Vampire Blood!

[Teh]

Bună, scuze de întârziere dar abia acu am apucat şi eu să citesc. Totuşi, las un comentariu cu câteva păreri şi '' observaţii '', că nu pot trece cu vederea chiar tot ce văd / citesc / aud. So , here I am .

GreÅŸeli
prezente -- prezenţe [ ai omis şi ai pus ' t ' în loc de ' ţ ' , ştiu că sunt diferiţi doar prin virguliţa de la '' coadă '', dar trebuie şi ea pusă că se înţelege altceva ].
finţa -- fiinţa, se scrie întotdeauna cu doi de ' i ' şi niciodată doar cu unul, pentru că.. Pur şi simplu aşa este cuvântul [ pronunţă cu un i şi apoi cu doi, o să înţelegi diferenţa ] Este la fel ca la ''fiică '' , întotdeauna cu doi i.
las a moară -- las să moară [ ai omis s-ul , şi în acel context mi se pare a fi '' ă '' nu a : p ]
ce îţi ţinea -- îşi în loc de îţi [ ştiu că sunt apropiate şi se confundă uşor; greşeală de tastare destul de întâlnită, whatever ].

[...]când venea spre noi, dar nu, am simţit nimic, la fel şi Monik.

Ai văzut că nu mă prea leg eu de virgule :]] şi de construcţia concretă a propoziţiilor / cum pui cuvintele and so on, dar am găsit ceva ce m-a deranjat rău de tare la ochi şi nu mi-am putut abţine următoarele vorbe :
NU poţi pune în acel context '' dar nu [VIRGULĂ] , am simţit nimic .. '' , NU are sens. Adică, dacă spuneai : Dar nu ! Nu am simţit nimic. -- era cu totul şi cu totul altceva, şi evident se accepta, dar nu şi astfel. Deci : dar nu am simţit nimic. Fără acea virgulă. Crede-mă, nu sună deloc bine şi cu atât mai puţin nu se vede :] .
'' La fel şi Monik '', înţeleg prin asta că nici Monik nu a simţit-o pe Kimm, şi totuşi nu sună prea bine. Nu e totuşi o greşeală, adică depinde de simţul artistic al fiecăruia, I guess. D:
deparcă - - nu este un cuvânt ce se scrie legat : de parcă, forma corectă. Prepoziţia '' de'' nu se leagă de cuvântul '' parcă '' : - ? . Presupun că a fost greşeală de tastare.
clintita -- clintită
că avem nevoie -- adică, '' toţi '' aveau nevoie de glasul lui Kimm? [ Raul, Monik şi Leon? ] sau ai vrut să spui '' aveam '' [ adică doar pentru Leon ? ] . În fine, nu o consider o greşeală, mai mult o nelămurire .
pierdem speranţa -- pierdeam. Aici cu siguranţă nu era pierdem :]], I mean, era doar '' Leon '' şi dorinţa lui , pierderea lui.
înfăţişări -- înfăţişării [ doi de i, era vorba de înfăţişarea ei ]
întregi -- întregii [ pentru că era vorba de 'acea cameră' ,deci trebuie '' întregii'' camere, cu doi de i. Pentru că este vorba de acea cameră. Nu se face o generalizare, e vorba de un anumit '' ceva '' , so , doi de i.
dureri -- durerii [ cred că am explicat destul mai sus ; doi de i ].

Quote

Mai ciudat a fost că nu am simţit-o, trebuia să îi simt prezenţa în casă,

Deci, am adorat partea asta din dialog; replica lui Raul. A fost cu mult prea tare şi intensă. Faptul că nu i-au simţit prezenţa lui Kimm m-a făcut să , UAU, nu ştiu, m-a făcut să cred că este într-adevăr puternică. Sau poate doar o abilitate aparte, sau poate chiar mai mult de atât. Mă inetresează din ce în ce mai tare Kimm şi cred din ce în ce mai mult că titlul este legat foarte strâns de aceasta. Oare care este semnificaţia ascunsă după aceste vorbe? [ dacă există una; şi dacă nu , tot mi-ai captat atenţia într-un mod extraordinar de pozitiv ] . A fost o replică demnă de această parte; am adorat-o


Părere despre capitol.
Ai avut ceva greşeli cu acei ' i ', dar cred că majoritatea au fost din greşeală. Nu mi-a plăcut treaba cu virgula, dar toată lumea are greşeli, şi eu mari cu virgulele. La exprimare te-ai descurcat bine, mi-a plăcut. Fraze lungi am mai văzut, dar nu le-am luat aşa de tare în seamă, având în vedere faptul că le-am înţeles.
Ceea ce nu mi-a plăcut a fost că Leon este chiar atât de dulce. eu nu mi-l imaginam, acel gen supra protectiv. Cred că este în natura vampirilor să fie. ... aşa protectivi cu ceea ce au şi este al lor, hmm oare? Faza cu arsul de soare and such am regăsit-o şi într-o carte citită de curând [ o teorie într-adevăr interesantă ] . Câh, deci pot ieşi afară doar noaptea * sad face * Sper că lui Kimm nu îi plăceau prea mult zilele însorite cu cerul albastru, ciripitul păsărelelor and so on. :]] O să supravieţuiască ea.
SUnt foarte curioasă de ce ne aşteaptă în continuare. Nu am nici cea mai mică idee ce ai tu în cap sau ce vrei să ne arăţi prin această transformare a fetei. Mă întreb dacă nu se gândeşte să meargă la '' răzbunare '', cuz she had some enemies back then, If I remember corectly. Sunt obsedată de ideea că vampiriţa noastră ar fi una de '' viţă nobilă '' , sau doar că ... Este ceva / cineva extrem de special. Poate aşa ar explica şi tratamentul primit de la fratele său, sau cine ştie? Presupusul frate? :]] Hei, aberez şi eu. Mintea mea gândeşte o grămadă de lucruri, dar este extrem de curioasă de ce o să ne aduci tu în următorul capitol.
Transcri prin acest fic faptul că în viziunea ta vampirii nu sunt doar nişte creaturi crude, I mean, Daniel grijuliu wth, Raul nu poate rexista tensiunii, Leon iubeşte cu patimă :]] şi se lasă uşor influenţat de emoţii.. Şi Monik.. Despre ea încă nu ştiu nimic, dar doresc să aflu. Mă încântă tăcerea ei; misterioasă. Mai mult decât atât, ascunde ceva, vreau să ştiu ce. Vreau să văd pe cine mai omoară Kimm, vreau să ştiu de ce naiba au vrut să o ucidă vampirii ăia. Vreau să ştiu tot.
Mă aştept ca roşcata să fie genul sadic :]] masochistă, you know, ucide zâmbind , or something. Vreau să ştiu mai multe despre ea, transformarea ei ŞI aşa mai departe. Mă vei încânta , sper , în curând cu un nou capitol pe care îl aştept cu mare nerăbdare.
Mi-a plăcut capitolul, mereu aici cu o părere . Ador povestea. Aştept continuarea.
Succes la scris.

