Tu m'ai invatat sa iubesc

[♪RockPrincess♪]

Capitolul IV
*Dupa trei saptamani*

Sasuke:
Privesc la peisajul de afara si vad cum mii de perle se lovesc de geamul rece. Strazile sunt pustii si vantul bate cu putere. Petale de flori sunt purtate prin vazduh si se pierd in intunericul noptii. Mii de ganduri imi strabat mintea. Amintiri vechi si dulci imi apar acum in minte si o vad pe ea. Parfumul ei ma-nvaluie si ma induce intr-o stare de visare. Ochii ei ma privesc cu dragoste si mana ei imi mangaie usor fata. Mi-a fost atat de dor de mana ai catifelata si de zambetul ei cald. Ma ia in brate apoi ma priveste fericita. Imi spune ceva si apoi dispare in intuneric. Ma ridic repede si sar din pat. Totul a fost doar un vis dar parea atat de real. Cuvintele ei imi rasuna si acum in minte "Te iubesc scumpul meu fiu. Nu renunta la visul tau. Sunt foarte mandra de tine dragule si voi fi mereu cu tine sa te ajut." Dupa ce imi revin cateva perle cristaline imi inunda ochii si imaginea ei imi apare in minte. E mandra de mine. Nu voi mai renunta. Pentru ea imi voi implini visul. Ma asez din nou pe pat si privesc spre pustiul intunecat de afara. Picaturile reci lovesc cu putere geamul si isi revarsa toata tristetea asupra acestui oras. Imi sterg lacrimile si imi iau chitara. Incep sa cant si simt cum ma eliberez de toata nelinistea si tristetea. Degetele mele parca aluneca pe corzile reci si o melodie frumoasa rasuna in toata camera. Las chitara jos si pasesc incet prin camera. Ies pe balcon si picaturile reci se lovesc de corpul meu. Ma gandesc la viitor. La ce se va intampla in continuare cu mine. Acum cativa ani eu si cel mai bun prieten al meu am infintat o trupa rock. El este un baiat hiperactiv dar foarte de treaba. Naruto Uzumaki are parul blond ca spicele de grau,putin ciufulit si ochii senini si albastrii ca marea. Din trupa noastra ,Burn, mai fac parte Kiba<Un baiat rebel cu parul saten vopsit,ochii caprui si energici si un tatuaj pe gat cu numele trupei>,Gaara <Un baiat roscat si putin timid. Ochii lui negrii sunt mereu fericiti. Are un mic tatuaj rosu pe frunte. Este foarte talentat si tine mult la trupa.> si Sai <El seamana putin cu mine dar are parul scurt,drept. Este mai retras si nu ii place sa socializeze dar cand vine vorba de noi sau de trupa se dedica total>. Noul nostru manager ne-a organizat un turneu in jurul lumii. Aste este sansa pe care am asteptat-o atata timp. De un singur lucru imi pare rau. Turneul va tine aproape doi ani si imi va fi dor de Konoha si de prietenii mei. Peste cateva zile vom pleca spre Tokio unde vom sutine primul concert din turneu. Ma trezesc din visare si ma intorc in camera. Eram ud pana la piele. Intru in baie cu intentia de a face un dus dar telefonul suna insistent. Ma intorc si iau telefonul. Era Naruto.
-Sasuke ce bine ca ai raspuns. M-a sunat Shane si a spus ca vom pleca peste doua zile la Tokio. Ar trebui sa ii spui si Sakurei. Nu mai ai mult timp.
-Ai dreptate Naruto. Ii voi spune maine la scoala. Multumesc ca m-ai anuntat. Inchid telefonul si ma duc la dus. Dau drumul la apa si picaturile fierbinti imi mangaie trupul gol si rece. Gandul imi zboara la rozalia mea. In ultimul timp am ajuns sa tin la ea ca la o sora. Ea ma intelege si cu ea pot vorbi orice. Sigur va fi incantata de turneu. De acest turneu depinde toata viata mea si ea stie cat de important e pentru mine sa cant. Dupa jumatate de ora ies de la dus ma imbrac si ma arunc pe pat. E aproape trei dimineata dar nu ma simt deloc obosit. Pierdut prin ganduri ochii mi se-nchid incet si mintea imi paraseste trupul. Un sunet enervant rasuna prin camera. Era telefonul. Ma uit la ceas si era cinci dimineata. Imi vine sa dau cu telefonul de toti peretii dar raspund cand vad ca era Naruto.
-Sasuke! Imediat ajung la tine. De ce nu raspunzi cand te sun? Nu conteaza. Imbracate repede.
Nu mai apuc sa spun nimic ca blondul imi inchide. Era foarte speriat. Ce s-a intamplat? Ma imbrac repede si cobor. Cand ajung in fata usii il vad tot ud si respira cu greu. Cred ca a alergat. Parea foarte ingrijorat si grabit.
-Sasuke,m-a sunat Hinata si mi-a zis ca Sakura si Kail au avut un accident aseara. Kail nu a patit nimic grav dar Sakura e in stare grava la spital. Doctorii au zis ca e in coma dar nimeni nu are voie sa intre la ea in salon. Nu pot sa cred ce aud. Mi se taie respiratia si simt cum imi fuge pamantul de sub picioare. Simt ca ma prabusesc dar imi revin si alerg disperat pana la masina. Scot cheile si urc grabit in masina. Dupa ce urca si Naruto gonesc pe strazile pustii. Nu vreau sa fie adevarat. Vreau sa fie doar un vis urat si cand ma treesc totul sa fie bine. Nu ma poate parasi. Nu o las. Nu si ea. Tin la ea foarte mult. Nu vreau sa o pierd. Nu poate muri. Nu o las sa paraseasca lumea cand nici macar nu a apucat sa traiasca cu adevarat. Nu voi permit ca inca un inger sa moara. Nu pot sa accept acest lucru. Ajung in graba cea mai mare la spital. Cobor repede si alerg pe holurile lungi ale spitalului. Ma lovesc de oameni,aud tipetele lui Naruto dar nimic nu ma poate opri acum. Vreau sa ajung la ea. Nu o voi lasa. Nu acum. Nu acum cand avem atata nevoie unul de altul. Ajung in fata salonului ei. Pe scaun era Kail. Plangea si rostea intruna numele ei. Ma duc la el si il ating usor pe umar. Isi ridica privirea si se uita la mine cu ochii tristi,inecati in lacrimi si speriati. Ii inteleg durerea. O simt si eu. M-am atasat atat de mult si de Sakura si de Kail. Din salon iese un doctor. Ne spune ca acum putem intra dar sa nu stam mai mult de zece-douazeci de minute. Intru in incaperea alba si rece. Un val de tristete ma loveste si cad in genunchi langa patul unde sta rozalia mea fara vlaga. E atat de palida. Ochii ei acum sunt inchisi si parul ei si-a pierdut stralucirea. Nu vreau sa mai fie asa. O sa isi revina. Nu o pot pierde si pe ea. Imi ridic privirea spre cer si o rog pe mama sa nu o lase pe Sakura sa moara. Ma ridic si ma pun langa rozalie. O prind de mana si o strang cu putere. Mana ei e rece ca gheata. Ii mangai usor obrazul si ii dau parul de pe fata. Nu pot sa cred ca ieri era toata un zambet si privirea ei era luminoasa ,iar acum e palida, zambetul ei e doar o amintire frumoasa si ochii ei nu vor sa se deschida. Simt cum incepe sa isi miste degetele dar se opreste. Parca ceva nu o lasa sa se trezeasca. Ceva o tine legata si nu poate scapa. Incearca inca o data si isi misca dua degete dar nu reuseste. E prea mare forta care o tine prizoniera in abisul intunecat al mortii. Acum nu se mai misca. Parca a renuntat. Nu!! Nu renunta Sakura. Nu te las. Cealalta mana o pun pe pieptul ei. Ii simt inima cum incepe sa bata cu putere. Apas tare si cu cealalta mana o mangai usor pe fata. Ma indrept din ce in ce mai mult spre ea. Ii sarut fruntea dupa care imi indrept buzele spre urechea ei si soptesc usor "Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou."

