Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Vampire Blood!

#31
o sa te bat pana o sa iti zboare toti fulgi. m-am milogit de tine sa faci capitolul asta crd ca 3 zile>.<
Eu nu am vz greseli... oricum nik nu am stat sa imi benoclez ochii acolo sa caut...oricum nu ai :-j
aja deci...dialogul foarte bun si delok se...
descrierea mi se pare pur si simplu superba
Leon de cand esti u aja rau? O sa vin si o sa iti rup gatul>.< :die:
so...:bye: bye...ca nush ca se mai scriu...dak ma mai milogesc de u si la capitolul 11 trebuie sa primesc deja un premiu:))
[Imagine: 2m2b9sn.gif]
*Sebastian Michaelis*

Black Butler

[Imagine: bj7bc6.jpg] [Imagine: a4n0w2.jpg] [Imagine: s3oiv5.jpg]
[Imagine: 168impv.gif]

...A Demon*...And A Butler



#32
Deci, am ajuns ?i eu pe aici, �ntr-un final. Iart?-mi �nt�rzierea [ damn, I-m not first :]] ] Anyway, mi-a pl?cut cpaitolul din mai multe motive, dar asta o s? spun la sf�r?itul comentariului. �ntre timp....

Gre?eli
fara sa scoata nici cel mai mic sunet --> nu pot zice c? este incorect spus, ci mai degrab? c? nu �mi place cum arat?, sun? [ or whatev?r ] . �n primul r�nd cred c? puteai schimba la ' s? scoat? ' , ' f?r? a scoate ' nici cel mai mic sunet, cred c? a?a suna ceva mai oK.
corpurilor lor -- acel ' lor ' l�ng? un alt ' lor ' , nu sun? deloc bine. Ne �ncurc?m atunci c�nd citim ?i nu ?tiu c�t de corect este. Puteai spune corpurilor acestora, sau a?a ceva. Apoi cum urma :
* deranja acea liniste sufocanta *, ' corpurilor acestora deranja lini?tea sufocant?, dac? te-ai �ncurca �n 'acestora' aproape de 'acea' . I mean, cu acel 'lor' reptat nu sun? bine : -s.
hotar --> eu ?tiu c? 'r' este consoan? ?i c? se cite?te 'r�' dar nu este... deci, acel '�' trebuie scris. -> hot?r�. [ a?a e mai bine ] .
groja - �n loc de 'i' ai pus 'o' , deci modific? [ grija ] .
daca compara --> c? -co , cum sun? asta la tine? Sincer , la mine nu sun? deloc bine c? ?i co, dar f?r? ?i �ntre ele. Whatev?r, nu �mi place cum sun?. Deci puteai spune ' dac? ar compara ' sau a?a ceva, adic? nu ar mai fi at�t de ... [ nu �mi vine un cuv�nt potrivit �n minte ] ... hmm, nepotrivit [ ?sta e ] .
[ ... ] nu prea populata�cu nistea casute [....] --> acele ' ... ' nu au ce c?uta acolo ... Adic?, nu ?tiu ce ai vrut s? eviden?iezi prin ele, nu sunt prea bine plasate a?a c? ar fi mai bine f?r? ele [ nu prea populat?, cu ni?te c?su?e ] . A?a ?i e ' ni?te ' nu ' ni?tea'.
erai --> aici era ' erau ' , �n fine ai �nlocuit 'i' cu 'u', gre?eal? de tastare.
bratare --> br??ar?. Iar , gre?eal? de tastare [ creeeeeeeed ] adic?, ai �nlocuit 'e' cu ' a' [ ? ] .
ca la mai --> aici ' la ' se scria dezlegat [ l- a ] pentru c?... eh nu este o prepozi?ie, ca s? zic a?a. Nu indic? locul ci .. Eh, cred c? �n?elegi ce vreau s? zic [ damn nu �mi g?sesc cuvintele ] . �n fine, era dezlegat.
nu si dadea -- > aici... este eronat. Cum adic?? nu ?i ? Puteai spune ' nu-?i' [ cu liniu?a de cratim? ] sau ' nu �?i' f?r? s? �nlocui ' � ' cu acea cratim?. �n fine, presupun c? tot gre?eal? de tastare este.
altfel de vei rataci --> de vei? Nu nu, era 'te vei '.

�n afar? de gre?elile de exprimare ?i gre?elile de tastare, pe care le-am men?ionat mai sus, mai am ceva de zis.... Adic?, m-ai cam derutat ?i �n acest capitol. Ai folosit de prea multe ori ' adolescenta, b?iatul, Kimm , Leon ' [ etc , �n?elegi tu ce vreau s? zic ] . Faza este c? �n unele locuri mergea ?i f?r? acestea , ai �nc?rcat atmosfera ?i ai �ncurcat-o, totodat?. Cred c? sim?i nevoia s? men?ionez de fiecare dat? acel ' X ' c�nd nu este mereu nevoie, asta se corecteaz? de la sine, prin scris. Dac? te ajut? mai po?i citi odat? , dup? ce postezi capitolul urm?tor [ ceea ce vreau s? spun este s? �?i cite?te capitolul precedent dup? ce l-ai postat pe cel ce urma ,sau scris ] . �n fine, nu ?tiu ce s? fac �n leg?tur? cu asta, dar cert este c? trebuie s? �?i rectifici... Nu este vorba doar de personaje, tu te-ai axat doar pe asta. Trebuie s? ai grij? s? iei �n valoare ?i ac?iunea [ ceea ce se �nt�mpl? ] ca s? te po?i debran?a de personaje ?i s?... fie spa?iul apoi ' oamenii' [ cum este ?i �n natur? ] .

P?rere asupra capitolului
Daaaa! Gosh [ Ga? : > ] c�t de fain a fost. Atitudinea rece a lui Leon a fost at�t de pl?cut?, adic? adoram cum se impacienta micu?a muritoare. Parc? ar fi fost un mielu?el dus la t?iere, dar v?d c? dragul nostru vampir are de g�nd s? o duc? �napoi acas?, nu s? o lase aici prad?. Hmmmph : > Asta este tare, de abia a?tept s? v?d cum o s? o protejeze. S-a descurcat p�n? acum. Nu ?tiu ce nu �i place lui Kimm la el... Adic?, arat? bestial [ zic asta din descriere, c? poza este ?i ea la r�ndul ei mega - tare ] . Ce nu i-ar pl?cea? Ochii ro?i sunt fabulo?i, p?rul de asemenea... Are gusturi ciudate ?i fata asta :]] ce e mai hot dec�t un vampir? ?i mai ales c�nd arat? a?a? [ bine, nu r?spunde ] .
M?h, nu am ce s? zic, capitolul mi-a pl?cut fooooooooooarte tare, �n ciuda gre?elilor men?ionate, ?tii c? astea nu �mi schimb� p?rerea asupra ficului . Enfin, succes ?i �n urm�torul capitol ?i de abia a?tept s? v?d ce ne rezeri.

Citat favorit din acest chapter
Citat:- Gata Raul, cred ca i-ai pus destule intrebari
Am adorat, mi l-am imaginat pe Leon spun�nd asta ?i... wow, habar nu ai cum m-am sim?it eu, ca cititoare. Ai eviden?ia at�t de bine prin ni?te cuvinte. A fost fabulos, practic asta a fost partea mea preferat? din capitol <333.

