Saruta-ma asa cum te-am invatat

[Bambilici]

Nu este primul meu fic dar nici o mare reusita nu e. Sub presiunea multor prieteni am hotarat sa il postez. Scuzati greselile, daca este prea scurt si etc. In caz ca acest fanfic vi se pare o prostie v-as ruga sa-mi spune-ti si eu ma voi opri din postat. E un fic relatat la pers. I din perspectiva Hinatei. Spor la citit si astept comentarii, critici. Vorba aia "Un sut in fund este un pas inainte" :D

Disclaimer: Nu detin nici un alt personaj inafara de cele create de mine si nu profit de pe urma personajelor/intamplarilor ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul "Naruto".




1. Nu m-ati uitat!

-Imi va fi asa dor de tine... Nu pot sa cred ca pleci.
-O sa ma intorc imediat ce termin studiile. O sa treaca repede timpul, o sa vedeti!

Atat am vorbit cu ei inainte sa ma indepartez cu pasi usori si cu lacrimi in ochi, dupa multe imbratisari si saruturi scurte pe obraz, care nu emanau decat tristete. Ne-am spus la revedere printre putinele suspine usoare ce se mai auzeau... Plecam... Pentru o perioada pe care nici eu nu o stiam. Le-am promis ca o sa tinem legatura, insa timpul a facut ca dupa doi ani sa nu mai stim nimic unii de altii. In acei doi ani aflasem ca Neji si Tenten formau un cuplu foarte frumos, Sakura inca il ignora pe Sasuke din cauza unei prostii pe care nici eu nu am inteles-o... Certuri ce copii, iar Naruto... eh... de el nu stiam mai nimic... De fiecare data cand imi povesteau despre vietile lor, indiferent cu cine vorbeam, cand incepeau sa-mi spuna ceva despre el se opreau brusc terminand cu un simplu "Naruto e bine." Am inteles ca in anii de liceu eram fata ciudata si timida cu ochii violet... M-am schimbat! Da, il iubeam. Recunosc... il iubeam atat de mult incat... incat nu i-am spus asta. Doamne ce idioata puteam sa fiu. El nu avea ochi decat pentru Sakura. Iar culmea, ea imi era cea mai buna prietena. Puteam sa o urasc pentru ca in ochii lui ea era mult mai frumoasa decat mine? Nu! Nu as fi putut face asta.
Au trecut cinci ani de cand am varsat acele lacrimi blestemate, in acel aeroport blestemat, nu pentru ca plecam, ci pentru ca toti erau acolo inafara de el. Imi venea, si aici folosesc faimoasa expresie care nu scapa nimanui, sa ma dau cu capul de pereti la propriu. De ce? Pentru ca eram idioata, o pustoaica de 19 ani care pleca din orasul ei natal, si nu-si vedea marea dragoste. Marea dragoste? Ce ciudat suna... Adevarul e ca era marea mea dragoste... Sa iubesti o persoana atata timp... apoi sa crezi ca l-ai uitat si defapt sa nu fie asa. Avea acea sclipire ciudata in acei doi ochi albastri. Ma pierdeam in culoarea loc cum o barca lasata in mijlocul oceanului, se pierde printre valurile provocate de o furtuna puternica. Acel zambet... o doamne acel zambet ma facea sa pierd controlul asupra genunchilor mei ce se inmuiau brusc. Inima mea canta un cantec puternic, ce nu avea ca versuri decat acel "tam-tam" provocat de acele batai repezi.
Priveam pe geamul din stanga mea, observand in sfarsit, dupa cinci ani, orasul meu natal de la inaltime. Parea la fel cum l-am lasat. Avand in vedere ca singura persoana care a reusit sa dea de mine acum cateva zile, nu era altul decat varul meu Neji, care era prea ocupat cu ale lui, stiam ca nimeni nu ma va astepta la aeroport.
O voce subtire, ce emana caldura s-a auzit, in timp ce anunta acea perioada mica de timp care ma mai despartea pe mine de sol.
Am aterizat cu bine. Pot spune perfect! S-au auzit aplauze, printre care si ale mele, care erau pentru pilotul nostru care ne-a adus in siguranta la destinatie. Mi-am pus geanta pe umar pasind usor spre usa ce ma scotea din acel avion. Mi s-a urat o zi buna, iar eu la randul meu am spus la revedere zambind. Am coborat scarile. Priveam lumea in jurul meu entuziasmata. Cine stie de cat timp era plecata acea doamna ce statea langa mine pe scaun, strangand mereu la piept acel medalion... Chipul ei acum emana fericire. Am zambit privind-o cum imbratiseaza o fetita ce parea sa aiva in jur de 16 ani. Sa inteleg ca era fata ei. Nu am stat sa-mi pun in cap alt ceva. Am ales sa cred lucrul asta si am pasit mai departe. Dupa ceva timp mi-am recapatat bagajele. Am ieist din aeroport. Cum ma si gandeam... nimeni!
-Bun venit acasa, Hinata! mi-am urat singura si am inaintat. Am trecut strada ajungand pe cea lalta parte. Stateam pe trotuar uitandu-ma dupa un taxi. Nimic! Ce enervant! Am zis ca mai bine o iau frumusel pe jos. Neji trebuia sa fie acasa, stia ca ajung azi si stia si ora. Cel putin sper sa-mi fi lasat cheile undeva... Daca nu, Hinata draga, stai afara. Am chicotit usor la propriile mele ganduri. Am incpeut sa merg pe jos. M-am uitat la ceas, observand ca era deja 7:30, cand privirea mi-a fost captata de acea masina ce trecuse pe langa mine. Am inceput sa alerg dupa ea tipand in gura mare. S-a oprit! Am continuat sa fug spre acel taxi. Soferul era foarte in varsta. Timpul isi pusese mai mult decat trebuie amprenta pe chipul lui. Ma privea si-mi zambi mecanic. Mi-a pus bagajele in portbagaj apoi s-a urcat pe locul soferului, asta dupa ce mi-a deschis portiera din spate si m-a ajutat sa intru. I-am spus unde trebuie sa ajung, iar cu un scartait strident masina a inaintat cu viteza pe strazi. Era o seara destul de frumoasa, calda. Eram pe la jumatatea lunii iunie. Cred ca am adormit, sau asa ceva, deoarece am fost trezita brusc de un brat puternic.
-Domnisoara, am ajuns. Hei domnisoara?
-Da! am sarit ca arsa clipind des. Da.. ma scuzati. am platit apoi am coborat din vehicul. Mi-am luat bagajele si am pasit lenes pe trotuar. Un cascat mi-a intrerupt gandurile. Am realizat ca sunt in fata casei. Era la fel ca acum cinci ani cand am lasat-o. Oare Neji tot in acel loc mi-a lasta cheile? M-am ridicat usor pe varfuri si am incercat sa ating cu degetele o gaura, care nu stiu de ce era acolo, insa era de cand acea casa a fost ridicata.
-Voila! Am spus tragand cheile de acolo si deschizand usa. Am lasat bagajele pe hol strigand acel "Casa, dulce casa" si descaltandu-ma de incomozii pantofi cu toc.
-E cineva? Alo? Eh se pare ca nu...
-Surpriza!!!
Eram in pragul usii care ducea in sufragerie. Am simtit ca pic jos. Toti, absolut toti erau acolo, iesind fiecare din nu stiu ce loc unde au fost ascunsi cine stie cat timp.
Baloane agatate peste tot, confetii care inca mai erau prin aer, acel miros de sampanie provocat din acele 3 sticle desfacute in acelasi timp, cu un zgomot strident... Totul, pentru mine? Cautam cu privirea ceva, acel ceva, mai bine spus acel cineva care nu era nici acum, la intoarcerea mea acolo. Ochii mi s-au inundat de lacrimi. Nici eu nu stiam daca de fericire sau tristete.
-Bun venit acasa, surioara! mi-a spus Neji imbratisandu-ma strans.
-Doamne ! Hinata, draga mea, cat te-ai schimbat! Vocea aia. O stiam!
-Sakura! Am strigat fericita catre fata cu acei ochi verzi, care erau inecati in acele lacrimi. Se pare ca nu m-au uitat! Eram fericita!
Ne-am imbratisat strans, ne-am sarutat pe obraz, ne-am imbratisat iar.
Am facut asta cu toti. Toti erau acolo. Ino venise insotita de un baiat. Era detsul de chipes. Parul brunet tuns scurt si acei ochi negri misteriosi. Am aflat ca il chema Sai. Se pare ca se mutase in oras la trei ani dupa plecarea mea. Doamne cate se schimbasera!
Am baut din acea sampanie, m-am delectat cu acele delicatese, am dansat, am glumit. M-am distrat pe cinste. Dupa o ora si ceva de petrecut am iesit pe terasa din fata casei, cu un pahar de sampanie in mana, nu stiu al catela era, stiam doar ca rezist la bautura. M-am rezemat usor de garduletul alb, ce parea proaspat vopsit. Priveam cerul. Razele lunii se jucau in parul meu violet, dand-ui un aspect caraghios, ce avea la baza de la cea mai deschisa la cea mai inchisa nuanta de mov. Ca sa vezi, norocul chiar ma lovise in cap in seara aia, ca sa spun asa. Si stiti de ce? Eh... Vazusem o stea cazatoare. Care era faza? Cand vezi o stea cazatoare sa-ti pui o dorinta. Mi-am incercat norocul.
-As vrea sa fi venit si tu, Naruto, la petrecerea asta... am spus eu incet.
-Hei am intarziat... A venit Hinata?
Ce-i asta? Ce dracu... Sunt eu, Hinata, omule, oricine ai fi tu. Ma uit in directia de unde s-a auzit vocea aceea. Imi parea destul de cunoscuta. Doi ochi albastri s-au ivit in fata mea, un par blond in care lumina astrelor cadea cu atata gratie. O doamne. Imi simt deja obrajii cum iau foc. Acel zambet, care il afiseaza mereu. Ma sprijin cu mana de gard tinandu-ma sa nu cad.
-Naruto... am reusit sa scot printre buzele care imi tremurau deja.
-Da. Poi am intarziat si... si... S-a oprit brusc. Doamne vrobeam cu el. Ma privea. Am observat cum ochii lui alunecara in jos, spre decolteul de la rochia mea un un gri ciudat. Apoi spre picioarele mele, care, da... erau goale. Cine a mai stat sa se incalte in agitatia aia?
-Buna seara, Naruto...
-Doamne, Hinata, tu esti? Am simtit ca nu mai am aer. Si nu din cauza ca ma strangea prea tare, si din cauza gestului in sine. Ma inbratisase!
-Doamne cat te-ai schimbat! Esti foarte... sa oprit brusc. Ezita. in cele din urma a continuat : Esti foarte frumoasa! Ti-a crescut parul. Mi-a mangaiat acea mare de cerneala violet ce-mi cadea libera pe umeri si ajungea pana la solduri. Ma privea in ochi. Ma simteam aiurea. Eram desculta, foarte rosie la fata , cu acel pahar de sampanie in mana care imi tremura incontrolabil. O mana inca tinea strans lemnul alb din stanga mea, cautand il el acel colac de salvare pentru genunchii ce imi tremurau.
-Multumesc! Am reusit sa scuip ca un tipat de disperare. Ma privea amuzat. Ce vedea asa de amuzant la mine? Rimelul mi se intinsese pe fata din cauza lacrimilor? Rujul nu mai stralucea asa tare? Parul poate imi statea in toate directiile... Sau radea de obrajii mei rosii ca o lalea inflorita? Nici eu nu stiam.
-Hinata, cat timp a trecut de cand ai plecat. Pe aici numai de tine s-a vorbit. Mi-a fost dor de tine!
I-a fost dor de mine?!
-Naruto, au trecut cinci ani buni, in care 3 nu am vorbit cu nimeni de aici...
-Cu mine nu ai vorbit niciodata. Defapt ce zic? Nu ma bagai in seama nici in zilele din liceu. a inceput sa rada cu pofta.
-24?
24? Ce tot spunea acolo? L-am privit nedumerita...
-La ce te referi?
-Ai 24 nu? La ani ma refer. Adica aveai 19 cand ai plecat. Mi-a zambit. Da. chiar aveam 24.
-Da. Anii trec, din pacate, si eu, ca oricine din lumea asta, imbatranesc. Am inceput sa rad insa vocea lui serioasa m-a oprit.
-Nu arati mai mult de 20. Tot ce e schimbat la tine este faptul ca parul tau e mai lung, te-ai mai inaltat si se pare ca... s-a oprit, intorcand privirea si rosind usor, apoi continuand privind in alta parte -Esti mai... dotata...
Am simtit cum iau foc, trecandu-mi, din instinct, mainile peste sani, incercand sa ma acopar de parca as fi fost goala. Ma simteam destu de aiurea sa aud un astfel de compliment. Am schimbat repede subiectul.
-Si, cum o mai duci tu? Am spus incet privind fix lichidul ce se afla in paharul din mana mea.
-Pai... Nimic interesant despre mine.. Sti... vroiam sa-mi fac acea trupa de muzica... Am lasat tot balta.
-De ce? Am intrebat, observand ca pe fata lui era o urma de regret.
-Timpul nu ne-a permis, ca sa spun asa. Mi-a zambit.
Am continuat conversatia. Mi-a povestit "plictisioarea", asa cum el o numeste, viata pe care a dus-o in acesti cinci ani. Il ascultam cu atata interes. Doamne, chiar eram acolo, cu el. Dorinta chiar mi se indeplinise.
-Ia uite cine a venit! Se aude vocea unui baiat inalt, brunet, cu niste ochi negri, care te faceau sa ingheti. Blugii ii veneau bine, la fel si tricoul albastru ce avea imprimat un scris ciudat, ce se pare ca nu era alt ceva decat o injuratura cretina, daca se putea numi injuratura, ce consta in " Dau cu mata de pamant" . Ce idiotenie!
-Sasuke, am promis doar ca vin nu? Am intarziat doar, scuzati-ma! spuse el incepand sa rada. Era mult mai inalt decat ultima data cand l-am vazut, tricoul verde ii venea ca turnat pe bustul lui bine lucrat. Blugii inchisi la culoare, ii scoreau in evidenta picioarele lungi si puternice. Doamne cat de frumos era. M-am rusinat de propriile mele ganduri, si am spus lasand capul in jos.
-Hai inauntru. si am intrat in casa.
Petrecerea a continuat inca o mare bucata de timp. Eu pierdusem numaratoarea cu paharele de aclool, ajungand in cele din urma sa mi se faca rau. Cu putina apa si lamaie a trecut tot. In jur de ora 4 dimineata, invitatii, care ii pot numi foarte bine si organizatori, au plecat spre casele lor. Bine, aproape toti. Tenten a ramas sa ne ajute la curatenie, iar Sakura, si ea, a ramas sa mai stam la o barfa, doua. Dupa ce casa a fost readusa la normal, am pasit in camera mea, urmata de prietena mea din cpilarie. Parul ei roz, candva purtat lung, acum si-l tunsese. Parca asta ar fi fost morivul certurilor ei cu Sasuke. De cand ii stiu ei erau ca soarecele si pisica. M-am trantit pe vechiul meu pat. Oh! La fel de confortabil ca inainte!
-L-am vazut cand te-a imbratisat! a spart rozalia gheata.
-Da... Eh... Sentimentele mele pentru el s-au evaporat. A trecut atata timp incat l-am uitat. am dat din mana, facand inteles faptul ca subiectul nu are rost. Oricum, el te place pe tine, mereu te-a placut! am continuat eu.
-Hinata! Ideea petrecerii a fost a lui! Nu mai avea rabdare sa vi odata inapoi. Ne intreba mereu de ti...
Plansul meu a oprit-o. M-a imbratisat usor.
Am continuat sa discutam, evitand subiectul "Naruto". Se facuse deja vre-o sase dimineata, cand in sfarsit simtisem cum genele mele se atrag, cele de jos cu cele de sus, reusind sa adorm.
Sakura, a dormit la mine, imbracate amandoua. Rochia mea trebuia sa fie mai sifonata ca niciodata. M-am trezit ultima in ziua aia. Am coborat scarile, trecandu-mi mana prin parul ciufulit in disperata incercare de al aranja putin.
-'neata! am spus eu zambind. Neji citea ziarul la rubrica despre spor. M-am asezat la masa cu o cana de cafea calda in mana. Tenten se pare ca si ea dormise la noi. Statea cu capul rezemat de umarul lui Neji. Parul ei saten il avea prins intr-o coada simpla la spate, iar cateva suvite ii mangaiau fata. Ochii ei caprui pareau obositi. Nici nu ma mira, a ramas sa ne ajute la curatenie, a ajutat si la organizarea petrecerii... Am aflat de la Neji, care nu-si dezlipea acei ochi asemanatori cu ai mei, din ziarul din fata sa, ca Sakura plecase acum cateva minute. Mi-am baut cafeaua in liniste, apoi am turnat niste lapte peste cerealele din bolul verde de pe masuta de gatit. Am mancat lenes, apoi m-am reintors in camera mea. Dupa racorosul dus de dimineata, viata se privea altfel. Mi-am luat din valiza un tricou larg si foarte lejer, o pereche de pantaloni scurti, iar parul mi l-am strans intr-un coc comod. Eram acasa, in camera mea... Am deschis dulapul, unde am inceput sa imi asez hainele. Dupa e am terminat cu asta, am pus trollerul pe dulap. Mi-am aranjat produsele mele de cosmetica pe masa de toaleta, mi-am scos laptopul si l-am pus pe birou, urmat de mi de foi pline de schite si desene, si un set de creioane. M-am asezat pe pat, multumita ca am terminat in sfarsit.
Ziua aia am petrecut-o mai mult in gradina din spate, inotand in piscina mare ce se afla acolo. Aveam un costum de baie negru cu mici modele verzi si rosi. Stateam pe marginea piscinei, cu fata in sus, si tineam ochii inchisi. Am auzit cativa pasi, n-am dat importanta crezand ca e varul meu. Insa am tresarit brusc la auzul acelei voci.
-Ce faci aici? am tipat eu uimita.
-Buna si tie. a chicotit. Am uitat aseara sa-ti dau cadoul meu de bun venit acasa. Neji mi-a spus ca te pot gasi aici. Si iata-ma!
Ma privea. Acei ochi... O doamne nu din nou. Iar m-am inrosit toata, iar incep sa tremur! Acelea-si gesturi! Ma urasc!
-Ce cadou? Nimeni nu mi-a dat vr...
-Shh... Mi-a soptit atingandu-mi buzele cu un deget. Eu nu sunt nimeni, nu-i asa? A spus incepand sa rada usor.
Avea in mana un plic destul de mare.L-am luat si l-am deschis usor. Inauntru era o poza cu noi toti de la sfarsitul liceului pe care scria "Bun venit acasa!" , frumos inramata. Mi-au dat lacrimile. Cand a vazut asta mi-a mangaiat parul inca ud din cauza inotului.
-Multumesc mult! am spus printre lacrimile de bucurie. De ce plangeam nici eu nu stiu... Poate pentru ca ei nu ma uitasera. Pentru ca stiam ca o sa am in inima lor o parte a mea.
-Sper sa-ti placa. Mi-a spus zambind.
-Este dragut din partea ta! Am exclamat eu, iar obrajii mei capatau o nuanta rozalie.
-Eh... Fac si eu ce pot. Uite, am vorbit cu Sakura de dimineata.....
Nu mai auzeam nimic din ce-mi spunea. Eram sigura ca imi va trancani iar despre faptul ca ea cine stie ce i-a zis. Doamne aveam 24 de ani si ma purtam ca o copila de 16 care tocmai s-a indragostit!
-Deci, ce zici? mi-a intrerupt el gandurile.
-Poftim? Da.. da.. minunat... De ce raspundeam? Nici nu stiam ce mi-a zis. De cat timp vorbea singur de nebun? O doamne ce m-a intrebat si eu am spus da?
-Minunat! Atunci ne vedem la 5 acolo, da?
-Acolo? Unde acolo?
-Eu vorbesc cu peretii? Mi-a spus uitandu-se ciudat la mine. In veciul parc, de langa scoala aia, sau fosta scoala ce o fi ea.
-De ce "fosta" scoala?
-Nu sti? Au gasit pe unu' cu droguri la el, doi dintre elevii unei clasa au murit din cauza unei supra doze... Ma infiorau acele vorbe. Cum sa ajungi sa te droghezi? Da, bei, hai sa spunem mai si fumezi, dar droguri... Bietii copii.
-Si au inchis scoala? Ce legatura avea scoala cu ei? Adica avea legatura dar... ma rog intelegi tu!
-Politia spune ca unul dintre profesori i-a obligat pe elevii lui sa incerce tampeniile alea. Oricum, stai calma. Vor sa darame acea cladire si sa faca alt ceva in locul ei. Mai bine! Mi-a spus asta intr-un zambet. Deci trebuia sa vin la ora cinci dupa masa in acel parc, de langa acea fosta scoala. O intalnire?
-Eu trebuie sa plec... Deci la cinci in parc. Pe atunci!
Il privesc indepartandu-se si facandu-mi cu mana. Hei! Ce incepuse sa-mi spuna despre Sakura? Eh... Cine stie. Aveam nevoie sa ma pregatesc. Doamne, inca ma simteam ca un copil mic proaspat indragostit! Insa eu stiam sigur ca nu-l mai iubesc! Cel putin asa credeam...Nu are rost sa-mi bat capul cu asta acum. M-am indreptat spre camera mea unde mi-am ales ce sa port. M-am asezat pe pat, tinand laptopul in brate, am deschis fereastra de Yahoo si am inceput sa tastez a lene. Am adormit in urmatoarele 30 de minute, cu laptopul in brate si muzica pornita.

