Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Capitolul I

Sakura’s P.O.V:


Fiecare zi ce trece imi este tot mai grea. Lacrimile nu vor sa inceteze sa curga pe chipul meu palid. Nu pot sa cred ca m-a parasit. Am iubit-o atat de mult si ea m-a parasit. M-a lasat singura in intuneric. Imi era ca o sora , iar acum , ca ea a plecat pe cealalta lume , eu am ramas parasita. Inima mea tanjeste dupa dragostea ei , urechile mele doresc sa auda vocea ei de catifea , iar ochii vor sa-i vada chipul divin.
Inmormantarea a avut loc acum o luna si eu inca nu pot sa dau uitarii acele amintiri neplacute. Nu pot sa uit cum ea a murit in bratele mele, eu fiind neputincioasa. Neputand sa o salvez. Dar se pare ca lacrimile nu-mi pot sterge amintirea, desi multi mi-au spus asta ,am crezut ca daca am sa plang am sa pot sa uit ca ea nu mai este si am sa o simt in lacrimile ce le varsam, dar m-am inselat. Ea nu o sa se mai intoarca, s-a dus spre un loc mai bun , asa cum ii place Hinatei sa spuna. Am fost cele mai bune prietene de la gradinita si ne-am sprijint una pe alta: eu, Hinata si Ino . Acum insa , am ramas doar eu si Hinata . Vazand ca nu mai pot sa suport ideea ca Ino nu mai este cu noi ,am decis sa fac ceva imi amintirea ei. Ceva ce sa pot purta tot restul vietii mele de acum inainte.
Acum ma aflu singura in camera mea. Cred ca ar fi cazul sa ma prezint. Ma numesc Sakura Haruno si am saisprezece ani. Parintii mei si ai Hinatei calatoresc prin lume cu afacerile lor , asa ca eu si Hinata ne-am mutat impreuna ca sa nu fim singure . Pana acum o luna cu noi a stat si Ino insa acum am ramas doar noi doua . Privesc coperta revistei ce sta in fata mea. O iau de pe masuta de sticla si incerc sa o deschid cu mainile inca tremurand. Parul meu roz , de culoarea florii de cires asa cum obisnuia Ino sa spuna, era lasat liber si suvitele din fata cadeau in voie pe revista ,fiind nevoita sa mi le dau dupa urechi. Ochii mei verzi privesc fiecare cuvant ce este scris pe acea pagina . Dupa cateva minute pun la loc revista si un zambet strangar imi apare pe fata. Sar ca arsa de pe canapeaua din piele alba si fug direct spre dulapul cu haine de unde imi aleg o pereche de blugi negri si o camasa alba mulata pe corpul meu bine dezvoltat. In picioare mi-am luat o pereche de sandale negre si peste camasa mi-am laut o gheaca de toamna de culoare alba, fiindca afara era vreme de ploaie desi era vara. Ies din casa ,dar nu inainte de a lua de pe masa din sufragerie o imagine cu o floare de cires ce mi-o pun in buzunarul blugilor. Inchid usa si cobor scarile in viteza , chiar fiind posibil sa ma impiedic si sa cad vreo cinci sau sase scari. Imi continui drumul pe strazile intortocheata ale orasului Los Angeles si ajung intr-un final la o cladire ce semana cu un minimarket. Deasupra usii duble era o sigla cu urmatoarele cuvinte: ”Ink Art” . Mai trag o gura de aer si intru inauntru cu sufletul la gura. Poate ca eram un pic speriata dar asta nu avea importanta, aveam sa trec peste, daca va voi gandi la buna mea prietena raposata. Trec cu grija pragul pentru a nu ma impiedica si a face impresia proasta si ma indrept spre tejgheaua de langa usa ce era alungita de-a lungul camerei destul de spatioasa. In capatul celalat al incaperii mai era inca o usa , iar pe langa aceasta erau asezate siruri de scaune. La tejghea statea un baiat ce parea sa aiba vreo saisprezece ani si rasfoia o revista. Pe mana dreapta avea desenata o mica chitara de culoarea sangelui , iar pe marginea conturului chitarii rosiatice erau note muzicale in cerneala neagra. Parul lui negru era facut tepi ,iar in fata avea doua suvite mai rebele. Ma apropii de acesta si-i zambesc dulce. El ma observa si-si ridica ochii din revista si ma priveste cu suspiciune. Acum ochii lui negri ca smoala cercetau ochii mei de un verde smarald. Probabil se uita la reflexia lui in ochii mei. Acest gand m-a facut sa chicotesc putin , dar mi-am revenit destul de repede.
- Pot sa te ajut cu ceva ? intreba cu dezinteres brunetul din fata mea.
- Pai banuiesc ca ai putea . Stii , as dori sa-mi fac un tatuaj in amintirea prietenei mele . spun cu o voce hotarata.
- Hm ... si la ce simbol te-ai gandit ?