#33
Capitolul 11: Durere - partea I

Cei doi ajunsesera la usa, toate perechile de ochii erau atintite asupra lor. Deschisera usa si intrara, in fata lor se afla un birou mare cafeniu, cu un scaun negru de piele pe care statea un barbat cam de vreo 30 de ani, cu parul argintiu si cu niste ochi de un albastru marin. In stanga, lipita de un perete, se afla o canapea de aceasi culoare ca si scaunul.
Leon facu o plecaciune in semn de respect, asteptand ca barbatul sa spuna ceva. Dar ochii albastri o priveau doar pe Kimm, studiind-o dar nearatand deloc impresionat. Parea ca stie sa-si controleze emotiile,gandurile si expresile astfel incat cel din fata lui sa astepte reactia acestuia cu rasuflarea taiata.
- Domnule Daniel, imi cer scuze pentru lunga mea absenta de la castel. Spuse Leon facand inca o plecaciune.
Daniel se ridica de pe scaun indreptandu-se spre Leon, ajuns langa el incepu sa-i mangaie fata. Kimm privea cu uimire scena nestiind ce sa faca sau sa spuna. Cu o miscare mult prea rapida Leon fu arucat cu putere inspre perete, impactul viguros cree o gaura aratand forta cu care fusese vampirul aruncat. Leon cazu neputincios pe jos, tusind sange si implorand ceva ce probabil numai el stia.
- Dupa ce lipsesti 2 luni de la castel doar ca sa umbli cu o muritoare in loc sa o ucizi, mai poti sa vi la mine cu scuze de genu' asta? spuse barbatul lovindu-l cu piciorul in burta facandu-l pe Leon sa urle de durere.
Kimm privea incapabila sa se miste, uitandu-se cum Daniel il ia pe brunet de par lovindu-l de perete si infingandu-i un cutit in stomac, urmand si altele.
Leon cazu jos continuand sa implore, barbatul se intoarse catre adolescenta care nici un pas in spate nu facu si Daniel o lua de gat, ridicand-o la aceasi inaltime cu el pentru a o privi. Adolescenta incerca sa se elibereze, dar cu cat incerca mai mult cu atat strasoarea devenea si mai puternica.
- Stai cuminte fetito, nu te voi omori. Dar nu te gandi ca acest lucru se datoreaza faptului ca imi esti draga, te-as putea ucide fara cel mai mic efort, dar nu o voi face si asta din cauza lui. Arata spre vampirul ce statea intins pe jos. Dar ar fi bine sa-ti iei talpasita pana vorbesc eu cu Leon. Continua vampirul nervos.
Daniel ii dadu drumul iar fata incerca sa-si faca respirata cat mai regulata. Fara sa mai faca ceva se intoarse catre usa, acolo unde o fata cu parul argintiu si imbracata cu o rochie alb cu albastru il privea pe vampirul ce statea pe jos plin de sange.
- Monik, gasestei acestei fiinte o camera si stai cu ea pana vine Leon.
- Da, domnule! spuse fata intorcandu-si privirea spre el zambind.
Monik o lua pe Kimm de mana si iesira, in cateva secunde roscata se trezi intr-o camera frumoasa si prima camera mobilata vazuta pana acum. Kimm epuizata se aseza pe pat hotarata sa doarma.
In biroul lui Daniel, brunetul era inca pe jos plin de sange. Argintiul il privea fara nici un pic de mila, amintindu-si de ziua cand l-a gasit aproape mort la intrarea in oras. Ii darui din sangele lui doar ca sa-l salveze si de atunci devenisera foarte apropiati. Nimeni din castel nu stia cu adevarat ce era intre cei doi astfel se gaseau tot felul de povesti care se imprastiau foarte repede.
Vampirul rasufland dispretuitor il lua pe Leon de jos si-l puse pe canapea, apoi incepu sa-i ingrijeasca ranile. In timp ce ii stergea sangele de pe burta isi aminti de o promisiune facuta cu el insusi. Imediat il cuprinse o stare de tristete si dezamagire, mainile lui ingrijeau ranile cu blandete, era ca un fulg ce dorea sa aduca numai alinare in calea lui.
- Cat de mult imi doresc ca toate acestea sa nu se fi intamplat, ca tu, micul meu Leon, sa nu fi intalnit niciodata acea fiinta ci sa traiesti alaturi de mine asa cum ai trait mereu, doar tu si eu, un fel de tata si fiu. Tu sa continui sa conduci acest castel atat de sigur pe tine, atat de indiferent de vorbele celorlalti. Niciodata nu ai fost prea interesat de ce se intampla in jurul tau, faceai mereu ce ti se spune fara sa intrebi nimic.
Vampirul se opri si se intoarse brusc catre usa, ca si cum ar fi auzit pe cineva intrand dar se linisti vazand ca gresise. Se intoarse catre Leon si continua.
- Te-ai schimbat mult de cand te-am intalnit, practic am schimbat personalitatile fara sa ne dam seama. Cand am vorbit pentru prima data, cand te-ai trezit si glasul tau a inceput sa se auda prin toata incaperea atat de panicat, m-am atasat din prima de tine. Atunci cand ti-am spus ce ai devenit si cum va fi viata ta de acum in colo, ai zambit. Nu mi-am dat seama daca acela era un zambet de fericire sau de amaraciune si de acea nici nu am incercat sa te consolez. Imediat ce ti-ai mai revenit ai devenit mana mea dreapta, erai atat de fericit sa-mi fi alaturi, sa te antrenezi cu mine si sa ne hranim impreuna, desi pentru mine nu erai decat o jucarie. E adevarat, nu m-am atasat de tine pentru ca imi erai drag ci pentru ca am vazut o naivitate in tine, ceva ce in ceilalti vampiri din acest castel nu existase niciodata. Imi amintesc cum erau zilele petrecute impreuna, te purtai ca un mielusel. Atat de sensibil de parca cea mai mica atingere te-ar fi distrus, atat de timid, iti era asa de greu sa comunici cu mine incat uneori trebuia sa banuiesc ce anume voiai sa spui. Iar eu, ma purtam foarte dur, vazandu-te atat de fragil in fata mea mi-am dat seama ca pot face orice din tine. Sa te trimit sa-mi aduci victime, in loc sa umblu eu dupa ele, erai cel mai perfect scalv.
Daniel scoase un oftat indelung mahnit, parca vrand sa dea timpul inapoi.
- Cu timpul, toate acestea s-au schimbat, ai devenit respingator cu mine, mereu ma evitai, cand mai apucam sa vorbim, privirea ta era rece si distanta,ca si cum m-ai ucide din priviri. Incepusei sa comunici mai mult cu ceilalti, desi ei nu ti-au impartasit niciodata sentimentul, inca te mai urau pentru ca te favorizam. Singurul care te-a acceptat a fost Raul, dupa aceea, tot timpul ti-l petreceai alaturi de el, iar personalitatea ti se transforma pe noapte ce trecea. Pana cand, intr-o seara, devenisei de nerecunoscut. Ai venit la mine zambind, dar nu erai singur, Raul te insotea asa cum facuse de cand v-ati vorbit prima oara, el oprindu-se cuminte langa usa. La inceput am crezut ca ti-ai revenit, ca redevenisei acel Leon sfios, dar lucrurile nu erau chiar asa. Te-ai asezat pe scaun dar fara sa-ti inlaturi acel zambet care defapt era unul triunfator, diabolic, spunand ca vei trai pe cont propriu si ca nu vei mai locui cu mine, dar nu vei renunta la postul care ti-l dadusem, acela de a supraveghea castelul si pe cei aflati in el. Nu imi amintesc foarte bine ce s-a mai intamplat dupa aceea... vag imi amintesc ca am avut impresia ca imi ascundeai ceva, dar nu asta e important ci ca o singuratate imposibil de descris m-a cuprins cu ghearele ei nedorind sa-mi dea drumul imediat ce ai parasit incaperea. Iar restul noptilor, au decurs asa cum spusesei, pana cand ai inceput sa nu mai vi la castel si asta datorita acelei muritoare. Totul se daduse peste cap aici, toti au crezut, dintr-o informatie total gresita, ca eu iti voi da lucrul care ma tine in acest castel, ca iti voi da conducerea suprema si ca te-am trimis intr-o calatorie pentru a invata mai multe si pentru a fi mult mai pregatit. Nu stiu sigur ce anume se intampla cu ei dar stiu ca acum te urasc mai mult decat au facut-o de cand ai venit in acest castel.
Facu o pauza, parca incercand sa linisteasca ceva din el, dupa care continua.
- Nu ti-am spus aceste lucruri care sunt absolut sigur ca le sti si tu doar pentru ca sa le auzi si de la mine, ti le-am spus ca sa sti ca imi pare rau pentru tot, vreau doar sa ma ierti si sa revina totul asa cum a fost inainte. Poti sa fi sigur ca nu mai am acea gandire din trecut si de aceea am spus la inceput cuvintele "tata si fiu". Ti-am aflat adevarata valoare si...vreau doar sa te intorci la mine.
Vampirul fu cuprin de o tristete cumplita, lasa capul in jos incercat sa stapaneasca urletul ce se nascuse in el. Nu stia daca Leon il auzise, dar el tot simtise nevoia sa le spuna. Se putea observa cu usurinta cat de mult se schimbase si adevarul cu care spusese acele cuvinte. Il durea, il durea intradevar cand se gandea la comportamentul lui din trecut cu Leon si voia cu tot dinadinsul sa se revanseze.
- Sti ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Spuse Leon, glasul fiindu-i ragusit si chinuit.