Sakura:
Intuneric. Nimic mai mult. Ma pierd printr-un abis intunecat. Nu e nimic in jurul meu. Doar intuneric. Simt cum o mana calda ma tine strans si vreau sa ma misc. Incerc sa imi misc degetele dar nu prea reusesc. Mai incerc odata si fara sperante renunt. Ma pierd tot mai mult in abisul negru. Gandurile incep sa mi se piarda in intuneric. Ma simt slabita. Deodata o mana imi apasa pe inima. Vreau sa ma intorc si sa o ating. Incerc dar nu pot. Aud niste cuvinte ce imi tulbura sufletul."Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou." Nu pot renunta acum. Nu voi renunta. Nu din nou. Voi incerca iar. Vreau sa traiesc. Vreau sa ma bucur de fiecare moment. Incerc din toate puterile. Simt cum durerea pune stapanire pe corpul meu dar nu voi renunta. Oricat de mare e durerea vreau sa ma intorc la viata mea. Nu vreau sa fiu prizoniera in intuneric. Nu vrea sa renunt asa ca incerc in continuare. Simt cum mi se sfasie inima. Nu suport asa ca scot un tipat asurzitor urmat de multa liniste. Incep sa se auda tipete disperate in jurul meu. Cunosc vocile astea. Continui sa incerc si simt cum ochii ma inteapa dar nu ma las. Cu toate puterile fac o ultima incercare. Un firicel de limina patrunde in abisul meu intunecat. Deschid ochii si lumina puternica si orbitoare imi loveste ochii. Clipesc de cateva ori dar imi revin si privesc prin jur. Incaperea e alba,simpla. Il vad pe fratele meu Kail care dormea pe mana mea. Avea fata umeda si fata trista. Imi intorc si intalnesc doi ochi abisali care ma privesc cu uimire si fericire.
-Sakura! Te-ai trezit! Nici nu sti cat de mult ma bucur sa iti vad ochii. Sare la mine in brate si ma saruta pe frunte. Imi ia mainile si incepe sa le sarute apoi ma mangaie usor pe obraji.
-Surioara! Ti-ai revenit. Sa nu mai faci asta niciodata. Ce fericit pare Kail. Ma ia si el in brate si ma saruta pe obraz. Imediat in salon apar doi medici care incep sa ma analizeze uimiti. Nu se asteptau sa imi revin atat de repede.

Sasuke:

Azi ar fi trebuit sa plec spre Tokio dar Shane a reusit sa amane cu inca o zi. Multumesc mama ca nu ai lasat-o pe rozalie sa moara. Ma bucur ca nu ma parasit. Un inger nevinovat nu trebuie sa moara. Vreau sa am grija de ea sa nu mai pateasca nimic dar eu plec timp de doi ani. As vrea sa o iau si pe ea cu mine dar nu ar suporta toata agitatia si toata graba aceea. Imi va fi atat de dor de ea. Cu cine voi mai putea vorbi eu asa cum vorbesc cu ea? Acesti doi ani vor trece cu greu dar sunt atat de aproape de a-mi implini visul. Opresc masina cand ajung in fata casei rozaliei mele. Cobor si ploaia imi loveste trupul cu putere. Alerg spre intrare si bat la usa. In fata mea apare Kail. Fara sa mai spuna ceva imi face loc sa trec si alerg pe scari. Intru in camera scumpei mele Sakura si o vad intinsa pe patul moale cu castile in urechi. Ma duc la ea si ma pun in fata ei.
-Sasuke! Cat ma bucur sa te vad. Dar stai. Esti tot ud. Iti aduc ceva sa te usuci.
-Nu te ridici din pat ca nu ai voie. Sati linistita.
-Pai bine. Cum vrei tu. Dar de ce nu ai sunat inainte ca sa stiu ca vi?
-L-am sunat pe Kail dar i-am spus sa nu iti spuna ca vin.
-De ce?
-Am vrut sa fie o surpriza. Oricum nu stau prea mult. Dar tu ce mai faci? Cum te simti? Te mai doare piciorul?
-Putin dar o sa imi treaca mie. Deabea astept sa ma intorc la liceu sa stau cu tine si cu nebunii mei.
-Ma bucur sa te vad asa fericita dar...
-Dar ce? S-a intamplat ceva?
-Nu. Adica da. Trebuie sa iti spun ceva foarte important.
-Ce e Sasuke? Ma sperii.
-Eu.....eu nu ma mai intorc la liceu,Sakura. Maine plec din Konoha.