[MisS.sAdiStic]

Iată si capitolul 14, sper să va încânte.
Lectură plăcută!

Capitolul 14: Kimm iese in lume.

Am descoperit o groază de lucruri despre noua mea viaţă şi puterile pe care le deţin. Este uimitor câtă forţă stăpânesc, cât de uşor escaladez clădirile înalte ale oraşului sau cât de simplu seduc trecătorii nopţii. Leon mi-a promis că, imediat ce vom ajunge acasă, îmi va da să citesc jurnalul pe care îl ascunsese de mine acum mult timp. Tot el, m-a dus într-un magazin de sarcofage şi mi-a spus să mi-l aleg pe cel ce îmi place, chiar dacă nu mă prea pricepeam. M-am plimbat prin tot magazinul, dar nu era nici unul care să mă atragă. Îmi păreau vechi, şterse de culoare şi lipsite de farmecul pe care îl simţi atunci când le priveşti. Muritorul ce le vindea era un bătrânel cam de vreo 70 de ani. Spatele îi era cocoşat şi mergea numai cu ajutorul nelipsitului baston, nu îi dăduse deloc drumul de când am venit. Era o ironie că urma să fie îngropat într-o cutie din colecţia celor pe care le vinde. Oricum, el se apropia acum de mine zâmbind, nu ştiu ce vrea să facă aşa că mă uit la Leon iar acesta veni de-ndată lângă mine. Moşuleţul se mişca încet, tot drumul îşi ţinu capul în jos aşa că nu văzu când brunetul ajunse dintr-un pas la mine. Nici nu cred că observase înfăţişarea noastră ciudată, nu că ar mai vedea el ceva la vârsta pe care o are, dar totuşi. Îi luase mult să ajungă la mine, iar când ajunse îşi îndreptă puţin spatele, îşi ridică privirea şi un zâmbet îi apăru pe faţa schimonosită.
- Drăguţă, văd că nu îţi place nimic de aici, dar dacă doreşti, pot să-ţi comanzi unul aşa cum îl preferi.
Ciudat, nici nu ma întrebat pentru ce îmi trebuie, chiar crezusem că pentru asta venea. M-am uitat câteva secunde prin magazin, comanda va dura ceva şi nu-mi facea plăcere să aştept. De aici şi-l cumpărase şi Leon, iar al lui este chiar superb, vreau şi eu unul la fel. Îmi întorc privirea la bătrânel şi îi răspund la zâmbet.
- Sigur, aş vrea să îmi comand unul. Acesta plecă la fel de greu spre biroul ce părea la fel de vechi ca şi celelalte. Mă întreb de câţi ani lucrează aici. O avea prieteni, copii sau soţie? Sau va muri singur?
Îmi aduse un formular în care trebuia să scriu numele meu, vârsta, adresa, un număr de telefon şi preferinţele modelului pentru coşciug. Leon îmi spuse să completez doar preferinţele pentru coşciug, se va ocupa el de restul. Aşa am şi făcut, mi-am închis ochii, mi-am imaginat coşciugul dorit şi am început să aştern totul pe foaie. Era destul de greu modelul, dar îmi doream unul care să-l întreacă pe cel al brunetului. Când am terminat, am rămas cu ochii în foaie observându-mi scrisul, era aşa elegant şi deosebit, m-am obişnuit imediat cu el. Chiar îl adoram, încă un lucru de care mă pot bucura în a fi vampir. I-am dat foaia bătrânului după care m-am pus cuminte lângă Leon.
- Atunci vă aştept când va fi gata. Spune bătrânul în timp ce se uita pe foaie. Nu ştiu dacă le ia de la o firmă sau dacă le făcea el, dar dacă era a doua variantă speram doar să nu-i fi dat prea mult de lucru.
Am plecat imediat ce brunetul îi dădu un avans de bani pe care îi primi fără retragere.
Mergeam încet, frigul ce ne biciuia pe faţă era chiar plăcut după ce am stat în acel magazin sufocant. Zăpada ce dădea strălucire până şi celor mai neînsemnate lucruri te făcea să te bucuri din plin de această iarnă. Ne îndreptam spre locuinţa noastră, fiind cererea lui Leon. Dacă ar fi fost după mine, ne-am petrece întreaga seară jucându-ne în zăpadă, totuşi el insista să mergem acasă. Îşi recăpătase acea aură misterioasă dar romantică, şi de aceea nu îmi spune în nici un fel de ce vrea aşa de mult să mergem acasă. Când am ajuns am observat că sufrageria era complet refăcută, mobilă nouă şi electronice cele mai noi apărute. Când o fi avut timp pentru a face toate aceste lucruri nu-mi dau seama.
- Kimm, mă strigă aproape nerăbdător Leon. Vii, te rog?
Îi zâmbesc prosteşte şi mă grăbesc înspre el, de fapt spre dormitor, acolo unde el deja intrase. Pe pat era frumos aşezată o rochie mov cu dantelă neagră, acompaniată de o geantă neagră de seară. Pe lângă toate acestea mai erau şi pantofii cu toc, ce erau puşi lângă pat. Mă întorc către brunet ce mă privea drăgăstos.
- Acesta este cadoul pentru că am devenit un vampir? Întreb eu imaginându-mă îmbrăcată cu acea rochie minunată.
Leon râse încet. Deşi acum eram ca el glasul lui mi se părea la fel de angelic, ceva ce la mine încă nu descoperisem.
- Poţi să o iei şi aşa, dar mai degrabă este pentru că vreau să te duc într-un loc special.