*****[posturi unite]
Capitolul 11: Durere - part. II

Daniel îl privi, tocmai terminase să-l bandazeje aşa că mâinile i se aflau pe lângã corp. Regretele i se citeau pe faţa albă ca varul iar ochii lui parcă cerşeau milă, un lucru nefiresc vampirilor. Îşi ridică braţele involuntar, ca şi cum o forţă invizibilã i le-ar fi ridicat, şi-l îmbrăţişă pe vampirul rănit punându-şi cu blândeţe capul pe abdomenul acestuia. Plângea şi asta o ştia şi Leon, lacrimile udându-i bandajele pătate cu sânge, cu greu îşi ridică mâna şi îi mângâie capul încercând să-l liniştească. Rămăsesera asa o vreme până când, Daniel se opri din plâns, suspinele auzindui-se din când în când arătând că era înca nemulţumit de sine, ca apoi, o tăcere sumbră să îi înconjoare. Se priveau, stând nemişcaţi, pe feţele lor nu se putea citi nimic, arătau ca două statui perfect conturate încât trebuia să stai ore în şir să le priveşti sperând că vei găşi o greşeală sau o deformare în creaţia lor, dar renunţai dânduţi seama că nu există. Acea liniste se zdrobi când glasul lui Daniel răsună prin cameră.
- Mã ierţi? spuse cu o voce plângăcioasă dar în acelaşi timp plină de durere.
- Iertarea mea nu ar schimba nimic. Spuse vampirul privind tavanul ca şi cum acolo s-ar afla un lucru ce trebuia studiat îndelung pentru a fi înţeles.
- Ba da, pe mine. Aş fi mult mai împăcat pentru toate lucrurile care ţi le-am făcut.
Leon nu spuse nimic, înca privea tavanul. Acum părea că se întoarse în trecut, într-un loc în care nu ar fi vrut să se întoarcă niciodată. Părea o statuie cum nimeni nu mai văzuse vreodată, făcută pentru a arăta oameniilor cât de bine înţelegeau zeii durerea şi singurãtatea. Argintiul stătea în genunchi lângă el aşteptând. Îşi dorea ca Leon să spună ceva, să facă ceva, să arate că se află în prezent. Deşi se aflau unul lângă celălalt, tăcerea dintre ei doi îi dădea vampirului un sentiment de singurătate, ca şi cum Leon nu s-ar afla acolo. Întunericul îl sufoca iar singura lui scăpare era vampirul pe care îl rănise. Nemaiputând suporta începu să-l zgâlţâie încercând să-l aducă înapoi, dar Leon nu reacţiona în niciun fel. Pe faţa argintiului se citea panica şi teama. Se opri din al zgâlţâi pe Leon şi îşi astupă urechile ca şi cum ar încerca să scape de un zgomot puternic. simţind o mânã pe cap îşi reveni, dându-şi seama cine o fãcuse, şi-l îmbrăţisă refuzând sã-i dea drumul.
- Te iert! spuse Leon încercând să-l îndepãrteze, strânsoarea devenind mult prea dureroasã.
Daniel îi dãdu drumul şi se uită cu lacrimi în ochi la brunet, un zâmbet îi apăru pe buze şi parcă tot întunericul îl părăsise. Era greu de explicat ce se întâmpla cu el, parcă toată viaţa lui depinse de acel mic cuvânt. Fără să mai poată exprima ceva Leon continuă.
-Dar nu te iert pentru ca totul să redevină aşa cum a fost, ci te iert că nu suport să te văd în halul ăsta. Numai uitându-mă la tine îmi vine să vărs, nu pot să cred că ai decăzut în halul acesta din cauza mea, esti jalnic. E adevărat, în ziua când am venit cu Raul la tine ţi-am ascuns un lucru. şti de ce am devenit aşa apropiat de Raul? pentru că el a fost primul care m-a găsit, imediat după ce am fost transformat în vampir el mi-a fost alături, timp de cinci ani. Dar eu am fost prea încăpăţânat şi nu am vrut să suport ceea ce devenisem. Am vrut să fug cu speranţa că voi gasi un loc numai pentru mine, un loc unde eu să mă pot linişti şi să uit de ceea ce eram cu adevărat. Dar mi s-a întâmplat altceva, am dat peste nişte vampiri care şi-au bătut joc de mine. Când mai găsit tu tocmai fusesem aruncat acolo de bestiile acelea şi îmi pierdusem memoria. Nu mai ştiam nimic de mine. Când am început să mă port dur cu tine am făcut-o din două motive. Unul este pentru că mi-am dat seama ce semnificam eu pentru tine iar doi, că Raul îmi spusese totul despre mine, astfel revenindu-mi memoria.
Argintiul nu avea nimic ce să spuna aşa că afişa un zâmbet semnificând înţelegere. Leon se străduii să se ridice, dar forţele parcă îl părăsisera aşa că se lăsă înapoi pe spate. Mai încercă o data şi de data asta fu ajutat de Daniel, care nu îndrăznea să-l privească în ochi ştiind că din cauza lui, Leon se afla în acea situaţie. Brunetul se ridică în capul oaselor, tot corpul îl durea şi avea impresia că întreaga cameră se învârte cu el, dar îşi reveni după puţin timp. Nu îi părea rău pentru răni, ştia că atunci când Daniel îl luase la bătaie putea riposta, putea ataca şi el, dar dacă ar fi făcut-o, Kimm ar fi fost moarta acum. Aşa că şi-a asumat riscul, i-a cerut sa-şi verse nervii pe el decât pe micuţa roşcată. Oricum, ştia că imediat după ce se va hrănii rana o să dispară complet.
Daniel ştia ca vampirul de lângă el trebuia să plece pentru că în mai puţin de patruzeci şi cinci de minute lumina zilei va invada întreg oraşul. Leon se chinuia să meargă, ţinându-şi mâna dreaptă pe abdomen, acolo unde cuţitele lui Daniel înca îşi mai simţeau tăişurile. Ieşii cu greu din birou încercând să ignore privirile şi rânjetele celorlalţi care îi urmăreau fiecare mişcare. Nestiind nici el cum, ajusese în camera unde Kimm îl aştepta, dar privirea ei era pierdută, pielea îi era lipsită de viaţa iar ochii îi erau roşi de la lacrimile neîncetate pe care le vărsase. Deîndată ce brunetul îi strigă numele, tresări, aruncându-se în braţele lui, Leon o îndepărtă usor şi o linişti spunându-i că trebuiau să plece. Kimm îl ascultă şi ieşira afară din cameră, coborând pe scara-spirală. Ajunşi la parter totul luase o întorsătură neaşteptată. Toţi vampiri se aruncaseră asupra lui Kimm, Leon se puse în faţa ei hotărât să o apere, reuşi să-l lovească pe unul dintre vampiri, despicându-i gâtul şi aruncându-l într-un colţ. Un altul îl lovi iar brunetul cazu la pământ dar trăgându-l după el pe cel care îl lovise. Se tăvăleau pe podeaua rece, Leon lovindu-l cu picioarele, mâinile find ţinute puternic de vampirul ce stătea desupra lui. Daniel le striga să înceteze deşi toţi păreau să nu-l audă, până când şi acesta se luă la bătaie cu unul care se ducea să-l ajute pe cel ce se lupta cu Leon. Unul dintre vampiri, ce avea părul negru ajungându-i până la umeri, o prinse pe Kimm şi îşi apropie gura de gâtul ei, Raul apăru în spatele lui şi îl luă de păr aruncându-l în perete apoi năpustindu-se asupra lui. Kimm observă o fată ce se învârtea pe lângă ea, era acea Monik ce avusese grijă de ea cât a stat în acea cameră. Auzea cum urla şi mârâie înspre diferite locuri, miscându-şi într-un ritm rapid dar elegant mâinile. Roşcata nu ştia ce se întampla, dar voia să facă sau să spună ceva ca toate acelea să înceteze. Tot corpul îi era invadat de teamă iar îngrijorarea pentru Leon o apăsa mai tare decât orice altceva. Tot locul era pătat cu sânge, ţipete care aproape îi spărgeau timpanele lui Kimm dominau în întreg castelul, iar lupta se agrava. Leon încerca să ajungă la Kimm dar era mereu atacat, Raul încă se lupta cu acel vampir, Daniel încerca să atace mai mulţi vampiri deodată iar Monik dispăru de lângă Kimm, acum fiind încolţită de trei alţi vampiri. Era evident o luptă nedreaptă şi era ceva neînregula cu ea, singurul care îşi dăduse seama a fost Raul, strigând-o cât putu de tare pe Kimm. Leon se înfurie şi atacă un vampir cu atâta forţa încât aproape îi despică corpul în două. Când ajunse în locul unde o lăsase pe roşcată aceasta nu mai era acolo, cercetase întreaga încăpere dar Kimm nu mai era, la fel ca şi ceilalţi vampiri, cu toţi dispăruseră într-o fracţiune de secundă. Chiar şi vampiri cazuţi joş, răniţi, acum se vedea doar sângele ce îl vărsaseră.
- Kiiiimmm! strigă Leon cu durere dar în acelaşi timp furios.

Daniel: http://img37.imageshack.us/img37/3282/danielrm.jpg

#34
Am citit acest capitol mai de mult, dar ştii bine că îmi place.
Nu mai ţin minte ce greşeli au fost atunci , pentru că nu mai stau să recitesc acum dar m-am gândit să las totuşi un comentariu. E şi posibil ca tu să fi editat greşelile , aşa că nu văd rostul :]].

Atitudinea lui Daniel nu mi-a plăcut deloc, este un vampir ... Cum să îţi zic? Sub nivel , nu arată trăsăturile acelea de care sunt eu îndrăgostită la creaturile de genul acesta, DAR , asta face povestea şi mai interesantă pentru că arăţi şi o altfel de latură a acestor creaturi. Una proprie.
Dragostea lui Leon, nevoia lui de Kimm este pur şi simplu bestială şi foarte vizibilă. Dacă până acum ai făcut totul discret, acum devine mai intens, mai... Ahh, adorabil. De abia aştept să văd ce se va întâmpla în continuare, care a fost scopul răpirii lui Kimm, unde se află, ce se va întâmpla cu ea?
ACŢIUNE! Ştii că asta vreau, şi mi-a plăcut şi aceasta din capitolul de mai sus, pentru că se luptau pe acolo. Este bizar cum au atacat aşa din neant, presimt că e invidia prea mare pentru Leon. Totuşi , mai bine mă lămureşti tu. Atacul a fost neprevăzut, dar parcă simţeam dinainte un calm ce anunţa o furtună mare mare de tot. Ah ! De abia aştept să aflu mai multe.
Am încredere că or să urmeze şi momente de pasiune cu dragul nostru Leon şi Kimm, poate apare altcineva să o placă pe Kimmy :> mai ştii. Poate o transformă în vampir şi se duce să se răzbune pe toţi aceia ce i-au făcut rău >:] * evil Teh - I wanna see / read that * .
Greşeli de exprimare nu -mi amintesc să fi văzut [ y'know ] acţiunea a fost bună, descrierea , ah da. Replica de la sfârşit chiar ok !

În fine, aştept următorul capitol cu mare nerăbdare. Succes la scris.

