Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[nemo-chii]

Si uite asa se face linsite intr- incapere, asa linistesti o printesa :D ...sincer ..>.> Dax are dreptate ar trebui sa se multumeasca cu ce are si sa nu faca mofturi , evident ca ea nu va putea accepta sa stea in vagauna aaia niciodata , dar eu zic ca e mai bine decat nimic .
Revenind la sarut , grozav! Nu numai ca s-a implicat si Hime dar nici Dax nu s-a lasat mai prejos ..:)) ...
Okey un capitol interesant , mai asteptam unul la fel de interesant ...
Multa inspiratie si spor la scris !

[.Anne]

:X Iti ador povestea! O citesc de ceva timp, dar lenea si-a spus cuvantul si nu ti-am lasat niciun reply. Sorry! ;;) Povestea e geniala! O ador! Imi place modul in care narezi, in care descrii. Inteleg foarte bine ce simte Hime, si asta datorita tie :P . Dialogul nu este sec si se impleteste foarte bine cu celelelate moduri de expunere. Dax e personajul meu preferat! :X Ahhh... Are un comportament... Ai construit frumos caracterele. N-am nimic de comentat si ma chinui sa scriu mai mult sa nu fac spam :))
Well... Sincere felicitari! Astept cu nerabdare continuarea! Succes!


Ja Ne! >:D< ~chuuu~

[Me�al.]

N-am mai trecut de mult pe aici... Lenea asta :))
Sa vedeeeem... Incepe sa imi displaca din ce in ce mai mult Hime. E genul de fata fitoasa care ar incepe sa urle daca i se rupe o unghie. Dupa mine, ea trebuia sa fie fericita ca macar au un acoperis deasupra capului, dar asa se intampla cand ai trait numai in puf.
Eram sigur ca Hime isi va da seama ca Daxton era, de fapt, fostul ei bodyguard, Cesario. Nu stiu cum nu poate sa puna cap la cap toate cele aflate despre el. Adica, cicatricea de pe pectoral, felul in care i-a spus nu stiu ce mai inainte... Nu trebuie sa fi Sherlock ca sa iti dai seama.
In fine, imi place cum decurge actiunea, dar ar fi interesant daca ar fi atacati de un animal sau, in fine, ceva actiune.

Astept continuarea si sper sa postezi mai des daca e vacanta.

[Elusive wolf]

Citesc de mult ficul tau, l-am citit de vreo trei ori cred. Imi place, dar singurul lucru care ma enerveaza este atitudinea lui Orihime. De la inceput m-a enervat putin cate putin, pentru ca felul ei de a fi este foarte sacaitor si nu stie decat sa se planga. Dax ... hm, poate ca ar trebui sa o lase mai moale, doar putin, uneori si el ma enerveaza si desi stiu ca tine la Orihime, nu prea mi se pare corect cum se poarta cu ea. Desi situatia lor nu este prea roz, eu as trata totul cu calm, ce naiba -_- .
En fin, firul povestii imi place foarte mult, banuiesc ca Hime o sa mai reflecteze pe parcurs, si porbabil ca ar trebui sa iti dea seama cine este Dax, asta pentru ca nici el nu este un geniu. Sunt curioasa ce se va intampla atunci, sunt foarte curioasa sa vad ;)).
Spor la scris, astept nextul !
Hugs >:D< .

[βεκi]

Hei , iti citesc fic-ul de mult , iar acum ca m-am inregistrat , de ce sa nu las si un comm ? =]] . Imi place mult acest fic , pur si simplu il ador inca de la primul capitol . Ai stofa de scriitoare :> . Imi place modul tau de a descrie , iar dialogul nu este sec . Am citit cuvant cu cuvant , povestea asta m-a atras complet =]] .
Imi place mult de Hime , tipul de fata nascuta in puf care nu se poate dezobisnui xD . Dax este incredibil , imi vine sa il mananc >.< . O sa fie si o scena mai deochiata in acea casa ? >.< Ca eu nu mai am rabdare pana la continuare .
Momentan , imi inchipui cum o sa-si dea seama Hime ca Daxton e frumosul Cesario care a inebunit-o complet xD Ma mir ca inca nu si-a dat seama o_o .
Sa nu te lasi de acest fic , sa-l scri pana la sfarsit xD
Spor la scris <33 Astept noul capitol :*

