imi este si mai greu sa suport totul. Eu l-am alungat de langa mine crezand ca pot supravietui fara el , dar m-am inselat! Asa cum fac mereu in toate deciziile pe care le iau. Am crezut ca daca va sta departe de mine nu mai avea sa fie in pericol , dar amenintarea mi se parea si mai mare acum! Aveam nevoie unul de altul pentru a putea supravietui. Intre noi se formase o legatura ce am crezut ca nu va fi rupta niciodata , dar din nou m-am inselat!
Am deschis ochii si am privit cerul ce acum mi se parea lipsit de viata. Pana si soarele parca isi pierduse stralucirea sa vesnica. Trecuse o saptamana de cand Sasuke a plecat. O saptamana de chin pentru mine, fara atingerile tandre si buzele moi ale persoanei iubite. Inca ii mai pot auzi vocea , umbland agale prin urechile mele , dar e doar o imaginatie. Ceva ce nu avea sa se mai intample vreodata, ceva ce va fi de acum inainte doar in mintea si amintirile mele, ceva ce voi pretui mereu!
Cu ultimele puteri m-am ridicat si m-am lasat condusa de picioare spre cabana unde a stat acum ceva timp dragostea mea. Inca nu venise nici un instructor pentru copii abandatonati. Eu si prietenii mei ii mai luam si aveam grija de ei facand cu randul. Bine inteles ca si copii de care avusese grija Gaara erau la fel ca cei ai brunetului. Singuri si tristi! De cand Sasuke a disparut nimeni nu a mai zambit, mai ales eu. Hinata imi statea alaturi, la fel si Naruto, incercand sa ma consoleze, dar doar atingerile lui ma putea linisti in acest moment.
Pasii ma ghidau cu usurinta si inaintau spre camera brunetului. Am pasit cu frica si am inchis in linsite usa. M-am asezat pe covor si am privit incaperea. In aer inca se simtea mirosul parfumului lui Sasuke. Ochii mei erau incetosati si plini de lacrimi , iar cu toate astea am putut sa vad in coltul patului ceva alb. M-am ridicat sfioasa spre acel lucru si l-am ridicat indignata. L-am despaturit si am citit cu atentie fiecare cuvintel.
Atunci brusc totul a devenit atat de bine. Simteam o caldura namarginita in corp numai avand acea foaie in mana. Prin acele versuri il puteam avea pe iubitul meu langa mine!

[Vir]

Isa-chaaaan ! :x Sunt asa fericita ca ai postat 8-> . Sunt prima!
A fost un capitol frumos, dar trist, toata lumea cred ca a vorbit fara sa gandeasca, fiecare a spus ce l-a dus capul in acest capitol :)).
Mi-a placut foarte mult descrierea, mi se pare ca descrii foarte frumos si indeajuns de profund. Chiar am putut simtii durerea Sakurei si tristetea pentru ca s-a inselat de multe ori.
Naratiunea a fost buna, nu a fost nimic grabit...
Dialogul a fost bun si nu mi s-a parut sec...
Greseli de tastare nu am vazut, dar in vreo doua-trei locuri ai uitat de virgula, dar nu este o greseala capitala...
Nici nu ma asteptam sa vina si Itachi si sa-l trimita pe Sasuke acasa...
Si vreau si eu sa fac parte din armata care o sa-l bata mar pe Gaara >:) ...
Sunt foarte curioasa cand si cum se vor impaca cei doi...
De asta am nevoie disperata de urmatorul capitol ;;) . Succes in continuare! Bye! ^^

[Debb.']