La aceasta intrebarea am scos imaginea cu floare din buzunarul meu si i-am aratat-o. Brunetul parea destul de interesat de acea floare. Ma mai priveste o data si imi spune sa ma asez pe unul din scaune si sa astept cateva minute pana imi face schita. Aprob din cap si iau loc cercetand din nou camera. Se pare ca era destul de aglomerat. Cine ar fi crezut ca e la moda sa-ti faci un tatuaj. Daca as fi stiut as fi venit mai de mult si cu alt scop , desigur! Gandindu-ma incontinu , aud intr-un final vocea brunetului care imi spunea ca schita este gata. Ma apropii sfioasa de el si privesc foaia pe care a desenat. Era atat de superba. Petalele erau cu mici ramnificatii pe margini si in centru era un fel de panglica ce o impodobea. Chiar se pricepe la desen ! I-am spus ca imi place foarte mult iar acesta imi spune ca este gata sa mi-l faca. L-am urmat in cealalata camera , unde se pareau ca mai erau inca doi barbati si o fata care tatuau cateva persoane. Brunetul mi-a spus sa ma asez pe una dintre masute si sa astept pana se pregateste, apoi inainte sa plece a acoperit masa cu acea perdea ce pornea din tavan. Mi-am dat camasa jos , ramanand in sutien si l-am asteptat pe baiat. Peste inca cateva minute acesta da perdeaua la o parte pentru a intra si isi pune pe masa vopselele si acul cu care urma sa lucreze. Ii spun unde vreau sa imi deseneze floarea de cires , adica pe umarul drept , iar acesta incepe treaba. Imi lipeste un fel de foaie ,pe care era imprimat tatuajul ,pe umar si apoi o dezlipeste , in urma sa ramand schita aceea uimitoare. Imi spune ca o sa ma doara putin la inceput ,dar daca am sa vorbesc am sa uit de durere. Baiatul isi pune acul pe pielea mea fina si incepe sa imi faca tatuajul.
- Deci , cum de numesti ? ma intreba el , inca concentrandu-se asupra tatuajului.
- Sakura Haruno. Dar tu ?
- Sasuke Uchiha, incantat ! Daca nu ma insel ai saisprezece ani ,nu ?
- Da…cumde ai stiut ?
- Am banuit dupa aspectul tau . Eu am saptesprezece .
- Cumde lucrezi aici daca ai numai atat ? Eu stiam ca trebuie sa ai minim optsprezece ca sa poti tatua o persoana.
- Pai unchiul meu detine salonul , deci ma angajat vazand ca am talent. Dar tu cumde te-ai gandit sa-ti faci acest tatuaj ?
- Il fac in amintirea prietenei mele, Ino. A murit acum o luna si am simtit nevoia sa fac ceva in amintirea ei. Floarea simbolizeaza porecla cu care ma striga ea :”Floare de cires”. O cunosteam de la gradinita si nu am fost despartite niciodata pana luna trecuta. am spus cu multa tristete in glas.
- Si cum a murit ? ma intreba Sasuke curios.
- Mergeam sa ne intalnim in oras cu cealalta prietena a noastra Hinata. Ea ne astepta la pizzerie , dar chiar cand sa traversam strada un idiot care nu sa uitat pe trecerea de pietoni si conducea cu viteza s-a izbit cu masina in ea. Eu am scapat cu mici zgarieturi insa ea a murit. Am fugit imediat langa ea si am laut-o in brate incercand sa o fac sa ramana treaza insa nu am reusit. In acest timp Hinata care a vazut scena a sunat la salvare si am asteptat sa vina . Dar cand a ajuns a fost prea tarziu. Ino deja era moarta .
Dupa ce am terminat ultimele propozitii am inceput sa plang.Lacrimile imi conturau iar fata. Vazand asta Sasuke s-a oprit din munca si a luat un servetel cu care mi-a sters lacrimile. Mi-a spus sa nu mai plang caci Ino este undeva sus si ma priveste , avand grija de mine. Dupa ce mi-a spus asta i-am zambit gingas ,iar el a terminat tatuajul. Imediat ce mi-a spus "gata" am sarit de pe masa si m-am dus la oglinda unde am privit frumoasa floarea ce se ramnifica pe umarul meu. Rozul era amestecat cu un rosu aprins si dadea contur fiecarei petale iar panglica de un verde destul de inchis isi facea traseu pe langa petale. Tatuajul era uimitor .Imi placea atat de mult. L-am luat in brate pe Sasuke si i-am multumit pentru munca depusa apoi l-am sarutat pe obraz. Acesta imi puse pe umar un bandaj care imi acoperea floarea si imi spuse sa nu-l scot pana maine. Il aprob apoi ma imbrac si iesim din acea cabina, de unde mergem in sala de asteptare. Ii dau banii , apoi plec multumindu-i inca o data. Acum simteam ca nu mai am motiv sa plang atat de mult. Ma simteam mai usurata. Am mers inapoi acasa unde am gasit-o pe Hinata uitandu-se la televizorul cu plasma din sufragerie. Acesta ma intreba unde am fost atata timp si i-am spus tot ce am facut. Parea destul de uimita insa nu mi-a reprosat nimic.
- Si cum arata baiatul ? Ma intreba cu subinteles si razand.
- Pai era dragut. Imi placea de el. Pacat ca nu am sa il mai vad.
- Ce tot vorbesti acolo ? Poti sa mergi la salon si sa-i spui ca ii faci o vizita, sa vezi cum se descurca cu munca.
- Da, as putea ,insa am sa o fac peste doua luni, cand o sa ne intoarcem.
- A ,da am uitat!spuse Hinata, si-si dadu o palma usoara peste frunte. Unchiul a spus ca maine trebuie sa plecam maine ,ca a fim acolo mai devreme decat ceilalti adolescenti si sa ne punem lucrurile in camere. Apoi sa-l ajutam.
Am aprobat-o pe bruneta si am mers in camera mea incepand sa-mi fac bagajele. Maine aveam sa merg in tabara de muzica a unchiului meu. De obicei mergeam acolo toate trei, dar acum avand in vedere circumstantele…
Dupa o ora de impachetat m-am dus in patul meu pufos adormind cu gandul la ziua de maine. Abia astept sa ajung in tabara. Adoram focul de tabara ,unde cantam melodiile pe care le compuneam si cel mai mult imi placea concursul de la sfarsitul taberei cand puteam sa cantam in duete si sa castigam cupa taberei. Ast

fel pierduta in ganduri , am adormit linistita astepand ziua de maine , care se parea ca avea mari surprize pentru mine.