[Lye]

Discutie

Habar nu avea cand noaptea a trecut. Defapt, nu stia nici macar ce ora este. Tot ce simtea era un frig ce iti strapungea pana si oasele, ajungand pana in maduva. A deschis usor ochii, ridicand capul de pe perna improvizata dintr-o geaca. Usa era deschisa, iar o adiere rece de vant intra in acel interior ce era impregnat de trecerea dura a anilor. Si-a frecat ochii, privind buimaca in jurul ei. Era singura.
S-a ridicat de pe salteaua murdara, inaintand cu talpile goale pe podeaua umeda si prafuita. S-a sprijinit de tocul usii, ridicand capul. Afara, Daxton taia un mic arbore cu un topor, pe care parea ca l-a gasit in jurul casei. Bustul ii era gol si de departe se puteau vedea picaturile de sudoare ce i se scurgeau pe umeri, spate, disparand in neant la contactul partea de sus a pantalonilor. Acesta s-a oprit pentru un moment, stergandu-si fruntea cu dosul palmei. Brusc, Orihime si-a amintit de modul in care el a facut-o sa taca noaptea trecuta. De felul in care i-a mangaiat coapsele si i-a alintat buzele. A lasat capul in jos, facand cale intoarsa. Casa in care aveau sa locuiasca pana ce vor fi salvati arata jalnic. Defapt, era mai mult decat jalnic, insa nu reusea sa gaseasca termenul.
A rupt o bucata din tricoul cu care era acoperita, umezind-o cu apa si detergentul ce zacea aruncat intr-unul dintre colturi. Cine stie de cat timp se afla acolo. Ori de cate ori trecea cu carpa peste dulapioare, un strat de praf ce cu usurinta masura un centimetru disparea, dezvaluind adevarata culoare a pieselor respective. Un albastru invechit, dar placut.
Niciodata nu a fost pusa intr-o situatie ca asta, sa fie nevoita sa faca ordine si curatenie. Insa in ciuda acestui lucru, ii placea. Ii placea sa vada stralucirea pe care mainile ei o pot da in jur. Ii placea sa nu mai simta mirosul innecacios de praf. Ii placea sa vada cum razele soarelui se oglindesc in geamurile ce acum, erau curate.
Nu ii pasa de faptul ca unghiile ei aratau oribil. Defapt, nici macar nu a mai stat sa realizeze acest lucru. Din cand in cand, privea pe usa deschisa, urmarindu-l pe blond, ce continua sa taie trunchiul ce acum, zacea la pamant. Voia ca acesta sa ii laude munca. Voia sa o vada si altfel, nu doar o fata capricioasa si cu nasul pe sus.
Nu stia cat de repede trece timpul atunci cand ai treaba. Cert este ca incepea sa se insereze, iar cerul capata culoarea cernelii diluate. Acum, casa era mult mai curata decat in urma cu o zi, insa nu toate lucrurile erau terminate. Urma ultima proba, dar nu cea din urma: rozalia trebuia sa gateasca "cina". Un lucru usor, daca ar fi avut-o alaturi pe Kukuru, care sa ii dea sfaturi. A luat doua plicuri ce contineau praf de cartofi, ce pareau sa arda in mainile ei. Atat de grijuliu le tinea. O uimea faptul ca, desi casa nu mai era locuita, produsele se aflau inca in termenul de valabilitate.
-Varsati continutul in jumatate de litru de apa fierbinte. Luati de pe foc si amestecati timp de doua minute, dupa care adaugati sare dupa gust. Acoperiti. Cat de greu poate sa fie... ok, e foarte greu! Spune rozalia lovindu-se cu palmele peste picioare.
Urma instructiunile de pe plic, atenta la ceea ce facea. Nu stia niciodata ca prepararea unui piure instant avea sa ii dea asa multe batai de cap. A adaugat sare, dupa care a acoperit vasul cu unul dintre capacele improvizate dintr-un tocator de lemn. Nu dispunea de uneltele pe care ea le avea acasa.