Hey Isa-chan >:D< Nu sti cat am asteptat urmatorul capitol :]] Nu-i corect :]] Eu vroiam sa fiu prima :]] In fine.. ficul mi-a placut foarte mult. Era sa plang. A fost atat de trist.. :| Toti tristi. Sakura cine te-a pus pe tine sa-i zici sa plece ?! Daca nu-i zicea-i sa plece el nu pleca ! E numai vina ta ! A ta ! [ scuze pentru iesirea asta :]] ]
Nu prea am ce comenta. Mi-a placut absolut totul ! Totul ^____^ Cam trist cum am mai zis dar foarte dragut. Ai facut o treaba buna ;] Sper sa vi cat mai repede cu urmatorul capitol ^__^
Chuu & Gambate :*

[Daria v2]

Ai postat doua zile si eu nu mam uitat :| Dar e bine ca am vazut acum ca ai pus uimitorul next :P:*.EU sper ca naratiunea si descrierea sa plece in Spania [ nu de alta dar miar fi ciuda pe ele ka nu ma iau si pe mine :)) , glumeam:P].A plecat Sasuke o.o. Nu ma asteptam la asta nici moaaarta [ la ora asta sunt kam moarta dar nam ce face o.O"].Deci eu sper sa pui nextul cat mai repede defpt poti sal pui pana vineri daca te rog frumos?:)) ca eu atunci mai intru si pot sa citesc in linijte si pace [ glumeam poti sal pui kand vrei o.O" vam zis ca mam sclerozat :|].Ok eu am fugit sa vad daca mai am timp si de alte lucrushoarre.Bye si pwp :P:*

[Paty.Paty]

O_O nu-mi vine sa cred...:| l-ai trimis acasa pe Sasuke? =(( nuuu!!! imi pare foarte rau pentru Sakura... offf...si ce ma enerveaza Gaara... trebuia el neaparat sa se lupte cu Sasuke... da... neaparat...:|
stiu sigur ca Sakura nu va rezista fara Sasuke...si mai stiu, tot atat de sigur, ca Sasuke se va intoarce exact la sfarsitul taberei special pentru Sakura si pentru promisiunea facuta fata de ea... ;))
eh...dar nu eu sunt autoarea ficului... de abia astept nezt-ul...8-> tare as vrea sa stiu ce mai pune la cale nesuferitul ala de Gaara...:-l si tare as vrea sa stiu ce se mai intampla cu relatia dintre Sasuke si Sakura...;))
deci bafta in continuare! si multa inspiratie! >:D<

[Isa-chan]

Capitolul al XII –lea

Sasuke’s P.O.V :

Ochii mei priveau geamul ce era izbit de picaturi de ploaie. Totul imi parea atat de trist si fara viata. Ajunsesem acasa cu o saptamana in urma. O saptamana in care am stat in pat din cauza durerii din umar si mi-am plans de mila. Din ce-mi amintesc ca mi-a impartasit doctorul, rezulta ca mai este necesar inca o saptamana in care trebuie sa stau nemiscat in aceasta incapere. Si mai minunat!
Zilele imi pareau ca trec cu viteza luminii. Totul era atat de grabit, desi ar fi trebuit sa se petreaca cat mai greu , fiind atat de plictisit. Nu pot sa neg si nici nu am cum, dar stiu ca si acum imi doresc sa mai fiu in tabara. Acel loc a schimbat multe si acum am disparut de acolo pur si simplu, de parca nu a insemnat nimic pentru mine. Imi era dor de prietenii mei , chiar si de copii din cabana mea. Si mai stiu ca imi era si este dor de cineva, dar inca mi-e greu sa-i rostesc numele. Numai simpla privire in trecut ma facea sa simt durerea alungarii ei. O data cu aruncarea acelui cantec s-au sfarsit si amintirile cu ea! Nu vreau sa-mi mai fac rau de unul singur. Ce daca m-a facut sa simt ce nu am simtit nicioata pana acum? Poate o sa vina alta fata, poate chiar doua… Ce tot spun? Nu am cum s-o uit!
Ma ridic din pat si pasesc cu usurinta pe parchetul camerei, indreptandu-ma spre chitara mea ce statea asezata la loc de cinste. Nu a mai fost atinsa de o saptamana deci nu ar strica sa o incalzesc putin. Ma asez din nou in pat , alturi de chitara si incep sa ma joc cu , corzile acesteia. Desi nu mai am versurile in fata, pot sa-mi amintesc destul de usor ce am scris in acel cantec. Toate cuvintele au venit din inima, iar acea fata , mi-a aruncat totul , ducandu-si viata mai departe cu o mare usurinta.
Am inceput sa fredonez melodia inca fermecat de rozalia mea. Nu puteam sa o uit, insa totusi doream sa o fac. Apoi , fara sa vreau , cateva cuvintele au iesit printre buzele mele , in ritmul melodiei cantate :
“Tu esti vocea din capul meu
Motivul pentru care cant
Am nevoie sa te gasesc,trebie sa te gasesc
Tu esti piesa care-mi lipseste,am nevoie
De melodia din mine
Am nevoie sa te gasesc,trebuie sa te gasesc !”