[Bambilici]

Am adus continuarea. V-as ruga daca cititi sa comentati si voi :) Sper sa va placa... Spor la citit :*


2. Simpla gelozie.

Sunetul asurzitor al unei melodii m-a trezit brusc. Am pus laptopul de-opare si m-am ridicat in sezut, pe marginea patului. Mi-am frecat ochii, cascand lenes. Am privit ceasul de pe perete. O nu! Intarziasem deja o ora? Nu pot sa cred! Mi-am luat repede pe mine rochia ce-mi venea mai sus de genunchi, cu bretele, ce avea ca si culoare un bleu foarte deschis. Mi-am trecut mana prin par aranjand-ul, mi-am dat repede cu un gloss pe buze si am iesit din camera. Mi-am luat geanta ce statea pe canapeaua din sufragerie si am iesit din casa. In picioare aveam niste cizmulite de vara, facute din panza, ce-mi veneau cam cu doua degete mai sus de glezne, de culoare maro, fara toc. Ma grabeam deoarece intarziuasem acum si mai mult! Poate cand o sa ajung acolo voi avea marea surpriza sa fiu singura.
Paseam grabita pe trotuar, cand langa mine si-a facut aparitia o masina sport, neagra, cu geamuri fumurii. Incepuse sa mearga in ritm cu mine. Nu am dat importanta, chiar daca inima imi devenise cat un purice. Geamul s-a lasat usor in jos, iar o voce cunoscuta mie m-a facut sa ma linistesc. Un baiat saten, tuns scurt, ce parea sa aiva in jur de 20 si ceva de ani, cu niste ochi negrii si imbracat intr-un tricou gri. Era Kiba.
-Pustioaico? Ce faci pe aici?
-Kiba, ti-am spus sa nu-mi mai spui asa, da? am spus eu putin iritata.
-Da, da, da! Incotro? m-a intrebat el privintu-ma de sus pana jos.
-Kiba, nu e treaba ta unde ma duc, da? Mai bine ma lasi in pace, du-te unde ai treaba... i-am spus zambind.
M-a privit ciudat. A accelerat, si am vazut ca a parcat masina undeva mai in fata... A coborat venind spre mine. Eu nu i-am dat importanta continuand sa merg. Am trecut pe langa el, insa inainte sa-mi dau seama, bratul lui puternic m-a prins de mana, strangandu-ma destul de tare, si m-a lipit de un stalp. Si-a lipit corpul de al meu, impingandu-ma mai mult in acel obiect din spatele meu. Era mult mai inalt decat mine, si mult mai puternic. Sanii imi erau presati de pieptul lui, iar o durere destul de mare am simtit in momentul ala. Am scos un sunet slab din cauza asta. Ma privea insistent. Durerea devenea din ce in ce mai enervanta!
-Kiba! Esti nebun? Am urlat eu la el. Lasa-ma sa plec! Si nu te mai impinge asa! Kiba!
Tipam degeaba. Imi racisem plamanii acolo, urland ca disperata! Si pentru ce? Pe trotuar nu trecea nimeni in momentul ala, doar masinile mergeau in viteza pe strada. El ma privea cu acei ochi negri ca smoala, fixandu-ma, si parca reusind sa ma tina captiva in culoarea lor. Si-a apropiat fata usor de a mea, soptindu-mi la ureche:
-Inca il mai placi, nu?
-Poftim? Kiba inceteaza, lasa-ma sa plec! deja nu mai reuseam sa respir de durere. E nebun sau ce? Nu sunt facuta din plastic!
-Inca il mai placi? Raspunde odata! a tipat la mine... De ce? Ce dracu avea?
-Pe cine sa plac? Ce tot spui acolo? Esti nebun, ce ai?
S-a departat de mine, si in momentul ala am rasuflat usurata. Eram total confuza. Am privit ceasul ce se afla la mana mea. Intarziasem atat de mult! Am vrut sa plec insa m-a prins din nou de mana, tragandu-ma in bratele lui si strangandu-ma cu putere la piept. Ma privea fix in ochi. A zambit smecher, apoi s-a aplecat suor spre mine. Si-a trecut buzele peste ale mele, apoi le-a apasat incet. Simteam scarba pentru ceea ce se intampla in momentul ala. Intr-un moment prost inspirat, am deschis gura incercand sa trag aer in piept, si asta a fost un avantaj in privinta lui, care si-a strecurat limba cu usurinta printre buzele mele. Simteam cum stomacul mi se intoarce pe dos. Limba lui se misca in voie in gura mea, provocandu-mi greata. Nu am reactionat in nici un fel pe moment. Eram mult prea socata! Apoi am ineput sa il imping, cel putin am incercat, insa in zadar, era mult mai puternic decat mine. Ce puteam sa fac sa scap? L-am muscat, destul de tare, de limba. A fost deajuns sa se desprinda de mine, si sa injure ducandu-si mana la gura. Am inceput sa alerg, sa fug cat mai departe de acel loc, de el. Cum indraznise sa ma sarute? Ma uitam in urma, imi era frica sa nu vina dupa mine, si sa primesc un acelasi tratament ca inainte.
-Ce ii ia atat? Au trecut deja 2 ore!
-Naruto, stai calm. O sa vina!
Am aparut si eu in sfarsit, gafaind si aratand de parca as fi vazut o fantoma. Sakura ma privea speriata, la fel si Naruto. Sasuke se uita indiferent in jur. M-am asezat pe banca, langa prietena mea, si am privit in jos.
-Ce ai patit? M-a intrebat ea.
-Nimic! Sunt bine...
Nu-mi pasa daca ma credeau sau nu. Nu vroiam sa le spun ce tocmai patisem. Nu avea rost! Intarziasem atata timp incat le dadusem planurile peste cap. Luasera bilete la un film. Of... Ma simteam aiurea. Mi-am cerut scuze de atatea ori, incat uitasem si eu numarul. Am propus sa mergem la o cafenea, sa mancam o prajitura si sa bem o cafea. M-am oferit sa platesc eu, drept revansa. Cei trei au parut multumiti de oferta mea. Am pornit spre ce-a mai apropiata cafenea, unde ne-am luat o masa afara. Am comandat fiecare cate ceva, apoi am inceput sa discutam despre diferite chestii. Le-am povestiit ca dupa ce am ajuns in Franta, mi-am continuat studiile, bazandu-ma, asa cum imi pusesem in cap, pe arta. Imi placea sa desenez. Pe o foaie alba sa te joci cu un creion ascutit, sa-ti pui gandurile acolo... Era un sentiment placut. Le-am povesit si niste lucruri amuzante care le-am patit, cum ar fi faptul ca varsasem cafea pe unul din profesorii mei de desen. Doamne, credeam ca ma va zbura din cladire direct.
-Si ziceati de mine ca sunt oaie neagra in clasa! Blondul radea pe cinste.
-Macar ea invata, boule. spusele lui Sasuke l-au cam deranjat pe blond. Se certau mereu.
Am scos telefonul si l-am pus pe masa. Mi-am privit ceasul anuntandu-mi prietenii ca in jumatate de ora o sa plec. Aveam nevoie de odihna, relaxare. Deja intamplarea cu Kiba ma doborase destul de urat. M-am ridicat, luandu-mi la revedere de la toti. Era deja destul de tarziu, si afara se intunecase. Imi era cam frica sincera sa fiu. Nu sti niciodata ce idiot iti apare in spate si-ti da cu ceva in cap. Din fericire am ajuns cu bine acasa. Am pasit inauntru, inchizand usa in urma mea. Era o liniste ca de mormant. Am vazut pe frigider, lipit cu un magnet dragutz, un biletel.
"Sunt in oras cu Tenten. Nu stiu cand ma intorc. Neji"
-Deci sunt singura acasa... am spus eu, deschizand frigiderul de unde mi-am luat un pahar de suc. Am pus in microunde o punga de floricele si le-am lasat acolo catvea minute. Apoi, le-am pus intr-un bol de sticla. M-am dus in sufragerie, unde am dat drumu la TV. Cum credeam, nimic interesant de vazut. Mancam pop-corn si priveam ecranul. Insa mintea imi era in alta parte.
Un sunet strident m-a trezit din visare. M-am ridicat sa vad cine suna la usa la ora aia. Nu m-am mai obosit sa ma uit pe vizor si am deschis direct. Am fost impinsa de perete. La contactul cu zidul am gemut usor din cauza durerii. Priveam persoana din fata mea. Eram speriata. Cine doamne iarta-ma era?
-Iesi din casa mea, sau tip! am spus eu disperata, vocea imi tremura, la fel ca intreg corpul.
-Nu zau! Pustioaico, ce primire calduroasa. s-a apropiat usor de mine.
-Kiba... Duhnesti a alcool! Si ce dracu faci la mine in casa? am tipat indepartandu-ma de el. Era beat! Iar eu eram foarte speriata. Nu vroiam sa ma gandesc la ce avea in cap! Dar nu inteleg, de ce facea chestiile astea? Mai intai ma saruta, apoi vine la mine acasa beat mort! Se apropia de mine din ce in ce mai mult. Am ajuns in sufragerie tot mergand in spate. Cu un gest brutal m-a impins pe canapea, el urcandu-se peste mine. Am inceput sa tip si sa ma zbat. De ce nu venea Neji acasa mai repede? De ce nu ma auzea nimeni, sa ma scape cineva de chestia asta! Gura mi-a fost acoperita de saruturile lui. Imi provoca atata scarba! Acum nu mai puteam nici sa tip. Plangeam. Mainile lui se jucau in voie pe corpul meu si era in incercarea de a indeparta hainele ce le aveam pe mine.
Am auzit pasi pe hol! Mi-am indreptat privirea spre persoana care intrase in camera unde eu eram "atacata" de o bestie! Eram priviti de o pereche de ochi albastri ca un ocean in mijlocul unei furtuni. Am vazut ca se incrunta, privindu-l pe Kiba cu ura.
-Da-te jos de pe ea, acum! a tipat catre barbatul ce statea deasupra mea.
-Si daca nu vreau, ce faci? a spus el desprinzandusi buzele de ale mele. Incepusem sa plang si mai tare. Cred ca deja plangeam de fericire pentru ca dumnezeu imi asculta-se rugamintile! Nu stiu cand s-a intamplat asta, insa intr-o fractiune de secunda Kiba era deja dat afara din casa mea, asta dupa ce isi primise cateva. Cred ca eu deja pierdusem notiunea timpului. S-a asezat in genunchi, in fata mea, prinzandu-mi mainile intr-ale lui. Ma privea ingrijorat, iar eu il priveam plangand. Ma salvase! Era eroul meu!
-Cum ai intrat? Si mai bine spus de ce ai venit? Am reusit sa-l intreb cand m-am calmat.
-Ti-ai uitat telefonul pe masa, la cafenea, si m-am oferit sa ti-l aduc. Si am intrat pentru ca usa era deschisa si te-am auzit tipand... Ai fi vrut sa raman afara? mi-a spus el inca privindu-ma plin de ingrijorare.
-Nu,nu... Multumesc... i-am spus lasand privirea in jos si oftand. Daca nu era el cine stie ce puteam pati. Puteam fi violata. M-am cutremurat la gandul asta.
-Ce avea Kiba de impartit cu tine? m-a intrebat, incercand sa para indiferent.
-Nu stiu...
M-a tras spre el, ajungand sa stau cu capul pe unu din picioarele lui. Mi-a zambit si a inceput sa se joace in parul meu, spunandu-mi usor;
-Odihneste-te. O sa stau cu tine pana se intoarce Neji.
Am zambit si simteam cum obrajii mei devin foarte rosi. Am inchis ochii si m-am lasat purtata undeva, intr-o lume unde eu sunt stapana a tot, intr-o lume in care tot ce vreau se intampla, o lume a viselor.
M-am trezit brusc, la contactul cu suprafata moale a patului. Am privit nedumerita in jur. Am auzit usa cum s-a inchis in urma acelui cineva care m-a adus la mine in camera. Se pare ca adormisem sub mangaierile calde din parul meu, care el mi le-a aplicat pentru a ma linisti. Nu stiu cat timp am dormit, insa dormisem foarte bine! M-am ridicat din pat, mi-am luat pijamaua pe mine apoi m-am intins din nou in acel loc moale si confortabil. Am adormit imediat.
***
-De ce dracu nu mi-ai pus mai din timp?! S-a auzit o voce de barbat din sufragerie. Insa raspunsul nu s-a mai facut auzit. Se pare ca Neji vorbea la telefon, si ca era foarte nervos. Tipetele lui m-au trezit din somn. Cat urasc sa fiu trezita de cineva, sau ceva! Am coborat jos, cascand, si intinzandu-mi trupul inca amortit. M-am dus in bucatarie, fara sa bag tipetele varului meu in seama. Mi-am facut o cafea, m-am trantit lenes pe scaun si am inceput sa privesc lichidul negru din cana. Deja se racise de cat timp tineam cana in mana si nu ma atinsesem deloc de ea. Eram pierduta in ganduri. Am auzit la un moment dat usa de la intrate trantindu-se. Cred ca Neji plecase. Eh.. Eram singura acasa, din nou. M-am dus sa ma asigur daca a inchis usa sau nu. Era inchisa. Am aruncat cana in chiuveta, spaland-o, apoi am puso pe uscatorul pentru vase. M-am dus in camera, unde am dat drumul la muzica, volumul fiind la maxim. Am inceput sa topai in stanga si in dreapta. Am pus mana pe telefon si am dat un sms, apoi m-am imbracat intr-o perehche de pantaloni albastri si un maieu orange. Mi-am dat cu putin rimel pe gene, dandu-le un plus de volum, putin gloss si mi-am prins parul intr-o coada la spate. Am stins muzica si am plecat afara. Sms-ul era pentru Sakura, i-am spus sa vina sa facem o mica plimbare. Ne-am intalnit in fata unui parc. Purta o fusta de blugi, si un maieu verde. Parul il avea dat pe spate, cu ajutorul unei panglici de aceasi culoare ca si ochii ei mari.
-Da, Hina! Am venit. S-a intamplat ceva?
-Nu! Vroiam sa ne plimbam putin. Si defapt da... am ceva sa-si spun.
Am inceput sa ne plimbam, incepand sa vorbim despre diverse chestii. La un moment dat ea a intrerupt conversatia plictisitoare si fara sens, intrebandu-ma intr-un fel ingrijorata.
-Ce vroiai sa-mi spui?
-Sti... Kiba s-a comportat ciudat ieri... Adica m-am intalnit cu el cand veneam spre parc. Asta m-a facut sa intarzii atat de mult... M-a sarutat.... Mi se face scarba numai cand ma gandesc. Si seara, cand m-am intors acasa, a venit la mine, beat mort!
-Si tu i-ai deschis! M-a intrebat ea, intr-un tipat plin de uimire.
-Da. Nu stiam cine e pentru ca nu m-am uitat pe vizor inainte! Credeam ca e Neji... Si am deschis. A dat buzna peste mine si... am continuat sa-i povestesc ceea ce patisem. De cand sunase la usa, pana am adormit si am fost dusa in camera mea.
-Baiatul ala nu e sanatos, sau ce? Hinata! Daca iti facea ceva? Ai avut noroc cu Naruto.
Am continuat sa dezbatem acest subiect. Apoi lasand totul balta, si spunand " Mersi Doamne!" ca eram bine, am vorbit din nou chstii neintersante.
Telefonul Sakurei a inceput sa sune. Cat timp ea a vorbit, eu m-am indepartat putin, lasand-o sa palavrageasca in liniste, deoarece stiam ca nu-i place sa i se asculte conversatiile la telefon. Apoi a venit spre mine, toata un zambet, si m-a imbratisat strans.
-Ce zici de o seara plina de muzica si dans? Disco, ceva?
-Mai intrebi? Am spus eu incepand sa rad. Aveam un ras colorat, plin de copilarie. Sakura mereu imi spunea ca oricine m-ar auzi razand asa ar crede ca am doar 12 ani.
Deci in seara aia mergeam la disco. Din cate am inteles mai veneau Ino, Sai si Sasuke. Aveam o curiozitate stranie de a intreba de ce Naruto nu vine, insa m-am abtinut.
-Ok, deci ne vedem diseara la 10 in fata casei tale. Venim noi sa te luam, ok?
-Bine. Mersi de invitatie! Am spus eu in timp ce ma indepartam. Doamne, trecuse atata timp de cand nu am mai iesit seara printr-o discoteca cu ei, incat ma simteam ca un copil in prima zi de gradinita.
Am ajuns acasa, unde am lenevit destul de mult. Nu aveam ce face, asa ca m-am apucat sa fac niste desene, din lipsa de ocupatie. Erau doar cateva schite ciudate, care poate vor avea o forma mai normala cand le voi desene cu atentie pe o foaie mai mare. M-am uitat la ceas si am observat ca ora la care eu trebuia sa fiu gata se apropia din ce in ce mai repede. Am facut un dus rapid, apoi mi-am infasurat corpul intr-un capot de baie. Dupa ce mi-am aplicat un make-up simplu, ce avea la baza o linie neagra a creionului, rimelul care nu lipsea niciodata de pe genele mele, si obisnuitul gloss, am deschis dulapul de unde mi-am scos cateva haine. Oare ce sa port? Am optat pentru panataloni scurti, si am dat fustele si rochiile de-oprte. Nu prea eram asa moarta dupa acele haine, insa le purtam ocazional. Preferam pantalonii, erau mult mai comozi si stiam ca nu mi-i zboara vantul niciodata. Pantalonii nergii, foarte scurti, imi veneau foarte bine. Si tricoul violet deschis se mula perfect pe formele corpului meu, scotandu-le in evidenta. M-am dat cu parfumul meu preferat, care avea un miros ciudat, cum il numeau unii. Mirosea a zahar ars. Mie una imi placea. Apoi m-am incaltat cu o pereche te tenesi lejeri, negri. Parul imi cadea drept pe umeri. Eram gata. Am coborat jos si am asteptat sa vina prietenii mei, timp in care i-am lasat lui Neji un biletel anuntand-ul unde sunt, deoarece inca nu se intorsese acasa. Am auzit soneria usii. Inainte de a deschide, m-am uitat bine pe vizor. Am vazut o mare de par roz. Nu se punea la indoiala cine era. Am deschis usa, iar rozalia s-a intors spre mine, scotand un sunet de uimire urmat de un fluierat strident.
-Ce bine aratam. Mi-a spus ea privindu-ma de sus pana jos. Daca nu aveam prieten, jur ca ma dadeam la tine. A inceput sa-si zbata genele, cum un fluture isi zbate aripile in incercarea de a scapa dintr-o panza de paianjen in care a ramas intepenit.
-Lesbiano! Am tipat eu amuzata la ea. Am inceput sa radem amandoua. Am inchis usa si am urcat in masina ce se afla in fata casei. Rozalia purta o richie albastra, ce-i venea foarte bine. Si in picioare niste balerini draguti, albi. Ea era mult mai eleganta decat mine. Poate ca lucrul asta il atragea pe Naruto la ea. Se imbraca de o mie de ori mai frumos, iar acei ochi verzi emanau incredere, dragoste, amuzament si incredere de sine. In schimb ai mei... Erau mari si lipsiti de viata. Nu emanau decat timiditate si... prostie! Oricum, nu am fost niciodata geloasa pe fata care imi era prietena din copilarie. Faceam totul impreuna. Era ca si sora mea. Eu am stat in spate, langa Ino si Sai. Formau un cuplu atat de dragut! Ino purta o fusta scurta, violet si un maieu galben. Parul il avea prins intr-o coada ridicata la spate, iar cei doi baieti erau imbracati aproape la fel. Blugi si cate un tricou negru. Ce s-au potrivit! Tot drumul, cei doi de langa mine nu au facut alt ceva decat sa se sarute. Ma amuza chestia asta foarte tare. Priveam pe geam, admirand stelele se stateau fiecare la locul lor pe acea mare albastra. Cand am ajuns la locul stabilit muzica se chinuia sa iasa din acel loc imens si reusea, chiar daca nu in intregime. Afara, baieti si fete stateau si radeau. Am intrat in acel iad. Era acolo un fum de nu puteai respira! Am cautat o masa libera, si spre mirarea mea, am gasit una. Ne-am asezat si am comandat fiecare ceva de baut. Sai si Ino erau deja pe ringul de dans. Ino se misca provocator, dand lent din solduri in ritmul muzici. Nici Sai nu statea prea rau cu dansul. Ii priveam in timp ce trageam prin acel pai, sucul ce se afla in paharul meu.
-Hinata, vi sa dansezi? M-a intrebat fata cu acei ochi verzi pe care eu ii vedeam atat de frumosi fata de ai mei. Am acceptat, ducandu-ma si eu pe ringul de dans. Dansam, radeam, ne amuzam de miscarile altor omeni care nu o aveau chiar asa bine cu dansul. Dansasem destul de mult, iar fumul din acel loc si caldura care era nu-ti mai dadea puteri pentru o alta tura. M-am scuzat si am iesit afara. Statea sprijinita de unul din acei stalpi ce se aflau acolo ca decor, cand privirea mi-a fost captata de un cuplu din apropiere. O tipa cu un par negru ca ce-a mai adanca noapte, statea in bratele unui blond, care isi tinea mainile foarte comod pe fesele ei. Cand s-au desprins din sarutul care il impartaseau, am realizat ca acel baiat nu era altul decat Naruto. Am simtit cum ochii mei se inunda in lacrimi. De ce plangeam? Inca il mai iubeam? Asta nu era posibil! Gelozie... Nu! Am plecat din acel loc, ducandu-ma sa-mi iau la revedere de la prietenii mei inainte. Simteam cum inima nu-mi mai bate, cum aerul nu-mi mai intra in plamani. Ma mir cum de am reusit sa ajung acasa...