#35
Dap teh, mi-ai spus dinainte greselile ÅŸi nu mai exista, le-am corectat de atunci ÅŸi acum doar am pus capitolul dinou ;))
Iată capitolul 12 care e total diferit. Nu am renunţat la diacritice dar de acum va fi la persoana I singular.
E cam lung.. sper să nu aibă greşeli şi să fie captivant.
Lectura plăcută.:)

Perspectiva lui Kimm


Mã uit pe fereastră la universul ce se înşiruie în faţa mea, nu-mi pare cunoscut şi totuşi, parcă mi-l amintesc ca un vis. Dar chiar şi atunci, universul mi se arăta diferit. Mă întreb când s-au făcut schimbările acestea. Clădirile înalte pline de geamuri luminate par a fi atât de atrăgătoare. Deşi mă aflu la o distanţă considerabilă, pot vedea crăpăturile şi cărămizile înegrite de timp ca şi cum m-aş afla la un centimetru de ele cu o lupă uriaşă, uimitor. Vocile oamenilor din depărtare, îmi ajung la urechi atât de cristaline şi clare, ca un clopoţel de argint special numai pentru mine. Totul în jur are o altă culoare şi parcă au prins o importanţă deosebită în ochii mei, făcându-mă să le privesc ore în şir studiindu-le. Îmi dau seama că nu lumea în care trăiesc s-a schimbat, ci eu, dar totuşi nu-mi vine a crede. Gândul că aş putea trăi în corpul altcuiva îmi trece ca un fulger prin minte şi mă înfior.
Mă uit în spate şi privesc cu ură persoana care stă nemişcată lângă măsuţa de sticlă. Ştiu că nu ar trebui, dar nu suport să văd cum se uită la mine, cum crede că ştie ceea ce simt, patetic, am auzit de prea mule ori aceste cuvinte. Poate dacă mi-ar fi spus în dimineaţa aceea unde mergem şi ce se află acolo, în loc să-mi înşiruie regulile acelea stupide şi total inutile, poate nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Mă întorc la obişnuita mea activitate de a privi pe fereastră, îmi imaginez nişte gratii puse de-a lungul ei. Hmm, nu arată rău, ba chiar îmi descrie o mică parte din viaţă. Mă privesc în oglindirea transparentă a geamului, îmi este teamă de ceea ce am devenit şi chiar de viaţa pe care am început s-o trăiesc. Dar cel mai mult mă îngrozeşte felul în care arăt, o piele albă ca de fantomă îmi acoperă tot corpul, ochii care odată au fost verzi, acum sunt de un maro cu portocaliu, dar sunt sigură că mai târziu o să am altă culoare la fel de ciudată. Părul, mă uimeşte că este încă roşcat, dar şi acesta devine straniu de strălucitor când mă aflu în lumina puternică a lunii. Un cuvânt începe să-mi răsune în minte, încerc să-l alung temându-mă de semnificaţia lui.
- Moartã, îmi scapă fără să vreau din gură. Da, acesta e cuvântul ce-mi inundă tot capul şi de care îmi este atât de teamă, chiar dacă ştiu că are dreptate. O altă voce prinde viaţă în cameră, încerc să o ignor gândindu-mă că ceea ce spune e lipsit de importanţă, dar vorbele lui îmi captează fără să-mi dau seama atenţia aşa că încep să-l ascult.
- Ştiu că îţi e teamă pentru că acum eşti vampir, dar nu trebuie, îţi voi fi mereu aproape indiferent de cât de mult te vei opune şi cât de multă ură îmi vei arăta. Acum vreau doar să înţelegi că trebuie să te hrăneşti.
Îl privesc, nu-mi dau seama ce expresie am pe faţă dar îl văd cum îmi zâmbeşte. Ce vorbe simple dar pline de veritate, oricum nu mă puteam vedea ieşind afară luând vieţile oamenilor. Acum înţeleg de ce îmi zâmbea, faţa mea îmi trăda dreptatea pe care i-o dădeam. Uşor, face câţiva paşi spre mine, imediat expresia feţei mi se schimbă într-una de ură şi duritate iar el se opreşte arătându-mi că a înţeles mesajul. De când am fost adusă în camera mea, cum obişnuiesc să-i spun, am refuzat să vorbesc cu cineva sau să ies afară. Am preferat să privesc lumea cu noii mei ochi de la fereastra ce se află lângă mine şi să-mi folosesc toată duritatea ca să-i alung pe toţi din jurul meu. A fost uimitor de uşor cum, printr-o criză de nervi involuntară, am reuşit să-i speri pe Raul şi acea fiinţă pe nume Monik, despre care nu ştiu prea multe, mai rău decât au făcut-o acele creaturi de la castel. Însă, Leon se încăpăţâna mereu să rămână, chiar şi după ce mi-a trecut acea criză, nimic din gesturile, urletele şi cuvintele mele de ură asupra-i nu l-au determinat să plece. Calmul lui mă făcea să urlu din toată puterea, nu suportam să-l văd cât de indiferent este. Când mi-am dat seama că nu-l pot alunga am încercat să-l ignor şi să-mi spun că sunt doar eu în cameră. Desigur că nu a funcţionat, simţeam prezenţa lui mai puternică decât propria-mi umbră, iar ochii aţintiţi asupra mea, urmărindu-mi fiecare gest cu vigilenţă, era ca un animal ce încearcă să mă vâneze. Până la urmă i-am acceptat prezenţa şi uite-mă acum, privindu-l ca o criminală ce are în gând să-l ucidă. Bineînţeles că eu nu am acel gând, nici nu aş putea, dar cu siguranţă privirea mea asta spune.
- Leon, ştiu că tu m-ai transformat într-un vampir ca să mă salvezi, chiar dacă mi-aş fi dorit din toată fiinţa să mă laşi să mor acolo decât să faci acest lucru. Dar, acum, pentru că faptul este consumat şi nu se mai poate schimba nimic, vreau să şti că fac eforturi mari încercând să mă obişnuiesc şi să mă opun dorinţei de a mă arunca prada primelor raze de lumină. Îi spun eu cu un calm neobişnuit.
- Nu... Îi scapă lui cu o panică controlată încercând să mai facă nişte paşi către mine dar aruncându-i aceeaşi privire dură se opri.
- Aşa cum am spus, continui eu, fac eforturi destul de mari. Acum în mine se dă o luptă între cele două dorinţe. Aceea de a-mi deschide ochii pentru noua mea viaţă întunecată şi dorinţa de a mă sinucide. Nu ştiu ce se va întâmpla în continuare dar vreau să şti că ura mea faţă de tine nu va dispărea aşa uşor. Mă opresc văzând că vrea să spună ceva, aşa că îi fac un semn să vorbească.
- Ştiu că îţi este greu, dar acest sentiment este de scurtă durată. Te vei obişnui fără să îţi dai sema, sunt sigur că în anumite situaţii chiar vei mulţumi pentru aceste puteri. Tuturor ni s-a întâmplat, la început uram ce devenisem, dar cu timpul ne-am obişnuit, ba chiar devine amuzant.
Mă cuprinde o furie incontrolabilă, sentimentul pe care l-am avut când aceea criza mă apucase, acum îmi invada fiecare părticică a corpului. De furie dărâm televizor ce se afla la câţiva paşi de mine, făcându-l bucăţele. Cu o mişcare destul de rapidă iau tabloul ce arăta o zeiţă a frumuseţii şi îl arunc cu nepăsare în vitrină reuşind să sparg nişte vaze şi bibelouri ce păreau a fi foarte scumpe. Apoi merg la bibliotecă şi încep să rup din cărţi fără să îmi pese cât de importante ar fi.
- Spui că mă voi obişnui? Încep eu să urlu rupând mai multe cărţi. Asta crezi tu? Spui că toţi vampiri s-au obişnuit mai devreme sau mai târziu? Zbier eu întorcându-mă spre el. Crezi că eu sunt toţi? Spune, crezi?
- Kimm, nu am... se strădui el să spună dar eu îl opresc cu urletul ce îmi scapă pe buze. Încercă să se opună dorinţei de a-şi duce mâinile la urechi dar ţipătul meu era prea puternic aşa că se lăsa pradă instinctului. Geamurile începură să tremure parcă de frică şi chiar cu câteva secunde înainte să mă opresc eu se sparseră, împrăstiindu-se o parte pe podea o parte pe stratul de zăpadă ce acoperea strada.
- Ştiu că nu ai vrut să spui acele vorbe, aşa cum nu ai vrut să mă duci nici în acel nenorocit de castel şi nici cum nu tu ai vrut să mă transformi în această bestie, nu? Tu nu ai vrut nimic din toate acestea, tu eşti nevinovat, aşa că restul oamenilor de pe stradă ce au ca acoperiş cerul liber şi ca haine nişte zdrenţe luate de nu se ştie unde. Nu ei au vrut să aibă viaţa aceasta, dar au făcut ceva pentru a o schimba? Măcar pentru copii lor, sau pentru persoana dragă ce se afla la orice pas alături de ei? Zbier eu fără să îmi pese că vocea mea se auzea până la sute de metrii distanţă.
- Kimm, înţelege că... încercă să-mi spună din nou dar eu îl întrerup ţipând în continuare.
- Îţi spun eu, nu! Nu, nu, nu au făcut nimic cum de altfel nici tu nu ai făcut. Dar totuşi vi şi-mi adresezi acele vorbe fără măcar să şti semnificaţia lor.
Cu un gest de ameţeală mă las epuizată în jos şi încep să plâng. Leon, cu o siguranţă pe sine puternic vizibilă vine lângă mine şi mă ia în braţe. Ca un copil neajutorat, îmi dau seama cât de egoistă am fost şi încep să-mi cer scuze printre lacrimi. El mă leagănă uşor spunându-mi că nu e nimic şi să mă liniştesc. Îmi e greu să recunosc, dar în braţele lui m-am simţit mereu în siguranţă, cum mă simt şi acum de altfel. Cu greu, mă liniştesc, dar rămân tot în braţele lui scuzându-mă dinou pentru comportamentul ce îl avusesem. Mă durea cumplit când mă gândeam cât de sălbatică fusesem şi mai ales când nici măcar nu înţelegeam ce se afla în sufletul vampirului de lângă mine. Mă uit la el atingându-i cu blândeţe fata, îi zâmbesc apoi îmi las capul pe umărul lui. Încet, o sete neaşteptată mă cuprinde făcându-mă parcă să mă sufoc. Încep să tremur fără să ştiu nici eu de ce, privirea mi se înceţoşează şi întreaga clădire se balansează cu mine. Aud vocea lui Leon aşa că mă concentrez asupra ei.
- Kimm, trebuie să te hrăneşti, sângele meu nu a fost de-ajuns. Înţelege că trebuie să ieşi afară şi să-ţi încerci noile puteri. Îmi spune el cu seriozitate, dar în acelaşi timp cu blândeţe, parcă încercând să nu mă sperie. Eu dau aprobator din cap, parcă fiind controlată de acea sete decât de propria voinţă şi mă ridic împreună cu el, ca mai apoi să sar ţinută în braţe pe fereastră. Picioarele mele ating cu o fineţe de pisică suprafaţa moale de zăpadă şi îmi scapă fără să vreau o exclamaţie de uimire. Leon îmi zâmbeşte la fel ca întotdeauna lăsându-mă liberă, şi uite încă un lucru uimitor, îmi simt aşa uşor corpul de parcă primă adiere a vântului de iarnă mi-ar putea da aripi. Ca şi cum toate aceste lucruri uimitoare mi-ar fi dat energie, încep să dansez ca o adevărată balerina în jurul lui Leon, râzând şi făcând salturi ca o profesionistă. Este aşa fascinant, parcă picioarele mele nici nu ar atinge zăpada, parcă aş pluti la un centimetru de ea. Mă apucă brus ameţeala aşa că Leon mă ia de mână şi începem să fugim pe străzile pustii în căutare de hrană. Nu cred că pot explica cât de repede alergam, pur şi simplu nu cred că puteam fi văzuţi dacă treceam pe lângă un grup de oameni. Eram ca o pală de vânt ce treceam pe lângă ei fără că lor să le pese, considerând că este normal. După nici zece minute ajungem pe o străduţă, acolo unde un grup de 5 băieţi şi 3 fete în braţele unora dintre ei, aparent vagabonzi, fumau şi înjurau diferite persoane doar pentru a se amuza. Îmi amintesc fără să vreau de Masaki şi de toate lucrurile pe care mi le făcuse, o ura îmi străbate întreg corpul şi mă întorc către Leon. Ştiam că deşi ne aflăm destul de aproape de grup, ei nu ne vedeau.
- Du-te, îmi spune Leon la fel de calm ca de obicei, eu te voi aştepta aici.
Îl îmbrăţişez şi mă întreb cum de poate să fie aşa calm, dar las ca răspunsul să apară mai târziu şi mă avânt către grup. Clar, ăştia sunt chiori, îmi spun văzând că m-au observat abia când m-am aflat la câţiva centimetri de ei. La început au fost puţin speriaţi dar când au văzut că nu sunt o poliţistă sau o agentă a legii şi-au arătat obişnuitul rânjet pervers, uni ba chiar apropiindu-se de mine spunându-mi cuvinte ce mi se par pline de dispreţ. Cele trei fete au început să-şi arate gelozia, văzând că toţi acei băieţi şi-au îndreptat privirea asupra mea ignorându-le şi lăsându-le singure pe scară. Nu eram prea atentă la vorbele lor, fiind înconjurată şi hipnotizată de mirosul sângelui ce mă făcea să-mi pierd concentrarea. Aveam un plan bine gândit şi acela de a-l face pe unul dintre băieţi să se îndepărteze de grup alături de mine, iar după ce-l duc îndeajuns de departe să-l muşc şi să-i sug întreg sângele. Ce mi-a dat planul peste cap a fost vorbele unuia dintre băieţi. - Hei fetiţo, ce spui să te duc în paradis? - Nervozitatea a pus stăpânire pe mine aruncându-l pe unul dintre ei în zid spărgându-i capul şi căzând inconştient pe jos. Toţi au rămas muţi de uimire după care s-au aruncat cu pumni asupra mea, fără nici un folos. Le-am barat fiecare lovitură arătându-le după cum se face. Cele trei fete au fugit plângând şi ţipând înspăimântate. După ce am terminat cu băieţii, având grijă ca cel ce îmi adresase acele vorbe să rămână în viaţă, cel puţin pentru moment. M-am apropiat de el mobilizându-l şi l-am muşcat savurându-i fiecare picătură de sânge. O tobă a început să bată cu putere, ca şi cum în acea bătaie existau tot feluri de gânduri şi sentimente. O alta îi se alătura cu o forţă mult mai puternică, parcă vrând să o înghită pe prima. Uşor prima bătaie se retrăgea, lăsându-se pradă celei de a doua. Îmi dau seama că tobele sunt de fapt inimele noastre şi că inima mea o absorbea pe cea a băiatului. Prada îmi este smulsa cu brutalitate din braţe făcându-mă să mă arunc după ea, dar mă potolesc simţindu-mă sătulă.
- În primul rând, să nu continui să mai bei sângele victimei tale dacă aceasta a murit, te poate lua după ea. Iar în al doilea râd, chiar era necesar să-I ucizi pe toţi? Mă întreabă Leon uitându-se la cadavrele pline de sânge ce erau împrăştiate pe jos.
- Au spus nişte cuvinte nepotrivite pentru o fată ca mine. Îi răspund eu amuzată. Apoi îl iau de mâna începând să alerg, având în gând să descopăr mai multe lucruri despre puterile mele. Se pare că am făcut o criză pentru nimic, până la urmă chiar este amuzant.