[Shadow.]

E timpul pentru... comentariu.:d

Am citit capitolul 1 şi ghici ce. Mi-a plăcut. Felicitări. Stai bine cu descrierea. De dialog nu pot spune că e briliant dar e draguţ. Naraţiune ai destul de multă cât să fie ok[nu am spus că nu este]. Idea, păi, eu una nu am mai intâlnit-o. Cel puţin nu in ficurile naruto. Ce pot să spun. Pare că te-ai inspirat din L.A.Ink cu capitolul unu, iar pe la sfârşit ceva cu Camp Rock sau Camp Rock 2. Stai liniştită, mi se pare ok si idea imi surâde. Iar la felul in care scri o să fie un fic pe cinste.

Atât am avut de spus.
Să nu renunţi la fic indiferent de comentariile primite şi succes!
AÅŸtept continuarea:D!

[Maria]

I-a s-a vedem ce avem noi pe aici.Vad cumva un nou fic,da vad bine.Deci acuma s-a m-a leg de fic.Ideea este originala nu am mai citit asa ceva pana acuma,Ino s-a moarna chiar mi-a parut rau pe bune stu ca nu prea o suprt pe blonda,dar chiari-mi pare rau pentru ea pe bune.Descriere,naratiune,dialog ai si nu aic grabit actiunea si mia placut cum sau intalnit Sakura si Sasuke pe bune si ideea cu tabara muzicala ori teailuat dupa Camp Rock?Da ca da nu conteaza asam avut si eu o idee la fel ca ata.as ca spor la scris si adu next-ul repede te rog mult.

[Zuzulici]

Hellaw ... Ma atras titlul ficului tau asa ca iata-ma aici dandu-ti un comentariu :D.Deci...Cum au zis si cele de mai sus ideea este originala,nici eu n-am mai citit ceva asemanator..Imi place mult. Ai de toate,adica descriere & naratiune : nu lipseste niciuna, mi se pare interesant cum la intalnit Sakura pe Sasuke si-mi place mult faza cu tatuajul si nu numai,desii imi pare sincer rau de Ino. Dialog: ai,nu e inexistent dar nici in exes. Greseli am vazut vro doua cred dar nu sunt asa grave incat sa fie nevoie de nu stiu ce corectare.Ideea cu tabara muzicala o fi inspirata din Camp Rock dar sincer n-am mai vazut asta in vrun fic asa ca nu prea conteaza de unde ti-a venit ideea.Cam atat... Iti ador ficul si sper sa nu fi fost prea rea... Sunt nerabdatoare asa ca sper sa pui cat de curand nextul . Bye NoW.

[Yun.]

Hellou,
Am citit primul tau capitol si, si nu pot sa spun alt cv decat ciudat de perfect insa ma-m intristat cand am citit ca Ino a murit la inceput ne-ai tinut in suspans nespunandu-ne cum a murit Ino dar pana la urma am aflat.. tragic uite vezi prin asta spun ca e original pana acum nu am intalnit la nici un fic sa fi murit una dintre prietenele Sakurei (adica Ino, Ten Ten*, ori Hinata). Acum naratiunea e foarte , foarte buna acelasi lucru pot sa spun si despre descriere care este din belsug iar dialogul nu este sec. In ceia ce priveste greselile Unchiul a spus ca maine trebuie sa plecam maine -aici ai gresit facand o repetitie care nu prea da bine in rest nu prea am ce comenta.
Ja astept nextul sper sa il postezi cat mai curand ... see ya

[Isa-chan]

Capitolul al II-lea

Sakura’s P.O.V :

