20-07-2012, 11:37 PM
Varsta minima: +16
Gen: fantezie, drama
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansat
|
- Hai odata ! Trebuie sa ajungem la cel mai apropiat drum pana la apus. Hai, hai, hai ca poti ! Nu ma aduce in situatia sa trag de tine ca de un catar incapatanat !
Cuvintele acestea rasunau in toata padurea, un ecou se formase de la strigatele disperate ale Corinei, incercand sa il grabeasca pe prietenul ei. Trecusera mai multe minute de cand Corina pur si simplu se intrecuse cu ogarul, nepasandu-i de prietenul ei care nu era la fel de atletic precum mica faptura. Dupa un sfert de ora amandoi s-au oprit la umbra unui stejar care dupa marimea lui se putea presupune ca era varsta celor doi adunata. Ca sa putem intelege mai bine fizionomia celor doi, trebuie sa spunem ca atleta era un vanator exceptional, sportul acesta ii dezvoltase trupul intr-un mod armonios, care incanta orice privire. Ea pasea parca fara stare in jurul batranului stejar, uitandu-se la ogarul rusesc, in varsta de cinci ani care fusese crescut de tanara vanator cu cea mai mare grija, initiindu-l inca de pui in taina vanatului, mutandu-si privirea la soarele care urma sa apuna in cel putin o ora. In fata lor se vedea un palc de pamant foarte accidentat, spre marea dezamagire a voinicei care se bucurase de o campie intinsa, permitandu-i sa inainteze multe mile. Brazdele se vedeau la cel putin zece metri in fata lor ca mici triunghiuri abia asteptand sa te loveasca sau sa te impiedice.
Privind soarele aventuriera calculase, dupa pozitia astrului, ca ar putea fi ora sase, ceea ce insemna doua variante si anume, sa ramana sa innopteze la trunchiul stejarului sau sa inainteze peste brazdele de pamant, sperand ca vor gasi ceva. Cunoscandu-l pe tovarasul delasator care o insotea, cu parere de rau renuntase la a doua varianta. Barbatul care ii era alaturi se numea Alex, intotdeauna ii fusese alaturi inca de la gradinita, de aceea parintii lor doreau o legatura mai apropiata intre cei doi, cauza fiind averea celor doua familii care unindu-se printr-o casatorie avea sa prospere, dar asemenea idee era exclusa din partea celor doi tovarasi, deoarece ei se iubeau ca fratii. Nimeni nu putea sa vorbeasca ceva gresit la adresa lor, unul dintre ei fiind de fata fara sa primeasca o bataie. Desi avea un trup zvel iar camasa de culoarea lagunei, fiind deschisa la toti nasturii, vazandu-se un abdomen care te facea sa iti opresti respiratia timp de cateva secunde, Alex era un baiat cam lenes in privinta efortului fizic. El prefera sa calareasca sau sa conduca unul dintre automobilele tatalui sau, dar orice altceva decat sa alerge ca un nebun pana ramanea fara rasuflare.
- Nici nu stiu incotro sa o luam, daca mergem in fata cum am mers pana acum poate dam de alta padure si asa putem sa fugim pana murim, zise Corina punandu-si mana la frunte ca sa vada ceva ce i-ar putea atrage atentia; un fum, o luminita oricat de mica deoarece nu suporta sa stea in postura de ratacita.
- Daca nu te-as iubi atat de mult, ma jur ca acum te-as strange de gat fata nicio urma de regret ! , zise Alex facandu-si vant cu coltul de la camasa.
- Bine, bine ! Am inteles ca nu mai vrei sa faci niciun pas, de aceea am decis sa ramanem peste noapte aici la umbra acestui stejar, zise tanara voinica.
- Atat iti trebuia, deci iti zic atat ! Dupa ce ca sunt lesinat din cauza ta nu ma lasi nici sa ma odihnesc? Da ce fel de persoana esti tu ? Ce fel de monstru fara mila am iubit pana acum ? , raspunse barbatul intins pe iarba care isi ridica pectorali intr-un mod alert.