#36
Doamne - Doaaaaaaaaamne ! În sfârşit capitolul după care am tânjit atâta. Ştii cât de mult l-am aşteptat, nu e aşa ? Bine că a venit într-un final. Voi începe cu greşelile, pentru că ştii că de mine nu scapi uşor =]].


GreÅŸeli.

amintesc că un vis -- ca D:
dea lungul -- de-a
noi mei ochi -- noii
mea ăsta spune. -- asta
privire dura se opri. - - dură
zeiţă a frumuseţi - a frumuseţii
în vitrina -- vitrină
să spârc nişte v.. -- sparg ?
parcă de frica -- frică
persoana draga -- dragă
dinou -- din nou [ am văzut greşeala de două ori ]
atingându-I -- atingându-i
neaşteptata -- neaşteptată
de aceea sete -- acea
propria voinţa -- voinţă
că mai apoi să -- ca
de pisica - pisică
Mă apuca -- apucă
las că răspunsul -- ca
al face -- a-l
după cum ce face -- nu am înţeles aici... Era poate după cum se face?
cel puţin pe moment -- era mai bine ''pentru '' în loc de ''pe''
Aşa =) . Deci am mai văzut nişte virgule lipsă dar pe alea nu le-am punctat or whatever, sau nu erau puse unde trebuie, înţelegi tu ce vreau să zic. Dar sunt prea obosită şi nu le-am putut lua în seamă şi pe acelea. Altceva ce am observat în acest capitol au fost unele fraze mult prea lungi, îmi era greu să înţeleg. Pe viitor să nu mai faci fraze gigantice <3.

Părere despre capitol
Acum, lucruri care mi-au plăcut în capitolul ăsta.. Să vedem , a fost o replică pe care.. Doamne , am savurat-o!!!!!!!!!
Citat:Nervozitatea a pus stăpânire pe mine aruncându-l pe unul dintre ei în zid spărgându-i capul şi căzând inconştient pe jos.
Am murit de râs la faza asta =]] mi-am imaginat =]] o Doamne, a fost bestială .

Ţi-am mai zis că îmi place faptulc ă ai decis brusc să scrii la persoana I singular, este fooooooarte foooarte plăcut. Pentru că totul se leagă, acum înţelegem că de fapt, încă de la început povestea a avut-o centrată doar pe Kimm şi ideea de '' vampire blood '' este doar pentru ea. Deşi poate mă aşteptam de la început să fie un fel de vampir adormit care urma să fie trezit, sau aşa ceva.. Oricum , această idee mi-a plăcut la nebunie. Şi încă îmi place. Te descurci foarte bine la naraţiunea de la persoana I , cel puţin mie îmi place şi continuă tot aşa . Funcţionează tare bine.
Încă de la început mă întrebam cine şi ce, despre ce oare este vorba? Cine povesteşte? Ce se întâmplă.. M-*am gândit prima dată la Kimm apoi la Leon ca şi cum ar fi povestit secvenţe din trecutul lui, dar după am realizat, la naiba e vb de Kimm cea devenită vampir. Când a rostit cuvântul '' moartă '' am putut simţi intensitatea şi ceea ce simţea ea cu adevărat. Deşi a făcut nişte crize ca şi un copil mic, eu i-am putut înţelege motivele pentru nervi. Le avae şi trebuia neapărat să se descarce, că altfel nu se putea.
Well chiar eram pregătită să zic că mă aşteptam ca a noastră kimmy să meargă să ucidă ca o nebună, pentru că ea umană şi ea vampirul sunt două personalităţi diferite, aşa că mă aşteptam să ucidă cu plăcere, măcar în primele secvenţe. Când am aflat că de fapt nu vroia să ucidă că bla bla bla, eram cam dezamăgită de kimm vampirul. În fine, bine că am rezolvat şi problema asta, şi a renunţat măcar pentru o secundă la Acea Kimm care nu mai există, căci ea este doar vampir acum. O recunosc eu şi ar trebui să o recunoască toată lumea. În fine , fazele de la final au fost minunate , mi-a plăcut că i-a ucis pe acei tipi , şi înţeleg atitudinea lui Leon : nu trebuia să îi ucizi pe toţi, eahhh, right, kimmy a noastră s-a simţit bine. Totuşi, sunt curioasă cum va evolua. Tot aşa, o criminală amuzată de propriile puteri? fericită de crimele pe care le putea face? Sau va deveni un vampir calm dezgustat de sângele pe care trebuie să îl '' fure'' ? Hmm, a doua nu s-ar potrivi cu imaginea mea asupra kimmy vampirul, dar aştept să văd ideea ta, sunt a naibii de curioasă. Cum mereu există şi cale de mijloc.
Leon s-a purtat ca un adevărat domn ca întotdeauna şi mă bucur că a fost alături de Kimm. Sunt curiioasă cum a fost muşcată cum alea alea, dar presupun că vom afla şi asta destul de curând. Doamne, câte aş mai avea de zis, dar nu mai pot de somn aşa că trebuie să închei.
Capitolul l-am adorat, în ciuda greşelilor pe care nu pot să nu le menţionez dacă le văd.. Mi-a plăcut la nebunie, ai făcut o treabă excelentă şi chiar m-am amuzat de-a lungul capitolului, plus că am simţit tristeţea, furia omului Kimm şi a transformatului kimm vampir :]]. Ah ce îmi place cum sună.
Citat:[..] nu continui să mai bei sângele victimei tale dacă aceasta a murit, te poate lua după ea.
Deci nici nu ştii ce efect a avut replica asta:]]. Minunat , o idee excelentă! Fabulos. Am adorat !