Cam atat deocamdata. Sper sa va placa :x Va astept comentariile >:d<

[KarinaD]

Că tot n`am ce face :

1. Renunţă la scrisul ăla Italic şi ăsta, am uitat cum se numeşte. Este foarte enervant. Puteai să scrii normal, iar cele care le`ai scris cu Bold, puteai scrie cu Italic, dacă voiai chiar aşa de mult să scoţi în evidenţă un rând.

2. Când descrii pe cineva, nu e nevoie de zeci de mii de > şi <. Arată urât. Când descrii pe cineva, o faci cum trebuie. Cu punct, virgulă etc.

3. Cuvântul `` rozalie `` se gâseşte mai în toate fic`urile Naruto. Găseşte şi tu ceva original.

4. treesc - trezesc
dua - două
limina - lumină
ma - m`a

5. Faci nişte propoziţii scurte, unele fiind chiar banale.

Cam atât.

:bye:

[Rose ^^]

Buna dear. Am ajuns si eu aici. Mersi ca mi-ai spus. Let's see:
Pai e destul de maricel capitolul. Ai inceput sa descrii, desi inca mai este loc. De exemplu cand Sasuke a aflat ce a patit rozalia, se putea accentua si mai bine. Sper ca in urmatorul capitol sa descrii bine ceea ce simte Sakura la aflarea vestii, ca ai ce descrie;) Actiunea e ok, dialogul mi se pare bun si necesar. Greselile s-au spus, corecteaza capitolul inainte de a-l posta si inca ceva ai grija la semnele de punctuatie, unele virgule sunt puse aiurea;) Ideea e chiar interesanta.
O trupa i-auzi, ar fi misto ca si Sakura sa isi faca o trupa:> Ce ma bucur ca rozalia si-a revenit, a fost destul de trist si ai incercat sa faci mai trist. Bravo, imi place ca tii cont de ce spunem noi.
Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<

[♪RockPrincess♪]

Pai am adus next-ul. :d

Capitolul V *Lacrimi si dorinte*
Sakura:

Ma uit la el speriata si foarte confuza. Simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si mai am putin si lesin. Intrebarile nu mai imi dau pace. Unde pleaca? Cu cine? De ce? L-am suparat eu cu ceva? Ce s-a intamplat?.... Liniste. Nimic mai mult. Se uita trist in ochii mei. Parca asteapta o reactie,ceva.....orice. Insa eu nu mai pot spune nimic. Ma simt pierduta. Ma abtin cu greu sa nu dau drumul lacrimilor pentru ca durerea din inima mea e prea mare. Nu imi pot imagina viata mea fara el. Ce se va intampla daca el va pleca? Nimic nu ar avea rost fara el. Am invatat sa traiesc cu adevarat doar cand l-am cunoscut. Fara el sunt moarta. Un nimic. Doar o amintire a ceea ce am fost demult. Inima mea vrea sa imi sara din piept. Nu mai inteleg nimic. De ce pleaca? Mi-e prea frica sa-l intreb. El doar sta si ma priveste. Ochii lui parca imi spun "Totul va fi bine". Nu pot crede asta. Cum sa fie totul bine daca el ma lasa aici si pleaca? Cum sa fie totul bine daca singurul baiat pe care l-am iubit pleaca? El tine la mine doar ca la o sora dar eu il iubesc. Il iubesc din toata inima mea. Nu imi pot imagina cum as putea trai eu fara el. Oare se mai intoarce? Pentru cat timp pleaca? Oftez si incerc sa sparg linistea care s-a lasat peste noi.
-De ce pleci? Unde? Ce s-a intamplat? Glasul imi tremura si teama pune stapanire pe corpul meu. Mi-e frica de raspunsul lui. Daca nu se mai intoarce? Ma ia de mana. Mana lui calda o mangaie pe a mea. Incearca sa ma linisteasca dar nu reuseste. Totul e prea dureros pentru a ma linisti.
-Shane a organizat un turneu in jurul lumii. Eu si trupa plecam maine spre Tokio unde va incepe turneul. Acum e sansa mea Sakura. Stii cat de mult am visat la asta. Nu voi avea liniste pana nu voi reusi. Toata viata mea depinde de asta. Turneu? In jurul lumii? Imi vine sa mor de durere. Tristetea si neputinta pun stapanire pe inima mea. Sufletul meu sfasiat de durere plange. Plange cu lacrimi de sange. Baiatul pe care-l iubesc pleaca in turneu. Mii de fane nebune il vor inconjura in fiecare clipa. Sigur se va indragosti de una dintre ele si va uita de mine. Adica cine sunt eu? Un nimeni. Ma va uita imediat ce va pleca din Konoha. Il iubesc atat de mult si vreau sa-l opresc. Nu vreau sa il las sa plece. Dar nu pot. Inima nu ma lasa. E visul lui de o viata. Asta isi doreste si eu nu ma voi pune in calea lui. Il iubesc prea mult ca sa il vad renuntand la tot pentru o simpla fita de-a mea. Incerc sa par fericita. Schitez un zambet si ma arunc in bratele lui. Cat de dor mi-a fost de imbratisarea lui calda. Simt ca plutesc dar sunt adusa inapoi pe pamant de cosmarul meu numit realitate.
-Sasuke! Asta e grozav! In sfarsit iti vei implini visul. Nici nu stii cat ma bucur pentru tine. Asta e ceea ce ti-ai dorit toata viata. Se uita la mine putin uimit si apoi imi zambeste cald. E fericit. Asa si vreau sa fie. Nu il pot vedea suferind. Intr-un fel ma bucur ca in sfarsit are ocazia de a-si implini visul. Dar ma doare sufletul ca pleaca. Ma ia in brate si ma saruta pe frunte. Buzele lui moi ma inebunesc. Vreau sa il sarut. Sa ii simt buzele catifelate dar ma opresc. Nu pot face asta. Ma abtin cu greu sa nu ii gust buzele si ii dau un pupic micut pe obraz. Mai vorbim cateva minute si aflu ca turneul tine doi ani. Doi ani intregi fara iubirea vietii mele. Poate asa e mai bine. Sasuke nu e pentru mine. Poate asa voi reusi sa il uit. Ne despartim cu greu. Imi spune un lucru ce si acum ma face sa tresar. Acele cuvinte imi rasuna si acum prin minte "Asteapta-ma floricico. Nu ma uita. Ma voi intoarce dupa tine" . Si apoi pleaca si ma lasa singura in intunericul vietii mele. Cuvintele lui dulci imi dau speranta. Speranta ca intr-o zi se va intoarce. Voi astepta acea zi minunata in care am sa il revad pe cel care mi-a furat inima. Acea urma de speranta nu tine mult ca mii de amintiri cu brunetul meu imi apar in fata ochilor. Perle cristaline imi ineaca ochii. Rapusa de durere scot un tipat sfasietor. Inima mea nu mai e in piept. A plecat cu cel care o detine. A plecat cu iubirea vietii mele. Ma arunc pe pat si imi afund capul in perna deja umeda din cauza lacrimilor mele. Plang. Doar atat pot face. Desi stiu ca plansul nu rezolva nimic si lacrimile nu il vor aduce inapoi mai repede. Ma uit spre geam. Cerul plange si el cu mine. Am ramas doar eu si cu abisul meu intunecat si plin de durere. Sunt singura. Nici macar Kail nu ma poate alina acum. Sunt doar o amintire a unei fete zambitoare care acum nu mai exista. Mi-am inchis sufletul. Numai el ma poate alina. Imi amintesc ziua in care l-am cunoscut. Eram atat de fericita. Acum nu e decat o amintire. Incet ochii mi se-nchid cu imaginea lui in minte.