[Minnie]

iiii:X ai venit cu urm capitol :->

well...te descurci de minune sa narezi la persoana 1 si de aceea descrierea,
care este minunata, se imbina superb cu dialogul bine plasat si actiunea care
nu este absolut deloc grabita :X
felicitarile mele :bv:

greseli de tastare nu am ochit :-?
ei bine...pe aici nu prea ai ce comenta de rau, parerea mea :D

spor la scris! :* ast nextu! :X

:bye::bye:

[Bambilici]

Am revenit. :) Scuzati greselile si etc-urile care apar in capitole deobicei :D Stiu ca eu am multe =)) Sper sa va placa... Comentati si voi :-?? Lectura placuta ! :*




3. Lucrurile iau o intorsatura ciudata.

Mergeam agale, nepasandu-mi ca era tarziu, ca puteam pati ceva, nimic nu ma interesa in momentul ala. Aveam in cap imaginea in care el era atat de fericit sarutandu-se cu acea fata. De ce eram suparata din cauza asta? Adica, ce rost avea? El avea pe alta, iar eu nu-l mai iubeam de mult. Sau il iubeam, doar ca am inchis acest sentiment undeva, si acum a scapat din acele lanturi si-si face din nou veacul prin sufletul meu? Nu avea rost sa ma gandesc la nimic. Am intrat intr-un local plin de barbati, care si-au indreptat privirile catre mine in timp ce ma indreptam spre bar. M-am asezat pe un scaun inalt si am comandat un pahar de whiskey cu gheata. Am dat sec, golind paharul dintr-o inghititura. Am mai cerut altul, si altul, pana am simtit ca nu mai pot. Barmanul ma privea ciudat, iar cand am cerut un alt pahar a spus ca nu-mi mai da niciunul. Am injurat, privind paharele goale ce se aflau in fata mea. Mai eram doar eu si inca un betiv, care vorbea singur de nebun. Am aruncat banii pentru consumatie pe tejghea si am iesit afara. Mergeam pe sapte carari. De-abea mai puteam sta in picioare si aveam o stare ciudata, care pornea din stomac si parca dadea sa iasa afara din mine. Mergeam tinandu-ma de ce apucam: gardulete, copaci, stalpi. M-am oprit brusc, ducandu-mi mana la gura. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit. Tineam o mana pe abdomen, iar cu cea lalta ma sprijineam de un stalp. Tremuram toata. Am inceput sa tusesc. Mi-am sters buzele cu incheietura maini, apoi m-am ridicat de jos. Am continuat sa merg pana am vazut negru in fata ochilor si am cazut jos. Nu stiu ce mi s-a intamplat dupa asta...
M-am trezit pe un pat mare, acoperit de un cearceaf albastru. Pe pereti erau fel si fel de postere, iar prin camera erau imprastiate haine. M-am ridicat in sezut, frecandu-mi ochii. Mi-am dus brusc mana la cap deoarece simtisem o durere groaznica.
-Te-ai trezit? am auzit o voce ce emana ingrijorara. Un barbat blond, inalt si bine facut statea rezemat de tocul usii. Doi ochi de un albastru pur ma priveau insistent, parca cerand explicatii, dar si plini de inrgijorare in acelasi timp.
-Da... Ce s-a intamplat? am intrebat eu uitandu-ma nedumerita in camera. Apoi mi-am dat seama ca eram la el in camera, pe patul lui, iar el ma privea!
-Te-am gasit jos, pe strada si duhneai a alcool... s-a asezat langa mine pe pat. Ma simteam atat de penibil. Ma gasise cine stie in ce hal pe strada, ma adusese la el acasa...
-Eu... Am cam pierdut lupta cu paharele de alcool... Mersi ca m-ai adus la tine. Ar fi cazul sa plec. am vrut sa ma ridic din pat insa blondul ce statea langa mine m-a oprit.
-Nu! Am vorbit cu Sakura si i-am spus in ce stare esti. I-am promis ca te tin la mine pana maine.
-Nu pot sa stau la tine! Unde o sa dorm? Am nevoie de o baie si nu am haine! Am inceput sa tip eu, crizandu-ma, insa palma lui m-a facut sa-mi inghit cuvintele cand a facut contactul cu buzele mele. Simteam cum devin toata rosie.
-Vei dormi aici, iar eu o sa dorm in sufragerie, pe canapea. Si poti sa faci baie aici, la mine. Iti pot imptumuta un tricou de-al meu sa dormi in el. Mi-a spus toate astea zambind. Am continuat sa comentez insa in zadar. Am incetat sa ma mai lupt cu el si am acceptat sa-mi petrec noaptea acolo. In fond, era spre binele meu. Am facut baie si m-am imbracat cu tricoul care mi l-a dat. Insa cand m-am privit in oglinda mi-am dat seama ca nu era chiar asa lung precum parea. Ii multumeam lui dumnezeu ca alesesem o pereche de boxeri in seara aia. Am iesit din baie, incercand din rasputeri sa-mi acopar inca putin din corp. Jumatate din posteriorul meu era acoeprit, insa ce-a lalta jumatate nu. Trageam de el la spate insa se ridica in fata... Am pasit in sufragerie, inca incercand sa ma acopar mai mult si am spus privind in alta parte.
-Naruto... Stiu ca sunt nesimtita la faza asta, insa... tricoul e cam scurt... si...
L-am privit. Ochii lui alunecau pe picioarele mele, urcand in sus. Cand m-a privit in ochi a rosit, lucru care l-am facut si eu.
-O sa ma uit sa vad daca am altul... A spus el inghitind in sec. L-am urmat in dormitor, unde a inceput sa caute in disperare un tricou mai lung, dar in zadar.
-Imi pare rau Hina... Dar n-am...
-Bine... nu-i nimic... scuze ca te-am deranjat pentru o chestie atat de minora.
M-a privit zambind, dandu-mi de inteles ca nu e nicio problema. Insa stomacul meu a inceput sa scoata sunete ciudate. M-am rusinat toata, ducandu-mi ambele maini la abdomen. Naruto ma privea amuzat. Rasul lui copilaresc a rasunat in incapere.
-Se pare ca ti-e foame. Hai sa vedem ce am in bucatarie. Mi-a spus tragandu-ma de mana dupa el. M-a asezat la masa, facandu-mi semn cu ochiul. Obrajii mei deveneau rosii sub privirea lui blanda. A inceput sa caute prin frigider, de unde a scos o cutie de lapte, iar din dulapul de sus niste cereale. S-a uitat la mine apoi mi-a zamit.
-Nu am alt ceva... Obisnuiesc sa mananc in oras... Mi-a spus turnand cerealele intr-un bol, apoi punand laptele pe aragaz sa se incalzeasca putin. S-a asezat la masa, in celalalt capat si am inceput sa discutam. Ne-am pierdut printre cuvinte cand un miros ciudat ne-a atras atentia.
-Laptele! Naruto a sarit ca ars de pe scaun, stingand aragazul si apucand obiectul de metal in care lichidul alb deja fierbea. Un tipat striden urmat de o busitura puternica. M-am ridicat speriata de pe scaun, ducandu-ma la el.
-Naruto! Esti bine? Da-mi sa vad! Am spus eu luandui mana intr-ale mele. Am suflat usor. Reusise sa se arda, si acum o pata rosie marca "boacana" lui. A strans din dinti, si m-am oprit din suflat. I-am spus sa stea jos si m-am dus la frigider. L-am deschis si m-am aplecat usor, uitand de tricoul care deja trebuia sa se fi ridicat si sa ofere o priveliste nu tocmai plictisitoare. Am luat o cutiuta de unt, am inchis frigiderul si m-am intors spre el. Am luat unt pe varful a doua degete de la mana mea dreapta, si am inceput sa ung usor acea portiune rosie din palma lui. A gemut usor din cauza dureri. Dupa ce am terminat am pus untul la loc. M-am asezat in genunchi in fata lui privindu-i mana.
-Te doare rau?
Nu mi-a raspuns.
Ma privea in ochi. M-a tras de mana, punandu-ma la el in brate, si strangandu-ma tare la piept.
Poftim?
Acum ma ia in brate, si inainte se saruta cu alta? Ce...
-Mersi. Am auzit ca o soapta dintre buzele lui.
-Nu ai pentru ce. Acum suntem chit. Am spus eu incet. Am ramas asa, imbratisati cateva minute. Nu spuneam nimic. In incapere se auzeau doar sunetele provocate de respiratia noastra.
Intr-un final ne-am desprins din imbratisare. S-a ridicat de pe scaun, mi-a turnat niste lapte peste cerealele ce zaceau in castron si mi le-a pus in fata.
-Daca te deranjeaza ca e laptele rece, scuze, insa eu m-am fript destul. Mi-a spus el cu o nota de amuzament in glas. L-am linistit spunandu-i ca nu e nimic, apoi am inceput sa mananc. Imi era mai foame decat crezusem. Dupa ce am trminat, am spalat bolul si lingura si le-am pus la loc. Apoi am incpeut sa strang mizeria provocata de laptele ce facuse ravagii in bucatarie. O mana puternica m-a facut sa tresar, scapand buretele ud din mana. M-am intors brusc, ajungand sa fiu prinsa intre chiuveta si corpul puternic al blondului. Ne priveam in cohi, iar obrajii imi deveneau vizibil foarte rosi in contrast cu tenul meu alb. Erau ca niste picaturi proaspete de sange cazute pe un covor de zapada.
-Nu era nevoie sa strangi, strangeam eu maine oricum. Mi-a spus zambindu-mi.
-Din vina mea s-a intamplat asta. Daca nu imi era mie foa... Si-a pus un deget pe buzele mele, facandu-mi semn sa tac. M-a luat in brate, pe sus, si m-a dus in dormitor, unde m-a pus pe pat, si m-a invelit cu cearceaful racoros. S-a asezat langa mine, privindu-ma.
-Cine era bruneta aia care te saruta in curtea discotecii? am spus eu, uimita de propria-mi intrebare.
-Care bruneta? A... Mia? O... tipa... Mi-a raspuns el privind in alta parte. Am cunoscut-o acolo. De ce intrebi?
-V-am... vazut si... si... scuze, nu trebuia sa te intreb, nu e treaba mea. M-am intors pe-o parte, cu spatele la el. M-a apucat de umar, intorcandu-ma cu fata in sus. Ma privea serios, iar vocea lui era ca lama ascutita a unui cutit ce trecea cu usurinta printr-o capsuna coapta, facand-o feliute.
-De ce erai jos, pe strada, si duhneai a alcool?
-Poftim? Il priveam mirata. Ce sa-i spun? Ca ma imbatasem pentru ca il iubeam? Pentru ca il vazusem sarutandu-se cu alta? Nu aveam nicio minciuna credibila in minte in momentul ala. Nu e treaba ta ! Am tipat la el.
-Ba este! Asa ca raspunde! De ce erai in starea aia? Incepuse sa tipe si mai tare. M-am enervat! Cu ce drept tipa in halul ala? Am inceput sa tip si eu, spunand tot ce aveam pe suflet, insa asta fara sa-mi dau seama.
-De ce? Vrei sa sti de ce? Bine! Pentru ca am crezut ca te-am uitat si defapt eu inca te iubesc si inca cum! Pentru ca te-am vazut in bratele altei fete si pareai foarte fericit! Pentru ca nu aveai ochi decat pentru Sakura si pe mine ma tratai ca pe o simpla amica! Am izbucnit in lacrimi, insa nici de lucrul asta nu-mi dadeam seama. Cand am realizat in sfarsit ce am facut, am fugit in baie, unde imi lasasem hainele. M-am schimbat si am iesit ca un uragan pe usa, indreptandu-ma spre holul care ducea la iesirea din casa. Cand sa ies din acel loc, el m-a oprit, venind in spatele meu si luandu-ma in brate. Bratele lui puternice erau fix sub sanii mei, iar el isi rezemase fruntea de umarul meu. Am ramas nemiscata, asteptand sa-mi dea drumul, insa nu vroia sa se desprinda din imbratisare. Sincera sa fiu, nici eu nu vroiam.
-Imi pare rau Hina! Mi-a soptit in ureche. Nu te pot lasa sa pleci acasa. I-am promis Sakurei.
Poftim?! Ii parea rau pentru ca nu ma putea lasa sa plec, din cauza unei promisiuni? De ce am crezut ca ii parea rau pentru ca ma facuse sa sufar? Sunt o proasta! Am inceput sa plang si mai rau. M-a intors cu fata spre el, strangandu-ma la piept. Era atat de mare si puternic fata de mine. Cu ce-l puteam invinovati ca iubea acei ochi verzi? Acel par ce se asemana cu florile de cires? Acea culoare rozalie a pielii ei. Cu nimic! Cum nici pe mine nu trebuie sa ma invinovateasca cineva ca port niste sentimente pentru acea pesoana care ma tinea acum strans in brate. Ne-am asezat pe canapea. El mi-a dat drumul cand a crezut sigur ca m-am calmat. Insa eu nu ma calmasem, adormisem. M-a dus in dormitorul lui, unde m-a pus pe pat. Am avut un somn nelinistit, plin de vise ciudate, care nu mi-au dat pace toata noaptea, facandu-ma sa ma trezesc din ora in ora.
-Lasa-ma! Nu! Te rog nu-mi face asta! Tipam in timp ce ma zbateam in toate partile, iar pe fruntea mea aparusera cateva broboane de sudoare.
-Hinata! Trezeste-te!
Am deschis ochii brusc, ridicandu-ma in sezut, si ducandu-mi mana la piept. Imi simteam inima cum bate, parca vrand sa-mi sara din piept, iar rasuflarea mea era fortata, accelerata. Era doar un vis. In seara aia numai cosmaruri am avut, insa asta le intrecuse pe toate. Naruto statea langa pat, privindu-ma ingrijorat. M-a intrebat ce am, i-am raspuns simplu. Nimic. A stat cu mine pana am adormit, apoi nu stiu ce a mai facut, dar in dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am vazut dormind in fotoliul de langa pat. Cine stie cand adormise. M-am ridicat din pat, si l-am invelit usor cu cearceaful. M-am dus in bucatarie, unde ca si in seara precedenta, nu erau decat cerealele si acel lapte. Baiatul asta are nevoie de o tura de cumparaturi! Am incalzit laptele, si am turnat peste cerealele ce se aflau in doua castroane. M-am asezat la masa si am mancat. Apoi m-am dus in sufragerie, unde am aprins TV-ul si am incercat in zadar sa gasesc ceva interesant. Am lasat pe un film. Un film ce vorbea despre viata a doi indragostiti, care au luptat cu lumte lucruri pentru a fi impreuna, apoi unul din ei a murit. Ce tregic. L-am auzit intrand in bucatarie, apoi cum si-a facut aparitia in camera in care eu ma aflam.
-Multumesc ca ai preparat micul dejun. A spus el chicotind.
-Eu iti multumesc, Naruto! M-ai salvat de doua ori deja. I-am spus privind in alta parte, si rosind.
S-a asezat langa mine, pe canapeaua neagrea, din piele si foarte comoda, sprijinindu-si coatele de genunchi si aplecandu-se in fata. A oftat de doua ori, apoi si-a indreptat privirea catre mine, privindu-ma fix in ochi. Ochii lui cereau explicatii, pe care eu trebuia sa i le dau. Si se vedea foarte bine ca nu accepta minciuni. Seara trecuta ma luase gura pe dianinte, si am spus tot ce aveam pe suflet, iar el nu a reactionat deloc. Mai bine lasam balta acesc subiect. Acum, din vina mea pierdeam si prietenia asta care o aveam cu el. Sunt o proasta!
-Mai bine plec acasa. Te-am deranjat destul. In plus, seara a trecut. Promisiunea ta a fost respectata. Sakura va fi multumita de ceea ce ai facut. La revedere! Am pus ridicandu-ma de pe canapea. Nu mi-a raspuns, nu s-a miscat. Am iesit din casa. Pe drumul care ducea spre resedinta familiei mele, am avut un ghinion atat de crud incat sa vad atatea cupluri. Adolescenti, ce se tineau de mana si-si furau saruturi pretioase. Am ajuns acasa, unde am dat nas in nas cu Neji. Isi tinea mainile in san, dand nervos din picior.
-Domnisoara Hyuga, pot sa stiu si eu pe unde ai umblat aseara?
-Neji, dragule, nu mai am 15 ani, da? Am 24, pentru cultura ta generala. Pot sa merg unde vreau cand vreau si sa fac orice vreau! Am spus eu hotarata.
Pe buzele lui a parut un zambet, apoi m-a imbratisat strans.
-Mi-am facut griji, prostuto! Poate ca ai tu varsta care o ai, insa aici, mi-a spus el atingandu-mi fruntea cu un deget, pot spune ca ai mai putin de 5 ani. Mi-a dat drumul din imbratisare, iar eu am urcat sus in camera mea, unde m-am schimbat in niste haine mai lejere. M-am asezat la birou, si am aprins laptopul. Am intrat pe mess, sa vad care mai e viata.
"Sakura: Helo, Hina! Am vorbit cu Naruto, si spunea ca ai ramas la el. Nebuniloor! Vezi ca vin in seara asta la tine. Sa nu fugi nicaieri. Pop "
Era un off care mi l-a lasat rozalia. Am dat drumul la muzica si m-am trantit pe pat, lunadu-mi o carte, si am citit. Am lenevit in ziua aia. Ma simteam inca rau din cauza alcoolului baut cu o seara inainte.
Cerul s-a intunecat treptat, pana cand luna s-a inaltat ca o mireasa pe acel fundal albastru inchis. Stelele, ce tineau loc de invitati si domnisoare de onoare, nu au intarziat nici ele, aparand odata cu ea. Adia un vant cald, placut, care se juca in parul meu lung, deranjandu-mi bretonul drept ce era taiat fix sub sprancene.
-Hei, gagico! Am auzit eu o voce venind de jos. Stateam pe acel gard din piatra de pe balcon, destul de lat incat sa pot incapea, rezemata de perete. Am privit in jos. Ma priveau doi ochi verzi minunati. Am zambit, si i-am spus sa urce. A venit si ea pe balcon, si s-a asezat pe unul din scaunele ce erau acolo. S-a uitat la mine si mi-a spus zambind:
-Ce inocenta pari. Esti precum un mic copilasi, un mic inger.
-Termina! Am spus eu rosind putin. A chicotit apoi am continuat conversatia, insa bazandu-ne pe altele.
-Apropo, ce ai patit aseara? M-a intrebat ea. I-am spus povestea cap coada, iar ea a incercat sa ma linisteasca pe cat posibil. A reusit cat de cat. A spus la un moment dat o gluma, care m-a facut sa rad. Ca deobicei, acel raset colorat, plin de copilarie s-a strecurat usor printre buzele mele rosiatice si mari, carnoase. Dar o voce groasa a strapuns prin acel zid de hohote, daramandu-l si aducandu-l la tacere.
-Ce face salbaitca mea cu ochi frumosi?