Dupa o zi absolut istovitoare, Daxton a pasit in casa. Curatenia si ordinea pe care a gasit-o a reusit sa smulga un zambet de uimire pe chipul acestuia. Insa ce l-a incantat a fost mirosul de mancare ce ii inunda narile. S-a asezat la masa, asteptand sa fie servit. Nu voia sa arate, insa modul in care Orihime punea mancare in farfuria ciobita reusea sa il amuze teribil.
Aceasta i-a pus vasul in fata, asteptand laude sau critici. Insa de cum a gustat, blondul a scuiptat continutul ce il avea in gura.
-La dracu femeie! esti indragostita sau ce?
-De... ce intrebi? Spune rozalia aparent uimita de intrebarea lui.
-Pentru ca ai pus mai multa sare decat ar putea pune un bucatar la 30 de farfurii. Dumnezeule mare!
Dezamagita de comentariul primit, Orihime i-a luat farfuria din fata, cu gandul sa arunce continutul. Insa Daxton a prins-o de incheietura, oprind-o. Cei doi se priveau in ochi, in timp ce linistea se lasa peste ei.
-Las-o, o voi manca asa. La urma urmei, nu este chiar atat de rea.
Rozalia a lasat capul in jos, incapabila sa continuie sa-i sustina privirea, ce parea ca ii ajunge pana in adancul sufletului.
Aceasta s-a asezat la masa, in fata rusului. Amandoi mancau, inghitind cu greu acea baie de sare ce se desfasura in vasele lor.
-Sti, acum ceva vreme m-ai intrebat cine este Cesario. Vreau sa iti vorbesc despre el.
Dax a lasat lingura jos, aparent interesat de ceea ce tanara avea sa spuna. Doar, avea sa vorbeasca despre el. Sau mai bine spus de "vechiul el".
-Cesario a fost cosmarul si visul meu frumos. A fost inger si demon. Tata l-a angajat ca sa imi fie bodyguard. Dumnezeule, si acum imi amintesc prima mea reactie atunci cand l-am vazut. Era diferit de ceilalti. Avea ceva in privire, ce il facea sa para superior. Asta a reusit sa ma enerveze. Nu imi placea ca nu aveam autoritate asupra lui. Si in glas i se simtea orgoliul. Ciudat era faptul ca tocmai acest orgoliu atragea orice fata, femeie. Pana si prietena mea, Karina a fost impresionata de el. Avea un magnet, ne atragea intr-un mod care, mai devreme sau mai tarziu se dovedea a fi fatal. Nu stiu, fara sa imi dau seama, am ajuns sa ma indragostesc de el. Habar nu am daca de vina a fost modul in care arata, caracterul sau amandoua. Cert este ca il iubeam. Si eram gata sa trec peste orice ca sa fiu cu el. Chiar si peste deciziile tatalui meu, care nici macar nu concepea ca fiica lui sa aiba o relatie cu un angajat. Dar, se pare ca el nu a trecut peste nimic. Nu i-a pasat de mine, de sentimentele mele, sau de ceea ce eu am facut pentru el. A fost prima si marea mea iubire, primul meu barbat. Pentru numele lui Dumnezeu' nu stiu de ce iti spun toate astea. Replica Hime chicotind.
-Spui ca a fost "marea ta iubire". Cum ai mai putut tu sa te daruiesti altui barbat? Intreaba blondul frecandu-si barbia cu degetul mare.
-Nu... am mai facut niciodata lucrul acesta.
-Aha si de el ce s-a ales?
-A plecat Dumnezeu stie unde. Sunt trei ani si jumatate de la noaptea aia in care l-am implorat sa nu ma lase. Pentru ca il iubeam.
Rusul ii urmarea fiecare miscare. Vedea cum privirea ii era aplecata, cum vocea ii tremura si cum lacrimile stateau sa ii invadeze obrajii. Isi dadea seama ca nu mintea cu nimic atunci cand vorbea despre fostul ei bodyguard. Pe Cesario il iubea dar, oare ce simtea pentru Daxton?