Sasuke:

Privesc pe geam si o liniste apasatoare ma inebuneste. Totul e pregatit. Maine dimineata vom pleca. Dar daca sunt pe cale de a-mi implini visul de ca ma simt asa rau? De ce nu sunt fericit? Oftez zgomotos si imi sprijin capul de geamul rece. Sunt confuz. Voi pleca. Asta e clar dar...dar de ce ma simt atat de groaznic? Poate e din cauza ei. Stiu ca e trista chiar daca incearca sa ascunda asta. Imi va lipsi mult floricica mea roz. Ma voi intoarce. I-am promis. Nu o voi mai parasi. Dupa ce ma voi intoarce nu o voi mai lasa singura. Dar ceva ma nelinisteste. Dupa ce am sarutat-o pe frunte s-a uitat putin la buzele mele si s-a muscat de buza. Am vazut ca s-a apropiat de buzele mele dar a ezitat si mi-a dat un pupic pe obraz. Oare ma place? Oare chiar vroia sa ma sarute? Si daca da....de ce nu a facut-o? Sincer sa fiu si eu muream sa o sarut. Dar de ce? Tin mult la Sakura dar doar ca la o sora. Atunci de ce muream sa ii gust buzele? Poate a fost doar din cauza emotiei. Sigur nu ma place. Adica mi-a spus ca tine mult la mine dar si ea tine la mine doar ca la un frate. Nu? Ok gata Sasuke. Nu e acum momentul sa te gandesti la asta. Trebuie sa te pregatesti. Revino-ti. Pasesc usor pe parchetul rece. Picaturile de ploaie se lovesc de geamul meu scotand un sunet destul de enervant. Intru in dus si dau drumul la apa. Stropii fierbinti se lovesc de trupul meu rece si ma "vindeca" de toate gandurile confuze. Parul meu negru si ud imi mangaie fata. Ies de la dus si ma imbrac. Ma pun pe pat si privesc pe tavanul negru. Parca prin el vad cerul plin de stele. Ploaia s-a oprit de mult si luna straluceste mai puternic decat altadata. O lacrima imi mangaie fata. Ochii mi se-nchid incet si ma pierd in vise.

[KarinaD]

1. Să ştii că eu am să stau pe capul tău până când Nu vei mai scrie cu Italic. Tu chiar crezi că ţi`am zis data trecută să nu mai scrii aşa că nu aveam cu ce să umplu 3 rânduri sau ce? Tu ştii cât de urât se vede? Nu, dar cum să asculte. Dacă tu crezi că dacă vei scrie cu Italic fic`ul va deveni mai minunat, genial, superb etc. te înşeli, dear. Nici nu poţi citi calumea ce ai scris în capitol. Nu ştiu ce ţi`au spus celelalte care au comentat în legătură cu asta, dar renunţă la scrisul Italic că nu pare mai ``cool``. Măcar spune`mi un motiv pentru care scrii aşa şi poate te voi lăsa în pace.