- Sa nu sari cumva pe mine si sa incasez ceva de la tine, mai bine plec sa adun cateva crengute pentru foc ! , zise ea razand cu mana la gura sa il supere si mai rau pe bietul obosit.
Alex nu mai zise nimic, doar se uita la apusul de soare gandindu-se la singura femeie pe care a iubit-o si totodata tinand mana pe piept pentru as incetini ritmul respiratiei. Uitandu-se mereu la ultimele raze ale soarelui isi plimba privirea asuprea Corinei care aproape disparuse impreuna cu ogarul care o insotea, dupa ochii lui tristi se vedea o oarecare dezamagire si durerea asupra persoanei pe care o ocrotea cu privirea.
Trecusera cateva minute de cand tovarasa lui plecase, iar el ramasese singur cu mainile impreunate sub ceafa, numarand cateva frunze care cadeaua lin " - De ce e atata suferinta ? De ce nu pot sa termin odata cu chinul acesta care ma va urmari toata viata ? , zise el in timp ce o frunza ii cazuse pe piept. Din cauza ei, relua el, da din cauza ei, ea e singura care imi da putere, prin zambetul ei, prin inocenta ei, dar totusi sunt prea tanar pentru asemenea suferinta ! " .
Inchinzand ochii in minte ii venisera unele noptii putin ciudate, in care se bucurase de tot ceea ce inseamna corpul femeiesc " - Ahh tu Angela, tu ... tu, zise el in timp ce isi intindea spatele. Abia astept sa scap de aici si primu lucru pe care il voi face e sa vin la tine, relua el in timp ce in minte ii venise o alta femeie frumoasa. ". Oricum in afara de faptul ca isi dorise inca de mic sa o faca fericita pe mama lui urmand facultatea de medicina, mai era un an si examenul se apropia cu pasi repezi, iar Alex incerca sa isi faca timp de invatat printre atatea femei frumoase, asa cum spunea si el " toate ma vor ! ". Visul frumos pe care il traia incalzit de pamantul cald, a fost brusc intrerupt de glasul Corinei care fugea intrecand uneori ogarul ei indragit.
- Alex, Alex, vino repede ! Vino , vino ! , zise ea abia putand sa isi traga sufletul.
In acel moment voinicul s-a ridicat si a inceput sa alerge catre ea sa afle motivul pentru care ii priciniuise atata agitatie.
- Alex am gasit o casa, o casa aproape doar traversam brazdele de pamant, hai inca mai e lumina nu o sa ne prinda intunericul ! , relua ea tragandu-l de mana pe tanarul care abia dupa cateva secunde intelesese ca amandoi sunt salvati.
Dupa un sfert de ora cei doi au ajung la casa pe care o vazuse Corina in timp ce aduna vreascuri pentru foc, bineinteles nu i se putea spune casa deoarece era un castel in toata splendoarea, dar era atat de neingrijit incat portile stateau sa cada, peste tot erau numai ierburi, numai mizerii, o adevarata jungla. Corina increzatoare a apucat clanta usii care scosese un sunet infiorator cand fusese data la o parte, amandoi au pasit in acel spatiu necunoscut, nevazut niciodata. Castelul avea un stil gotic, asemeni bisericilor din Germania, de culoare neagra cu foarte multe turnuri, imprejmuit de un gard solid asemeni unei fortarete. Facand primul pas pe scara crapata de vreme a castelului, tanara simte ca cineva o prinde de mana si o trange in spate.
- Chiar vrei sa intri aici ? Am putea sa ramanem la stejar ... zise Alex cu o privire ingrijorata, simtind parca fiori pe sira spinarii cand stia ca se afla in asemenea loc.
Apologize pentru unele greseli, dar am scris povestirea acum :) so astept pareri daca voi continua sau nu !