Razele calde ale soarelui patrund in camera mea ,trezindu-ma. Imi deschid incet ochii si privesc tavanul alb al incaperii. Deci incepea o noua zi!
Ma ridic usor din patul cu asternuturi rozalii si ma indrept spre fereastra unde dau la o partea jaluzelele ce incercau sa impiedice lumina sa intre in camera. Privesc pe geam unde observ ca ploaia a udat cimentul rece si gradinile blocurilor si caselor. Dupa ce mai studiez putin vremea , merg spre toaleta , unde imi fac un dus rapid. Las apa sa-mi mangaie corpul fin, apoi ies ,imi usuc parul si ma imbrac cu o pereche de blugi albastri si un maieu mov ,mulat pe corp. Ma indrept spre oglinda si imi privesc umarul cu mult interes. Am uitat sa spun ca mi-am dat jos bandajul imediat ce m-am trezit. Deodata aud un ciocanit in usa camerei. Ii spun sa intre si pe usa isi face aparitia Hinata spunandu-mi ca in jumatete de ora trebuie sa luam autobuzul taberei. Ii spun ca am inteles apoi ma intorc din nou spre oglinda si incep sa-mi aranjez parul. Intr-un final hotarasc sa mi-l prind intr-o coada ce-mi trecea cu mult de umeri si imi las doua suvite sa-mi mangaie chipul. Imi iau geanta in care mi-am pus telefonul mobil , mp3-ul si alte lucruri folositoare pentru mine si ies din camera tragand dupa mine geamantanul de culoarea negru cu dungi rosiatice. Il asez in fata usii , langa cel al Hinatei si merg spre bucatarie unde ma astepta pe masa un pahar cu suc de portocale. Privesc ceasul ce indica inca cinsprezece minute pana la venirea autobuzului. Bruneta se apropie de fereastra apoi se retrage si spune sa coboram repede fiindca ne asteapta taxiul. Coboram scarile si ne asezam bagajele in taxi, apoi ii spunem soferului ca dorim sa ne duca aproape de iesirea din oras , unde asteapta autobuzele taberelor. Acesta ne duce imediat , drumul durand doar zece minute . Cand ajungem la destinatie ii dam banii soferului, apoi ne luam geamantanele si mergem spre autozul unde le punem in spatilor destinat bagajelor. Intram in autobuz si cautam un loc pentru amandoua. Intru-un final gasim unul langa geamurile din spate.
- Se pare ca unchiul nu ne-a chemat doar pe noi mai devreme. spune Hinata observand adolescentii din autobuz .
- Cred ca sunt si ei instructorii cabanelor ca si noi. Dar de ce sunt doar cinsprezece? intreb dupa ce ii numar pe fiecare inclusiv pe mine si pe Hinata.
- Buna intrebare! Din cate imi amintesc erau saisprezece cabane… dar lipseste un instructor. Ce planuieste oare, unchiul?intreba Hinata ganditoare.
Intr-un sfarsit las acest amanunt deoparte si ma concentrez spre peisajul naturii. Era atat de frumos! Copacii isi ridicau coroanele spre cer, parca intrecandu-se intre ei , iar florile viu colorate parca alergau pe langa autobuzul ce se grabea sa ajunga in tabara. Sper doar ca de acum sa nu mai ploua si sa fie soare zilnic.
Imi scot telefonul din geanta si privesc ceasul. Indica ora zece si cinsprezece minute. Parca nu-mi vine sa cred ca am mers deja o ora. Mai privesc o data geamul apoi constat ca la doisprezece ar trebui sa fim in tabara. Imi inlocuiesc telefonul mobil cu mp3-ul si incep sa ascult muzica. Imi intorc privirea spre Hinata si observ ca ea citea o carte pentru a nu se plictisi. Cum poate fata sa citeasca? E vacanta pentru numele lui Dumnezeu! Ei bine , nimeni nu se compara cu ea. Ma intreb cum s-ar comporta bruneta daca ar avea un prieten. La acest gand am inceput sa chicotesc. Mi-am intors inapoi privirea spre geam si brusc privirea mi s-a luminat. Am putut observa un gard de lemn ce se intindea de-a lungul unei campii de un verde aprins. Deci am ajuns! Mi-am pus mp3-ul in geanta si m-am uitat la Hina. Aceasta admira si ea locul in care tocmai ajungeam, destul de mirata. Imediat ce autobuzul a oprit fiecare adolescent a coborat uitandu-se uluit de-al lungul gardului ce ne imprejura. De indata ce am coborat si eu si Hinata am ramas placut surprinse. Era atat de diferit fata de anul trecut. In centru se afla o cabana mare si impunatoarea vopsita in maroniu inchis, cred ca este locul unde vom manca. Langa se mai afla inca o cabana aproape la fel de mare dar mult mai mare in lungime, fiind locul unde aveau sa se tina concursurile. Dupa am putut sa vad in imprejurul acestora alte cabane mai mici ce erau numerotate de la unu la saisprezece. Si aici misterul revine iar, de ce sunt numai cinsprezece instructori? Imediat dupa ce am admirat cabanele l-am vazut pe unchiul Shun venind spre noi.
- Ma bucur ca ati putut ajunge. Dupa cum vedeti lucrurile s-au cam schimbat pe aici. Voi veti fi instructorii cabanelor pe care vi le voi prezenta. O sa-i conduceti pe copiii ce vor veni aici maine si le ve-ti prezenta tabara si regulile. Micul-de-jun se va lua la ora opt ,pranzul la ora doisprezece ,iar cina la ora nouasprezece. Acum va rog sa veniti pe rand la mine si sa va alegeti un numar din aceasta cutie. Numarul pe care o sa-l alegi va indica cabana pe care o veti conduce..
Si imediat dupa asta fiecare a mers spre cutie. Hinata a nimerit numarul opt ,iar eu numarul cinsprezece. Ok, dar numarul saisprezece?
- Hm… Unchiule , de ce suntem doar cinsprezece instructori in loc de saisprezece?
- Ei bine ,Sakura , sunteti saisprezece instructori. Cel al cabanei numarul
saisprezece va ajunge aici diseara. Nu a putut veni cu voi din cauza unor mici probleme cu slujba sa.
Imediat ce m-am lamurit m-am dus spre cabana ce aveam sa o conduc. Am pasit inauntru si am vazut trei paturi etajate cu doua locuri .Deci o sa fie sase copii pe care aveam sa ii conduc spre reusita. Privesc mai atent camera si observ vreo patru dulapuri si in dreptul fiecarui pat cate o mica noptiera cu sertare. Merg inainte si deschid o usa de un rosu aprins unde scria: “Instructor”. Pasesc inauntru si raman destul de surprinsa. Aveam un pat mare de doua persoane cu o noptiera in fiecare parte si pe ambele cate o veioza de un roz deschis. Cred ca as fi ras daca ar fi nimerit un baiat camera asta. In fata patului se afla un dulap mare din lemn de cires de culoarea maronie si in dreptul sau o oglinda , in care presimt ca aveam sa ma privesc multa vreme. Incep iar sa rad de una singura si dupa ce imi aranjez bagajele merg spre cabana unde aveam sa mancam.