[Bambilici]

Am adus capitolul patru... Hope u like :-SS sry pt greseli, grabirea actiunii si alte frimituri dinacestea. Cum am spus nu e un fic foarte reusit si de-aia cer comentarii si pareri dar nu le primesc "? Eh, ma rog :-J
Lectura placuta :*

4. Bun venit acasa.


-Hiro! Am strigat privind uimita baiatul ce ma privea de jos. Ce cauti aici?
-Ti-am spus doar ca ai mei se muta in Japonia si ca s-ar putea sa vin cu ei. Am facut asta pentru tine! mi-a raspuns el. Sakura ma privea uimita, iar eu eram total in soc! In acei cinci ani, incercand sa-l uit pe blond, mi-am gasit un prieten. Tatal lui era din Japonia, iar mama lui din Franta. Ne-am cunoscut la o expozitie si am terminat prin a iesi impreuna in urmatoarele seri, la o cafea sau la o simpla plimbare. Ochii lui aveau o nuanta stranie de gri, iar parul lui saten il purta mereu tuns. Avea cateva suvite incapatanate, care stateau ravasite insa asta ii dadea mereu un aspect mult mai frumos. Zambea mereu, chiar si atunci cand era trist. Am stat cu el 3 ani si ceva, apoi din cauza faptului ca m-am reintors in tara ne-am despartit. Era atent cu mine si nu m-a obligat niciodata sa avem relatii intime, intelegandu-ma ca nu vreau. Nu batea apropouri, nu se purta ca un necioplit, era baiatul ideal. Cate fete nu-si doreau asa ceva? Insa eu chiar nu-mi doream. Sentimentele mele pentru el nu cred ca au fost vreodata asa pure cum sunt pentru Naruto. Ce spun? Apelasem la aceasta "dragoste" numai pentru a-l uita pe cel la care tineam cu adevarat. A fost colacul meu de salvare. Un sentiment de mila mi-a strapuns sufletul facandu-ma sa oftez.
-Vin acum sa-ti deschid. Am spus eu coborand scarile in graba. El chiar tinea la mine. Imi demonstrase asta de atatea ori. Si acum ce facea? Venise cu ai lui aici, lasand balta proiectul lui la care lucra de atatia ani acolo si din cate stiu mai avea inca mult de facut la el. Si asta pentru mine.
Am deschis.
A pasit imediat in casa, ajungand la cativa centimetrii de mine. Am dat putin capul pe spate pentru a-l privi. Am zambit iar el a facut acelasi lucru. Mi-a cuprins obrajii in palme lasandu-si fata usor inspre a mea. Cand era pe cale de a-mi atinge buzele cu ale sale, rozalia a pasit in hol, privindu-ne mirata. M-am rusinat. Am intors capul si m-am indepartat usor de el.
-Hiro, ea este Sakura.
-Incantat! A spus el dand mana cu cea din fata lui. Hina mi-a spus multe despre tine!
-Incantata si eu, Hiro... Insa, crede-ma, domnisoara aici de fata, a spus ea privindu-ma, nu mi-a faut placerea de a-mi povesti despre tine.
-Ha ha, Sakura! Ce amuzanta esti! Nu-ti mia aduci aminte! am spus eu razand fortat si prost, inghioldind-o cu cotul. Hiro! Cum sa nu-ti mai amintesti!
-Aaa! Acel Hiro! Da... Ha ce idioata sunt! Uite cat e de taziu. a spus ea privind ceasul imaginar ce il avea la mana. Pe maine! si a iesit din casa.
Mi-a zambit. O dadusem in bara rau de tot. Nu vroiam sa stie nimeni despre relatia mea cu el. Insa el stia ca am povestit tutror despre noi doi. Si acum... Off... Sper sa o scot cu bine la capat. Am pasit in sufragerie, urmata de saten. I-am facut semn spre canapea, iar el s-a asezat.
-Vrei ceva de baut? Cum m-ai gasit? Cand pelci inapoi?
Intrebarile imi iesisera una dupa alta printre buze, iar el a inceput sa rada.
-Esti la fel de amuzanta! Da, as vrea un pahar de apa daca nu te deranjeaza. Ti-am cautat adresa in cartea de telefon. Si nu stiu cand plec. Mi-a rapsuns el la fel de repede. I-am adus acel pahar cu apa, insa mainile mele tremurau atat de rau incat l-am scapat jos, la picioarele lui. Sunetul a rasunat in linistea incaperii, iar paharul s-a facut bucatele.
-Scuza-ma! Te-am si udat... am spus eu aruncandu-ma in genunchi si incepand sa strang cioburile. Si el s-a asezat langa mine, ajutandu-ma sa strang.
-Nu e nevoie. Am spus eu luand bucatelele mici din mana lui. M-a apucat de brat, facandu-ma sa scap din nou cioburile jos. Ne uitam unul la altul si niciunul din noi nu scotea vre-un sunet. M-a tras in bratele lui, strangandu-ma tare. M-a sarutat. Saruta la fel de bine, era la fel de atent cand ma tinea in brate. Era Hiro al meu! I-am raspuns la sarut si mi-am trecut degetele prin parul lui. Ce nevoie aveam de blond cand il aveam pe el langa mine? Niciuna! El ma iubea, nu m-a facut sa sufar niciodata. In schimb Naruto nici nu-mi prea dadea importanta! In ochi imi aparusera lacrimi, care au fost sterse imediat de bratul puternic al satenului. Eram atat de mica fata de el. Ma simteam protejata stand asa, cu capul pe pieptul lui si inconjurata de bratele lui. Ne-am ridicat de jos si ne-am asejat pe canapea. Eu priveam micile particele din pahar, ce aveau diferite forme si marimi iar el privea tavanul. Ne-am uitat unul al altul in acelasi timp. Ca si privirile, vocile noaste s-au incurcat una in cea lalta, pronuntand in acelasi timp, aceleasi cuvinte.
-Mi-ai lipsit!
Am inceput sa radem de felul in care ne priveam, intr-un fel uimiti ca am gandit acelasi lucru. M-a tras langa el si si-a pus o mana dupa umarul meu.
Am stat asa si am vorbit despre acele zile cand eram impreuna, despre ce am facut dupa ce am plecat si inca altele. Se facuse tarziu si a plecat, iar eu m-am culcat imdeiat. Eram destul de obosita. Ne-am intalnit a doua zi la terasa.