Gen: fantezie, drama
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: avansat
|
- Hai odata ! Trebuie sa ajungem la cel mai apropiat drum pana la apus. Hai, hai, hai ca poti ! Nu ma aduce in situatia sa trag de tine ca de un catar incapatanat !
Cuvintele acestea rasunau in toata padurea, un ecou se formase de la strigatele disperate ale Corinei, incercand sa il grabeasca pe prietenul ei. Trecusera mai multe minute de cand Corina pur si simplu se intrecuse cu ogarul, nepasandu-i de prietenul ei care nu era la fel de atletic precum mica faptura. Dupa un sfert de ora amandoi s-au oprit la umbra unui stejar care dupa marimea lui se putea presupune ca era varsta celor doi adunata. Ca sa putem intelege mai bine fizionomia celor doi, trebuie sa spunem ca atleta era un vanator exceptional, sportul acesta ii dezvoltase trupul intr-un mod armonios, care incanta orice privire. Ea pasea parca fara stare in jurul batranului stejar, uitandu-se la ogarul rusesc, in varsta de cinci ani care fusese crescut de tanara vanator cu cea mai mare grija, initiindu-l inca de pui in taina vanatului, mutandu-si privirea la soarele care urma sa apuna in cel putin o ora. In fata lor se vedea un palc de pamant foarte accidentat, spre marea dezamagire a voinicei care se bucurase de o campie intinsa, permitandu-i sa inainteze multe mile. Brazdele se vedeau la cel putin zece metri in fata lor ca mici triunghiuri abia asteptand sa te loveasca sau sa te impiedice.
Privind soarele aventuriera calculase, dupa pozitia astrului, ca ar putea fi ora sase, ceea ce insemna doua variante si anume, sa ramana sa innopteze la trunchiul stejarului sau sa inainteze peste brazdele de pamant, sperand ca vor gasi ceva. Cunoscandu-l pe tovarasul delasator care o insotea, cu parere de rau renuntase la a doua varianta. Barbatul care ii era alaturi se numea Alex, intotdeauna ii fusese alaturi inca de la gradinita, de aceea parintii lor doreau o legatura mai apropiata intre cei doi, cauza fiind averea celor doua familii care unindu-se printr-o casatorie avea sa prospere, dar asemenea idee era exclusa din partea celor doi tovarasi, deoarece ei se iubeau ca fratii. Nimeni nu putea sa vorbeasca ceva gresit la adresa lor, unul dintre ei fiind de fata fara sa primeasca o bataie. Desi avea un trup zvel iar camasa de culoarea lagunei, fiind deschisa la toti nasturii, vazandu-se un abdomen care te facea sa iti opresti respiratia timp de cateva secunde, Alex era un baiat cam lenes in privinta efortului fizic. El prefera sa calareasca sau sa conduca unul dintre automobilele tatalui sau, dar orice altceva decat sa alerge ca un nebun pana ramanea fara rasuflare.
- Nici nu stiu incotro sa o luam, daca mergem in fata cum am mers pana acum poate dam de alta padure si asa putem sa fugim pana murim, zise Corina punandu-si mana la frunte ca sa vada ceva ce i-ar putea atrage atentia; un fum, o luminita oricat de mica deoarece nu suporta sa stea in postura de ratacita.
- Daca nu te-as iubi atat de mult, ma jur ca acum te-as strange de gat fata nicio urma de regret ! , zise Alex facandu-si vant cu coltul de la camasa.
- Bine, bine ! Am inteles ca nu mai vrei sa faci niciun pas, de aceea am decis sa ramanem peste noapte aici la umbra acestui stejar, zise tanara voinica.
- Atat iti trebuia, deci iti zic atat ! Dupa ce ca sunt lesinat din cauza ta nu ma lasi nici sa ma odihnesc? Da ce fel de persoana esti tu ? Ce fel de monstru fara mila am iubit pana acum ? , raspunse barbatul intins pe iarba care isi ridica pectorali intr-un mod alert.