Sasuke’s P.O.V:

“ Chiar mi-a placut de aceasta rozalie, era destul de draguta. Pacat ca nu am sa o mai vad prea curand.” Imi spun in timp ce-mi pregateam bagajele pentru plecare. Fratele meu mai mare urma sa ma duca cu masina in tabara lui Shun Adachi. Sincer, abia astept sa ajung acolo. Shun mi-a spus ca am sa fiu instructorul cabanei saisprezece. Ma intreb ce copii aveam sa conduc . Nu am mai fost in tabara aceea niciodata desi am vrut sa merg nu am reusit ,mereu intervenea cate ceva. Dar vara asta fa fi altfel! Va fi una dintre cele mai placute, presimt! Ma uit la ceas si vad ca este ora saisprezece. Ii spun lui Itachi ca sunt gata , iar acesta isi ia cheile de la masina si pornim la drum. E atat de plictisitor sa admir privelistea. Mai bine dorm decat sa ma supun chinului astuia.
- Sasuke, tot nu mi-ai spus cumde ai ajuns instructor in tabara lui Shun. Eu stiam ca trebuie sa fi fost acolo in fiecare vara si sa cunosti bine regulile ca sa poti conduce un grup de copii. ma trezi la realitate fratele meu.
- Pai ,Shun m-a sunat si mi-a spus ca ii lipseste un instructor si a spus ca ar fi incantat daca as accepta , mai ales ca ma pricep foarte bine la muzica si pot sa-i invat multe pe copiii din cabana pe care am sa o conduc. Sincer, nu stiu de ce dar nici nu m-am gandit vreo clipa si i-am spus direct ca accept.
- Este de inteles. Mereu ai vrut sa mergi acolo, pacat ca a intervenit de fiecare data cate ceva din cauza parintilor. Sa stii ca imediat ce te las eu am sa plec. Trebuie sa ma intalnesc cu Konan. Dar sa ma suni si sa-mi zici cum te descurci, da?
- Tipic pentru tine! Imediat ce eu plec te duci la iubitica ta! spun asta si-mi dau ochii peste cap.
- Hei, ce vrei?Nu am vazut-o de o luna. A fost plecata si mi-a cerut sa ne vedem! Nu-i vorba ca ma ascund de tine.
Ii spun ca il inteleg, apoi ma scufund din nou in scaun si ma pregatesc sa adorm, dar nu cred ca am inchis bine un ochi ca deja Itachi imi spune ca am ajuns. Imi scot bagajul si ii multumesc fratelui meu ,apoi plec spre cabana saisprezece. Mergeam linistit si admiram privelistea , cand deodata o vad pe ea. Ma ascund repede dupa un copac pentru a nu ma vedea. Nu inteleg de ce am reactionat asa! Mi-ar fi placut sa vorbesc cu ea. Dupa ce vad ca se indeparteaza imi reiau drumul spre cabana. Ma uit atent la cabana din care a ieist si vad ca era numerotata cu numarul cinsprezece .Deci ea este instructor acolo. Intru in cabana si ma duc direct spre camera mea fara ca macar sa privesc ce se afla in jurul meu. Ma trantesc pe patul cu asternuturi albastre si privesc spre geamul ce imi arata un cires. Ma intreb cum o sa fie sa o vorbesc din nou cu ea. Din cate am putut observa acum era ceva mai vesela decat prima data cand am cunoscut-o. Ma ridic din pat si imi asez hainele in dulap apoi imi pun chitara intr-un colt al camerei si merg spre cabana unde aveam sa-i cunosc pe ceilalti instructori. Imediat ce intru inauntru o multime de ochi au inceput sa se holbeze la mine. Oare o fi din cauza faptului ca am intarziat? Eh, nu conteaza. Il vad pe Shun cum vorbeste cu o femeie cu parul roscat care se parea ca era medicul taberei dupa halatul alb pe care il purta. Imediat ce ma vede, Shun imi strange mana si incepe sa ma prezinte celorlati instructori. De indata ce barbatul imi pronunta numele, rozalia isi intoarce privirea spre noi si ma priveste foarte uimita. Nu cred ca se astepta sa ma vada aici. Ma asez la o masa unde stateau un baiat blond si unul saten. Fac cunostiinta cu ei si imi spun ca se numesc Naruto si Shikamaru. Dupa ce terminam de mancat iesim din cabana si pornim spre o mica recunoastere a taberei.
- Deci , Sasuke, ai mai fost vreodata pe aici? Ma intreba Naruto.
- Nu , este prima data cand vin. Shun m-a sunat ieri si m-a intrebat daca vreau sa devin instructor si am acceptat bucuros.
- Frumos tatuaj! Se trezeste si Shukamaru.
- Mersi,simbolizeaza chitara mea!Imi place la nebunie sa cant , la fel cum imi place sa desenez!
- Cine ti la facut?continua satenul.
- Unchiul meu .Lucreaza la un salon de tatuaje si m-a angalajat si pe mine.
- Frumos!spusera impreuna baietii si fluierand.
- Hei, Naruto, crezi ca Gaara o sa puna mana pe Saku, anul asta?intreba Shikamaru.
- Putin probabil!Nu ai vazut ca mereu il refuza?Dupa parerea mea ii place de altcineva. I-ai vazut noul tatuaj?Trebuie sa o intreb cine i la facut caci e un geniu!Vreu sa-mi fac si eu!
- Eu i l-am facut! spun fara sa gandesc.
- Tu? intrebara baietii.
- Da... A venit la salon ieri si mi-a spus ca doreste ceva in amintirea prietenei ei, Ino.
- Da… Imi amintesc de ea.Ne intelegeam bine. Sakura,Hinata si Ino nu se desparteau niciodata. Erau ca si surorile. Desi numai Sakura este nepoata lui Shun si Hina si Ino ii spuneau unchiule .imi spune blondul.
- Ce ziceti sa mergem in cabane?Maine ne asteapta o zi lunga..ne propuse Shikamaru.
Eu si Naruto suntem de acord si ne indreptam fiecare spre cabana noastra. Naruto a intrat in cabana numarul sapte, iar Shikamaru in cabana unsprezece. Ma duc si eu spre cabana mea si incerc sa adorm insa nu prea reusesc, asa ca…