Aştept următorul capitol. Spor la scris <333

#37
Multumesc Teh pentru comm, apreciez ajutorul pe care mi-l oferi la fiecare capitol, sper sa nu te dezamagesc.
Iata si capitolul 13 care este din perspectiva lui Leon. Vă va povesti ce s-a întâmplat în absenta lui Kimm, ce a trebuit sa îndure si cum de s-a ajuns la decizi drastice.
Va avea doua parti, motiv: este prea lung si prefer sa-l fac în doua parti.
Lectura placuta si sper sa va placa!

Am fost şocat când m-am văzut atacat de vampirii din castel. Pe lângă faptul că au avut curajul de a sări împotriva mea, au mai şi calculat şi elaborat poziţia atacului, având grijă să ne depăşească numeric şi să nu lase pe nimeni în urmă care să ne poată explica ce se întâmplă. La început nu am observat, crezând că e doar efectul sângelui, dar dintr-un anume motiv necunoscut, ţinta lor era preţioasa mea Kimm. Nu am fost îndeajuns de atent şi puternic pentru a o proteja iar pedeapsa a fost pierderea ei, nenorociţii aceia mi-au luat-o şi nici măcar nu ştiu ce au de gând, ce e sigur e că nu ceva bun. Şi-au calculat până şi timpul, având în vedere că mai erau aproximativ douăzeci de minute până să răsară soarele, dar asta m-a liniştit într-un fel ştiind că micuţul înger captiv va fi în siguranţă pe parcursul zilei.

###

Şi iată-mă acum, căutând prin tot oraşul case părăsite, acolo unde ar putea fi blestemaţii aceia cu roşcata mea. Daniel, Raul şi prietena lui Monik mă ajută în căutarea ei. Le-am cerut să ne despărţim ca să acoperim o suprafaţă mai mare. Mă îngrijorează că nu-i simt mirosul, dacă aş fi la şaizeci de metri de ea cu siguranţă aş şti. Dar pentru că nu îl simt mă duce gândul că au dus-o în afara tări. Dar şi aşa, nu mă opresc din a căuta în fiecare casă pustie ce-mi iese în cale. La cât de calculat le-a fost planul sunt sigur că s-au gândit şi că aş putea foarte uşor să o găsesc după miros, astfel schimbându-l. Deşi noi vampiri avem un miros foarte dezvoltat, putem să fim uşor păcăliţi cu ajutorul unor parfumuri ieftine făcute dintr-o plantă tropicală rară. Trebuie doar aruncată pe victimă şi aceasta îşi schimbă total mirosul.
Observ o casă bătrână, nelocuită de ani buni aşa că mă îndrept înspre ea. Intru foarte încet, având grijă ca nici şoareci să nu mă audă şi mă uit în jur. Nimic. La fel ca şi în celelalte optsprezece dinaintea ei. Doar praf, rămăşiţe din scaune şi alte obiecte putrezite, cioburi şi gângănii. Plec în grabă nevrând să pierd nici un minut ştiind că muritoarea mea e într-un pericol inimaginabil. Simt cum îmi pierd cumpătul, Kimm este de negăsit şi eu nu pot să o protejez. Fiecare speranţă din mine dispare cu fiecare casă care o cercetez şi observ că nu e nici un indiciu care m-ar conduce mai aproape de Kimm. Alerg pe străduţele înguste fiind atent la fiecare sunet şi urmă de miros. Uşor, simt o vietate ce se îndreaptă înspre mine în grabă, urmată îndeaproape de o alta, cam la trei kilometri distanţă. Îi simt cum alergă, abia atingând asfaltul. Nu sunt muritori, sunt vampiri ca mine. Mă încordez şi tot trupul îmi este cuprins de furie gândindu-mă că ar putea fi unii dintre vampirii care mi-au luat-o pe Kimm. Cu cât se apropie mai mult cu atât îmi pierd cumpătul şi devin controlat de furie aşa că alerg înspre ei ca să îi atac eu primul. Când i-am zărit şi m-am aruncat asupra lor am observat că erau Raul şi Monik care nu le veneau să creadă de reacţia mea. Uimit să îi văd aici în loc să o caute pe Kimm încep să ţip.
- Ce faceţi aici? De ce nu o căutaţi pe Kimm?
Cei doi se uită afectaţi la mine, ca şi când aş fi pronunţat nişte cuvinte interzise. Îi privesc furios arătându-le că nu am timp de idioţeniile lor, Raul îşi întoarse privirea într-o parte neîncrezător după care reveni privindu-mă fix.
- Leon, am găsit-o dar... Spune Raul cu o urmă de retragere.
- E rănită grav, nu va supravieţui. Îi continuă Monik fraza.
Eram complet depăşit, întreaga furie ce îmi controla cu câteva minute înainte fiecare fibră din corp, acum era înlocuită cu disperare. Eram pierdut cu totul de realitate, nici nu mai gândeam logic. Totul îmi era o minciună, mi se pare că am şi început să râd batjocoritor. Îmi spun într-una că nu e adevărat, că adolescenta mea este în viaţă şi că cei doi mă mint. Cu toate acestea, ceva din mine îmi spune că e adevărat, Kimm a murit. O durere cumplită îmi sfâşie întreg corpul, mă întreb cum de mai stau în picioare, cum de mă mai aflu aici, de ce nu am murit odată cu ea?
- Unde e? Vreau să merg la ea. Spun eu poruncitor.
- E într-o pivniţă subterană dintr-o fabrica, cam la patruzeci de kilometri de aici. Îmi spune Raul repede.
- Aţi lăsat-o acolo singură? Ţip eu privindu-i crud.
- Nu, Daniel e cu ea, el a spus să te căutăm şi să-ţi transmitem.
Fără a le adresa vrun cuvânt încep să alerg gândindu-mă doar la kimm, dorindu-mi doar să o ţin în braţe şi să rămân cu ea până când soarele ne va aduce din nou împreună. Cei doi alergau în urma mea ştiind că nu mai e nevoie să-mi arate drumul, eu ghidându-mă după mirosul ce l-au lăsat. Parcursesem o bucată de timp când am simţit miros de sânge pe care l-am recunoscut imediat şi am început să alerg mai repede lăsându-i mult în urmă pe Răul şi Monik. Am intrat grăbit în clădire, aproape că dărâmam uşile ce-mi stăteau în cale ajungând într-un final la subsol. Îl văd pe Daniel cum stă jos lângă ea şi mă reped împingându-l cu brutalitate, mă aşez lângă ea atingând-o cu blândeţe. Hainele îi erau sfâşiate iar tot trupul îi era tăiat şi plin de răni. Îi întorc un pic gâtul şi observ două înţepături prin care mai curgea încă sânge, îmi închid ochii linistindu-mi furia. Nişte bătăi încete mi se fac cunoscute, ca şi cum cineva, epuizat şi lipsit de energie, încă mai bătea în uşa de metal ca să fie eliberat. Este inima ei, nu a murit, încă îi mai băte inima, încă luptă.
- E în viaţă, trăieşte, încă îi bate inima. Tip eu plin de speranţă uitându-mă pe rând la ei.
- Da, dar nu va rezista, nici un doctor nu ar mai putea-o salva. ÃŽmi spune Daniel.
Îmi las îngândurat capul în jos, speranţa dispăruse la fel de repede pe cât apăruse. De ce s-a întâmplat asta? Nu a făcut rău nimănui niciodată, de ce a trebuit pedepsită aşa? Un gând îmi vine ca replică la spusele lui Daniel şi îmi ridic privirea.
- Nu, nu un doctor, ci un vampir.
Îmi duc hotărât încheietura mâini la gură, dar nici nu apuc să muşc că o altă mă opri. Mă întorc către el privindu-l aspru.
- Leon, eşti sigur de ceea ce faci? Eşti pregătit pentru ce va urma? Din câte i-am citit în minte nu-şi doreşte să devină una de-a noastră şi făcând acest lucru ai răni-o mai mult. Îmi spune Daniel eliberându-mi mâna.
- Da, sunt sigur. Dacă acesta e singurul lucru care o aduce din nou la viaţă, da, asta îmi doresc.
Şi fără să mai adaug nimic, sub privirile uluite a celor trei vampiri, îmi muşc propria încheietură şi o pun pe buzele roşcatei. După două minute îi simt buzele cum se lipesc mai mult şi încep să ceară mai mult sânge. Am fost nevoit să îmi retrag mâna fiind secat de puteri. Kimm nu se trezi, rămase la fel de nemişcată şi fără viaţă, dar efectele sângelui se vedeau. Încet, o ridic şi o iau în braţe sărutând-o, atingerea catifelată a buzelor ei îmi aminti cât de mult o iubesc.
- Nu-ţi face griji roşcovana mea, te voi răzbuna.
Chiar înainte de a pleca Daniel mă opri privindu-mă hotărât.
- Ascultă băiete, asta e prima dată când tu participi la o transformare, şi la una din partea persoanei dragi, aşa că nu şti ce va trebui să suporţi. Când o vei vedea în viaţă afectată de ceea ce a devenit vei regreta mai mult decât dacă ai fi lăsat-o să moară. Dar ce vreau eu să-ţi spun este să nu-i arăţi disperarea pe care o vei poseda şi tu la vederea comportamentului ei.
Rămân un pic pe gânduri încercând să-mi dau seama la ce se referă. Am impresia că spune numai aiureli aşa că fac un gest de genul 'mda, cum spui tu' şi îmi continui drumul către ieşirea din subsol împreună cu kimm ce dormea în braţele mele.
-Răul şi Monik vor veni cu tine, eu merg să cercetez zona. Continuă el poruncitor, dar eu nu-l băgam în seamă, eram bucuros că o aveam pe roşcată din nou.
În acest moment putea să spună şi cel mai important lucru din lume, mie oricum nu-mi păsa. Am ieşit în urma lui Daniel, care s-a făcut nevăzut de îndată ce a trecut pragul uşi dărăpănate. Apoi am plecat şi eu, alergând fericit cu vampiriţa mea în braţe spre locuinţa noastră obişnuită. Fusese o noapte obositoare aşa că am fost nespus de bucuros când am ajuns. Dar mai fericit am fost când am trecut pragul camerei secrete cu Kimm în braţe. Camera era de fapt o locuinţă subterană, cam la două sute de metri sub pamânt, ce o făcusem special pentru când nu vroiam sa îmi petrec zilele dormind la castel. Am cercetat-o puţin, de teamă că acei demoni să nu fi intrat şi aici, dar totul era aşa cum le lăsasem. Am lăsat-o pe Kimm în coşciugul pe care îl alesesem cu multă mândrie acum un an, fiind convins că era perfect pentru mine şi am început să aprind lumânările. Îi zăresc pe cei doi în pragul uşi privind-o pe Kimm, îmi dau seama ce gândesc dar nu le spun nimic aprinzând şi ultima lumânare.
-Şti Leon, crezi că e bine ce ai făcut? Adică nici nu şti de ce au vrut vampiri de la castel să o omoare, desigur că am putea să rămânem cu idea că sângele ei i-au determinat, dar nu cred că ar mai fi calculat atât planul. Şti foarte bine ca noi vampirii gândim pe moment şi acţionăm după cum ne duce capul, iar aici pot spune cu certitudine că a fost gândit din timp. Nu te întrebi de ce? Ce planuri aveau ei de fapt? Mă întreba Raul cu o expresie îngândurată aprobat de nedespărţita Monik.
Vorbele lui m-au preocupat şi pe mine, făcându-mă să rămân pe gânduri asemeni lui. Era adevărat tot ce spusese, dar nu-mi închipui cum voi găsi răspunsul dacă voi cugeta asupra ideei. Trebuie sa caut răspunsurile dar nici de cum în acest moment, sunt prea fericit ştiind că o am din nou pe Kimm. Aşa că las gândul să zboare lăsându-mă prada relaxări ce mi-o transmitea simpla prezenţă a roşcatei în această cameră.
-Nu ştiu Raul, o să caut explicaţii când Kimm se va trezi, acum vreau să rămân singur cu ea.
Monik aprobă în timp ce Raul mârâi la mine întorcându-mi spatele şi plecând. Ştiu că a prins o adoraţie şi o fascinaţie pentru nou născuta mea de când a întâlnit-o şi vrea să o protezeze la fel de mult ca mine, dar poate să aştepte până îşi revine. Uşor, mă cuprinde oboseala şi dorinţa de a dormi îmi controla tot trupul, îmi dau seama că la suprafaţă soarele îşi face apariţia. Mă apropii de coşciug aplecându-mă asupra lui şi îmi fac loc lângă micuţul trup ce se odihnea asemeni unui înger al întunericului. Amintirea de când l-am cumpărat îmi revine şi mulţumesc privilegiului că este mai spaţios. Înainte de a adormi cei doi vampiri pe care îi gonisem îmi apar în minte, sper că şi-au găsit o ascunzătoare înainte ca soarele să răsară.