Mă uit la el încurcată, sper că nu e la fel de 'special' ca şi acel castel. Brunetul începe şi râde cu poftă. Am făcut eu un gest ridicol sau o fi o reacţie întârziată? Îl privesc întrebător.
- Şti, nu mai suntem fiinţe omeneşti ca să putem umbla şi ziua şi noaptea. Aşa că dacă vrei să avem o seară relaxantă şi nu una pe o fugă continuă, ar fi bine să te îmbraci şi să plecăm cât mai curând. Îmi spune el cu un zâmbet jucăuş.
Pradă unei confuzii nevinovate îi fac semn că îi voi îndeplini cerinţa iar el ieşi cu o distorsiune ce mă lasa mască. Oricum, fiind singură îmbrac rochia ce nu mă miră că-mi vine perfect şi merg la oglindă să-mi pieptăn părul ce îmi stătea acum drept. Nu îi fac nici un aranjament văzând că-mi stă destul de bine şi încalţ pantofii ce erau exact pe mărimea mea. Sunt eu însumi impresionată de cât de frumos îmi stă, iar aspectul fantomatic mă face să arăt ca o zeiţă. Zâmbesc satisfăcută şi mă îndrept spre sufragerie, acolo unde Leon, îmbrăcat într-un costum negru, mă aşteapta răbdător. Nu exprimă nici o uimire sau o reacţie de surprindere văzând cât de uimitor arătam, ştiind deja cum îmi va sta atunci când cumpărase rochia. Vorbele erau de prisos având în vedere că ştiam amândoi cât de bine ne prezentam. Am ieşit în linişte afară, acolo unde un porsche negru era parcat.
- De ce ne trebuie maşina? Sunt sigură că putem ajunge în acel loc special la fel de repede şi pe jos, oriunde ar fi. Îi spun eu cu un glas îndrăzneţ.
- Da, dar asta ar însemna să ajungem acolo de parcă tocmai am fi ieşit dintr-o tornadă, iar acest lucru nu mă încântă. Vreau să avem o prezentare stilată.
Am ridicat din umeri indiferentă dându-mi seama că avea dreptate, am deschis portiera şi m-am aşezat pe locul pasagerului în timp ce Leon era deja la volan, gata de plecare.
- Există vro şansă ca tu să mă înveţi să conduc?
- Mai vedem. Răspunde el pornind maşina şi accelerând, încercând să-şi ascundă zâmbetul.
Ce nu-mi place când nu-mi dă un răspuns concret, e ca un tată plictisitor. Adică pot să învăţ şi singură, doar acum sunt nemuritoare, nu? Chiar dacă fac accident nu o să păţesc nimic, de fapt ar putea chiar să fie o experienţă interesantă. Hm, chiar nu-mi dau seama de ce l-am întrebat, voi învăţa singură.
Trecuserăm de o groază de locuri ce mă atrăgeau şi chiar mă făceau să întorc capul după ele întrebându-l nerăbdătoare pe Leon dacă nu acela e locul special. Dar el tot ce-mi răspundea era: 'nu-ţi face griji Kimm, vei avea ocazia să intri în toate locurile ce te atrag".
Am ajuns pe o străduţă îngustă şi întunecată. Un panou multi-color strălucea doar cât să prevină că acolo se afla un local. Nu mi-am dat seama ce este decât atunci când maşina s-a oprit în faţa lui. Era un fel de club, un fel de local unde toţi vin pentru a avea o noapte de neuitat. L-am privit pe Leon, acesta căuta ceva prin maşină.
- Ce este acest loc? Nu că nu aş fi interesată să intru, dar nu ştiam că îţi plac cluburile. Îi spun eu amuzată la pronunţarea cuvântului. Pe când eram muritoare nu pronunţam cuvântul acesta prea des. Erau unele momente când, într-un roman pentru şcoală, se găsea şi acest cuvânt pierdut printre rânduri.
- Nu judeca o carte după copertă, îmi spuse el oprindu-se din căutat văzând că nu găseşte.
Începusem să râd. Auzisem de nenumărate ori această replică dar niciodată să se potrivească atât de bine cu situaţia. Privesc încă o dată intrarea, fiindu-mi uşor având în vedere că se afla pe partea mea. Interiorul nu se vedea, fiind blocat de uşile roşi. Leon se afla acum la uşa mea care era deschisă, întinzându-mi mâna să mă ajute. Îi accept ajutorul pentru a părea un cuplu manierat, aşa cum îşi dorea el. Când am ajuns în faţa uşii aceasta s-a deschis imediat, întâmpinându-ne un domn bine îmbrăcat ce ne salută cuviincios. Am rămas mască când am observat interiorul.

Kimm vampir: http://img340.imageshack.us/img340/827/kimmvampire.png

[Aliss_anime]

Buna!Deci ti`am citit si eu ficul :) se pare ca impartasim aceias pasiune "vampirismul".Mi se pare o poveste originala.Ceea ce imi place cel mai mult la tine este descrierea pe care o folosesti,si sentimentele pe care te axezi in unele capitole.Acel proverb "Nu judeca o carte dupa coperta"mi se pare si mie ideal acelui context.Totusi pentru o muritoare devenita vampir mi se pare cam calma :).Eu una o sa continui sa`ti citesc ficul deoarece imi place la nebunie :X (mai ales pentru k e cu vampiri) :X
Multa inspiratie si succes :X sa vi repede cu nextul plss

bye and pupici :X :-h

[Teh]