***
-Cum adica ai avut un iubit? Eu de ce nu am aflat nimic pana acum? Cum ramane cu Naruto?
-Sakura! Lasa fata in pace. Bravo ei! In plus, nu putea ramane toata viata cu gandul la hiperactivul ala, nu? A spus Tenten zambindu-mi.
-Frate parca suntem in zilele de liceu! A spus Ino visatoare, incepand sa faca piruete prin camera. Cand ne gaseam prieteni, si vai una din noi nu afla! Ce scandal iesea. Am inceput toate sa radem.
-Ino, o stiu pe Hina ca fata timida si nu o credeam in stare sa-l uite asa repede pe Naruto. Sau ati uitat voi cat de lesinata era dupa el?
Am continuat aceasta discutie mult si bine. Eu tocmai ma intorsesem din oras, si le-am gasit pe fete stand pe canapea, si band cate o cafea. Stateam visatoare, fara sa dau importanta la ceea ce ele spuneau. Ma gandeam...
"Am intrat in el si era sa cadem jos.
-Imi pare rau!
-Nu e nimic. Si stai atenta. Te puteai lovi!
~~~
-M-am indragostit de tine!
-Poftim? M-a sarutat...
~~~
-Ce face salbatica mea cu ochi frumosi?"
Rand pe rand, amintirile isi faceau loc prin mintea mea. De cand ne-am intalnit, pana la primul sarut. De acolo, pana la ziua de ieri... Nu am auzit-o pe Temari care tipa disperata la mine, tinand telefonul violet in mana, care suna de zori.
Am raspuns.
-Da? Oh, buna! Sigur, de ce nu? Da, cred ca vor sa vina. Bine. Mersi!
Am inshis si mi-am privit prietenele.
-Care veniti in seara asta in parc? am intrebat eu dand din gene.
-Scuze Hina... I-am promis lui Sai ca mergem la ai lui, vroiau sa ma vada... a spus Ino luandu-ma usor in brate. Tenten a spus ca are grija de fetita vecinilor. Pe langa zilele de marti si vineri, cand se ducea mereu la serviciul ei, avea grija de copii. Sakura si Temari ma priveau, iar blonda a luat un zambet strengar pe fata.
-Era Hiro? am aprobat din cap. Pai si de ce ne iei cu tine? E intalnirea voastra! mi-a facut cu ochiul. Si poate are si baiatul chef de altele. a spus ea, apoi prefacandu-se ca ploua. Toate au inceput sa rada, inafara de mine, care imi priveam mainile ce le tineam in palma.
-Degeaba are el chef... Eu... m-am oprit si m-am ridicat de pe pat, deschizand usile dulapului.
-Inca esti! A tipat Ino, indreptand un deget spre mine.
-V-am spus eu ca e timida! a spus rozalia chicotind. Ma simteam penibil. M-am sprijinit de unul din rafturile dulapului si am lasat capul in jos.
-Hina, daca te ajuta cu ceva... Nu e ceva rau sa fi virgina la vasta asta. Stai calma. Ai viata inainte... Insa... Ai 24 de ani... a spus ea uitandu-se la mine si zambindu-mi dulce.
-Stiu! Insa nu am gasit inca persoana potrivita, da? Hiro e primul meu iubit!
-Minti. Ai fost cu Kiba in primul an de liceu. a spus Sakura.
-Da, o zi. Aia n-a fost o relatie.
Am scos o pereche de pantaloni scurti, de culoarea cerului si un maieu alb. Era vara, era cald, asa ca m-am gandit sa port ceva lejer. Fetele au ramas la mine pana cand am primit telefon de la Hiro si mi-a spus ca in zece minute ajunge in fata casei mele. Si-au luat la revedere, urandu-mi succes, apoi au plecat.
Am deschis usa cand soneria a rasunat in casa. Mi-am luat la revedere de la Neji, apoi am plecat. Mergeam pe trotuar tinandu-ne de mana. Multe fete intorceau privirea in urmea noastra, iar in ochii lor se citea invidie pentru ca nu erau ele in locul meu. Am ajuns in parc si ne-am pus pe o banca. In Franta obisnuiam sa iesim o data pe saptamana, seara, in parc si sa stam pana spre dimineata, asta daca nu ni se facea prea somn. Banuielile mele despre vreme nu au fost chiar atat de bune. Batea un vant destul de rece, iar cerul a fost pictat de lumina unui fulger, urmat de sunetul unui tunet puternic. Lacrimi mici si reci au inceput sa cada din cer, udand tot in jur. Il priveam, ma privea. Am inceput sa radem. Nu stiu de ce... Eu eram in maieu si pantalonasi scurti, iar afara era atat de frig... Cred ca s-a uitat la stirile meteo, pentru ca el avea si hanoracul pe el. Si l-a dat jos, vrand sa mi-l dea mie, insa am refuzat.
-Nu! Ti-ar fi tie frig si nu ar fi drept lucrul asta. Te rog, tine-l pe tine. Pe mine ma poti lua in brate. Am spus zambind dulce. S-a imbracat la loc si am cautat un loc unde sa ne ascundem de ploaie. Am ajuns undeva pe la jumatatea parcului, unde era un loc amenajat frumos cu niste bancute si acoperit de o cupola destul de mare incat sa incapa acolo o clasa intreaga. Ne-am adapostit sub acel acoperis din lemn. Eram uzi, tremuram. M-a luat in brate, si a inceput sa-mi mangaie spatele in incercarea de a ma incalzi. Am zambit si mi-am pus usor capul pe pieptul lui. Insa un tusit fortat, ragusit, a spart acea aura in care eram prinsi, dandu-ne de inteles ca nu suntem singuri. Mi-am indreptat privirea catre locul de unde venise sunetul. O fata bruneta, imbracata intr-o pereche de blugi lungi si un tricou gri cu mici modele ciudate, statea rezemata de umarul unui baiat blond cu ochii albastri. De ce nu scapam de el si acum?
-Salut, Hina. mi-a spus el incruntandu-si privirea cand s-a uitat la Hiro. Si tie, amice.
-Salut frate!
-E Naruto. Ti-am spus despre el. mi-am lamurit prietenul apoi am privit in alta parte. Eram trista. De ce? Pentru ca-l vazusem cu alta? Mai bine spus cu acea Mia din seara aia, in curtea discotecii? Dar de ce il invinovateam. Si eu eram cu altul acum.
-Aaa.. s-a auzit sunetul lin al vocii satenului. Acel Naruto, deci? El e tipul pe care l-ai placut atata timp?
Am ramas blocata. Ochii mi s-au marit iar inima imi batea cu putere. Am simtit cum blondul ma privea insistent. Hiro facuse o mare greseala. Nu am mai spus nimic. M-am ridicat de pe banca, plecand. Paseam nervoasa prin ploaia, nepasandu-mi ca ma ud, ca ma pot imbolnavi, nimic! Vroiam sa-l uit! Vroiam sa raman cu Hiro. Poate asa il uitam definitiv si sentimentele mele pentru saten puteau inflorii usor usor. Insa nu! El a stricat tot. L-am auzit cum m-a strigat de trei ori inainte de a incepe sa vina fugind in ploaie dupa mine. Am inceput si eu sa fug insa m-am impiedicat. M-a prins de mana, tragandu-ma repede la el in brate. Doamne! Daca nu ma prindea cadeam si riscam sa incaesz o lovitura extraordinara. In ciuda faptului ca m-a salvat, eu, incapatanata lumii, l-am impins si am plecat mai departe. A venit din nou dupa mine, tot incercand sa-mi vorbeasca insa eu nu-i raspundeam.
-Hina, iubito! Ti-am facut ceva? Am facut ceva care sa te supere? Daca da iarta-ma! Hinata, vorbeste-mi te rog! m-am intors brusc privindul nervoasa. I-am dat o palma. Atat de tare... imi simteam eu mana cum svacneste si ii priveam obrazul rosu. Si-a dus mana la locul lovit apoi mi-a zambit stins spunand:
-O merit.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum puteam sa nu-i vorbesc? Cum puteam sa nu-l iert? El era asa de dragut cu mine. L-am luat in brate apoi am depus un sarut pe obrazul inca pictat de palma mea. Mi-am cerut scuze, spunand-ui ca nu stiu ce m-a apucat.
-Hai, mai bine te duc acasa. Poate ai nevoie sa te odihnesti putin.
Am aprobat, cerandu-mi inca odata scuze care el mi le-a acceptat. Pe drum, niciunul nu a scos niciun sunet. Am mers la o distanta de treizeci de centimetrii unul de celalalt. Eu imi retineam lacrimile care din nefericire cadeau pe obrajii mei, insa din cauza ploii nu se cunostea acest lucru. Cand am ajuns in fata usii de lemn ce dadea in holul din casa, mi-a spus noapte buna si a vrut sa plece. L-am oprit. Suspinele mele deveneau din ce in ce mai adanci, iar acum ploaia nu-mi mai cadea pe fata si lacrimile mari erau vizibile.
-Imi pare rau, Hiro! Am spus eu apoi dand intr-un hohot puternic de plans. Imi pare atat de rau... am repetat printre micile sunete guturale ce le scoteam. M-a imbratisat, mangaindu-mi parul ud. Am tot repetat acel "iarta-ma" pana am simtit ca nu mai pot. Nu reuseam sa-mi opesc lacrimile si parca ramasesem blocata nereusind sa spun alt ceva. Simteam ca daca imi va da drumul o sa cad jos. Ma simteam lipsita de orice putere. Mi-a luat cheile din buzunarul pantalonilor deschizand usa. Inauntru era o linista de mormant. Neji trebuia sa se fi culcat de mult. Ma abtineam sa nu plang pentru a nu face zgomot si a-l trezi. Am pasit in casa tinandu-ma de pereti. A inchis usa in urma noastra si a venit in spatele meu, luandu-ma in brate pe sus. M-a dus la mine in camera si m-a pus pe pat. Mi-a aruncat din sifonier prima pijama care ia venit la mana si a iesit din dormitor spunandu-mi sa ma schimb. S-a intors dupa zece minute cu o cana fierbinte de ceai.
-Bea asta. O sa te ajute sa te mai calmezi. mi-a spus intinzandu-mi cana.
-Nu beau nimic! am tipat eu.Tot ce vreau e sa ma iei in brate si sa ma saruti. Sa-mi spui ca ma ierti si ca totul va fi bine! Fa asta daca ma iubesti! am inceput sa tip nepasandu-mi ca-mi pot trezi varul.
-Dar tu, Hina? Tu ma iubesti macar pe jumatate din cat te iubesc eu? il priveam uimita. Avea dreptate. Am inceput sa plang din nou. Mi-a sters lacrimile si m-a luat in brate.
-Nu suport sa te vad plangand. apoi m-a sarutat. Poate ca pana la urma o sa ajung sa-l iubesc asa cum si el ma iubeste pe mine. Aveam scuza perfecta sa nu mai fiu interesata de blond. Ba chiar doua. Mia si Hiro! Am adormit iar el a plecat dupa ce m-a invelit si m-a sarutat pe frunte.
Desteptarea mi-a fost data de fratele meu, care a intrat in camera tipand in gura mare ca Hanabi vine acasa. Nu am reactionat pe moment. Eram inca adormita. L-am vazut cum a iesit din camera vorbind la telefon.
Se parea ca surioara mea mai mica ne facea o vizita. Imi era asa dor de ea. A ajuns in jur de ora patru dupa masa.
-Hanabi! am tipat eu luand-o in brate. Doamne ce mare te-ai facut!
-Hina! Te-ai facut baba! a spus ea incercand, ca deobicei, sa faca misto de mine pentru ca eram mult mai mare decat ea. Sincera sa fiu cinti ani nu era o diferenta chiar atat de mare. Dar ea mereu facea glume pe chestia asta, glume care am invatat sa le accept.
-Sti ca exista o specie de pesti care ar putea omori o armata in mai putin de un minut? De asta imi aduci tu aminte! i-am spus sarutand-o pe frunte. Semana atat de mult cu mine. Parul ii era lung ca al meu, de aceasi culoare, iar doua suvite ii stateau rebele pe chip. Aceasi ochi, aceasi privire. Era putin mai scunda decat mine. Imi aducea aminte de mine la vastra ei, singura diferenta fiind bretonul la care eu n-am vrut sa renunt din copilarie. Sanii ei erau mari, avea picioare lungi si svelte. Unghiile mari si drepte aveau nuanta sangelui. Genele erau frumos date cu rimel, iar buzele carnoase erau acoperite de un gloss transparent ce o prindea foarte bine. Purta o rochita violet, cu mici modele galbene, ce-i venea pana la genunchi. In picioare avea o pereche de sandale cu toc nu foarte inalt, ce o facea sa aiva aceasi inaltime ca a mea.
-Sti ceva, sormeo? Tot nu ma intreci la marime. Am spus eu aratand cu degetul spre sanii ei. M-a privit scotand limba.
-Si ce? Asa ii aveai si tu la 19 ani, da? Asa ca nu mai comenta! a spus ea, si una din suvite i-a alunecat usor pe nas.
In seara aia gatisem mancara ei preferata iar ca desert faimoasa prajitura cu ciocolata. Specialitatea magazinului.
Am observat inelul dragut ce statea pe degetul de la mana stranga. Un diamant micut si foarte frumos zacea pe acel cerc din aur. Am privit-o in ochi intreband-o:
-De unde ai inelul? E foarte frumos.
-Asta? a spus ea ridicand mana. Mi l-a dat prietenul meu. Sau logidnic, depinde cum vrei s-o iei.
Am auzit sunetul provocat de Neji, cand o bucata de prajitura i-a ramas in gat la auzul acelor cuvinte. A baut repede apa, apoi si-a sters gura cu servetelul de hartie de pe masa.
-Nu crezi ca esti prea tanara sa te gandesti deja la logodna? a intrebat el privindu-mi surioara.
-Nejiii... Parca ai fi tata! Sunt majora! Si tipul asta mi-a dat un inel, iar eu am spus da! Nu mai ai ce face! a spus ea chicotind.
-Sa sti ca are dreptate. In plus, nu se marita maine. Lucrurile se fac in timp.
Am terminat de mancat si Neji s-a retras in biroul lui. Eu am spalat vasele, iar sora mea mai mica statea pe scaun, band dintr-un pahar de suc.
-V-ati intalnit? am intrebat-o la ce se referea. Naruto. V-ati vazut de cand ai venit inapoi?
Am scapat buretele din mana. M-am asezat langa ea, aranjandu-i acele suvite rebele ce-i alunecau pe chip, dandu-i un aspect angelic.
-Da ne-am vazut. i-am povestit tot. Avea dreptul sa stie. De mica ma bazam pe ea. Secretele noastre eru bine pazite. Orice-mi spunea, ramanea inchis pe vecie si invers.
-Stai calma. Poate o sa ramai cu Hiro. Pare dragut. Si Naruto isi va da el seama singur ce a pierdut. Apropo, eu unde dorm?
-Avand in vedere ca singurul loc liber in care ai putea dormi e sufrageria, insa e foarte incomod, daca nu te deranjeaza, sus in camera la mine.
-Si tu?
-Cu tine. Ca atunci cand eram mici! Am spus eu imbratisand-o strans.

[Bambilici]

Ok, am adus continuarea. Sper sa va placa. Scuzati greselile, daca actiunea este grabita sau daca am repetitii blah blah blah :-@ :D Sper sa va placa si acest capitol. Astept cometarii. Si sper sa apara :...: Si acum capitolul 5. Aleluia! :=)




5 : Pentru ca exista dragoste.

Stateam in pat si priveam forma ciudata a suportului pentru bec de pe tavanul meu. Gandurile imi zburau aiurea, foarte aiurea. Nici eu nu stiam sigur la ce ma duceau acea infinitate de imagini ce se derulau in mintea mea ca un film prost regizat. O voce blanda m-a trezit la realitate facandu-ma sa ma intreb de cat timp sora mea vorbea degeaba.
-Scuza-ma, nu eram atenta, Hanabi... Ce spuneai? am intrebat-o privind-o in ochi. Statea pe o parte, rezemandu-si obrazul in una din pamele ei. Parul ii era desfacut, iar acele doua suvite rebele se jucau pe fata ei alba. Purta un maieu gri, uzat, cu bretelute foarte subtiri si pantaloni scurti, comozi. Sanii ei mari si rotunzi ieseau in evidenta prin acel material subtire. Era atat de frumoasa.
-Te-am intrebat ceva. a spus ea privindu-ma amuzata.
-Imi cer scuze... Dar... ce? am intrebat la randul meu.
Mai bine nu intrebam. La randul ei, raspunsul a fost tot o intrebare. Enervant de enervanta, ca sa spun asa.
-Ma gandeam oare cum e Hiro la pat? poftim? Ce fel de intrebare era asta? Adica, hello, e iubitul meu si eu sunt sora ei!
-De ce iti pasa? am intrebat incercand sa par indiferenta, insa ce a spus ea m-a cam deranja. Ce i-a venit sa ma intrebe asta avand in vedere ca ea are si un logodnic misterios?
-Intrebam. Adica daca e la fel de bun la pat cum si saruta... a spus ea visatoare.
-Eu de unde sa sti... Ce?! m-am ridicat in sezut si o priveam uimita si furioasa in acelasi timp. Cum adica saruta bine? Doar nu se sarutasera. Nu aveau cand. Trecusera doar cateva zile de cand sora mea venise acasa si in acest timp cu Hiro eu n-am vorbit.
Ma privea simtindu-se vinovata. A scos printre buze un "Vroiam sa-ti spun..." Avea lacrimi in ochi. Nu, nu si nu!
-Cand doamne iarta-ma v-ati sarutat? am spus eu furioasa la culme.
-Acum doua zile... A sunat la usa si...

Flashback

Soneria s-a auzit in toata casa. Era enervanta si cum singura persoana din casa era doar mezina familiei a fost nevoita sa deschida. Parul il avea dat pe spate si tinut de o bentita galbena. Semana cu sora ei cand isi prindea parul in acel fel. Daca le puneai una langa alta le deosebeai doar prin acei cativa centimetrii de inaltime in plus la Hinata si faptul ca sanii Hanei erau cu o idee mai mici. Ochii ei de un lila deschis si pielea alba ca cea a zanelor de zapada erau minunate. A deschis usa fiind intampinata de o imbratisare enorma si un sarut pasional. Ochii ei se marisera iar obrajii au devenit ca doua petale de trandafir. A simtit cum o caldura ciudata ii invada trupul in timp ce acele brate o tineau strans. Din instinct a raspuns la sarut.
-Hiro! a spus ea intr-un final, desprinzandu-se din sarut cand a simtit mana baiatului bagandu-se usor sub bluza ei.
-Hinata, iubito! Mi-a fost dor de tine. acei ochi priveau buzele satenului, inca rosi in urma sarutului.
-Nu, nu! Hiro. Eu sunt sora ei. Adica Hanabi. Hin e la cumparaturi cu Neji... Scuze, eu...
Ochii baiatului o priveau suspicios. Si-a indreptat mana usor spre bentita galbena tragand-o pe spate, eliberand-ui parul, si acele doua suvite jucause care nu au intarziat sa isi prezinte gratia pe pielea ei alba.
-Mi-a spus ca semanati insa nu am crezut ca asa de mult... Imi pare rau, Hanabi. a spus el intizand mana. Accepta-mi scuzele. s-au prezentat apoi el a parasit resedinta familiei Hyuga, insa nu inainte de a-i spune fetei " Te rog, ceea ce s-a intamplat aici, acum, sa ramana intre noi. " Ea a promis asta insa... Ca deobicei a luat-o gura pe dinainte.

EndFlashback


Ascultam uimita ceea ce imi povestea si priveam cum ochii ei erau rosi. Probabil se abtinea sa nu dea frau liber lacrimilor. De ce as invinovati-o, pe ea sau pe Hiro? Cu ce scop? Ne-a confundat, atata tot. Am luat-o in brate sarutandu-i fruntea. In momentul ala am simtit ca inima mi se sfarama in bucatele. Tipasem la ea fara motiv. Adica cel putin acum stiam ca nu am motiv. O tineam in brate iar ea isi rezemase fruntea de pieptul meu dand frau liber lacrimilor care alergau spre barbia ei ca niste prizonieri evadati din inchisoare spre un loc sigur pentru ei.
-Surioara... Te rog sa ma ierti! a spus ea stangand camasa lunga pana sub fund, care Neji a spus ca nu-i mai e de folos si i-am confiscat-o si o purtam in acest moment. Continua sa-si ceara scuze, iar eu ma detestam.
-Stai calma... am spus eu stergandu-i lacrimile. Nu a fost vina ta, nici a lui. A fost o greseala. I-am zambit sarutandu-i unul din obrajii uzi. Insa printre suspinele ei puternice s-a auzit ceva ce preferam sa nu-mi spuna.
-Nu! Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus, pentru ca am raspuns la acel sarut si pentru ca mi-a placut acel sarut! Mi-a placut! Il plac! Surioara... n-a mai spus nimic. S-a ridicat din pat iesind din camera. M-am dus dupa ea. Iesise din casa si se indrepa spre masina. Am prins-o de mana inainte sa ajunga la vehicul.
-Proasto! am spus eu plesnind-o peste obrajii deja rozalii din cauza lacrimilor. Am strans-o in brate si am ramas asa o buna bucata de timp. Ne-am reintors in casa, unde am discutat putin despre ce se intamplase. Mi-a spus ca defapt il place pe iubitul meu.
-Cum ramane cu logodnicul tau? am intrebat-o eu insa raspunsul a fost un oftat adanc.
Am lasat subiectul balta, nu avea rost sa mai continuam. Sora mea il placea pe iubitul meu, insa ea avea prieten, care era defapt logodnicul ei! Eu iubeam o persoana care nu-mi dadea atentie si ma foloseam de Hiro pentru a reusi sa ies la suprafata din acel oceam imens plin de rechini. El era colacul meu de salvare cand ma aflam intre acele specii cu dinti ascutiti care asteptau sa ma devoreze in timp ce afara era o furtuna mai mare ca sunetul scos de mine in dimineata urmatoare cand am pasit in bucatarie.
-Ce dracu!!! Am tipat eu uimita, vazandu-mi sora intinsa pe jos. Era alba la fata, iar buzele ii devenisera violet. Parca era moarta... Defapt ce zic! Zacea in acea balta de cerneala rosie care emana un miros ciudat. Am pus mana pe telefon, sunand la salvare. In cateva minute sirenele asurzitoare se auzira in fata casei mele, iar trei oameni, insotiti de o targa si o cutie de prim ajutor au dat buzna in casa. Eu imi tineam sora in brate si plangeam. Cand am dat acel telefon mi s-a spus sa opresc cat se poate de repede sangerarea. Incheietura surori mele era legata cu o esarfa de-a mea. Stiu ca era una din cele mai scumpe, insa nu mai conta asta. Mi-a fost mai la indemana si am folosit-o. Niciun pret nu acoperea viata surorii mele.
Plangeam.
Au luat-o cu ei. Neji intre timp se trezise si el, ducandu-se cu ea la spital. Eu am ramas acasa plangand. Ma gandeam ce a avut sora mea. De ce alesese sa taie, cu un cutit de bucatarie, la incheietura maini o linie care ducea pana la jumatatea antebratului. De ce nu am auzit-o? Nu a tipat? Cum a rezistat unei asemenea dureri, numai Dumnezeu stie.
Dupa ce m-am calmat cat de cat, m-am dus sa curat pata de sange ce zacea pe gresia crem, asa cum si sora mea zacea pe un pat de spital si in ea se dadea marea batalie intre viata si moarte. Sper ca viata, asa cruda cum e ea cu noi, sa invinga. Am sters pata colorata, apoi am, pus cutitul in chiuveta. M-am sprijinit de masa si o senzatie de ameteala mi-a inundat capul. Mi-am facut un ceai si m-am dus sa-l beau in sufragerie. Am luat si ziarul care zacea pe masa. Cred ca era cel din ziua precedenta. L-am deschis citind primele titluri: "Hotul evadat din..." Plictisitor... am spus eu citind mai departe. Ochii mei au vazut data. Era ziua de azi. Hanabi adusese ziarul in casa inainte sa faca acea mare greseala. Am continuat sa dau paginile mari, scrise in rosu, negru si inca alte culori. Scria mare cu negru "Ca oricare alt barbat!" am continuat sa citesc acea pagina. "Dupa ce a anutat logodna lui cu Hanabi Hyuga, studenta care vedeta noastra pop a intalnit-o la unul dintre concertele lui, se pare ca Peter, alias Luky, si-a gasit o alta domnisoara. Chiar ca e norocos avand o asa fata langa el! Au fost surprinsi pe plaja sarutandu-se si plimbandu-se, ca doi indragostiti. Declara ca.... " N-am mai citit nimic! Era clar. Acest Peter, Peter Borden, era cauza incercarii de a se sinucide a surori mele. Si daca nu va fi o incercare? Daca se va numi sinucidere? Daca nu-si va reveni?
-Hinata!
Am tresatir brusc. Tenten, urmata de Sakura si Naruto se aflau la mine in sufragerie. Ma priveau ingrijorati. Plangeam si strangeam bucata de hartie in mana. Sakura a venit la mine, luandu-ma in brate. Se pare ca Tenten avea chei de la casa, de aceea a reusit sa intre.
-Mi-a spus Neji ce s-a intamplat, Hin... a soptit blondul privindu-ma in ochi. Imi pare rau... Sper sa se faca bine.
-Ce cauti aici? Adica... Mia unde e? Nu cred ca ii convine s-o lasi singura... am spus cu rautate.
Vorbele mele l-au enervat. A plecat.