Letty: Ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ti-a placut ceea ce am scris.La inceput am fost destul de speriata ca scriu ingrozitor si ca nu am evoluat deloc intr-un an ,dar acum ca mi-ai spus ca m-am descurcat ,m-am linistit.Stai calma, nu am de gand sa renunt la acest fic.
Lenalee: Iti multumesc pentru comentariu si da.M-am inspirat din Camp Rock.Ma bucur ca stau bine cu descrierea,ea ma ingrijora cel mai tare.Sper sa-ti placa nextul.
Zuzulici:Stai linistita nu ai fost deloc rea.Sincer am inceput sa ma obisnuiesc cu comentariile rele fiindca stiu ca datorita lor imi dezvolt modul de a scrie.Ma bucur ca iti place ideea.
ჯŁεttεჯ: Da ,se pare ca am omis acea repetitie,dar ma bucur ca doar aceea e greseala.Ma bucur ca iti place.

[Shadow.]

1. Dupa ce ca de la ora 11:05 ai spus ca incepi capitolul am stat ca pe ace, la 11:46 ai spus ca intr-o ora termini, dupa ti-au mai trebuit 10 minute, dupa inca 20, dupa ai mai spus ca mai vrei 10 dar s-au dovedit 20, am mai stat 30 de minute ca sa corectezi acum ma lasi in suspans? Măi, e frumos? Reao[nu suna prea bine]:))

Anyway, mi-a placut capitolul. Ca el s-a ascuns cand a vazuto:)) Hai mai. Asta a fost tare. Chiar mi-a placut felul de a descrie atat gandurile, cat si starile, sentimentele si fiecare miscare facuta. Cu dialogul stai ok, iar naratiunea imi place. Ai si e chiar frumoasa. Se vede ca ai evoluat mult de la primul fic pe care l-ai scris. Mai observ o usoara evolutie intre capitolul 1 si 2, aproape neobservabila, dar e.

Intr-un cuvant, PLACUT! E unul din ficurile pe care imi place sa le citesc. Are tot ce ii trebuie in cantitati care nu lasa de dorit.

Cred ca sti deja ca astept continuarea cu nerabdare, nu?

[~Ade~]

Buna!

Ti-am citit amabele capitole si m-am decis sa iti las un comm(de obicei nu prea las comm-uri fiindca imi sunt sterse....din ce motiv nu stiu.. fiindca am avut grija sa nu fac Spam...sper ca acest comm sa nu fie sters).Dar revenind la ficul tau:D...inca de la inceput m-a atras titlul..care mi se pare foarte interesant,ideea este chiar originala nu am mai citit ceva asemanator pana acum, dar imi place foarte mult(chiar daca partea cu Ino e ceva mai trista).Naratiunea,dialogul si descrierea sunt la locul lor imbinandu-se perfect.
Ce mai pot spune:-?...sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare intre Sasuke si Sakura dar si intre celelalte personaje.
Sper sa pui cat mai curand next-ul;;).Mult succes in continuare!>:D<...Pa-pa!

[Isa-chan]

Capitolul al-III-lea


Sasuke’s P.O.V:

Vazand ca nu pot inchide nici un ochi ,desi eram atat de obosit am decis sa merg la lacul de langa tabara si sa incerc sa scriu un nou cantec. Da, nu cred ca ar strica o melodie noua pentru mica mea colectia muzicala. Ma ridic in capul oaselor si de abia acum imi privesc camera cum trebuie. Patul era de doua persoane cu o noptiera in partea dreapta pe care se afla o veioza albastra. In fata acestuia se afla o oglinda , iar langa aceasta era un fotoliu de culoarea scoartei copacilor. Langa usa se afla un dulap destul de spatios cu oglinzi micute pentru infrumusetarea lui. Pe jos era parchet din mahon, am presupus, iar peste acesta se afla un covor pufos ,maroniu. Ma duc si imi iau chitara apoi ies din cabana destul de prudent pentru a nu da de cineva. Nu de alta, dar nu am chef de explicatii! Cand ajunga aproape de lac o iau la dreapta si urc niste scari de lemn ce ma conduceau spre o platforma , unde se aflau cateva scaune , un balansoar si un micut leagan ce era legat de un cires batrand. Sunt cam multi ciresi in tabara ,dar inteleg de ce. Shun ia plantat pentru Sakura, daca pot sa spun asa . Ma asez in balansoar si privesc lacul. Albastru cel colora era unul pur . Pe marginea acestuia erau copaci , printre care o salcie ce-si apleca ramurile spre apa ,pentru a se racori . Cerul era inca albastru , dar cu tente de violet si rosu . Apusul soarelui era uimitor , iar razele acestuia mangaiau norii ce incercau sa-si faca loc pentru a ajunge la el . Ma plec peste chitara si incep sa-mi plimb degetele peste corzile acesteia. Le atingeam usor ,provacand diferite sunete melodice. Eram atat de absorbit de noua melodie ce doream sa o scriu. Dar nu imi trecea nimic prin minte. Hm...cum ar suna: “De fiecare data cand ma gandesc la tine…” Nu, nu prea siropos! Dar asta: “ Inima imi e plecata de langa suflet…” ? Nu, cred ca am inebunit! Nu vreau ceva de dragoste dar de ce asta imi iese pe gura? Cred ca am sa merg la un control , caci se pare ca nu mai am control asupra muschilor din corp si asupra propriului creier…
- De ce imi e atat de greu sa scriu un cantec afurisit?! intreb cu voce tare sperand ca cineva sa-mi raspunda. Apoi aud un raset usor venit dinspre scari. Ma ridic incet pentru a nu face zgomot , apoi ma indrept spre scari unde o vad pe Sakura. Statea sprijinita de balustrada scarilor la umbra unui copac si ma privea amuzata.
- Ai ramas in pana de idei? ma intreba ea cu o voce jucausa.
- Cam asa ceva… spun putin stanjenit de situatie in care ma aflam. Sper doar ca nu ma crede nebun ca vorbesc de unul singur.
Rozalia trece usor pe langa mine lasand in urma sa un parfum de flori , ametindu-ma. Imi scutur capul si o privesc cum se ducea spre balustrada terasei si priveste apusul. Ma duc langa ea si ma asez cu spatele la soarele ce apunea si ma sprinjin in coate.
- Observ ca iti place sa admiri natura. constat uitandu-ma pe furis la chipul ei.
- Da…Veneam aici in fiecare seara cand stateam in tabara. Toate trei…spuse Sakura oftand din toti rinichii.
Nu mai spun nimic si ma duc iar la chitara mea si incercand sa ma concentrez ,insa degeaba. O aveam in fata pe ea , cea care imi atragea toata atentie posibila. Nu inteleg de ce sunt atat de fermecat de Sakura. Nu e cu nimic deosebita de celelalte fete cu care am iesit pana acum. Sau are si nu mi-am dat eu seama? O privesc din cap pana in picioare incerc sa-i gasesc vreun defect , dar culmea, nu gasesc nimic! Atunci, daca nu are vreun defect fizic…Trebuie sa aiba unul moral ,nu? Oh, frate! De ce incerc sa-i gasesc un defect? Nu am nici o treaba cu ea si totusi…simt ca ma atrage ceva anume la persoana ei. Ceva ce nu am simtit pana acum pentru vreo fata sau alta persoana. Imi intorc privirea incercand sa ignor sentimentul , dar degeaba. Incep sa aud pasii ei cum se plimba alene pe terasa si deodata simt cum se aseaza langa mine. Minunat, si mai mult de suportat! Ma priveste suspect si apoi isi intoarce privirea spre lac . Ma priveste din nou si ii aud vocea suava cum imi sopteste :
- Poti sa mi-o dai umpic?
O privesc putin uimit apoi ii dau chitara mea . Se uita discret la mine si incepe sa se plimba cu degetele ei peste corzile chitarii farmand sunete divine si incepand sa fredoneze unor niste versuri ce pareau compuse de ea .
- “It’s like , He doesn’t hear a word I say
His min dis somewhere far, away
And I don’t know how to get there
And It’s like
All He what’s it to chill out”
Apoi fara sa ma gandesc am inceput sa rostesc cuvintele pe care inima mi le ghida :
- „ She’s way too serious
She’s always in a rush”
- „You make me wanna pull all for my , hair aut…”
Apoi brusc amandoi ne-am oprit. Nu mi-am dat seama de ce pana nu mi-am laut ochii de la Sakura si am vazut un baiat roscat care se afla in fata noastra. Ii zambea smecher rozaliei ca si cum astepta sa faca asta de ani de zile. M-am ridicat si am ajuns la acelasi nivel cu el privindu-ne in ochi. Culoarea lor era de un verde sters, spre deosebire de ochii Sakurei, care straluceau in lumina. S-a ridicat si ea lasandu-mi chitara pe balansoar si uitandu-se cu sila la baiatul din fata mea.
- Care ti-e problema , Gaara? il intreba rozalia.
- Te cautam. Vroiam sa vorbesc ceva important cu tine.
- Ei bine, daca e vorba despre o intalnire poti sa-ti iei picioarele si sa dispari ca nu am de gand sa ies cu tine nicaieri! spuse ea taios.
- Nu este vorba de asta! Te cauta unchiul tau , si m-a trimis pe mine sa-ti spun sa mergi la el in cabana pentru a vorbi .
Eu il privesc suspicios apoi ma uit la Sakura. Aceasta ii analiza cateva secunde expresia fetei pentru a vedea daca o minte apoi imi spuse ca ne vedem maine si pleca cu Gaara. Imediat ce dispare , ma trantesc in balansor si incep sa admir cerul. Ce superb canta…Si ce versuri a compus…. Si cel mai surprinzator, am inceput sa cant cu ea fara sa ma gandesc la ceea ce spun. Ce imi face aceasta fata?
Luna deja isi luase locul pe cerul instelat zambindu-mi fugar. Stelele stralucitoare o inconjurau parca aducandu-i laude stapanei lor. Imi iau chitara si cobor incet scarile lasand in urma mea acel mirific peisaj. Oare m-am indragostit?