Nu stiu cum , insa in acel moment mi-am dat seama ca am cea mai mare nevoie de ea. Ii doream zambetul care ma facea sa simt ca traiesc, buzele care imi mangaiau pielea , chipul divin ce-l privisem pana acum in fiecare zi. Imi era imposibil sa o uit. Ea traia prin cantecele mele !
Am lasat chitara de-o parte si mi-am pus mainile in par, incepand sa trag cu putere de suvitele ce le-am prins printre degete. Daca vroiam sa fac asta, trebuia sa renunt la cantat!
- Chiar iti este atat de greu?
In fata usii , statea Konan. O fata draguta , zambareata si glumeata . Era actuala iubita a fratelui meu mai mare si totodata o sora pentru mine.
Am privit-o nedumerit, incercand sa-mi dau seama de sensul cuvintelor ei .
- Nu inteleg.
- Sasuke, nu minti! Se vede foarte usor, ca esti disperat. O vrei inapoi pe ea, chiar daca te-a ranit atat de mult. Inteleg cum te simti, insa as vrea totusi sa te intreb ceva… Chiar vrei s-o uiti ?
Si cu aceste propozitii a parasit camera lasandu-ma in ceata. Avea dreptate in fiecare cuvant, iar ultima propozitie… Ea era cheia raspunsului meu final referitor la mine si Sakura!


Sakura’s P.O.V :

Saptamanile treceau cu repeziciune, iar finalul taberei venea si el. Imi era greu sa ma gandesc ca n-o sa cant cu el, asa cum mi-am dorit, insa totul se schimba in timp. Acum ne aflam in ultima saptamana de tabara si cea mai presanta pentru noi. Inca incercam sa structurez melodia ce o voi canta in urmatoarea saptamana, insa nu prea reuseam. Cantecul scris de Sasuke il rescrisem si il pusesem in carnetelul meu cu melodii , iar cand aveam nevoie de inspiratie ma uitam peste el.
Imi era dor de brunet si de atingerile lui , insa trebuia sa ma conformez. Acum nu mai era in nici un pericol, stand departe de mine si nevazandu-ma. Am oftat adanc si m-am cufundat iar in versurile melodiei.
- Inca scrii?
- Se pare ca da. Nu stiu, Hinata! Nu pot sa termin acest cantec. Cred ca ar fi mai bine sa las totul balta si sa sper ca la anul va fi mai bine…
Spun incepand sa-mi strag foile insirate pe masa. Hinata nu a ripostat cu nimic, probabil stia ce simt. A inceput sa ma ajute , apoi cand masa era libera am iesit din cabana principala si ne-am indreptat spre lac. Pasii nostri formau un sunet arsuzitor, avand in vedere ca amandoua ne grabeam si aveam tocuri. Eram imbracata intr-o pereche de blugi gri, sandale cu toc cui nu foarte inalt si un maiu roz strans pe corp.
Imediat ce am ajuns la lac ne-am asezat pe margine si am privit ganditore cerul. Linistea din acel loc imi facea bine , iar Hinata a avut grija sa ma aduca aici in fiecare zi de cand a parasit Sasuke tabara.
- Deci, renunti? glasul prieteniei mele ma trezi din visare si ma forta sa-mi deschis buzele pentru a-i da un raspuns.
- Da, nu am de gand sa ma mai fortez! Nu pot sa mai scriu, asa ca o las pe anul viitor.
Spun ridicandu-ma de pe iarba si luand foaia cu cantecul in mana dreapta, incepand sa analizez ceea ce scrisesem.
- Hinata, ai o bricheta , sau ceva cu foc?
Bruneta ma priveste uimita, apoi imi imana o cutie cu chibrituri. Am luat-o rapid si m-am dus si mai aproape de lac, fiind urmarita cu precizie de prietena mea.
M-am intors catre ea si i-am zambit , apoi am aprins chibritul si l-am indreptat usor spre foaie. Am aruncat ce mai ramasese in apa si am ramas cu foaia arzand in mana. Cand flacarile au inceput sa-mi incalzeasca mana cu putere am dat drumul foii si am plecat de acolo spunand un simplu cunvant pe care Hinata la inteles destul de usor : „ Adio!” .
Acum totul se terminase. Nu o sa mai scriu vreo melodie sau sa mai cant vreodata. Inspiratia mea s-a terminat odata cu plecarea persoanei iubite. Acum tot ce mai aveam de facut era sa-l uit si sa-l evit cat mai mult cu putina pe Sasuke cand ma voi intoarce acasa. Am vrut sa-mi continui drumul , insa persoana ce statea in fata mea ma impiedica sa fac acest lucru. L-am privit intrebatoare , apoi acesta m-a luat in brate incercand sa ma sarute. L-am indepartat de mine si am luat-o pe Hinata de mana dorind sa-mi continui drumul.
- Nu o sa se mai intoarca! De ce nu treci mai departe? Uita-l!
In acel moment lacrimile mi-au acaparat chipul si au inceput sa-l spele cu picaturi amare si calde .