[Elusive wolf]

Foarte interesant acest nou capitol , mi-a placut foarte mult cum s-a comportat Orihime de aceasta data , cum a reusit sa aduca casa la o stare mult mai acceptabila , desi cand a fost vorba de gatit a cam dat-o in bara . Desi , adaugatul sarii in mancare este de multe ori problematic , nu e niciodata sigur ca ai adaugat cat trebuie . Dax s-a comportat bine de aceasta data si a fost frumos din partea sa , sa ii spuna sa lasa mancarea asa cum este . Pana la urma , ea nu era obisnuita cu lucruri de acest gen . Ai descris foarte bine sentimentele lui Hime , si deasemenea mi-a placut cum a vorbit aceasta despre Cesario .
Intrebarea de la final este una foarte buna . Si eu sunt curioasa ce ar face ea , daca ar afla ca el este Cesario . Sunt chiar foarte curioasa .
En fin , mi-a placut foarte mult noul capitol si astept cu nerabdare urmatorul capitol .
Hugs >:D< .

[Larysa Uchiha]

Buna! Abea m-am inregistrat, dar citesc de ceva timp ficul asta.
E foarte frumos!
Ultimul capitol a fost foarte interesant[ca toate celelalte:D]. Chiar nu ma asteptam ca Orihime sa fie asa de harnica. A fost intr-adevar o surpriza placuta, atat pentru mine cat si pentru Daxton. Ma bucur ca s-a comportat mai bine cu ea. Ma asteptam sa fie altfel dupa ce a gustat mancarea. Chiar nu ma asteptam ca Orihime sa-i vorbeasca lui Dax despre Cesario, dar ma bucur ca a facut-o! Poate acum nu se va mai purta asa cu ea!
Abea astept urmatorul capitol si sper sa-l postezi cat de curand! Bye:bye:

[βεκi]

Uuu , m-am rugat sa vina si uite ca a venit continuarea :x De ce s-a terminat atat de repede =[[ . Prea genial . Hime s-a schimbat mult , lucru care Daxton l-a uimit intr-un fel ^^ . Cand i-a spus de Cesario am ramas ceva de genul wtf o_o . Speram ca Dax sa-i spuna cine este el cu adevarat xD Dar cu siguranta va veni si acel moment si ma vei lasa complet masca xD . Imi place cum ai incheiat capitolul ... si eu ma intreb acelasi lucru . Doamne, atat de multe intrebari in capul meu =]] . Vreau continuarea repede xD . Mi-a placut atat de mult partea in care Hime voia sa arunce mancarea , iar Dax a prins-o de mana si a oprit-o :x . Ah , ce romantic xD Astept cu nerabdare urmatorul capitol . Spor la scris <33

[BloodyInnocence]

ok...deci chiar nu ma asteptam la asa ceva... orihime face curatenie? bine...la daxton ma asteptam sa face pe masculul feroce si sa sparga lemne...nu puteai sa ii lasi frumusetea sa stea ascunsa sub niste haine rupte si zdrenturoase.... dar orihime curatenie? deci chiar imi place ca a lasat la o parte atitudinea de mironosita si ca se comporta ca cineva care macar incearca sa inteleaga situatia in care se afla...nu prea i-a iesit mancarea, dar pentru prima data este foarte bine;)) nu prea mi-a placut atitudinea lui daxton, adica s-a pus la masa de parca era stapan si astepta ca servitoarea sa ii aduca de mancare...ma rog...poate e doar impresia mea, dar asta este....
ceea ce nu inteleg este de ce orihime a inceput sa ii povesteasca despre cesario... nu a putut sa vb cu ceilalti, dar l-a gasit tocmai pe daxton? ce ironie:)))
astept nextul.