Bună. Cu o oarecare imensă întârziere am venit şi eu aici. Damn , mi-am pierdut first place =]]. Aşa, dar tot am ajuns aşa că e bine. Am citit capitolul şi l-am savurat, like I always do =)
Greşeluţe [ că de, nu poţi scăpa de mine ] :
pe care îi ascunsese -- îl
vro -- vreo
adică chiar -- adică chiar - cred că e corect din punct de vedere gramatical, dar nu sună bine acel că urmat de un alt c : - ? nu ştiu, încearcă altceva sau renunţă la acel '' adică ''
muri singur.? -- scoate punctul [ . ] acela de acolo D: .
cosciugul -- coÅŸciugul
dat pre mult -- dat prea mult
deja la volan gata de plecare. -- deja la volan, gata de plecare. - mi se pare că arată mai bine aşa.
decât când maşina -- ' decât când ' nu mă încântă cum sună. Ce zici de : ' decât atunci când ' ?
maşina a oprit în -- aici îmi dă impresia că maşina e vie şi se poate opri singură :]] ... Ăă , nu sună prea bine . În loc de acel '' a'' să încercăm un '' s-a '' [ parcă e mai bine aşa xD ]

Ok, deci ai avut destul de puţine, părerea mea. Nu ştiu dacă au mai fost şi altele, eu pe acestea le-am prins. Nu am mai văzut alte greşeli :]]. Aşa că e foarte bine.

Capitolul m-a încântat . A fost minunat. Kimm Vampir este superbă, extraordinară, minunată. :]] Arată foarte bine. Mi se pare că fotografia pe care ai ales-o pentru Kimm i se potriveşte ca şi o mânuşă, înţelegi tu ce vreau să zic. O defineşte , ceea ce mă încântă!!! <3 Capitolul a fost minunat, îmi place personalitate ei. În sfârşit, un personaj căruia îi place că a devenit vampir =]] I mean, se bucură de toată frumuseţea pe care o are acea lume. Vreau să văd şi părerea ei asupra lucrurilor negative. Deşi mă cam îndoiesc că există aşa ceva pentru Kimm :]]. Minunat capitol. Cine ar fi crezut că atunci când mergi la cumpărat coşciuge e atât de fain? :]] Mi-a plăcut descrierea moşului :] . Ăă, a fost faină partea aia. Îmi place şi Leon, aşa misterios cum doar el poate fi şi romantic, cum a zis şi Kimm. Mi-a plăcut că nu ai băgat faza cu '' a rămas uimit la vederea mea '' bla bla, I mean.. A fost aşa, without words şi pe înţeles '' sentimental '' să zic aşa. Doar la nivelul relaţiei lor, cât mi-a plăcut. Mi l-am imaginat pe Leon şi pe Kimm, unul lângă altul arătând ca un cuplu perfect şi manierat, frumoasă imagine :]]. Sunt curioasă ce este acea clădire , dar nu îmi mai dau cu presupusul. Aştept să ne uimeşti tu.
Mi-a plăcut. Baftă la scris.

[Elina]

gata...am venit...nu ma muscaaa=))))))...ca musc si eu...asa deci...ficul asta e perfect din multe puncte de vedere..are tot ce ii trebuie si te incanta din toate privintele povestea
singurul cuv care tl zic mereu despre fic este superbb...sau...foarte frumossss:X da stiu sunt mai multe cuv:))
Teh esti foarte tare ca poti sa gasesti imperfeciuni la cva atat de frumos...chiar sti sa critici..eu insa nu sunt ca tine deci nu pot sa zic decat cat de mult mi-a placut si cat de frumos este
pozele le-ai ales foarte bn aceea cu kimm o ador..am 3 copy in pc=))..
acum nu ma mai tine asa...sa vedem nextuuu:(

[MisS.sAdiStic]

Aliss, mă bucur că îţi place fic-ul, mă încântă nespus de mult să văd că vă place, iar acest lucru mă va face întotdeauna să continui.
Teh, ca întotdeauna mă bucur că mă ajuţi cu greşelile şi mă bucur că eşti mereu prezentă. Sper să nu te dezamăgesc.
Ella, în sfârşit. Şti cât de mult mă delectează să te văd alături de mine. Data viitoare să nu se mai repete ce s-a întâmplat şi de această dată că mă vei supăra rău. Oricum, mă bucur că îţi place şi iată şi nextul pe care l-ai aşteptat atât de mult.
Lectura plăcută!


Capitolul 15: Noi informatii.