Monik - http://img163.imageshack.us/img163/2360/monik.jpg

#38
Am revenit , bună D: . Comentariu , evident .

GreÅŸeli
de vampiri din castel -- aici foloseai un fel de generalizare, şi totuşi ceva concret, nu numele vampirilor ci doar aceia din castel. Se scria cu doi de '' i '' , vampirii . Vampiri din castel, aşa nu prea are sens . Adică, are într-un fel, dar nu e formulat cum trebuie în contextul respectiv [ părerea mea ]
kimm -- Kimm [ literă mare please D: ] -*- am văzut scris aşa de vreo 4 ori.
o proteza -- proteja
înafara -- în afara
protezez -- protejez . Deci se scrie cu ' j ' .
uni dintre vampiri -- am înţeles că aici ai vrut să spui că acei '' unii '' , dintre acei vampiri. Deci nu doar '' unul '' dar se scria cu doi de ' i ' D: . Şi de asemenea vampiri -- > '' vampirii '', doi '' i '' .
raul - Raul cu '' R'' please.
Îi continua Monik fraza. -- continuă
Tip - Ţip [ de 2 ori greşeala ]
Fără să le spun nimic -- este corect spus şi aşa [ cel puţin aşa cred ] dar .. parcă sună mai bine : Fără a le spune ceva ; sau : Fără a le adresa vreun cuvânt, orice care să înlocuie : fără să le spun nimic, mi se par două negaţii forţate. Încearcă o reformulare.
dărâmăm -- ceva îmi spune că era '' dărâmam '' aici.
' mda , dum spui tu ' -- cum , c -> d
nu-l băgăm în - - băgam
pasa -- păsa, doar dacă nu vroia să paseze ceva cuiva :]]
locuinta subterana -- locuinţă subterană
doua -- două
facusem -- făcusem
noi vampire -- vampirii
nedespărţită Monik -- nedespărţita
nou născută mea -- nou născuta mea
Aşa, deci ai mai avut scăpări la virgule [ 1 sau două cred, adică atât am văzut eu ] dar tot ai mai făcut fraze lungi pline cu multe propoziţii. Încearcă să le mai scurtezi, iar. Pentru că sunt după greu de înţeles. If you understand what I mean. Sincer mi-e lene să scriu aici toate frazele alea, dar dacă reciteşi este vizibil pe unde se aglomerează prea multe. Mai uşor.

Citate
Citat:- Nu-ţi face griji roşcovana mea, te voi răzbuna.
M-a amuzat într-o oarecare măsură această propoziţie. Nu am reuşit să îmi dau seama pe ce ton a spus-o Leon, amuzat, fericit, trist, furios? habar nu am dar ideea e că... Hmm, faza cu '' te voi răzbuna '' şi '' roşcovană '' nu prea merg în acelaşi context în viziunea mea artistică :]] cuz, roşcovană mă duce cu gândul la ceva funny or something, şi răzbunarea la ceva serios. Dar , depinde de simţul artistic al fiecăruia. I guess.
Citat:- Ascultă băiete [...]
Hmm, deci aşa sună bine dar parcă iar nu se potriveşte cu acel context. Nu realizez ce şi cum a vrut Daniel să exprime aceste lucruri :]]. I mean, ton amuzat, normal sau serios? În orice caz, cuvântul 'băiete ' mă amuză rău, rău, rău de tot =]]. Daniel să îl numească aşa pe Leon, vai de capu' meu :]]] cât de tare poate fi. Deci , a fost bestială. Deşi , ţi-am zis, nu îmi dau seama cum a mers această fază xD.

Părere asupra capitolului
Este evident şi poate chiar mai mult decât atât că mi-a plăcut, nu? Să ştii că eu cu siguranţă nu mi-l imaginam astfel pe Leon, cu siguranţă nu credeam că el gândeşte astfel şi că de fapt poate fi aşa nervos / furios * laughs * , y'know. Nu credeam că îşi poate pierde într-atât cumpătul şi descriind la persoana a III a, cred că nu am ştii niciodată cum gândeşte cu adevărat personajul şi cum este cu adevărat, adevărat. AŞa că îmi place. Deşi eu pe Leon mi-l imaginam ca un tip tăcut foarte liniştit, greu să îşi exprime adevăratele sentimente. Dar văd acum că prin acea descriere la persoana a IIIa şi faptul că înainte Kimm nu era vampir erau acele detalii ce îi conturau personalitatea lui Leon. Ceea ce vreau să zic este că , probabil el o vedea altfel pe Kimm. Poate teamă de o atinge? Şi de aia se purta atât de retras. Am simţit fericirea lui...Cred că era atât de vesel pentru că acum şi Kimm era una de-a lor şi God :]] putea să facă ce şi cum vrea cu ea. Îmi place ideea în orice caz.
Acum mă gândeam, în povestea ta, dacă un vampir suge sângele unui om, acela va muri / transforma în vampir. Deci, fără o cale de alternativă.. Interesant, rău de tot. Îmi place ideea.
Ceea ce mi-a mai plăcut şi m-a fascinat făcându-mă să îmi pun mii de întrebări a fost ... cu adevărat planul monştrilor, vampirilor ălora. Cum naiba au făcut un plan pentru şi doar pentru a o răpi pe Kimm? probabil e ceva mai mult decât atât. Poate ea chiar constituia ceva mai mult decât un pericol. Maybe like a pricess of the vampires =]]]. Oh, sau poate este legat de titlu, poate că acest titlu se leagă doar de Kimm vampiriţa. Oh, da. Chiar vreau să aflu mai departe ce se va întâmpla. Sunt curioasă şi despre această Monik, chiar vreau să aflu mai multe despre ea. Probabil se va întâmpla şi asta, şi dorinţa lui Raul de a o proteja pe Kimm, asta mă face să mă gândesc mai departe, la titlu şi la teama acelora, de ce au vrut vampirii să o ucidă pe fată. Parcă totul este un joc psihologic. Doamne, ador ficul ăsta.
Cum ţi-am mai zis şi cu alte ocazii, îmi place foarte mult cum scrii. Ai nişte idei foarte tari, şi mai ai scăpări de exprimare pe ici pe colo, indeed, dar ... aşa te formezi, scriind. Şi ar fi chiar păcat să nu scri aceste idei, mie una mi-ar părea rău şi mă bucur că apuc să citesc povestea. E minunată.
Succes în continuare la scris şi aştept cu nerăbdare următoarea parte din capitol .Yay <3

