Vise amutite.

[Icsdeee.]

ok, am muulte oneshot-uri, dar acesta mi s-a parut mai reusit asa ca o sa-l postez:

Si stau, neanimata, in mijlocul unei sosele. Ce sfarsit tragic, nu? Si totusi, imi amintesc acel miros de rece sec, acel miros incomfundabil de enervant. Privesc injur. Ce vad? Aceeasi banca pe care am stat noi doi, de pe care rasete se desprind prin timp. Apoi privesc din nou. De ce pasii mei rup sunete inexistente incercand sa isi croiasca cale? Un drum, un secret dainuit, un secret pe viata si pe moarte, desprins din filmele copilariei atat de dulci incearca sa-mi sufle vorbe lungi insirate in fraze scurte si fara de inteles pentru mine. Apoi vad doua litere, care mi-amintesc de tot. Oare n-au disparut odata cu amintirile noastre, cu existenta sovainda a sufletelor ce spera la un viitor impreuna? Si doua initiale ma fac sa sper, sa-mi anim fanteziile pierdute odinioara, printre vise innocente.
Cum ca pasii tai se aud incetosat, invalundu-mi auzul, apoi parfumul tau te da de gol. Un zambet innocent imi aparea pe chip, asa cum mereu o facea. Atingerile tale ireale imi provoaca fiori. Stai. Oare chiar esti tu? Iti privesc chipul. Un chip cuprins de maturitate, un chip cu atatea amintiri pe care ai putea sa le citesti, iti trebuie doar acordul. Buzele noastre s-au unit in alt dans nebun. Acum pot spune ca nu visez. Si ma iei in brate, ma alini, te asiguri ca voi ramane acolo, pentru eternitate. Ne asezam pe banca, aceeasi banca. Iei ceva ce pare a fi o bagheta magica in mainile unui vrajitor priceput, si incepi sa sculptezi cuvinte ce-mi incanta ochii. Doua litere, un inceput, un juramant etern, un vis ce a devenit realitate.
Si ma trezesc, dinnou singura, pe banca. Pe banca aceea, unde ai jurat ca ma vei iubi. Alte ecouri neincetate imi umbla prin minte. Unde sunt? Ce s-a intamplat? A, da. Am visat dinnou…

sper sa va placa:) comentarii sincere, si critici. zbai>:D<

[Abbeh.]

Helău. ;3
Parcă ştiam c-aşa se va întâmpla [aşa se întâmplă mereu în realitate, nu? :))]. Mi-a plăcut, într-o oarecare măsură, că ai fost realistă şi că nu ai încheiat lucrarea cu un "happy ending" clişeic.
Am văzut destul greşeli de tastare şi de/sau exprimare, ca "incomfundabil", you know, e "inconfundabil". Despre idee n-aş putea spune prea multe, am impresia c-ai exprimat în cuvinte "un micuţ capitol" pe care-l trăim cu toţii la un moment dat; totuşi te puteai exprima mai bine de atât. Pe alocuri descrierea ta mi-a părut infantilă, poate chiar seacă.
Dacă vrei să-ţi dezvolţi vocabularul şi modul de a scrie, te-aş sfătui să citeşti mai mult şi să fii mai atentă la exprimare. [:
Aştept şi alte lucrări. Baftă! >:D<