2. ``...fara el. Ce se va intampla daca el va pleca? Nimic nu ar avea rost fara el`` - Ai repetat cuvintele `` fără el`` şi sună urât. Încearcă nişte sinonime ca să eviţi astfel de repetiţii.

3. Să ştii că eu nu scriu aici că n`am ce face. Vreau să te fac să evoluezi, iar dacă tu nu asculţi nu vei deveni mai bună, ci din contră. Dacă nu ţii cont de comentarii şi faci cum vrei, te vei trage în jos şi nimeni nu vrea asta.

Atât.

:bye:

[hiimera]

O sa las o critica la ultimul capitol.. dar o sa fac referire si la inca ceva, ce chiar m-a deranjat inca de la inceput si nu doar pe mine vad.
Critica are sa fie un pic mai dura, fara suparare.. dar vreau sa te ajut. [stai calma sunt blanda.. te sperii eu pe tine.. :]] ]
_______________________

Prim Plan: Te-am intrebat oata daca doreti sa scrii din perspectiva personajelor, ca am observat ca nu mai vrei sa scrii la pers. a-III-a.
Bine m-ai lamurit, dar ce am dedus eu este faptul ca: scrisul acela cu italics, e chiar sacaitor, parca tu ai scriie o poezie, un citat, cel mai bine iti spun eu cum sa faci.
Lasa scrisul asta si scrie normla, iar deasupra scrii numele personajului, ca sa stimp din ce perspectiva scrii.
Vad ca pui asa, dar italic-sul ala nu isi are rostul... O.o asa ca mai bine scapa de el. ^^

Unu la mana: Descrierea ta a luat o alta forma in ultimul capitol, mai binisor asa, dar in unele portiuni, te-ai cam repetat cu cuvintele : "el","parasi" etc.
Incearca sa nu mai faci asemenea greseli, fiindca se vede foarte urat si e chiar enervant sa vezi atatea repetiti, puteai gasi alte cuvinte in locul lor.
Daca nu ai gasit, nu e nimic, te corectezi in timp ingeras. >u<
La aceasta descriere, ma refer la sentimente, Sakura prea multe intrebari a pus, trebuia sa te afunzi si mai mult in inima ei, sa scoti la iveala mai multe lucruri.. asa si asa ai reusit ceva, dar nu indeajuns sa ne cuprinda si pe noi zbuciumul ei. :[

Doi la mana: Dialogul foarte putin, nu pot spune ca ador doar descrierea, dar aici ii mergea mai mult dialog, cel putin asa cred eu.. :]
Actiunea este pe la sfarist grabita, cand Dumnezeul meu a ajuns Sakura in camera ? O.O
Parca s-ar fi teleportat.. XD
Incerca sa nu o mai grabesti, incearca sa descrii si tu drumul, peisajul.. ca si ala are rolul lui, creeaza o atmosfera misterioasa, romantica, placuta.. bla, bla.
Ca sa arate mai bine un pic.
Cu greselile de tastare.. pai nu stiu.. nu am vazut. ^^
E bine atunci. [deci am citit capitolul pana la osul lui, dar nu am vazut greseli de tastare, cred ca mi-au scapat sau poate nu ai avut.]

This is all, hope your not mad on me.
Sper ca acest com sa nu te deranjeze.. :'( scuze, dar nu prea am gasit o alta portita de scapare prin care sa scriu acest com, iar critica nu te-a judecat pe tine personal, ci ficul. :]
Sa nu te lasi, ti-am mai spus asta si tine-o tot asa, ca incepi sa devi mai buna.
Kiss*Kiss*

[♪RockPrincess♪]

Capitolul VI-Vis sau realitate?

Sakura:

Intuneric. Liniste. Durere. Ma afund din ce in ce mai mult intr-un abis negru. Fara lumina,fara sperante. Poate fi un cosmar? Sau aceasta e realitatea? Nu mai stiu ce vreau sau ce simt. Cad in acel abis fara urme de scapare. Linistea mortala ma cuprinde si incet ma infioara. Teama pune stapanire pe sufletul meu. Fiori reci ma cuprind si pielea mea catifelata e rece ca gheata. Ochii rosii ma inteapa ingrozitor. Vantul inghetat imi strapunge pielea. Simt cum ceva se plimba pe mana mea. Ceva extrem de rece. Pare a fi o lama dar dispare in intuneric si nu apuc sa o vad. Imi privesc mana ingrozita. Lichidul sangeriu se scurgea pe pielea mea alba. Durerea devine insuportabila. Strig dupa ajutor dar nimeni nu raspunde. Sunt singura. Cad in continuare in abisul intunecat fara sa ma pot opri. Incep sa strig din toata inima si sa plang dar apoi liniste. Vantul imi loveste cu putere rana. Mana incepe sa ma usture ingrozitor apoi simt acelasi lucru ca imi strapunge spatele. Rochia albastra este patata cu sangele meu. Nu pot vedea de unde vine acel lucru care ma distruge incetul cu incetul. Durerea se accentueaza. Acum pot vedea acel lucru plin de sange. Era un cutit negru si se indrepta cu repeziciune spre abdomenul meu. La contactul dintre cutit si pielea mea rece scot un tipat sfasietor. Simt cum sunt din ce in ce mai aproape de pamant. Ma lovesc cu putere de suprafata inghetata. Intunericul ma inconjuara din nou. Nu mai simt nimic. Nici durere,nici frig. Zac intr-o balta de sange si nimeni nu vine sa ma ajute. Fara putere,fara sperante si fara motiv pentru a mai trai ochii mi se-nchid incet. Inca nu am murit. Simt adierea inghetata a vantului in parul meu. O perla cristalina imi mangaie fata plina de rani. Cutitul patat cu sangele meu imi strapunge inima. Imi arcuiesc spatele din instinct si tip cat ma tin plamanii. Cu ultimele puteri ma ridic si fac cativa pasi pentru a vedea criminalul. Vad o silueta neagra la vreo trei metri de mine. Nu reusesc sa il vad. Avea fata acoperita cu gluga neagra. Intind mana sa i-o dau jos dar ma prabusesc si ochii mi se-nchid....pe veci.