Localul inspiră o atmosferă foarte călduroasă şi relaxantă. Mai spre interiorul clădirii, în dreapta, se putea observa foarte uşor o scenă, unde nişte cântăreţi îşi făceau de cap. Măsuţele rotunde pe care erau aşezate lumânări parfumate, stăteau inerte bucurându-se de oaspeţi. Lumina era redusă pentru a crea o atmosferă de vis, iar în fiecare colţ se găsea câte o floare tropicală ce dădea un aspect de restaurant în junglă. Cântecul ce se auzea domol nu părea omenesc, atât pentru versuri cât şi pentru voce, dar eram conştientă că era cântat de cei aflaţi pe scenă.
Deasupra noastră era un etaj pentru aceia care doreau să fie ocrotiţi de lună dar să aibă şi o şedere comodă.
Mirosul de sânge omenesc domina întreaga sală. Învăţasem foarte uşor să mă stăpânesc, chiar să ignor mirosul de sânge, aşa că acum nu mă provoca cu nimic.
E într-adevăr un loc special, atât pentru aspect cât şi pentru senzaţia plăcută pe care ţi-o crează. Îl observ pe Leon studiind încăperea, căutând, parcă, pe cineva. Aşa că îl las, eu ţintuind cu privirea o lampă cu aspect de sferă ce avea înăuntru o substanţă roşiatică care pulsa. Mă apropii de ea pentru a o studia mai bine. Observ un nucleu în centrul substanţei. Nu-mi pot da seama ce este dar mă fascinează şi parcă mă absoarbe înăuntrul legănării ei permanente. Uimită mă întorc către Leon care pare a fi în transă.
- Leon, priveşte! Îl strig eu entuziasmată.
Îndrept degetul spre lampă, dar cum sunt prea aproape o lovesc iar aceasta cade spărgându-se. Cu două secunde înainte ca Leon să se întoarcă spre mine întrebându-mă ce doresc m-am pus în faţa obiectului spart ca el să nu vadă.
- Nimic, nimic. Mi s-a părut. Spun eu ridicând mâinile lângă piept ca şi când aş fi ameninţată cu pistolul.
Sunt uimită că s-a lăsat păcălit de acel răspuns pe care şi eu îl recunoşc ca fiind patetic. Dar devin mai surprinsă văzând că substanţa roşiatică este în aceiaşi stare ca şi în sferă, încă pulsând. Parcă luptând să ţină acel nucleu în viaţă. Ce tulburător!
- Kimm, vii? Mă întreabă brunetul ce îmi arată cu mâna nişte scări.
Mă duc lângă el urcând împreună scările, ajungând foarte repede la etaj. Aici aerul de afară îşi face lor printre muritorii ce veniseră cu mult înaintea noastră, intensificând şi mai mult mirosul de sânge. Luna, ce se vede clară şi maiestoasă ca într-un tablou, ne ţine companie.
Ne-am aşezat la o masă din colţ, aproape de barele ce te opreau să cazi. Puţin mai în spate de masa noastră, se află un copăcel cu flori roz. De unde ne aflăm noi putem vedea scena mult mai bine, micul bar ce nu îl observasem până acum, în care paharele strălucesc pregătite pentru vin şi toată porţiunea localului care ni se permitea. Remarc că nu suntem singurii vampiri din încăpere, colţii celorlalţi strălucind în zâmbetul şiret ce şi-l afişau atunci când îi privesc.
Parfumul florilor este atât de intens încât nu-mi dă pace, o aromă pe care nu am mai întâlnit-o până acum. Întind mâna pentru a rupe o floricică, dar spre uimirea mea se rupe o creangă întreagă. Speriată o arunc sub masă zâmbindu-i brunetului ca şi când nu făcusem nimic.
- Şi... ai observat că nu suntem singurii de aici? Îl întreb în şoaptă.
Acesta se întoarce către mine, până acum uitându-se prin încăpere.
- Ai aflat cam târziu. Îmi spuse privindu-mă blând.
Este o replică cu subînţeles sau încearcă să-mi demonstreze ceva? Mi se pare mie sau a fost o replică răutăcioasă. Aş putea să-i amintesc de întâmplarea de la acel castel şi să-i aduc la cunoştinţă că ar fi trebuit să mă prevină ca să mă pot pregăti.
- Nu am vrut că crezi altceva. Îmi spuse el de parcă ar şti ce gândesc.
- Păi de fapt, ştiu. Îmi spuse el chicotind.
Rămân cu gura căscată încercând să înţeleg ce vrea să spună, sau este un joc de-al lui. Îl privesc întrebător, cerându-i să-mi explice.
- Sunt vampir, pot să aud tot ce gândesc cei din jurul meu.
La asta chiar nu mă asteptam. De fapt, stai. A spus că se datorează faptului că este vampir, asta înseamnă că pot şi eu. Mă concentrez asupra lui, ignorând orice zgomot. Nimic. El începe să râdă.
- Trebuie să treci de o anumită perioadă de timp ca să poţi. Să spunem, patruzeci de ani.
Ce? Nu-i corect. Şi eu sunt vampir, ar trebui să pot, ce legătură au anii? E nedrept. Cu toate astea îmi dau seama că astfel a aflat el toate lucrurile pe care i le-am ascuns de când l-am întâlnit până când am fost transformată. Îl privesc acuzatoare şi mă bosumflez puţin iar el râde încet, chiar gingaş. Îi puteam citi dragostea în ochi, gesturile mele nu îl deranjau, ba chiar îl încântau. Nu pot să mă supăr pe o persoană ca el aşa că îmi revin privindu-l copilăros.
- Şi poţi la oricine? Îl întreb entuziasmată dar puţin geloasă.
- Nu chiar, există şi cei mult mai în vârsta, care îşi închid efectiv mintea. Astfel nimeni nu are acces la ea, doar el bineînţeles.
Rămân un pic pe gânduri, visând la ziua în care voi putea să aud tot ce gândesc cei din jurul meu. Sentimentul provocat de viziune este atât de plăcut, mi-aş dori ca acea clipă să vină cât mai curând pentru a mă putea bucura din plin. Mi-am dat seama că odată cu dobândirea acelei puteri vor mai urma şi altele, mult mai uimitoare. Era atât de plăcut să mă gândesc la ele, ca şi când acele puteri compensau întru totul existenţa mea de vampir. Dar totul dispare fiind înlocuit de gânduri ce îmi provoacă o spaimă incontrolabilă.
- Adică şti totul despre mine, chiar şi dinainte de a mă întâlni?
Îl observ cum îşi schimbă expresia feţei, dintr-una relaxată şi plină de dragoste într-una de dispreţ şi dezgust. Mă întreb dacă reacţia a fost stârnită de întrebarea mea sau de la o altă persoană din încăpere. Îl văd cum îşi întoarce capul spre lună indiferent, parcă vrând să ignore întrebarea şi chiar răspunsul. Mă simt vinovată, faptul că nu ştiu din ce cauză dispoziţia i s-a schimbat atât de radical mă făcea să mă simt şi mai îngrozitor.
- Da, ştiu despre comportamentul celorlalţi faţă de tine, despre Sentaro şi despre acel coleg al tău. Ştiu despre respingătoarea ta naivitate şi cum te lăsai condusă de ei, fără măcar să ripostezi sau să arăţi că nu eşti ceea ce cred ei. Am avut nenumărate momente în care am vrut să-i ucid pe toţi ce te tratau ca pe un nimic, să te scap din acel iad,dar renunţăm datorită ţie. Nu îmi păsa de ei, ci de tine. Pe Masaki nu l-am ucis ştiind că tu ai fi fost luată drept făptaşul cauzându-ţi mai multe probleme. Cât despre Sentaro, cred că aici şti şi tu motivul. Îl iubeşti, crezi că e afectat de moartea părinţilor şi de aceea se comporta cu tine în felul acela. Măcar dacă ai şti adevărul.