***
Trecusera doua luni de la accident. Hanabi iesise din spital cu mult inainte. Era bine. Ii multumesc cerului. Se pare ca ea si Hiro se apropiasera mai mult decat trebuie, daca intelegeti ce spun. Iubitul... Mai bine spus fostul meu iubit, a stat cu ea in fiecare zi, ajutand-o sa treaca peste acea stare de depresie. Nu, nu, nu este psiholog sau mai stiu eu ce, doar saruta bine si da, e bun la pat. Cel putin din spusele nebunei de sora-mea asta stiam... Imi priveam sora mai mica la fel ca pe propriul meu copil. O iubeam. Si faptul ca era cu Hiro nu ma deranja. Adica, el se vedea ca o place, iar eu oricum iubeam pe altcineva. Ea se indragostise de el deci intr-un fel era o chestie ok. Eram fericita pentru ei. Ieseam impreuna sa luam cina, la plimbare, la film si altele. Sakura tocmai reusise sa ia postul de profesoara de japoneza la cel mai mare liceu din Japonia, si cu cateva saptamani inainte castigase un premiu ce consta in cateva teancuri maricele de bani, la un joc idiot la tv. A dat o petrecere la care si-a invitat toti prietenii.
-Salut! ne-a intampinat ea imbratisandu-ne. L-am vazut pe Naruto stand pe canapea si parand plictisit de bruneta care il tachina si se tot freca de el ca o pisica in calduri. "Oare de cate ori o fac astia doi?" intrebarea mi-a strapuns creierul fara sa vreau. M-am cutremurat la acest gand. Am felicitat-o pe rozalie. Il priveam pe saten cum dansa cu sora mea, pe o melodie lenta. Sakura se pare ca se certase iar cu brunetul ei iubit, iar fratele meu si Tenten discutau ceva amuzant deoarece zambeau si chicoteau. Naruto isi privea iubita cu dezinteres iar aceasca, cum am mai spus, facea pe pisica inflacarata. Era macheata foarte strident. Exces de fard de ploape argintiu, un contur fara forma al ochiului alplicat de creionul negru, buzele erau date cu un roz tipator la fel si unghiile ei. Ce vedea Naruto la ea? Adica vedea multe. Sanii foarte mari, care bine inteles erau succesul unui implant cu silicoane... Buze subtiri si senzuale, ochi caprui. Purta o fusta alba si o bluza exagerat de galbena. In picioare o pereche de pantofi cu toc de vreo cinci centimetri, asortati, insa la fel de tipatori si cretini. Nu spun ca era imracata aiurea, insa iesea foarte mult in evidenta. Eu optasem pentru ceva simplu, gen pantaloni subtiri, stransi pe picior in partea de jos ce aveau culoarea violet, o bluza alba, putin decoltata iar in picioare tenesi. Lejeri si practici ce aveau o nuanta de visiniu combinat cu niste dungi albe si cativa fluturasi mai deschisi la culoare. Parul il aveam prins intr-un fel de coc la spate, insa nu unul elegant. Unul prins cu un elastic negru, din care ieseau fire din toate partile. Bretonul meu si acele doua suvite in parti erau libere. Incepusem sa port bratari. Multe si ciudate. Ate colorate in toate foarmele si cu fel si fel de decoruri. Nu aveam niciun lant si niciun inel, pe cand degetul Miei era acoperit de un inel din aur cu un diamant mai mare decat camera mea... Am dansat cu Sai cat timp Ino s-a odihnit putin, cu prietena mea din copilarie si cu inca alti invitati. Ba chiar si Hiro m-a invitat la dans. Am petrecut frumos iar Sakura ne spunea acum cat de fericita era ca avea ocazia de a se afla intre atatia copii. Rozalia iubea copiii, insa se parea ca o problema de sanatate o impiedica sa faca, asa ca a ales sa devina o simpla profesoara de Japoneza.
Cat ea povestea, m-am ridicat ducandu-ma in bucatarie sa-mi iau o cola din frigider. Cand m-am intors, nefiind atenta deoare ce eram prea insetata, nu am observat de prima data ca Naruto statea la masa. Mia plecase in urma uneia din certurile lor cretine! Imi parea bine intr-un fel. Il priveam si el facea acelasi lucru. Mi-a zambit si mi-a spus sa stau jos. Am inceput o conversatie care a ajuns la...
-E adevarat ce a spus Hiro in seara aia, in parc? Ma placi?
-Bine inteles ca nu! am spus eu pierzandu-mi calmul. El stia despre alt cineva... Nu esti singurul blond cu ochi albastrii din lume, domnule Uzumaki!
-Minti. mi-a spus el luandu-ma de mana. Nu ai de ce sa faci asta. Si imi p...
-Nu te plac! Ce nu intelegi? am spus asta in acelasi timp in care si el spunea ceva. Nu s-a mai inteles nimic. M-a rugat sa repet, si eu la randul meu il intrebasem ce a spus.
-Am spus ca imi pare rau ca am incercat sa te fac geloasa, folosindu-ma de Mia. Adica nu am incercat asta de la inceput. Gelos am fost si eu cand te vedeam cu Hiro! Si na...
-Ai incercat sa ma faci geloasa? Adica ma placi?
-Tu ma placi, recunoaste! a spus el hotarat.
-Recunoaste tu! am zis cu mult mai multa incredere in mine.
M-a sarutat.
Cred ca acela a fost cel mai dulce sarut din viata mea. Din instinct mi-am trecut degetele prin parul lui. Nici unul nu vroia sa inceteze. In timpul discutiei, ajunsesem sa ne ridicam in picioare si sa fim unul in fata celuilalt. M-a luat in brate si m-a pus pe masa, reusind sa verse cutia rosie de cola. Eram prinsa in acea vraja cand am auzit-o pe Temari tipand in gura mare "Sakura, esti tare!" Am facut ochii mari. Simteam cum mana lui alunecase sub bluza mea incet. L-am impins, dandu-ma jos de pe suprafata din lemn si curatand pata maronie de pe jos si de pe masa. M-a luat de mana, privindu-ma in ochi. Inima imi batea cu putere iar parul mi se desprinsese cazand acum liber pe umeri. M-a luat in brate sarutandu-ma iar, insa de data asta un simplu sarut pe buze, apoi mi-a dat drumul.
Am plecat din bucatarie. M-am alaturat celorlalti invitati. Dupa putin timp a venit si el, asezandu-se pe unul din scaune si ma privea. Am plecat si noi, intr-un final. Cand a trecut pe langa mine mi-a zambit iar eu am devenit toata rosie. Hanabi ramasese la Hiro in seara aia, deci aveam patul doar pentru mine.
In seara aia nu am putut dormi, gandidu-ma la faptul ca el ma sarutase. Si ce era mai rau, chiar imi placuse. Dar defapt, era asta cu adevarat rau?

[Bambilici]

Am adus continuarea. Sper sa va placa. Astept comm-uri in care sa ma criticati pentru ca stiu ca ficul meu nu e o reusita. Scuzati daca mi-au scapat greseli... Si... Cabom, iata capitolul 6 :=)
Spor la citit :*

6 : Un pat ciudat si rotund.

Dupa seara aia, dupa acel sarut se schimbase parca tot in viata mea. In fiecare seara il visam, in fiecare minut parca toata lumea imi vorbea de el! Deja imi dadea dureri de cap chestia asta. Aveam nevoie de o pauza! Si inca una mare! Am zis sa-mi gasesc ceva de lucru. Dupa multe cautari am decis sa ma angajez la o firma de designe interior. Seful de acolo a fost multumit de mine si a spus ca ma va suna, chiar a facut-o. Urma sa ma duc din nou in acea cladire ciudata, frumos decorata si plina de zambete. Chiar imi placea locul ala, poate chiar la fel de mult cum imi placea munca pe care incepusem s-o fac. Ma axasem pe designe insa niciodata n-am fost sigura ca voi fi angajata la o asa mare firma ca aceasta. Primul meu client a fost atat de multumit de munca mea incat si-a permis sa recomande multor prieteni felul meu de a lucra. Pot spune ca mi-am inceput cariera cu dreptul! Tot facand schite, tot desenand si proiectand, munca mea imi ocupa timpul si mintea, reusind astfel sa nu ma mai gandesc la blond. Ba chiar nici nu-l mai visasem in ultima perioada. Ma simteam usurata si libera... ca sa spun asa. Totul a fost perfect pana intr-o zi. Tocmai pasisem in imensa cladire si tineam in mana niste foi. Un creion imi tinea parul prins intr-un coc iar bluza cu maneca lunga imi era ca turnata. Purtam o pereche de blugi comozi si niste tenesi de un verde ciudat. Neji imi repeta mereu cand ii purtam "Poate o sa arunce vre-un extraterestru o vaca din cer si iti va manca tenesii aia!" si apoi radea cu pofta. Nu inteleg de ce se plangea... chiar el ma ajutase sa-i aleg. In orice caz. Am salutat pe toata lumea ce se afla pe holurile cladirii. Zambete peste tot ca deobicei.
O lovitura puternica m-a facut sa scap foile din mana, iar creionul a alunecat usor printre firele mele de par care nu au intarziat sa cada libere pe umeri. Mi-am cerut scuze fara sa privesc in ochi persoana de care tocmai ma lovisem. Aplecandu-ma sa adun foile, de parca nu era de ajuns ca intrasem in cineva, am reusit sa ma si dezechilibrez si am venit pe spate cazand in sezut. L-am observat cum s-a lasat usor in jos si a inceput sa-mi adune foile apoi m-a ajutat sa ma ridic. Ma priveau doi ochi albastrii, minunati. Un par blond si stralucitor, un contur al buzelor perfect. Era el!
-Naruto... am spus eu inghitind in sec. Adevarul e ca nu-l mai vazusem de ceva timp si parca era ceva neobisnuit... Am luat fisele din mana lui apoi m-am aplecat dupa creion.
-Deci tu esti acea "minune" a firmei, nu? M-a intrebat el, dandu-mi o suvita dupa ureche.
-Minune? cred ca e nebun... Ce minune?
-Uite cum sta treaba! a spus luandu-ma de dupa gat. Am nevoie de o schibare in dormitorul meu. Si cum aici se gasesc cei mai buni designeri, iata-ma! Am vorbit cu seful tau. Mi-a zis sa astept ca trebuie sa apari. Deci, ai de gand sa ma ajuti?
-Domnule Uzumaki, am spus eu incercand sa par politicoasa. Chit ca eram prieteni de foarte mult timp si chit ca am impartit cu el unul din cele mai intime saruturi ale mele, aici era vorba de cariera nu de prietenie. Va ajut cu mare placere.
Ma privea ciudat. Poate din cauza ca vorbeam asa cu el. Ii zambeam si el facea acelasi lucru. L-am chemat in biroul meu unde am discutat cam ce ar vrea in acest nou dormitor.
-Hina, poti sa incetezi cu "domnule" si "va rog" ? a spus el ridicand o spranceana.
-Aici va privesc ca pe unul din clientii mei si trebuie sa va tratez cu respect.
-Termina, Hinata! Sti ceva? Hai sa lasam asta de-oparte. De ce nu ai iesit zilele astea? m-a intrebat luandu-ma de mana. Preferam sa nu fi facut asta. Mi-am retras mana luand intre degete un creion si am inceput sa mazgalesc pe o foaie.
-Am fost ocupata cu munca. am raspuns incercand sa-mi ascund roseata din obraji.
Am observat ca ma fixa. Am simtit cum mana lui apuca capatul creionului si-l pune la loc intr-o cutiuta. Imi cuprinde din nou mana intr-a lui si-mi zambeste dulce. Acelasi zambet!
-Zici ca poti face minuni cu dormitorul meu? a schimbat subiectul de parca si-a dat seama ca nu eram in stare sa vorbesc despre altceva acum.
-As putea incerca. Uite, iti recomand astea.
I-am aratat cateva reviste cu cele mai noi tipuri de mobila, i-am desenat o schita a camerei unde am aranjat totul incercand sa fac pe placul lui. In timp ce eu rasfoiam reviste si umblam printre foi ii simteam privirea calda. A mea era fixata in acele hartii. Am ajuns la o decizie si imi luase mai putin decat am crezut. Il rugasem pe unul din colegii mei sa-l insoteasca pe barbatul ce se afla in fata mea, la unul din magazinele cu mobila de calitate, insa se pare ca era ocupat. Nimeni nu mi-a fost de ajutor in ziua aia si se pare ca Naruto vroia sa-si faca acel dormitor cat mai repede.
-Imi pare rau domn...
-Naruto. m-a corectat el.
-Imi pare rau Naruto, am spus eu, insa nu am pentru ziua de maine, defapt pentru urmatoarele catvea zile pe nimeni disponibil. Puteti astepta, va rog, inca patru sau cinci zile?
A oftat usor apoi m-a intrebat ezitand putin.
-Nu poti veni tu cu mine?
"Nu! Nu pot! Nu vreau!" Mi-am spus in gand. Am incercat sa ma scuz spunand ca agenda mea e foarte incarcata insa cand i-am vazut acea tristete din ochi i-am spus oftand si punand niste foi la locul lor apoi ridicandu-ma de pe scaun venind in fata lui.
-O sa vad ce pot sa fac.
A sarit de pe scaun de parca l-ar fi ars si m-a luat in brate unindu-si buzele cu ale mele. Mi-am pus palmele pe pieptul lui impingandu-l usor. S-a desprins din sarut si si-a cerut scuze.
Am ajuns de comun acord ca mai bine ne vedem in jur de unsprezece dimineata. Era clientul meu si trebuia sa-i fac pe plac. A parasit incaperea iar eu m-am pus in fata laptopului lucrand la noul meu proiect. Mi-am trecut limba usor peste buze apoi le-am atins cu doua degete, zambind.
-Daca ma mai saruti o singura data, Naruto, o sa ma omori... am gandit eu cu voce tare, fara sa-mi dau seama ca unul din colegii mei intrase in birou. Cica batuse la usa insa nu i-am raspuns. Asa pierduta in ganduri eram? M-am cam rusinat. Penibilul e inevitabil!
Cand m-am intors acasa, fratele meu era intr-o repriza de sarutiri cu iubita lui pe canapeaua din sufragerie. Frate! Sa-si ia o camera! Am urcat in dormitor unde Hanabi dormea bustean cu celularul in mana. I l-am luat incet si am invelit-o cu un cearceaf. Mi-am facut un dus ca sa-mi revin. Eram cam obosita, sincera sa fiu. M-am pus in pat si am inchis ochii. In minte imi revenea scena de azi. "M-a sarutat.... m-a sarutat" asta imi repetam intr-una. Am adormit cu zambetul pe buze.
-Hinata, trezeste-te!
M-am intors pe-o parte punandu-mi perna pe cap.
-Lasa-ma Neji! Mi-e somn! am bolborosit eu apoi mi-am tras si cearceaful cu care fusesem invelita peste mine, ghemuindu-ma ca o pisicuta de-abea nascuta langa mama ei.
-E 11 si Naruto a zis k trebuia sa va intalniti.
Am sarit imediat din pat urland in gura mare un "Ce?!" apoi am inceput sa alerg prin camera cautand ceva sa ma imbrac.
-Spune-i ca vin imediat!
Raspunsul a fost un "Ok" apoi am auzit pasii fratelui meu cum s-au indepartat. Am intrat in baie si mi-am clatit fata cu apa rece si mi-am spalat dintii. Nu vroiam ca acel alb berfect care reusisem sa-l pastrez din copilarie sa se strice. Si plus, indiferent ca intarziasem, igiena orala era importanta. Mi-am prins parul intr-un coc ciufulit, mi-am luat pe mine aceiasi blugi care-i purtasem cu o zi inainte, un tricou galben cu diferite modele si un hanorac negru. Mi-am luat una din multele mele perechi de tenesi si am iesit din camera aruncand sticla de parfum pe pat, dupa ce am pulverizat lichidul lila pe pielea mea alba.
-Imi pare rau! Am tipat eu indreptandu-ma catre sufragerie. M-am dus in bucatarie de unde am luat un biscuite din dulap, l-am prins intre dinti apoi am revenit. Am muscat din el si ma uitam intr-un fel speriata la cei doi barbati ce stateau pe canapea. Neji a chicotit iar blondul a zambit usor.
-Cred ca mai pot astepta pana mananci, Hin. a spus el bland. Am refuzat.
-Haide, niciun mic dejun! Trebuie sa mergem in multe locuri azi! Am iesit vijelios din casa. In fata mea am vazut o masina neagra, sport, foarte cool!
-Nu stiam ca ai o masina! am spus eu inca privind vehicolul negru.
-Pentru ca nu obisnuiesc sa ies cu masina. Dar na, azi nu puteam sa mergem pe jos. a spus asta in timp ce a deschis portiera si m-a ajutat sa intru. S-a urcat si el pe locul soferului si am pornit spre primul magazin de mobila care ni l-am propus. Toata ziua am hoinarit prin toate magazinele si nimic nu-l prea incantase pe blond. Asta ma facea sa-mi pierd propria incredere... Zabetul care-l luasem cu mine de dimineata se pare ca plecase inapoi, deoarece incetasem sa mai zambesc cand el a spus "Nu!" la toate magazinele.
-Ma dau batu... Stai! Opreste! am spus eu repede. Dupa ce a pus acea frana brusca, am coborat imediat jos din masina. M-am indreptat catre o cladire nu foarte mare, cu geamuri imense insa prin care se vedeau diferite obiecte de mobilier. Atentia mi-a fost captata de un pat rotund... Arata chiar foarte marfa! Si din cate stiam, camera blondului era foarte spatioasa. Ce-ar fi fost acel pat rotund plasat pe mijlocul incaperii, iar pe peretele din spate un dulap care sa vina dintr-un cap in atul cu oglinzi. Undeva intr-un colt o masuta ca decor si...
-Hinata. m-a trezit din visare cu glasul lui dulce. Mana lui se odihnea pe umarul meu si un zambet fermecator ii scotea la iveala dintii perfecti. De cand il stiu avea acei dinti drepti, fara pic de defect. Eu am fost in claseme mai mici "fata cu aparat dentar" din cauza ca unul din dintii mei nu a cazut la timp. Slava domnului ca nu a trebuit sa tin porcaria aia atasata de dintii mei prea mult!
-Scuza-ma, Naruto... Am vazut patul asta si mi s-a parut interesant. Oricum, nu mai are rost sa ne uitam la ceva pe aici. Am vazut deja tone de magazine si nu ti-a placut nimic. Si sincer... Mi s-a parut ca nu prea ai fost incantat nici de schita facuta de mine...
-Patul asta e chiar rece! a exclamat el plin de entuziasm. Il vreau! Adica... De mic am vrut un pat ciudat!
-Nu e ciudat, e doar rotund...
-Fata de celelalte, este ciudat. Multumesc, Hin! Esti ce-a mai tare! m-a luat in brate si am simtit cum picioarele mele incaltate in tenesi nu mai atingeau asfaltul prafuit. A inceput sa se invarta pana cand a ametit si s-a impiedicat. Am cazut pe o masina. Din fericire maisna era a lui, deci eram asigurati ca nu-i platim nimanui orice zgarietura. Mai bine spus, eu am aterizat pe masina si el peste mine. Se sprijinise repede in palme pentru a nu-si lasa corpul peste al meu si ami cauza vre-o durere. Eram foarte apropiati. Lumea trecea pe langa noi si ne privea. M-am simtit penibil, avand in vedere ca ne uitam unul in ochii celuilalt. O masina sport de un gri inchis a oprit langa noi, in mijlocul strazii oprind circulatia, si lasand pe asfalt un semn din cauza rotilor ce au scartait groaznic.
-Salut, frate! i se adresa persoana din interiorul masinii blondului ce inca se afla deasupra mea. Am auzit ca te-ai certat cu Mia. Bai le schimbi repede. Oricum asta e mai frumoasa decat cretina aia. Vezi ca poimaine isi serbeaza Frol ziua. Sper ca vi! baiatul a spus toate astea intr-o viteza, apoi a tras aer adanc in piept. Nu-l puteam vedea deoarece inca eram incatusata de corpul baiatului cu ochii albastri.
-Voi fi acolo. Saluta-l pe frate-tu din partea mea. a spus el distrat. Masina a pornit la drum, in urma injuraturilor si a sunetelor facute de masini.
-Scuza-ma... eu... te poti ridica? am intrebat simtitnd cum pometii mei devin rosii ca tomatele.
-Scuze... s-a ridicat de pe mine, ajutandu-ma sa revin si eu in picioare. Deci cumparam patul?
Am aprobat din cap. Am intrat in magazin. Urma sa primim patul, adica el sa-l primeasca, in cateva zile. Parea multumit, fericit. Ma bucuram din cauza asta!
Umerii mei erau incordati, stateam acolo, cu centura pusa, pe acel scaun din piele crem. Priveam inainte si oftam intr-una.
-Te simti bine? Pari cam abatuta... a intrebat ingrijorat.
-Nu, nu. Sunt bine.
-Hai, Hinata. Ce te macina?
-Eu... adica tu... sti... stiu ca nu e treaba mea... dar... de ce te-ai despartit de Mia? am lasat privirea in jos. A franat brusc. Semaforul arata culoarea rosu, iar eu inca priveam mainile ce mi se odihneau in poala.
-De ce intrebi?
A pornit din nou. Nu am raspuns o buna bucata de timp apoi am scos aerul afara din plamani, tragand altul curat in mine.
-Nu stiu... Poate pentr... Ce dracu e coada asta? am schimbat eu sibiectul vazand ce aglomerat era.
-Nu stiu... Vre-un accident ceva cred... Termian ce spuneai.
-Eram curioasa... cred ca de-asta....
Mi-a zambit. Unul din oamenii legii s-a oprit langa geamul lui. L-a deschis. Avea dreptate. Era un accident in fata si nu se putea inainta deloc o mica perioada, care a fost defapt o mare perioada, de o ora si ceva. Am oftat si m-am lasat in scaunul comod eliberandu-ma de acea banda facuta pentru a ma tine acolo, in acel scaun, in cazul unui accident.
-Se pare ca vom sta aici ceva timp. Hina, simt ca te framanta ceva. Daca vrei poti vorbi cu mine. Promit ca nu spun nimic nimanui. parea destul de ingrijorat de starea mea... Chiar ii pasa. Am tras aer in piept si i-am spus ca nu conteaza. M-a luat de mana lasand privirea in jos si a spus pe un ton cam trist.
-Imi pare rau ca te-am sarutat, daca asta e problema. Am reactionat ca un idiot. Te-am sarutat asa, ca un bou... Scuza-ma... Nu vroiam sa te superi pe mine...
Ascultam cum isi cere scuze, scuze peste scuze. De ce dracu isi cerea scuze? Mie oricum imi placuse!
-Nu e nimic... mana lui a alunecat de pe palma mea pe coapsa, ceva mai sus de genunchi. Am simtit un fior placut ce mi-a strapuns corpul. Inca se uita in jos. Mi-am pus mana peste a lui, ridicandu-io usor la nivelul gurii mele. I-am atins degetele cu buzele mele, apoi i-am pus palma pe obrazul meu. S-a uitat la mine, iar eu ii zambeam.
-Hina... si-a desfacut centura apoi s-a intins peste acea portiune ce despartea scaunele si s-a sprijinit cu mana de geamul masinii, iar cu una se tinea de scaunul in care eu stateam. Isi ridicase un picior, strand cu genunchiul pe scaunul soferului, iar celalalt il lasase jos. Era la cativa centimetrii de fata mea. Ne priveam in ochi apoi m-a sarutat. Saruta de parca din astra traise toata viata lui! Ma simteam asa mica si neajutorata in acel scaun din piele crem, in acea masina sport si cu el aproape la mine in brate... I-am raspuns la sarut, mainile mele au trecut usor in parul lui blond si des, apoi au coborat incet in jos, pe pieptul lui acoperit de acel tricou albastru. Doamne il iubeam... Si el... ma saruta, acum, aici, in masina in timp ce eram blocati in trafic. La un moment dat s-a desprins din sarut.
-Scuze eu... am ramas fara aer... si m-a sarutat iar.
Am tinut-o asa ceva timp. La un moment dat s-a asezat din nou in scaunul lui. Mana ii amortise si o misca intr-una, masand-o usor. Eu eram atat de emotionata incat nu mai eram atenta la nimic. Zambeam rusinata si priveam in jos in timp ce-mi muscam buzele usor. S-a uitat la mine si am simtit cum radia un zambet lejer. Poate isi batea joc de mine... Poate vroia sa vada daca pe bune il plac. Daca era asta motivul acelui sarut, cred ca m-as fi urat pentru tot deauna din acel moment.
-Doamne, Hin... Tu chiar saruti bine! apoi m-a tras usor spre el si si-a lipit buzele de ale mele, apoi m-a sarutat pe frunte. Sti... Chiar te plac...
Doamne! Ce a zis? Ma place?
-Pune-ti centura, vad ca in sfarsit o luam din loc.
Ma uitam pe geam, gandindu-ma la ceea ce tocmai se intamplase. Fiind prinsa in ganduri nu am observat ca el nu m-a dus acasa. A parcat masina, a coborat si a venit sa-mi deschida mie portiera cu un zambet si zice mandru:
-Miss Hyuga, am ajuns!
-Dar aici e la tine acasa... am spus eu ridicand intrebator din spranceana.
-Pai, doar nu te gandeai ca las o domnisoara asa ca tine sa-mi scape, nu?
-Sa-ti scape? am intrebat eu privindu-l speriata, in momentul in care m-a luat de mana si m-a tras din scaunul din piele. Na... mi-am inghitit cuvintele in momentul in care m-a sarutat. A inchis masina in timp ce inca ma saruta, iar mana lui se odihnea pe soldul meu.
-Stai calma, a spus el desprinzandu-se din sarut. Nu o sa te violez. am rasuflat usurata, dar el a spus ceva ce m-a socat: pentru ca tu vei fi de acord. apoi m-a privit victorios. Am facut ochii mari, iar rasul lui puternic m-a facut sa ma enervez. L-am impins usor, despartindu-ma din imbratisare dar m-a tras inapoi intre bratele lui puternice.
-Glumeam! Hai sa mergem.
-De ce vrei sa vin la tine?
-Vorbesti cam mult.
Am intrat in casa urmata de blond. M-am descaltat apoi m-am dus in sufragerie, adica el m-a tras in sufragerie, mai bine zis, si m-a trantit pe canapea.
-Vrei o cafea, un suc?
-Un pahar de apa, daca se poate.
-Doar atat?
-Da...
Dupa ce mi-a adus mie paharul cu apa, si el si-a desfacut doza de bere care si-a luat-o din frigider, s-a asezat langa mine, pe canapea si m-a luat de dupa umeri sarutandu-ma pe obraz.
-Am incredere in tine. Am incredere ca o sa faci din camera mea ceva foarte cool! Si am incredere ca tu vei accepta sa dormi cu mine in patul ala, rotund si ciudat!
-Naruto... il priveam mirata.
-Da! m-a sarutat iar.
Doamne ce copil! Cum sa dorm cu el? Defapt, oficial nu eram impreuna, nu-mi ceruse asta... Doar ma sarutase si-mi spusese ca ma place, atata tot...
Doar un joc... cel putin asa credeam eu.