Sar din pat ca arsa. Tip din toata inima si incep sa plang. Strig cu toata puterea mea sa ma ajute cineva. Ma agit si incep sa ma legan ca o nebuna. Il vad pe Kail care vine disperat langa mine. Ii vad buzele cum s misca dar nu reusesc sa inteleg ce imi spune. Mintea mea e prea incarcata cu imiaginile terifiante care s-au petrecut acum cateva minute. Deabia acum realizez ca totul a fost un vis si ma linistesc cu greu. Kail numai spune nimic. Doar ma tine strans in brate si din cand in cand imi da drumul ca sa imi stearga lacrimile. Ii spun lui Kail ca poate sa plece ca ma simt mai bine si vreau sa dorm. E doar ora doua dimineata. Dupa ce pleaca ma indrept spre baie. Intru in cabina de dus si dau drumul la apa. Perlele fierbinti se lovesc de corpul meu rece dar pielea incepe sa ma intepe. Privesc mai bine si observ ca sunt plina de taieturi si lichidul rosiatic se scurge pe pielea mea alba. Privesc ingrozita la corpul meu acum pln de rani. Daca a fost doar un cosmar de ce sunt plina de taieturi si sange? Ies din cabina si dezinfectez urmele de violenta de pe corpul meu. Ranile sunt adanci si dureroase. Inima ma inteapa si simt cum durerea ma copleseste. Ma bandajez si ma intorc in camera. Patul meu este plin de sange. Kail nu observase sangele desi ma tinut in brate si banuiesc ca si tricoul lui era patat. Poate va observa asta de dimineata. Sigur o sa vrea sa ii explic ce am patit dar ce i-as putea spune cand nici eu nu stiu. Norocul meu ca maine e sambata si oricum nu merg la scoala. Dar nu inteleg. Ce s-a intamplat? Ce am patit? Nu cred ca visele,chiar si cele mai rele,te pot rani. Dar atunci ce am patit? Simt ca inebunesc. Ma trantesc pe pat. Ingrijorata,speriata si pierduta prin ganduri reusesc sa ma linistesc pentru moment si adorm. De data asta sunt mult mai linistita si pot sa uit de griji macar pentru cateva ore.

Razele soarelui imi mangaie fata. Ochii mi se deschid incet. Ma mai dezmierd cateva minute si cobor din patul moale si cald. Pasesc lenes pe parchetul rece. Ajung in baie si constat ca ranile sunt tot acolo. Totul a fost real. Putin speriata imi dau bandajele jos. Ranile ma intepau dar durerea coplesitoare de aseara a disparut. Intru in jacuzzi pentru a ma relaxa putin si apa calduta imi dezmiarda pielea. Parul meu rozaliu este prins intr-un coc micut la spate. Doua suvite rebele imi mangaie obrajii raniti. In minte imi vine imaginea frumosuliu meu brunet. Oare aces "cosmar" are legatura cu plecarea lui? Stiu ca suna ciudat dar daca exista ceva legat intre plecarea lui Sasuke si ce am patit eu noaptea trecuta? Lasand asta la o parte incepe sa imi fie foarte dor de el. Stiu ca l-am vazut ieri si deabia azi pleaca dar gandul ca nu il voi mai vedea doi ani ma omoara. Si daca nu ma omoara dorul cu siguranta o va face ceea ce era sa ma omoare azinoapte. Ies cu greu din apa calduta,imi iau un halat pe mine si ma indrept spre dressing. Imi iau o pereche de colanti negrii,Un tricou albastru,o pereche de tenesi negrii si o esarfa albastra cu negru. Cobor scarile in liniste. Se pare ca fratele meu nu s-a trezit inca. Era ora opt si avea tot dreptul sa se trezeasca mai tarziu insa eu nu mai puteam dormi dupa intamplarile ce si acum ma infioara.

Ajung in living si ii las un bilet lui Kail. Imi iau jacheta neagra de piele si telefonul si ies afara. Simt nevoia sa ma plimb putin,sa iau putin aer curat. Poate asa reusesc sa imi pun ordine in ganduri si sa ma linistesc. Strazile sunt pustii. Se pare ca sunt singura care m-am trezit la ora asta. Ce-i drept e sambata. Toata lumea are liber astazi. Merg incet pe trotuar si imi vine in minte un loc minunat. Mi l-a aratat Sasuke acum o saptamana. Ma indrept spre acel loc de care numai eu si brunetul meu stiam. Pasesc prin iarba verde ca cele mai stralucitoare smaralde. Petalele roz de cires zboara prin vazduh si cad pe pamant formand un covoras roz si catifelat. Trilul pasarilor se aude de peste tot si imi mangaie urechile. Soarele se oglindeste intr-un lac micut si stralucitor. Apa e limpede ca cele mai fine cristale. Ma asez langa lac si incep sa mangai suprafata cristalina cu degetele mele catifelate. Ma intind pe covorasul pufos din petale si privesc cerul. Peisajul magic imi aminteste de clipele petrecute cu Sasuke. Eram atat de fericita in preajma lui. El e viata mea si il iubesc din toata inima. El e diferit. E special. E iubirea vietii mele. Nu am mai iubit pe nimeni cu atata putere si imi este atat de dor de el. Era atat de frumos. Are ceva magic in privire si ma vrajeste de fiecare data cand ma pierd in acel abis intunecat. Vrea sa para dur,insensibil si arogant. Dar nu e asa. E cel mai inocent baiat dar e neinteles. De aceea se inchide in el si nu isi exprima sentimentele. Dar am reusit sa il citesc ca pe o carte deschisa. Simt ca il cunosc de o viata intreaga. Pot spune ca e un inger intre demoni. Un inger care asteapta momentul in care isi va deschide aripile,va zbura si va arata lumii cine este el cu adevarat.