[Teh]

Bună.

Greşeli [ bucură-te, îs puţine :]] ]
parcă căutând -- credemă parcă că[..] nu sună bine :]]. Aşa că trebuie înlocuit, scos, whatever. Poţi renunţa la " parcă " deşi asta ar strica puţinel întreaga semnificaţie, dar până la urmă tot căuta.
de sfera -- sferă [ ai omis micuţa şi scumpa căciuliţă :]] ] .
Mă apropii de ea pentru a o studia mai bine, observ un nucleu în centrul substanţei -- Hmmm... E mai bine dacă le-ai despărţi în două propoziţii , cred că ar suna mai bine. Sau în caz contrar, ai putea să scrii : Mă apropii de ea pentru a o studia mai bine, astfel observ [...] . Deşi eu cred că e mai bine dacă le desparţi în două propoziţii.
gingaÅŸi -- gingaÅŸ
citit -- citi
- Nu chiar, există şi cei mult mai în vârsta, care îşi închid efectiv mintea. Astfel nimeni nu are acces la ea, doar bineînţeles el. --- Hmm, " Nu chiar, există " -- nu zic că nu e corect. E corect, eu propun totuşi şi o a doua variantă. " Nu chiar. Există şi cei [...] " .
A doua problemă la aceste frate ... Ei bine, să ştii că nu prea are logică , la final. Pentru că " astfel nimeni nu are acces la ea, " [ mintea, asta am înţeles ] , apoi " doar bineînţeles el " iar nu se leagă. Să se fi legând cu acel " cei " care " îşi " dar nu se poate, pt. că sunt mai mulţi. Presupun că era " doar ei bineînţeles" .
< Aşa. Am terminat cu partea aia mai puţin plăcută şi pe care probabil, se prea poate, să o dedeşti. Alte observaţii, personal, nu am. Pentru că te-ai descurcat foarte bine. Vreau să spun, chiar au fost limitate greşelile. În special cele de tastare, chiar am fost plăcut surprinsă. Nu am ce zice, ţine-o tot aşa ! Presupun că ai stat să corectezi cu atenţie. Frumos, impecabil, ordonat. Ai prins ideea.

Despre capitol
Asta pentru că trebuie să îmi zic şi o părere, şi oricum mi-e cam greu să mă abţin dacă ar fi să vb. foarte serios :]]. Kimm este o figură ! :]] O figură, îţi zic. Nu ştiu prea bine cu ce să încep, pt. că mi-a plăcut totul, absolut. Atitudinea lui Leon, Kimm Vampirul care este absolut superb şi minunat.. şi aşa mai departe. Vreau să văd ce naiba fac ei în localul ăsta, care mi se pare tare interesant. Exotic, să zic aşa. De abia aştept să aflu.
Dar mai curioasă sunt despre partea de final. Ne-ai lăsat în .. plop :]] de abia aştept să aflu.

Măcar dacă ai şti adevărul.

Da hai să îi spunem cu toţii lui Leon că noi nu avem capacitatea de a citi gânduri şi nu ştim de puii mei avea în cap dragul de Sentaro , şi mă rog, ăsta.. frati-su nenoro... beep a lui Kimm :]]. Deşi dacă îmi amintesc eu aşa bine de el, era într-un fel ciudat şi ... Nu ştiu cum să îl explic, interesant de atrăgător :]]. Violent, bla bla. Îmi plăcea.
Mi-am amintit brusc de tot trecutul lui Kimm. Leon a fost chiar profund aici. Ai descris foarte bine. Sunt curioasă ce a aflat el.
Încă ceva ce am observat la Kimm dar nu prea vreau să zic =]] Come on. Vreau să zic , setăpâneşte deja de la sânge? E o caracteristică esenţială pt. toţi vampirii ? Sau ? În fine. Nu mai intru în detaliu :]]. Oricum , mi-a plăcut capitolul şi îmi pare rău că las un comentariu cam scurt, dar nu mai pot sta să scriu.
Ok. Cius. Baftă la scris.

[Elina]

scz..scz:)) sti ca st varza la commuri deci o sa fie scurt...dar nu spam
cum incep eu mereu este pur si simplu superb actiunea , dialogul, personajele totul :X
nu imi pot lua ochii si gandul de la actiune deci nu te astepta sa vad greseli
mi-am amintit brusc de sentaro :zuppy06: dak ai sti ce mam enervat >.< asa brusc mi-a venit in minte inceputul ficului cand imi venea sa dau cu pcul de perete:D dar stop..ca iar imi vine sa dau cu el de perete
sa vb despre kimm si leon...doamne cat ai ador pe astia doi
Kimm e asa comica ca am inceput sa citesc niste randuri de 3 ori are felul ala de a fi putin copilaros care te amuza, in timp ce leon are mereu grija de ea;)) e asa dragut si protector
hai pauza ca visezzz deja o_O te pup:*

[MisS.sAdiStic]

Mulţumesc pentru comm-uri şi mă bucur că sunteţi alături de mine.
Uitaţi şi capitolul mult asteptat, sper să vă încânte.
Lectură placută!

Capitolul 16: Revenire
Măcar dacă ai şti adevărul.