[Bambilici]

Am adus continuarea. Sper sa va placa. Scuzati daca e actiunea grabita, scuzati greselile, etc etc. Astept critici :*
Spor la citit :X

Am incredere in tine


Inca stateam acolo, imbratisati, pe canapeaua din sufrageria lui frumos mobilata. Paharul meu cu apa zacea neatins langa cutia lui de bere pe a carei suprafata se prelingeau picaturi de apa. Simteam sarutul ala in tot corpul. Limba lui mangaia lenes, gusta din plin si savura gura mea. Ma facea sa ma simt atat de ciudat, stand acolo. Fara sa-mi elibereze gura, mainile lui au alunecat pe umerii mei, pe spate, pe solduri... M-a tras mai aproape de el. Simteam cum imi pierd constiinta, cum nu mai pot sta dreapta. M-am sprijinit de el punandu-mi mainile pe pieptul lui. Am simtit cum inima ii pulsa. Acele batai nu le intreceau nici pe departe pe ale mele. Inima mea parca statea sa-mi strapunga pieptul si sa sara de acolo, atat de tare batea. Sanii se ridicau si se lasau in jos in acelasi ritm cu respiratia mea. Mana lui si-a facut usor drum din parul meu, spre gat apoi mai jos. Simteam ca aerul nu imi mai putea intra in plamani in acel moment. Stateam acolo, tremurand, iar geamatul care as fi vrut sa-l scot a fost inabusit de propriile noastre saruturi. M-am departat usor de el si mi-am impreunat mainile in poala, privindu-le. Obrajii imi ardeau, un sentiment ciudat imi invadase tot corpul... Mi-a atins umarut privindu-ma ingrijorat.
-Ti-am facut vre-un rau? Te-a....
-Taci! am spus slab intrerupandu-l. Ar fi urmat sa intrebe "Te-a deranjat ca mana mea s-a oprit pe pieptul tau?" si daca intreba asta eu ar fi trebuit sa mor. Pentru ca daca spuneam "Da" as fi mintit. Si cu siguranta un "nu" cred ca nu aveam curajul sa-l pronunt.
-Hina...
-Uite ce e. am spus eu privindu-l. Ai apelat la mine ca sa-ti fac nenorocitul ala de dormitor! Daca nu-ti trebuia tie un pat rotund si ciudat eu as fi fost bine mersi in biroul meu, sau acasa, sau oriunde alt undeva numai cu tine nu! M-ai sarutat in seara aia la petrecerea Sakurei. Acel sarut m-a facut sa pierd controlul asupra propriei mele persoane. Da, recunosc, mi-a placut! Insa tot eu am rupt acel sarut. Si acum ce, cauti cumva sa continui ceea ce ai incercat in seara aia? Vrei sa ma distrugi definitiv? Spune! incepusem deja sa tip la el iar lacrimile se adunasera in ochii mei. Nu-mi pasa.
Ma privea uimit, nervos. Ochii lui trimeteau fulgere catre ai mei.
-Spune, Naruto! De ce iti bati joc de mine? De ce spui ca ma placi? De ce ma saruti?
Incepusem sa plang grav. A vrut sa ma ia in brate insa l-am impins. M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat spre hol, cu gandul de a ma incalta si a pleca de acolo. A venit dupa mine. In timp ce imi luam tenesii in picioare, m-a prins de mana si m-a trantit de perete. La contactul cu suprafata rece am scos un sunet slab. Ma duruse...
-Poti sa termini?
Ma privea nervos.
-Stiu prea bine ca ma placi, Hinata. Oricine si-ar da seama de asta. Si oricine si-ar da seama ca si eu te plac. Zilele astea nu ai iesit deloc pe afara. Eram ingrijorat. Norocul a facut sa dau de tine la acea firma. Vreau sa vorbim, sa petrecem timp impreuna... De ce nu ma crezi ca te plac?
-Ar trebui sa te faci actor! i-am spus eu in scarba. Niciodata nu m-ai placut! Mereu ai fost atras de Sakura! Nici nu vorbeai cu mine. Eram o oarecare pentru tine. Stiu ca asa voi fi mereu. Acum daca nu te superi, lasa-ma sa plec.
Nu am termminat bine de spus ca buzele lui le atinsesera deja pe ale mele. Genunghii mi s-au inmuiat, oasele din corpul meu parca nu mai existau si muschii nu mai faceau fata greutatii mele. Si-a prins mainile pe sub fundul meu si m-a ridicat in brate si i-am inconjurat soldurile cu picioarele. Dupa ce ne-am despartit din sarut pentru a respira am oftat usor. Genele negre si dese imi erau grele. Mi-am pus fruntea pe umarul lui.
-Acum ma crezi?
-Ihm...
Mi-a dat drumul usor facand un pas in spate si m-a privit in ochi. Acea privire senina, dulce ma facea sa-l iubesc din ce in ce mai mult. Si-a pus un deget pe varful nasului meu si imi zambea inocent. Eu zambeam rusinata si priveam in alta parte.