Ma trezesc din starea de visare si ma ridic. Incep sa ma plimb si adierea vantului se joaca cu parul meu. Un miros placut ma-nvaluie. Straturi colorate de flori se intind in fata mea. Fluturasii inocenti zboara facand un joc minunat de culori. Imi dau jos jacheta si deschid putin bandajele. Ranile mele sangereaza din nou. Oare de ce? Nu simt deloc durere si nici inima nu ma mai inteapa. Dar lichidul rosiatic nu renunta sa imi pateze pielea alba.Imi pun bandajele la loc si imi iau jacheta. Mai privesc odata acest colt de rai si alerg spre casa. Bandajele nu ma mai tin mult. In graba mea era sa ma calce vreo doua masini. Inima imi bate cu putere. Nu inteleg de ce sunt atat de grabita dar nu ma pot opri. Parca sunt urmarita. Ma uit in spate si vad pe cineva care fuge dupa mine. Din cate am putut observa era un baiat dar nu am reusit sa ii vad fata. Imi intorc capul in fata si .....Buff. Ma ciocnesc de cineva si sunt trantita la pamant. Imi cer scuze pentru neatentie dar cand vreau sa ma ridic simt o mana rece pe umarul meu. Nu pot sa cred. Cel care ma urmarit era...

Cam atat :d Sper sa va placa :x

[Rose ^^]

Buna, mersi mult ca mi-ai spus. Hai sa vedem: deci aici chiar te-ai descurcat, mi-a placut foarte mult. Ai avut descriere, acel vis l-ai descris frumos. Ai avut acel ceva care te captiveaza, eu una am stat cu ochii in monitor. tot acest capitol a fost plin de mister, suspan si mi-a placut. Greseli nu am vazut, actiunea e linistita si mi-a placut ca te-ai axat pe fiecare moment. Nu ai lasat sa-ti scape nimic. Cine e acel cineva? oricum visul ala a fost cu adevarat infiorator si sa mai trezit si cu rani pe deasuprea o.o
Felicitari pentru capitol, sa stii ca mai astept asa ceva de la tine:*. Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<

[♪RockPrincess♪]

Capitolul VII-Cosmarul continua

Sakura:

"Nu pot sa cred. Cel care m-a urmarit era baiatul din visul meu. Semana perfect cu el,cel putin din cat am reusit sa il vad atunci. Nici acum nu ii pot vedea fata. Are aceeasi gluga neagra. Imi intinde mana si ma ajuta sa ma ridic. Il privesc speriata in timp ce el zambeste. Doar atat pot vedea. Zambetul lui fermecator. Murmur speriata un "Multumesc" si vreau sa plec dar ma prinde de mana si ma trage dupa el. Nu ma tine strans. Pot fugi oricand dar mi-e prea frica. Daca se va intampla exact ca in visul meu. Doar ca acum e realitatea. Totul e prea ciudat ca sa fie doar o coincidenta. As vrea sa il intreb unde mergem si de ce m-a urmarit dar sunt prea speriata. Inima imi bate cu putere. Inghit in sec si ma las trasa de acest baiat misterios. Mana lui e atat de rece. Mii de fiori inghetati ma cuprind si imi vin in minte imagini terifiante cu ce se poate intampla. Ne oprim intr-un parc. Pare pustiu. Numai noi doi. Grozav! Ce ma enerveaza si mai tare e ca nu scoate nici un cuvant. Eu sunt prea speriata ca sa vorbesc dar el ce are? Ma duce pe o banca si isi da gluga jos. Parul rosu ca sangele ii mangaie obrajii albi si catifelati. Ochii violeti stralucesc ca doua pitre pretioase. Privirea lui blanda ma vrajeste si ma pierd in cele doua perle atat de frumoase,atat de calde. Sunt trezita de vocea lui absolut minunata si incerc sa inteleg ce imi spune."
-Esti bine frumoaso? "Imi zambeste cald si imi i-a mana. Dar cine e? Ce vrea de la mine?"
-D-da,dar cine esti? De ce m-ai urmarit?
-Eu sunt Mike. Te-am urmarit pentru ca am vazut ca sangerai si vroiam sa stiu ce ai patit si daca esti bine.
-Eu sunt bine. Nu am nimic,m-am taiat si bandajele nu mai rezistau. Atat. "L-am mintit destul de bine. Inca nu mi-am pierdut talentul la a ma preface. Chiar daca ranile alea sunt din vina lui."
-Aha. Dar acum imi spui si mie cum te cheama,te rog?
-Pai eu sunt Sakura,Sakura Haruno.
-Ma bucur sa te cunosc Sakura. Acum cred ca mai bine te-ai grabi. Bandajele tale sunt deja pline.
-O-ok. Multumesc ca m-ai ajutat si ...... ca ti-ai facut griji pentru mine. "Ma ridic de pe banca si incep sa alerg dar il aud pe Mike ca ma striga."
-Ne vom revedea curand Sakura! Fii sigura de asta. "Zambeste si apoi incepe sa rada. Oare ce vroia sa spuna? Nu mai conteaza. Ma bucur ca am scapat fara sa imi faca nimic. Ajung acasa si intru repede. Cred ca Kail inca nu s-a trezit. Alerg pe scari,intru in camera si ma indrept spre baie. Desfac bandajele si raman uimita. Sangele nu mai curgea acum si nici ranile nu se mai vedeau. Parca nici nu ar fi fost acolo. Ce se intampla? Privesc speriata in jurul meu. Nu mai inteleg nimic. Acum cateva minute sangele dadea pe-afara si acum nu mai e nimic,nici macar o cicatrice. Cred ca incep sa inebunesc. Deodata vad in buzunarul jachetei un biletel. Il iau si il privesc putin uimite. Mirosea puternic a zambile. Ii mangai usor marginile cu degetele mele fine si ma duc in camera. Ma asez pe pat si incep sa il citesc.