- Sa nu sari cumva pe mine si sa incasez ceva de la tine, mai bine plec sa adun cateva crengute pentru foc ! , zise ea razand cu mana la gura sa il supere si mai rau pe bietul obosit.
Alex nu mai zise nimic, doar se uita la apusul de soare gandindu-se la singura femeie pe care a iubit-o si totodata tinand mana pe piept pentru as incetini ritmul respiratiei. Uitandu-se mereu la ultimele raze ale soarelui isi plimba privirea asuprea Corinei care aproape disparuse impreuna cu ogarul care o insotea, dupa ochii lui tristi se vedea o oarecare dezamagire si durerea asupra persoanei pe care o ocrotea cu privirea.
Trecusera cateva minute de cand tovarasa lui plecase, iar el ramasese singur cu mainile impreunate sub ceafa, numarand cateva frunze care cadeaua lin " - De ce e atata suferinta ? De ce nu pot sa termin odata cu chinul acesta care ma va urmari toata viata ? , zise el in timp ce o frunza ii cazuse pe piept. Din cauza ei, relua el, da din cauza ei, ea e singura care imi da putere, prin zambetul ei, prin inocenta ei, dar totusi sunt prea tanar pentru asemenea suferinta ! " .
Inchinzand ochii in minte ii venisera unele noptii putin ciudate, in care se bucurase de tot ceea ce inseamna corpul femeiesc " - Ahh tu Angela, tu ... tu, zise el in timp ce isi intindea spatele. Abia astept sa scap de aici si primu lucru pe care il voi face e sa vin la tine, relua el in timp ce in minte ii venise o alta femeie frumoasa. ". Oricum in afara de faptul ca isi dorise inca de mic sa o faca fericita pe mama lui urmand facultatea de medicina, mai era un an si examenul se apropia cu pasi repezi, iar Alex incerca sa isi faca timp de invatat printre atatea femei frumoase, asa cum spunea si el " toate ma vor ! ". Visul frumos pe care il traia incalzit de pamantul cald, a fost brusc intrerupt de glasul Corinei care fugea intrecand uneori ogarul ei indragit.
- Alex, Alex, vino repede ! Vino , vino ! , zise ea abia putand sa isi traga sufletul.
In acel moment voinicul s-a ridicat si a inceput sa alerge catre ea sa afle motivul pentru care ii priciniuise atata agitatie.
- Alex am gasit o casa, o casa aproape doar traversam brazdele de pamant, hai inca mai e lumina nu o sa ne prinda intunericul ! , relua ea tragandu-l de mana pe tanarul care abia dupa cateva secunde intelesese ca amandoi sunt salvati.
Dupa un sfert de ora cei doi au ajung la casa pe care o vazuse Corina in timp ce aduna vreascuri pentru foc, bineinteles nu i se putea spune casa deoarece era un castel in toata splendoarea, dar era atat de neingrijit incat portile stateau sa cada, peste tot erau numai ierburi, numai mizerii, o adevarata jungla. Corina increzatoare a apucat clanta usii care scosese un sunet infiorator cand fusese data la o parte, amandoi au pasit in acel spatiu necunoscut, nevazut niciodata. Castelul avea un stil gotic, asemeni bisericilor din Germania, de culoare neagra cu foarte multe turnuri, imprejmuit de un gard solid asemeni unei fortarete. Facand primul pas pe scara crapata de vreme a castelului, tanara simte ca cineva o prinde de mana si o trange in spate.
- Chiar vrei sa intri aici ? Am putea sa ramanem la stejar ... zise Alex cu o privire ingrijorata, simtind parca fiori pe sira spinarii cand stia ca se afla in asemenea loc.
Apologize pentru unele greseli, dar am scris povestirea acum :) so astept pareri daca voi continua sau nu !