#39
Bun...dupa..ce am fost o lenesa..si nu am mai comentat..si dupa ce mai amenintat cu muscatu:))..am venit si eu cu un comm Scurt
Deci..imi e foarte greu sa spun cva..in comm...nu pt ca e urat ficul..din contra..ficul e superb..si nu stiu ce as putea sa zic
descrii totul..foarte bine..de la actiune...pana la sentimente ( si sentimentele...de furie, ura, fericire, speranta...ale lui leon...chiar te lasa masca....iti lasa...un sentiment..cand le citesti)
Si leon...are un caracter greu de inteles...dar mereu placut:D iti face..asa...placere...sa citesti..si sa il descoperi..pas cu pas
dap..greseli exista..dar cn nu are..cel mai multe sunt de punctuatie..si de tastare..dar asta nu e o mareee..problema..pt iti trebuie mai multa atentie doar atat( zise aia care e vai de mama ei:.P..adik eu:P )
Ce mai vrei sa scriu...ficul e superb..si nu pot sa zic nik rau de el...transformarea..lui kimm..ma pus pe ghimpi
deci..nush ce sa mai scriu...stiu..e mic:))..pa pa:P..nu ma muscaaa
[Imagine: 2m2b9sn.gif]
*Sebastian Michaelis*

Black Butler

[Imagine: bj7bc6.jpg] [Imagine: a4n0w2.jpg] [Imagine: s3oiv5.jpg]
[Imagine: 168impv.gif]

...A Demon*...And A Butler



#40
Vă mulţumesc pentru comm-uri, apreciez.
Iată şi partea a doua, puţin mai mic, dar acesta este.
Lectura plăcută!

Perspectiva lui Leon:Part II

Era destul de târziu când m-am trezit şi am observat că sunt singur, Kimm nu mai era lângă mine. M-am ridicat repede uitându-mă prin încăpere dar ea nu se afla nicăieri, aşa că m-am îndreptat spre ieşire şi am început să urc nenumăratele scări, sărind câte patru. Am spart uşa ce ascundea camera secretă ajungând în hol, am încercat să mă liniştesc pentru a mă concentra pe clădire. Am simţit trei prezenţe în sufragerie, printre care una dintre ele era Kimm. Am alergat într-acolo cu o furie incontrolabilă, lovind uşa de perete şi intrând aproape sărind la cei doi vampiri care stăteau nemişcaţi lângă geam şi care nu priveau decât la roşcată. Mă opresc nervos, ce este cu mine!? Este a doua oară când sar la Raul şi Monik, de ce nu le recunosc prezenţa? Oricum, singurul lucru care mă preocupă este Kimm şi nu voi îngădui să i se întâmple de două ori ceva rău.
- Ce s-a întâmplat cu voi? Îi întreb văzând că nu şi-au luat ochii de la Kimm, nici măcar când am sărit la ei.
Nu îmi răspund, tot ce fac este să o privească pe Kimm cu o expresie nedumerită aşa că m-am întors şi eu nervos la ea şi observ că mă priveşte. Nu, nu mă priveste pe mine, priveste prin mine. Părea a fi murit, corpul îi era aici pe când spiritul se îndepărta din ce în ce mai mult lăsând fără îndurare tot ce îi era drag în urmă. Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu ea şi îi privesc pe cei doi cerându-le din priviri explicaţii. Raul îşi luă cu greu privirea de la Kimm pentru a se uita la mine, deşi nu mă aşteptam să îşi schimbe expresia feţei uimită într-una de ură într-un mod atât de rapid.
- Ţi-am spus că ar fi fost mai bine să nu o faci, uite ce i-ai făcut. Urlă Raul la mine.
- Şi ce voiai să fac? Mă stresezi cu infinitele tale vorbe cum că nu ar fi trebuit să o fac, dar ai fi preferat să o las să moară? Nu cred, aşa că încetează odată şi spune-mi ce s-a întâmplat. I-o întorc eu enervat.
Nu mai spuse nimic, îşi întoarse din nou privirea la micuţa fiinţă ce stătea nemişcată pe canapea, privind fix înainte şi ce îşi ţinea mâinile în poală indiferentă la orice mişcare din jurul ei.
- Nu ştiu, stăteam aici cu Monik când am văzut-o intrând pe uşă, ne-a privit înspăimântată după care s-a dus la canapea şi s-a aşezat. Era ca şi cum cineva o controla, cineva îi spunea să facă acele lucruri iar ea se lăsă pur şi simplu condusă de acel lucru. Mai ciudat a fost că nu am simţit-o, trebuia să îi simt prezenţa în casă, când venea spre noi, dar nu! nu am simţit nimic. Cum de altfel nici Monik. Iar de când s-a aşezat acolo, numai aşa a stat, nu s-a mişcat, nici măcar nu a clipit.
Relatările lui m-au speriat aşa că m-am dus să vorbesc cu Kimm, dar ea nu mi-a oferit nici o atenţie, de parcă nici nu eram acolo. Cum spusese şi Raul, nici măcar nu clipea, se uita doar în faţă şi nu reacţiona la nimic. M-am îngrozit la vederea comportamentului ei, nu-mi puteam explica cum de s-a ajuns la aşa ceva sau de ce am pierdut controlul asupra tuturor lucrurilor. Nici nu ştiu cât vor dura toate aceste lucruri, când îşi va reveni Kimm şi îmi va putea zâmbi din nou? Era o situaţie care mă făcea să urlu din toată fiinţa, voiam să înceteze.
Îmi aduc aminte de vorbele lui Daniel şi îmi dau seama de importanţa lor. Trebuia să-l fi ascultat, să-i cer mai multe detalii, să îmi spună cum să trec peste acest chin. Ştiam că nu trebuie să mă panichez, sa nu îi arăt frustrarea mea roşcatei, dar ce rost avea acum când ea nici nu mai era conştientă de ce se întâmplă în jurul ei. Trei zile a stat nemişcată, trei zile de chin pe care a trebuit să le îndur din pricina absenţei spirituale pe care ne obliga să o suportăm. Trei zile de disperare atunci când trebuia să o iau în braţe şi să o duc în camera secretă pentru a nu fi arsă de razele de soare. Toate aceste lucruri mă înnebuneau, îmi doream să-mi vorbească, să-mi zâmbească, să râdă împreună cu mine, voiam să vâneze alături de mine. Dar nu, tot ce făcea era să stea clintită într-un singur loc fără să îi pese că avem nevoie de glasul ei. De hrănit, era că în ziua când am găsit-o pe moarte şi i-am dat sângele meu, scena aceasta s-a repetat pe parcursul a celor trei zile. Pe neaşteptate, a început să vorbească, exact când eu aproape îmi pierdeam speranţa, dar a fost o reacţie neaşteptată din partea ei. A început să ţipe şi să remarce lucruri jignitoare la adresa înfăţişării ei şi la necunoştinţa mea de a o transforma într-un vampir. Mi-am dat seama că ea în tot acest timp, cât fusese în hipnoză, chiar dacă nu o arătase, ne auzise şi ne urmărise. Imediat m-am temut că această criză e cauzată de groaza pe care o purtăm văzând că ea nu se mişcă. M-am concentrat pe situaţia actuală aşa că m-am străduit să fiu cât mai calm posibil, să încerc să o calmez şi să o ajut să treacă peste sperietură produsă de noua ei viaţă. Raul îmi spuse îndurerat dar şi înspăimântat ca nu poate participa la aşa ceva aşa că o luă pe Monik şi dispărură. Era greu, într-adevăr, dar totuşi mă bucuram să-i aud vocea iar acest lucru m-a ajutat foarte mult în încercarea mea de a fi calm. Într-un final s-a calmat, aşa că i-am ignorat ura cu care mă trata şi am încercat să-i explic situaţia. Am dat greş provocându-i o altă criză de nervi care a dus la demolarea întregii camere. Îmi este greu să privesc aceste lucruri dar nu o voi părăsi, voi fi lângă ea mereu până îşi va reveni. A început să plângă şi am fost plăcut surprins când m-a lăsat să o iau în braţe, lăsându-se in grija mea. Ce a urmat a fost mai mult decât răsplata durerii pe care a trebuit să o suport, a fost reînvierea ei şi lucrul pe care l-am aşteptat de când am transformat-o. Să râdă, să alerge alături de mine, să-şi cunoască fascinată noile puteri şi cel mai important, să vâneze. Mă uimeşte cu fiecare pas şi fiecare gest pe care îl face, mi-a adus fericirea pe care numai cu ea o pot avea. Când a vânat a fost mai mult decât m-am aşteptat şi de acea a trebuit să o opresc. Am uitat să-i spun să nu mai bea sânge după ce victima a murit. Nu s-a supărat, ba chiar m-a luat de mână cerandu-mi sa alerg impreună cu ea. Eram hotărât să-i arăt totul despre puterile ei.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  ~Vampire~Knight ~The love between a human and a vampire~ Iryna 5 5.135 09-07-2010, 05:08 PM
Ultimul răspuns: Flash
  For the blood of a Vampire Botan`chan 10 6.386 09-07-2009, 12:13 PM
Ultimul răspuns: Elina


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)