Buna frumoaso. Stiu ca acum trebuie sa fii uimita dar nu te speria. Iti voi explica totul cand ne vom revedea. Nu iti mai fa griji pentru rani. Dar tine-te bine papusa. Mai urmeaza cateva lucruri peste care trebuie sa treci. Poate ma consideri rau,un criminal. Dar eu sunt de partea ta. Visul de aseara nu e ceea ce pare. Asteapta-ma.

Deci chiar el a fost baiatul din vis. Dar....dar e de partea mea? Si ce a vrut sa spuna cu Mai urmeaza cateva lucruri peste care trebuie sa treci? Cosmarul nu se mai termina odata! Sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg. Totul ma depaseste. Imi doresc sa fie Sasuke aici. Sa imi spuna ca totul va fi bine si sa ma tina in brate. Il iubesc atat de mult incat cu el as putea trece peste toate astea. Numai sa stiu ca ma iubeste. Dar astea sunt vise. El tine la mine doar ca la o sora. Eu nu sunt pentru el. Cred ca deja m-a uitat. In momente din-astea Kail mi-ar spune sa-mi ascult inima. Dar ce ar putea sa imi spuna inima acum? Offf. Gata cu gandurile. Toate intrebarile astea imi dau dureri de cap. Ma uit la ceas. E deja ora doua dupa-masa. Unde o fi Kail? Ma ridic de pe pat si cobor incet scarile. Ajung in living si nu vad nicio miscare. Ma duc in bucatarie. Nici aici nu e. Observ un mic bilet pe frigider si il iau in mana.
Scuze ca am plecat surioara dar ma chemat tata in New York. Se pare ca are nevoie de mine. Nu te teme ma voi intoarce in doua zile. Am incercat sa dau de tine dar ca de obicei nu raspunzi la telefon cand te sun. Te rog data viitoare raspunde si tu ca nu te doare mana. Ne vedem in doua zile. Incearca sa nu darami casa.
Acum chiar am ramas singura. Mi-a atat de frica sa stau singura dar ce as putea sa fac? Toti pritenii mei sunt plecati. Nu am la cine sa ma duc. Doua zile va trebui sa rezist singura. Sigur nu voi pati nimic. Ma duc in living si dau drumul la televizor. Las la un film. E destul de plictisior dar altceva nu am ce sa fac. Ma intind pe canapea si ochii mi se-nchid incet.
Sunt trezita de un ciocanit puternic. Ma ridic cu greu de pe canapea si ma duc la usa. Deschid si impietresc. Inima imi bate cu putere. Fiori reci pun stapanire pe tot corpul si privesc uimita la persoana din fata mea. Mi-a zis ca il voi revedea dar nu credeam ca va fi chiar atat de repede. Roscatul sta rezemat de usa si ma priveste amuzat de figura mea. Zambeste si imi face cu ochiul. Acum l-am putut observa mai bine. Avea gropite si zambetul lui era absolut adorabil.Vine tot mai aproape de mine. Buzele sale sunt la cativa milimetri de ale mele. Ii pot simti respiratia. In scurt timp buzele noastre se ating. Isi introduce limba in lacasul meu umed si exploreaza fiecare coltisor. Buzele sale sunt atat de fierbinti. Dar nu simt nimic. Chiar si asa ma simt atat de atrasa de el. Deschis ochii si imi pun mainile dupa gatul lui. Incep sa ma joc cu parul lui si el ma trage tot mai aproape. Adanceste sarutul. Mana lui imi mangaie spatele. Intrerupe sarutul dupa care ma priveste in ochi. Imi sopteste un "Imi pare rau" si ma saruta pasional. De data asta cu mai multa pofta. Parca nu mai vrea sa imi deie drumul dar in timp ce ma saruta simt o lama rece si ascutita cum imi strapunge abdomenul. Intrerup sarutul si privesc speriata la abdomenul meu. Sangele imi pata tricoul si durerea era insuportabila. Mike tine acelasi cutit plin de sange in mana si ma privea cum ma prabusesc fara vlaga la pamant. Tremur din toate incheieturile. O balta de sange ma inconjuara. Roscatul se apropie de mine si cu un ultim sarut imi fura sufletul. Ma priveste cum ma sting si rade satisfacut. Iar eu ma pierd in intuneric. Durerea e tot ce simt acum. Durere si tristete. Ochii mi se-nchid incet...pentru totdeauna.
-Aaaaaa! Ajutor! Nu vreu sa mor! "Ma uit speriata in jurul meu. Sunt din nou pe canapea. Nu din nou. Simt ca inebunesc. Dar stai putin. Ce e aiai? NU! Nu se poate. Nu poate fi adevarat!

Cam atat :-";)) Astept comentariile.:bye:

[Rose ^^]

Hristos a inviat>:D< uite ca a venit si nextu:> ce bine. Hai sa vedem: pai dragut capitol, ti-am zis incepi sa pui descriere si sa te axezi pe ea ceea ce e foarte bine. Am ramas in fata monitorului, iara ai acel mister, care e foarte bun si sa nu renunti la el. Deci, cum ziceam, descrierea e ok, cel putin la final chiar te captiveaza, dialogul chiar nu e gresit, ai stiut cum sa-l aranjezi, actiunea e ok si greseli nu exista. Acel mister care ne da batai de cap. Eu nu mai inteleg:)) care e realitatea? Este frumos. Dezvalui foarte putin. Chiar nu stiu cum faci, dar mereu ne tii in suspans si incerci sa nu iti scape nimic.
Te descurci si ma simt mandra de tine:* Tine-o tot asa si chiar mai bine:P Spor la scris si astept nextu. Bye>:D<