Îl privesc nedumerită. Este adevărat ce a spus. Nu îl urăsc pe Sentaro, pentru că este afectat de moartea părinţilor. Sunt sigură că nu s-ar fi purtat niciodată aşa cu mine dacă ar fi fost vorba despre altceva. Când am fugit de acasă spunându-i cuvintele “te urăsc” nu le-am spus din suflet, ci pentru că eram îndurerată pe situaţia în sine. Tocmai fusesem folosită şi lui nici măcar nu i-a păsat. Pot să-mi recunosc fapta ca una negândită, ca şi când aş fi fugit de lume, pregătită să sar oricând în prăpastie.
- Ce vrei să spui, şti ceva legat de familia mea şi mie nu îmi spui?
Observ că nu vrea să-mi răspundă şi de acea mă enervez. Era vorba să nu ne ascundem nimic, de ce face asta? Nu vede că mai mult mă răneşte ascunzându-mi lucruri? Am trecut prin multe şi cred că răspunsul lui nu mă va afecta mai mult decât au făcut-o celelalte.
- Kimm, ţin la tine şi nu vreau să-ţi îngreunez situaţia. În plus, acum mă interesează să aflu ce au vrut vampirii aceia de la tine. Spune el uitându-se prin încăpere.
De când am venit asta face într-una. M-a adus aici pentru a-mi oferii o seară indelebilă sau pentru propriile interese? Ar trebui să-şi folosească aşa zisa putere de a auzi gândurile ca să vadă că nu sunt prea încântată de comportamentul lui. Merit mai multă atenţie decât localul ăsta. Din cauza furiei provocate de ignoranţa lui, acum nimic din această încăpere nu mă mai fascinează. De fapt, mi se pare chiar plictisitoare. Vreau explicaţii! Ce ştie el despre Sentaro şi eu nu, şi de ce m-a adus aici?
- Kimm, te rog calmează-te. Îţi voi explica totul pe rând. Localul acesta era strict pentru vampiri, dar când au văzut că muritorii intră la bănuieli l-au făcut ca un restaurant. După cum vezi sunt şi muritori şi vampiri, dar nimeni nu ştie adevărata identitate a acestui loc decât rasa noastră. Aici se strâng toate zvonurile şi întâmplările despre vampiri. Când vei avea nevoie de vreo informaţie acesta este locul în care să vii. Mă tot uit în încăpere după persoana care ne poate da nouă informaţiile despre vampirii de la castel. Dar se pare că el nu doreşte acest lucru, ascunzându-se de mine. Îl simt, dar...
Se opreşte brusc. Înţeleg că a intrat în contact cu acea persoană dar, sincer, mă interesează mai mult ce ştie el despre Sentaro. Observ că nu-mi dă nici o atenţie, că e concentrat pe acel vampir care îi poate da detalii. Dacă tot nu doreşte să-mi vorbească despre fratele meu sper ca despre lupta de la castel să nu-mi ascundă nici un amănunt. Îl privesc atent, hotărâtă să nu pierd nici o reacţie din partea lui.
Minutele trec iar el nu manifestă nici o mişcare, nici o transformare pe faţă. Devine plictisitor şi chiar mi-a ajuns cu câtă indiferentă mă tratează, aşa că întind mâna hotărâtă să-l aduc la realitate. Chiar când mai aveam doi centimetri o voce se aude de lângă masa noastă. Întorc capul în acelaşi timp cu Leon, care pare să nu ştie nimic din ce se întâmplă.
- Eşti stresant, Leon. Spuse persoana ce se aşeză lângă noi la masă.
E un bărbat în vârstă de 24 de ani. Mi-am dat imediat seama că este un vampir, unul care deţine întreaga istorie a rasei noastre. Părul îi este negru trecându-i de umeri, iar privirea ii era serafică. Are o aură misterioasă, se vedea din prima că trece de 2000 de anii. Nu pare prea încântat să se afle lângă noi, îl priveşte pe brunet cu o neplăcere intenţionat vizibilă. Îmi doresc să-i pun o groază de întrebări, dar ceva mă împiedică. Vampirul se întoarce către mine, privindu-mă insistent dar şi uimit. Îmi pierd pentru câteva secunde cunoştinţa, revenindu-mi parcă dintr-un vis neplăcut. Ştiu că mi-a citit în minte, începând de la copilăria mea până azi. Chestia cu cititul minţii devine categoric enervant. Adică toate amintirile mele vor ajunge la toate creaturile nopţii fără ca eu să ripostez? În plus, sunt şi geloasă că mie încă nu îmi este dat să o folosesc.
- Leon, ţi-ai uitat manierele? Cred că e cazul să ne faci cunoştinţă. Spuse bărbatul pe un ton dur.
Brunetul, vizibil afectat de replica vampirului, se uită la mine. Parcă încerca să-mi transmită din priviri un mesaj. Încerc să-mi dau seama ce vrea să-mi spună dar nu pot.
- Leon, nu-mi pune răbdarea la încercare şi încetează să crezi că poţi să-mi ascunzi lucruri, te amăgeşti singur. Spuse bărbatul nervos.
- Kimm, acesta este Vladimir. Este unul dintre cei mai puternici vampiri. Deţine acest local şi nici o informaţie legată de ~noii~ nu se împrăştie fără ca el să nu o audă primul.
Sunt sincer impresionată. Îmi face o deosebită plăcere să-l întâlnesc mai ales ştiind că pot obţine toate informaţiile necesare de la el. Sigur pot chiar să-l fac să-mi dezvăluie lucrurile pe care Leon le ascunde despre Sen.
- Iar Vladimir, aceasta este Kimm...
- Ştiu cine e. Spune bărbatul examinându-mă insistent. Întrebarea este dacă tu şti pe cine încerci să protejezi. Continuă acesta amuzat dar şi fascinat.
Bine, acum nimeni nu mai e cine pare? Ce sunt toate aceste nelămuriri şi de ce Vladimir mă priveşte atât de fascinat? Acum nici dacă vreau nu mai pot înţelege nimic. Îi privesc pe rând, îmi dau seama că iar încearcă să comunice prin telepatie. Mie de ce nu mi se dă voie să ştiu?
- Nu-ţi face griji prinţeso, îţi voi spune eu tot ce doreşti. Spune Vladimir privindu-mă drăgăstos.