Sakura’s P.O.V:

Doamne, daca mai merg mult langa ipocritul asta o sa-mi vina rau de-a binelea. A trebuit sa vina el si sa strice momentul! Vocea mea si cea a lui Sasuke se potriveau de minune. Si versurile care le-a spus… Nu faceau parte din ceva cunoscut. Mia mult ca sigur le-a inventat pe loc. I-as propune sa cantam impreuna la concurs, dar cred ca ma va refuza. Pierduta astfel in amintirile cu Sasuke , m-am trezit la realitate in clipa in care am simtit mana roscatului dupa gatul meu. I-am dat-o la o parte si i-am spus sa-si tina mainile legate in catuse daca nu si le poate controla si am luat-o inainte. Vazand ca el grabeste pasul m-am intors suspicios cu fata spre el.
- Pentru ce ma urmaresti? Ti-ai terminat treaba , asa ca dute si ascunde-te sub patura si roagate la Dumnezeu sa nu vina fantoma taberei sa-ti ia sufletul! tip la el si grabesc pasul spre cabana unchiului. Ma uitam din cand in cand peste umar de teama sa nu ma urmareasca idiotul ala , insa se pare ca imi era frica degeaba, el plecase de mult timp. Ajung in fata cabanei si urc treptele fara sa fac zgomot. Apas usor clanta si intru intr-un hol micut. Unchiul meu iese dintr-o camera si ma intampina luandu-ma in barte. Il iau si eu la randul meu si ii zambesc dulce. Ma duc dupa el intr-o incapere ce semana cu o sufragerie si ma asez tacuta pe canapea.
- Stii ca nu-mi place sa-l trimiti pe Gaara dupa mine, ti-am mai spus asta de o gramada de ori! ii spun revoltata.
- Stiu , scumpo! Dar el a fost singurul pe care l-am gasit in acel moment… Dar totusi unde erai?
- Pe terasa de langa lac… Cantam cu Sasuke. spun destul de sfioasa.
Unchiul meu ma priveste sceptic apoi isi ridica o spranceana si zambeste smecher.
- Si ia zi, intalnire ceva?ma intreba el razand.
Iau perna de langa mine si i-o arunc in fata spanandu-i sa termine , apoi incep si eu sa rad.
- As vrea eu! zic oftand si trantidu-ma pe canapea cu perna in brate.
- Am vorbit cu parintii tai la telefon acum o ora. Au spus ca te saluta si ca spera sa castigi concursul impreuna cu elevii din cabana ta.
- Da … Si eu mi-as dori, dar ma cam indoiesc. Unchiule, stii… Cand am cantat cu Sasuke m-am simtit atat de bine. Adica simteam ca mi-am gasit locul.
- L-ai auzit cantand , nu-i asa? ma intreba unchiul zambindu-mi.
- Da… Si versurile…Le inventeaza atat de repede. Eu am nevoie de ore bune pentru a scrie un cantec.
- Este micul lui talent! spuse iarasi unchiul. Apropo , imi place tatuajul!Cine ti la facut?
- Sasuke…Mi la facut ieri.
- De asta sunteti asa de apropiati ,va cunosteti de ieri! rase unchiul de mine.
Imi venea sa-i spun sa termine, dar as fi fost nepoliticoasa asa ca m-am multumit sa ma stramb.
Dupa inca o ora in care am vorbit cu el , am decis sa plec spre cabana mea, in fond maine avea sa fie o zi lunga. Va trebui sa le prezint copiilor regulile si tabara. Uf, imi amintesc acum un an cum imi doream sa devin instructor iar acum ca mi sa implinit visul parca imi doresc sa-l retrag. Maine am sa-i fac si o vizita Hinatei si am sa vorbesc putin cu Ten Ten si Temari. Astazi de abia am apucat sa le salut prin toata harmalaia. Mergeam si admiram cerul instelat gandindu-ma daca Sasuke mai este pe terasa. As cam vrea sa verific ,dar mai bine o las balta. Am sa pot sa-i vorbesc maine. Nu inteleg de ce ,dar ma simt atat de linistita cand este el langa mine , iar atunci cand il privesc in ochi…nu stiu excat ce simt…Este ca si cum as fi protejata de ceva foarte puternic . Oare el ma iubeste? Nici macar nu stiu daca eu tin la el…Tot ce stiu este ca imi place compania lui, imi place sa-i aud glasul, sa cant alaturi de el…Cand ajung la cabana intru si ma trantesc direct in pat unde ma scufund intr-un somn adanc plin de vise care il includeau bine inteles si pe brunetul care ma facea atat de confuza.



Nextul este deja facut, dar daca il vreti postat imi trebuie trei comentarii.Sper sa va placa ce am scris acum. Bye.

[Yun.]

I'm fisrt muahaha>:)...
Nu stiu ce sa spun este un capitol suberb ador cum descri tu sentimentele personajelor parca ma face sa ma simnt eu in pielea lor, asa.. sa trecem mai departe (i'm just dreaming 8->)...ador faptul cum reusesti sa ti in balans toate criteriile unei povestiri adica vreau sa spun ca descrierea este foarte buna (exagerat de buna)... naratiunea sta bine nu e fugarita de nimeni... doar ca ai mai avut usor scapari la greseli de taste dar nu erau prea serioase ca sa spun asa... iar vaza cu 3 comentari am auzit-o destul de des daca iti iese ficul bine stai calma ca vei primi si comentari fara sa mentionezi ca vrei ...( cel putin eu am sa incerc sa iti dau la fiecare capitol data trecuta nu am reusit sa iti dau pt ca nu am intrat pe zup mai exact pe net X() Ja astept nextul gambate >:D<.