[Debb.']

Hey Isa - chan ! Vad ca ai adus nextul ^^ Ce pot spune ? E totul ca la carte ! Parerea mea.. decurge totul asa de frumos.. Ma indragostesc de ficul tau :]] Acel cineva care a luat-o in brate cine era ? ;;] Cumva Sas`ke ? ;;] Uhh.. vreau next neaparat ! Cand o sa-l pui ? ;;] Nu sti ce nerabdatoare sunt :]] Sper sa apari cat mai repede cu nextul ^____^ Multa inspiratie si multa bafta!
Chuu & Gambate :*

[Daria v2]

Way! :X:X Ce-mi place acest fic [ ca de obicei ma repet 8-|].Nu am cuvinte ca sa pot sa descriu...E extraordinar frumos superb si ale cuvinte de lauda.Eu nu cred ca ash putea sa comentez[ in fine nici nu sunt in masura >.>].Ai postat nextu ieri si eu nu am fost atenta =_= si eu care mam kulkat la 1 si 36 de minute o.o''.In fine asta nu conteaza si de aceea iti urez multa inspiratie multe comuri multa...multa....multa ce vrei tu si eu astept nextu=))

[Paty.Paty]

wow...cum potzi fi atat de cruda cu cei doi indragostitzi? :((
eh...pana la urma merge si asa... niciodata nu strica putzina tristetze...;))
mie mi se pare ca e putzin cam multa...:| dar e bn totusi...
tare as vrea sa vad ce se va intampla... eu inca sper ca la sfarsit sa apara Sasuke si sa cante impreuna q Sakura...8->
vreau insa s-o lungesti mult de tot fiindca atunci cand sfarsitul taberei va veni sigur va veni cu el si sfarsitul ficului...:| si nu vreau asta...:(( :D
deci de abia astept next-ul...>:D< bye! :-h
mult succes si multa inspiratie iti doresc in continuare! :*

[Isa-chan]

Nu iti fa griji caci nu se apropie inca sfarsitul ficului. Am inca multe planuri cu cei doi :)) . Nextul s-ar putea sa-l aduc maine nu stiu sigur depinde de timpul meu liber. Si nu o sa fie sfarsitul taberei ceva la care sa va asteptati, e ceva imprevizibil. Mai mult nu va spun ;)). Deci multumesc ca imi cititi ficul si ca imi lasati comentarii. Bye :*