Sunt încântată să aflu că el este mult mai comunicativ decât Leon. Îmi selectez cu grijă întrebările, punându-le pe cele importante şi care sunt nerăbdătoare să le aflu răspunsul pe primul loc sfârşind cu cele mai puţin importante.
- Ce ai vrut să spui cu acele vorbe, cine sunt eu de fapt? Întreb eu nerăbdătoare să aud răspunsul.
Acesta râde încet, aşteptându-se ca eu să pun întrebarea aceasta. Desigur că am părut egoistă, trecând de la Sen la mine cu o aşa indiferenţă pură. Înainte ca Vladimir să înceapă să vorbească îl privesc pe brunet. Observ foarte uşor că nu este încântat de discuţia pe care urmează să o avem. Dar ştiu şi că nu va interveni, nu mă va împiedica să aflu răspunsurile la întrebările care mă macină.
- Tu nu ai fost niciodată muritor, cum de altfel nici fiinţa acea pe care tu o numeşti Sentaro nu îţi este frate. Aşa zisul tău tată a fost primul vampir, iar femeia un simplu om. Blestematul a plănuit de la început, spune acesta imaginându-şi parcă întâmplarea. Îşi iubea mult femeia, pe Katerin, mama ta. Şi-a dezvăluit cu nepăsare adevărata identitate şi spre uimirea mea, femeia aceea l-a acceptat aşa cum era, deşi a refuzat categoric să fie transformată. Nu te-ai născut din întâmplare, el a vrut acest lucru. Deşi suntem cu toţii vampiri şi poţi crede că în noi trece acelaşi sânge ca al tău, te înşeli. Tu ai sânge pur, sângele primului vampir, cred că îţi dai şi tu seama ce înseamnă acest lucru. Deţii puteri invincibile, de 10 ori mai viguroase ca ale noastre. O singură picătură din sângele tău poate vindeca un vampir care a luat parte la răsărirea soarelui şi care a scăpat ca prin minune.
Rămân confuză, dar uimită. Leon aflându-se în aceiaşi situaţie ca mine, asta însemnând că nici el nu ştia aceste lucruri. Nu mă afectau într-un mod negativ, ci din contră, doream să aflu mai multe. Privesc prin încăpere, nu mai este nici un muritor. Doar vampiri ce nu păreau să le pese de ce vorbim noi. Asta mă uşură, nu mai eram nevoită să vorbesc în şoaptă.
- Păi şi cum au murit părinţii mei şi de ce totul s-a schimbat după aceea? Sen ştia deja lucrurile pe care mi le-ai spus tu acum? Cum de eu mă purtam ca un muritor dacă m-am născut vampir? Sau nu trebuia să mă nasc jumătate vampir - jumătate muritor?
- Uşor prinţeso, spuse el iritat. Ankai, primul vampir şi tatăl tău, când a văzut că te poate lăsa stăpâna a hotărât că el nu îşi mai are rostul. A discutat cu muritoarea dar aceasta a refuzat categoric să fie părăsită, până când au căzut de acord să plece amândoi. Ankai avea de gând să îşi dea foc, trăise prea mult şi îşi dorea să vadă unde va ajunge după ce moare. Dacă există o altă formă a nemuririi sau dacă va cădea într-un abis nesfârşit. Muritoarea i-a acceptat propunerea aşa că s-au aruncat împreună în flăcări. Nu mai este nevoie să-ţi explic de ce Sentaro nu ţi-a dat voie să vezi cadavrele, fiindu-i mai uşor să te mintă. Totul s-a schimbat pentru că tu aveai o scrisoare din partea lui Ankai. Nu ştiu ce scria în ea dar ştiu că fiinţă aceea dezgustătoare nu a acceptat ce scria acolo făcându-te pe tine vinovată pentru tot. Nu eşti jumătate muritor pentru că ai sângele pur de vampir în tine. Când Leon te-a transformat nu ţi-a băut sângele şi apoi ţi l-a dat înapoi, cum ar fi trebuit să se facă normal, ci doar ţi-a dat sângele lui. Atunci a fost ca şi când te-ai fi trezit, dar tu ai fost acolo dintotdeauna. Spuse acesta cu o urmă de admiraţie.
- Dar cu Sentaro, e şi el vampir? Întreb eu confuză.
- Ţi-am spus, el nu îţi este frate. Femeia l-a înşelat pe Ankai, Sentaro este un simplu muritor, nu are nici cea mai mică legătură cu tine.
Leon era la fel de surprins ca mine. E plăcut să ştiu că sunt regină dar de ce nu mă şi simt că una? De ce nu am acele puteri magnifice de care mi-a vorbit Vladimir?
- Nu-ţi face griji, nu cred că va mai dura mult până se vor arăta. Îmi răspunse el la întrebare.
- Dar de ce...
- Kimm, mă întrerupe brunetul. Se face târziu, trebuie să plecăm, vei mai avea şi alte ocazii să vorbeşti cu Vladimir.
Voiam să mai stau dar acesta îi dădu dreptate lui Leon astfel a trebuit să plecăm. Mi-am luat la revedere de la el spunându-i că mi-a făcut plăcere să-l întâlnesc. Înainte să plecăm Vladimir îmi adresă nişte ultime cuvinte.
- Fi pregătită prinţeso, lupta abia acum începe. Spuse el zâmbind.
Am aprobat din cap. Ştiam ce voia să spună, poate nu în întregime dar jumătate sigur ştiam. Pe drum nu am vorbit deloc cu Leon, nici nu cred că am avea ce să ne spunem. Eu îmi plănuiam pentru a doua zi uimitoarea revenire.

Vladimir: http://img94.imageshack.us/img94/2627/vladimir.png

[Elina]

:)) nu e asa ca te iubesc eu asa mult incat iti las comm?
Ca de fiecare data ne surprinzi cu cva uimitor de superb:X
Dar am o nelamurire: Primul vampir e taicaso am inteles faza, si cica Vladimir are 2000 de ani...deci bn inteles taicaso ar mai multi...si ai mai zis cva de maica sa ca la inselat...ok am inteles e ok..dar cum naiba mai e Sentaro in viata dupa atata timp dak e simplu muritor? stiu ca mam expirmat ciudat..dar nush cum sa zic altfel
ca de obicei greseli eu nu vad:))..o sa ai un comm mai tz de la adv critici si iti zic ei nu eu tot ce vrei sa auzi
pt mn totu e rozzz aici sa zic asa..pt ca totule asa interesant si frumos
sti ca eu tot ce iti zic e ca e atata de superb ca merita publicat...si u NU ma ascultiiiii:-w

ne vedeam data viitoare cu un comm

Ce bn arata vladimirrrr:X dar tot leon imi place mai mult:P