***

-Vrei sa spui ca te-a sarutat? Si la mine acasa si azi?
-Da... Si saruta chiar bine... Adica...
Stateam pe balcon cu o cana de ceai fierbinte in mana in timp ce discutam la telefon cu rozalia. Ii povesteam ceea ce patisem. Ma adusese acasa si inainte sa cobor din masina mi-a spus zambind "De acum iti pot spune iubito, da? Adica, suntem impreuna, nu?" M-am intons spre el si l-am sarutat lung si apasat. Cred ca luase asta ca pe un "Da". Dupa ce am ajuns acasa am mancat, am facut baie si mi-am telefonat prietena.
-Deci in sfarsit sunteti imreuna! Domne, Hin, sunt asa fericita pentru tine! Deci gata o punem de nunta! Sunt nasa sa sti. am inceput sa radem amandoua de spusele fetei de la celalalt capat al firului.
-Sunt acasa! s-a auzit o voce de barbat urmata de una feminina.
-Saku, vorbim maine, ok? S-au intors sormea si Neji.
Am terminat convorbirea si am coborat jos. Hanabi statea intinsa pe canapea vaicarinduse ca o dor picioarele din cauza tocurilor care le purtase. M-am asezat langa ea si i-am spus zambind:
-Se pare ca sandalele alea ti-au dat dureri de cap.
-Dureri de picioare vrei sa spui. M-am intalnit cu Kiba azi. zambetul mi-a disparut de pe buze. Mi-a zis ca vrea sa vorbeasca cu tine. Zicea ca e ceva important.
-Nu-mi pasa! Baiatul ala e un nenorocit.
Mi-a intins un plic alb. Mi-a spus ca e din partea lui si l-am deschis oftand.
"Stiu ca ma urasti. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat in ziua aia. Stiu e cam tarziu sa-mi cer scuze insa nu am avut curajul pana acum. Te-as ruga sa vi maine la 3 in parcul central. As vrea sa discutam. Kiba."
-Baiatul asta nu se da batut?
-Ce-a scris?
-Nimic important. am rupt biletelul in mii de bucatele si l-am strans in pumn.
-Ma duc sa ma culc. Vi sus cand ti se face somn. a aprobat din cap apoi si-a indreptat privirea catre televizor.
M-am trantit in patul acoperit cu cearceaful verde. Am adormit imediat.
***
-Ce vrei?
Am deschis usa si satenul cu ochii negri statea in fata mea. Latratul dulce al cainelui alb de langa el nu m-a facut sa reactionez in nici un fel. Parul ii era ravasit de vantul rece de afara.
-Am venit sa vorbim. a facut un pas si a intrat in casa fara permisiunea mea. Ma uitam nervoasa la el cum se aseza foarte calm pe canapeaua mea.
-Ce vrei, Kiba? Mi-am impreunat bratele in san si il ptiveam hotarata. Dadeam nervoasa din picior.
-Sa-mi cer scuze pentru ziua aia, Hin.
-Nu crezi ca a trecut prea mult? Oricum, te rog sa pleci, astept pe cineva.
-Of, of... Chiar nu vrei sa ma asculti, Hinata? a spus el plecandu-si privirea. Hin... Eram beat, nu stiam ce fac. Si sti si tu mai bine decat mine cat de mult te-am vrut! a spus asta ridicand putin tonul. Incerca sa ma impresioneze sau ce?
-Uite ce e, Kiba, faptul ca am fost cu tine in ziua aia, pentru ca tin sa-ti amintesc a fost doar o zi, nu ne face sa avem vre-o mare legatura.... Da te-am sarutat. Si ce? Pot sa-ti sarut si cainele dar asta nu inseamna nimic. Am iubit la care tin. Te rog intelege... Lasa-ma in pace...
-Cine? Uzumaki? Tu nu intelegi ca isi bate joc de tine? Esti singura de pe lista lui care nu i-a trecut prin pat. Hinata! De ce esti oarba? parea destul de ingrijorat. Juca teatru, mi-am spus si am incercat sa nu-l iau in seama. M-am uitat la el cu dezgust apoi i-am luat apararea blondului.
-Nu e adevarat! Naruto stie sa iubeasca daca vrea....
-Corect, daca vrea, dar nu vrea! m-a intrerupt el. Furioasa la culme am tipat, iar spusele mele au rasunat in toata casa.
-Nu ma mai intrerupe! Il iubesc si as face orice pentru el, iar daca indraznesti sa te bagi in relatia asta jur Kiba, jur ca te omor cu mana mea chit ca fac puscarie, ai inteles?
Se uita cu dispret la mine. Poate ca in ochii lui eram o proasta. Nu-mi pasa. Naruto ma placea asa cum eram, cel putin asa mi-a spus...
-Mi-e mila deja de tine.
-Du-te dracu! tipam. Ajunsesem sa tipam unul la altul. El incerca sa ma faca sa inteleg ca Naruto era un idiot iar eu ii adresam vorbe neadecvate unei domnisoare. Cand nervii mei nu mai stateau bine batuti in cuie m-am dus si am deschis usa larg facand o plecaciune dandu-i de inteles ca ar fi cazul sa plece. Varandu-si mainile in buzunar a facut pasi lenesi, parca tarandu-se spre iesire. Am trantit usa in urma lui.
-Pleaca! am tipat eu dupa usa alba din lemn.
M-am reantors in camera mea unde m-am imbracat. Eram nervoasa si ma gandeam la cele spuse de Kiba.... Daca era adevarat? Nu, nu avea cum!
Colantii negrii si pulovarul alb, ce-mi ajungea cam pana la jumatatea coapselor imi veneau destul de bine. Cizmele de aceasi culoare ca si obiectul vestimentar ce-mi acoperea bustul aveau niste tocuri destul de maricele.
Soneria usii s-a auzit in toata casa. Mi-am luat un palton lejer, violet, in timp ce mi-am aruncat margelele finute de aceasi culoare pe gatul meu subtire.
Am deschis usa.
-Zi-mi tot!
-Ho. am spus eu razand la iesirea rozalie. Haide, sa mergem.
Mergeam usor pe strazile Tokyoului tinandu-mi prietena de brat. Vantul se juca in parul meu desfacut creandu-mi o senzatie placuta.
-... si mi-a cerut sa fim impreuna si l-am sarutat! povesteam emotionata patania mea din ziua precedenta.
-Hei uite, Hin! Aia nu e masina lui? a spus amica mea aratand spre o masina foarte cunoscuta mie. Si uite, e cu Sasuke! Sti ca ne-am certat iar nu? A inceput sa-mi trancane despre cum..... nu o mai auzeam. Parcase masina si a coborat din ea foarte bine dispus. Purta niste blugi si un hanorac albastru.
Am vazut cum i-a spus ceva lui Sasuke in timp ce se uita spre noi. A inceput sa alerge, apropiinduse de mine din ce in ce mai mult. Parca m-a izbit in momentul in care m-a luat pe sus si a inceput sa se invarta cu mine in brate. Nici nu am reactionat, la cat de uimita eram de gestul lui, atunci cand m-a sarutat. Din nou spusele satenului imi invadasera gandurile...
-Hinata! Ce inseamna asta?
-Hmm?
-Nu m-ai sarutat...
Si-a frecat usor nasul de gatul meu.
-Mirosi a ciocolata...
-Noul parfum... am spus eu rosind putin.
-Imi place. V-a fi un motiv in plus sa te mananc de vie! Si-a pus buzele peste ale mele depunand un sarut simplu, apoi lipindu-si fruntea de a mea si privindu-ma in ochi mi-a soptit usor.
-Saruta-ma asa cum te-am invatat...
L-am sarutat. Nu-mi pasa ca Sakura si Sasuke ne priveau, ca lumea de pe strada facea asta sau ca noi stateam in mijlocul trotuarului deranjand. Inca eram in bratele lui, cu mainile incolacite in jurul gatului sau. M-a lasat usor jos si si-a trecut mainile prin parul meu. Am rupt sarutul dupa putin timp si am privit in alta parte.
-Ce e? a intrebat prinzandu-mi barbia intre degete si facandu-ma sa-l privesc in ochi. Ce ochi frumosi avea.
-Respiram doar... "si ma gandeam ca tu poate ma saruti doar ca ai incercat deja toate fetele din cartier..." gandeam aiurea, asta era clar. Insa domnul perfectiune imi criticase iubitul in cele mai urate feluri... Iar eu il crezusem? Pe dracu!
-Hai porumbeii! Hai odata, nu va mai pupati atat.
-Sakura, spuse blondul privind-o, te bat pana-ti suna apa in cap, si stiu ca nu-ti place asta! am inceput sa radem cu totii
-Parca in liceu ma placeai, a spus ea facand ochi dulci, acum ma bati? Oh, scuza-ma, esti prea nebun dupa domnisoara aici de fata ca sa te mai intereseze ochii mei. incepand sa dea din gene, parea pusa pe flirt. Era amuzanta.
-Inceram sa-l fac gelos pe Sasuke... Stiam ca te place... a incercat el sa se apere.
Am pornit in hohote de ras cu masina blondului spre mall. Am zis sa mergem sa vedem un film sau sa mancam ceva pe acolo. Din iesirea mea cu Sakura, am ajuns sa avem o intalnire in patru, si cu baietii. Nu ma deranja sincera sa fiu.
Ajunsi la locul stabilit am urcat in graba pe scarile rulante sa vedem ce filme se rulau la ora aia.
-Animatie, comedie... da... hmm... uite un horror. Sasuke isi misca sprancenele in sus si in jos. Mergem?
-Suna ok. spuse rozalia. Hin?
-Hmm.. nu stiu...
-Suntem trei contra una! Pierzi teren mucoaso! Ti-e frica de un film? m-a intrebat blondul amuzandu-se de mica mea "fobie".
Am cedat.
Blondul isi tinea o mana dupa umarul meu, tinand cutia de pop-corn in poala. Cu mana libera lua floricelele albe cu gust de unt din recpientul ciudat colorat si le arunca in gura, mestecandule. Eu il priveam pe el inloc sa privesc ecranul urias. Sakura privea fara frica scenele inspaimantatoare. Eu tremuram numai la auzul acelor tipete, urlete si scartaituri. Am zis sa-mi iau inima in dinti si sa privesc si eu. Momentan nu era nimic inspaimantator. M-am calmat sub sarutul depus pe fruntea mea de catre buzele lui carnoase, fierbinti. Mi-a strecurat printre buze cateva floricele. I-am zambit, insa cand pe ecranul urias, dupa ce tipa care era personajul principal cred, a deschis o usa dubioasa si si-a facut aparitie o monstruozitate, tipatul meu strident s-a auzit groaznic in incapere. Blondul, speriandu-se de mine, a scapat cutia cu floricele si m-a luat in brate soptindu-mi sa ma calmez. Urasem din tot de-auna filmele de groaza... Si acum ma facusem de ras in fata lui... Ma simteam penibil. M-am desprins din imbratisare si am parasit sala fugind. M-am dus la baie unde mi-am dat cu apa pe fata.
-Sunt o idioata! am spus cu voce tare privindu-ma in oglinda.
Cand am iesit din baie l-am vazut stand pe hol, cu paltonul meu violet in mana. Cand m-a vazut a alergat spre mine luandu-ma strans in brate.
-De ce ai plecat asa?
-Scuza-ma... Ma speriasem...
-Putem sa nu mai mergem daca...
-Nu! Ai platit biletele alea! Nu vreau sa pierzi filmul din cauza mea.
-Nu fi prostuta. mi-a zambit dulce. Lasa filmul ala. Esti mai importanta.
Ne-am asezat la o masa unde ne-am comandat cate un suc. Ma simteam nemaipomenit cu el alaturi. Toata ziua am umblat prin oras, ne-am plimbat, am ras.
S-a oferit sa ma aduca acasa.
-Mersi pentru ziua asta minunata... am spus eu. Stateam imbratisati in fata usii.
-Eu iti multumesc. M-am simtit excelent azi. Maine ai treaba?
-Ma duc la birou... Si... Vezi ca zilele astea trebuie sa ajunga ultimul obiect decorativ din camera ta, si totul va fi terminat! am exclamat eu fericita.
-Faza cu dormitul in patul ala ciudat e inca valabila. a spus el dand din gene.
-Domnule Uzumaki! Sa va fie rusine! Sunteti clientul meu! am spus eu in gluma incepand sa rad.
-Si iubitul tau, Miss Hyuga. Nu uita asta. mi-a facut cu ochiul.
Am continuat sa-l tachinez spunand ca daca mai zice vre-o data ceva de patul ala nu o sa mai vada de la mine nimic!
-Dar de ce te deranjeaza gandul de a o face cu mine?
OK... Din nou acele vorbe mi-au invadat gandul cum valurile puternice au navalit in Titanic prin crapaturile provocate de acel icebearg. Insa in cazul meu, icebeagrul era Kiba!
-De-abea avem doua zile impreuna! am spus eu intr-o suflare si speriata intr-un fel.
-Hina, nu te oblig. Si nu am spus ca acum vi cu mine! a spus el ridicand o spranceana. Chiar asa ma crezi? Nu gandi prostii... a spus cand a vazut ca las capul in jos. M-a luat in brate si m-a sarutat.
Dupa cateva sarutari si imbratisari am intrat in casa sub privirea lui senina. Mai vreau o zi ca asta!

[Minnie]

Well pisule....am ramas cam in urma...dar nu-i nimic recuperez eu :Dhihi
cum am mai spus: modurile de expunere se imbina foarte frumos creend astfel o cromatica perfecta, actiunea nu mi se pare deloc grabita, iar marimea capitolelor sunt mai mult decat multumitoare :X; imi place felul tau de a scrie atat de degajat si nu foarte incarcat din care pot intelege cu usurinta tot ce se intampla :3: BRAVO!

Era la cativa centimetrii de fata mea. Ne priveam in ochi apoi m-a sarutat. Saruta de parca din astra traise toata viata lui! Ma simteam asa mica si neajutorata in acel scaun din piele crem, in acea masina sport si cu el aproape la mine in brate... I-am raspuns la sarut, mainile mele au trecut usor in parul lui blond si des, apoi au coborat incet in jos, pe pieptul lui acoperit de acel tricou albastru. Doamne il iubeam... Si el... ma saruta, acum, aici, in masina in timp ce eram blocati in trafic. La un moment dat s-a desprins din sarut.
-Scuze eu... am ramas fara aer... si m-a sarutat iar.

deci, dmnn, e una din partile mele preferate :X

keep up the good work!ast nextu!:*
:bye:

[Bambilici]

Aloha! Am adus continuarea. Hope u like :* si astept comm-uri. Spor la citit. :*


M-ai salvat din nou.


Seara asta era "a noastra". Eu si surioara mea ne-o rezervasem pentru o iesire, singure, in oras. Eram cu Naruto de aproape o saptamana si lucrurile decurgeau foarte bine. Mai bine decat ma asteptam, chiar. Din seara ai nu mai pomenise nimic de patul rotund si ciudat si chestia asta ma linistise in legatura cu spusele satenului. Stateam in leaganul de langa cel in care se afla Hanabi.
-Si cum e cu Naruto, sormeo? Ca nu am apucat sa te intreb pana acum. dadea din genele ei lungi si dese.
-E foarte frumos... Ma distrez cu el, ma simt foarte bine!
Mi-a zambit. Se vedea ca era fericita pentru faptul ca eu sunt fericita. Am continuat sa vorbim despre zilele petrecute cu el. Cum mi-a adus buchetul ala de flori si mi-a spus ca daca mai comentez mi-l baga pe gat, floare cu floare. Cum am varsat cafea pe el cand era in biroul meu intr-o dimineata. Si era cafea fierbinte...
Imi amintesc si acum spusele lui: "-Hinata! Ai varsat cafea pe mine si, drace, frige de te innebuneste!"
Radeam... si el injura de zori. Hanabi se amuza pe cinste de povestirile mele. Mi-a reamintit de Kiba. De ce strica mereu partile misto ale zilelor mele? I-am povestit cum a indraznit sa vina la noi acasa, cum mi-a jignit prietenul si cat de serios si ingrijorat spunea acele "minciuni".
-De unde sti ca nu are dreptate? Adica Naruto a fost de mic asa...
-Nu accept asta si din partea ta!
-Ti-a zis ca vrea sa dormi cu el in patul cel nou!
-A spus sa dorm, nu sa ma culc cu el!
Era o cearta prosteasca si ma deranja. Am ridicat o mana, tinand degetele departate. Era un fel de "Stop, gata cu cearta"
-Mai bine ne intoarcem acasa... e destul de tarziu si Neji se poate ingrijora...
-Cum vrei, Hin. Eu ma duc la Hiro... Mi-a spus sa trec pe la el pentru... ca sa-mi dea... ceva... obrajii ii luara foc. Am zambit usor si am luat-o in brate soptindu-i: "Esti o mica rautate obsedata de nebunii"
-As spune ca seman cu cine ma lauda... Dar... Tu esti sfanta! a spus asta dand ochii peste cap apoi am inceput sa radem impreuna. Am continuat sa mergem pe acelasi drum pana intr-o intersectie unde ea o lua inainte si eu la stanga. Ziua aia o petrecusem stand in casa si lucrand la noul meu proiect. O doamna destul de in varsta avea nevoie de o intreaga vila, cu 3 etaje, mobilata cu gust. Si pe langa asta mai lucram la apartamentul unuia din Anglia care venise cu familia aici. Seful imi spusese sa iau o pauza insa refuzasem asta. Pot spune ca a fost greseala mea aici dar asta e. Apartamentul ala era aproape terminat iar pentru vila cucoanei mai aveam mult de lucru.
Cu Naruto vorbeam zilnic, asta daca nu aveam timp sa ne vedem. Cine a inventat mobilul a fost un geniu! In orice caz, ma aflam singura pe strada, se intunecase, avand in vedere ca ceasul indica vre-o noua... Mereu imi era frica sa umblu de nebuna. Nu aveam telefonul cu mine, deci Neji nu putea sa stie daca traiesc sau nu. Dar nu mai am 5 ani! Speram ca sora mea sa ajunga cu bine. Norocul era ca nu statea chiar asa departe amorezul ei. Am zambit la gandul ca ei se inteleg atat de bine. Vantul era destul de rece, iar cerul se intunecase treptat din cauza norilor ce acoperisera atat acele puncte de lumina cat si mingia alba de pe cer. Era luna plina... Auzisem de la cineva, ca daca gandesti negativ cand e luna plina acele lucruri se intampla. Da si ca daca tu si iubirea vietii tale priviti luna in acelasi timp o sa fiti fericit. Blah blah blah! In orice caz, eu nu gandeam negativ. Ca sa ajung mai repede acasa, lucrul care il faceam din copilarie, o luam printre niste stradute incurcate rau de tot, cu niste nume la fel de ciudate. Am simtit ceva rece cazandumi usor pe frunte si prelingandu-se pana spre varful nasului, apoi obrazul a fost lovit de picatura rece, apoi toata strada. Incepuse o ploaie groaznica! Am luat-o la fuga printre acele mici lacrimi varsate de nori. Ploaia era din ce in ce mai puternica, si cum nu avea rost sa fug ca o dobitoaca m-am adapostit sub un acoperis improvizat sub care era si o bancuta. In timpul zilei, intre anumite ore, pe acolo circula ceva. Cel putin asa arata pe o foaie lipita pe unul din stalpii ce sustineau ciudatenia aia numita acoperis. Intr-un colt al bancii, unde lumina nu patrundea chiar atat de bine, se auzeau niste gemete ciudate, oribile, care m-au facut sa trasar. O tuse fortata, infioratoare si apoi o voce ragusita care vorbea ori alta limba, ori prea aiurea. Mi-am dat seama ca trebuia sa fie un betiv cand o sticla de vodka i-a alunecat dintre degete si s-a rostogolit pana la picioarele mele. M-am dat la o parte ca sticla sa alunece mai departe, pana a ajuns in strada. Priveam cerul si ma rugam ca ploaia sa se opreasca odata. Stand asa, rezemata de stalpul cu acea foaie lipita, am simtit un miros groaznic de alcool, apoi o mana puternica acoperindu-mi gura, in timp ce o alta la fel de puternica ma prinsese in brate. Inca auzeam tusete si gemete ingrozitoare, deci in nici un caz betitvul ala nu ma atacase. M-am speriat, am intrat in panica. Am inceput sa ma zbat si sa plang. M-a intors cu fata spre el dandu-mi drumul gurii dupa ce mi-a zis: "Daca tipi esti moarta". Am vrut sa tip in momentul in care degetele lui scarboase mi-au eliberat gura, insa tineam la viata mea. Dar nici violata nu vroiam sa fiu! Plangeam.
-Te implor, nu-mi face rau! Iti dau orice, banii, tot, insa te rog... vocea imi era o soapta ragusita. Singurul caruia ii puteam cere ajutor era omul din coltul bancii. Dar ce putea sa faca? Sa se roage pentru mine? Cred ca nu era constient de propriul nume, dar de viata mea... Am fost izbita, brutal, pe banca, apoi mi-a smuls la propriu camasa care o purtam, nasturii zburand si cazand peste tot. Am tipat, insa o palma a facut contact cu obrazul meu. Am vrut sa ma ridic, sa plec, reusind sa-mi rup tocul sandalutei in momentul ala si spre ghinionul meu am cazut inapoi pe banca din lemn, murdara.
-Daca mai scoti un sunet, jur ca te omor! vocea ii era nervoasa. Nu l-am luat in seama si am tipat din nou cand m-a tras de pe banca si a inceput sa zmulga brutal hainele depe mine. La fiecare tipat primeam cate o palma. Eram ingrozita la propriu. Ma zbateam, incercam sa fug, sa tip, insa totul era in zadar. Am spus ca acolo imi era sfarsitul. Ma va viola si apoi ma va omora. Sau ma va viola si era de ajuns ca sa ma omoare pe interior. Am inchis ochii rugandu-ma sa fie un vis urat, un cosmar. L-am auzit cum radea si imi lauda formele. Imi provoca greata. Mana lui a atins slitul pantalonilor negrii, mulati, care ii purtam. Am tresarit de scarba, frica... Apoi am auzit un scartait groaznic venind dispre strada. Am intors capul incercand sa privesc printre lacrimile ce-mi incetosau privirea. Nu stiu ce s-a intamplat dupa ce salvatorul meu l-a snopit in bataie pe acel individ...
Lesinasem.
M-am trezit pe un pat moale, foarte confortabil si spatios... si rotund... Am incercat sa ma ridic in sezut insa eram prea ametita, obosita. Camera mi se parea foarte cunoscuta...
-Frumoasa adormita s-a trezit? Tot ai dormit cu mine in patul asta pana la urma. vocea venea de undeva din stanga mea. Am vazut o persoana cu umeri lati, inalt... Era el. M-a salvat din nou. Lacrimile mi-au inundat obrajii si suspinele au rasunat in incapere. S-a asezat langa mine stergandu-mi broboanele ce mi se rostogoleau pe obraji. Ma vazuse in cea mai groaznica ipostaza... Stand acolo, fara bluza, cu un nenorocit betiv deasupra mea...
Mi-a dat parul de pe frunte si a depus acolo un sarut.
-Iubito, calmeaza-te, te rog. O sa fie bine. Tipul sigur regreta ceea ce a facut.
-Na.. Naruto... atat am reusit sa spun. Cu un efort in plus am reusi sa ma ridic, sprijinindu-mi capul de pieptul lui in imbratisarea care mi-a oferit-o. Dupa ce m-am calmat i-am povestit ceea ce se intamplase apoi el mi-a zis cum s-a intalnit cu Hanabi si a intrebat-o de mine. A dus-o pe ea la Hiro si a venit in cautarea mea, asa cum si Hana stia ca o voi lua printre stradute, l-a pus cu asta la curent. Cand a auzit tipetele scoase de mine si amenintarile acelui betiv a oprit sa vada ce se intampla. Dupa ce l-a snopit in bataie si-a dat seama ca victima unui viitor viol eram eu. M-a dus acasa unde mi-a dat alt ceva pe mine in timpul in care inca mai eram constienta, asa a spus el, apoi am cazut jos fara vlaga...
-Stai stai... Adica m-ai dezbracat si m-ai imbracat tu la loc? Ce? am facut ochii mari si roseata din obraji pe tenul meu alb se vedea foarte bine.
-Nu m-am atins de lenjeria ta intima, jur Hinata. Si daca as fi facut-o, crede-ma, nu cred ca in acele momente de ingrijorare imi statea gandul la vre-o prostie. a spus asta intr-un fel jignit de reactia mea. I-am sarit in brate strangandul foarte tare. I-am simtit inima cum bate asa de tare... apoi am privit uimita spre el cand a spus zambind:
-Te iubesc Hinata...

***
-Cum adica era sa fi violata?
Vocea nervoasa dar foarte ingrijorata a lui Neji rasuna tare si raspicat in sufrageria blondului. Hiro si sora mea stateau pe canapea privindu-ma si ei foarte ingrijorati. Neji se plimba stanga dreapta prin incaperea spatioasa punand intrebari. Cum? Unde? De ce?...
-Te rog, Neji,calmeaza-te. Hinata e bine. A avut noroc cu Naruto.
Dupa ce varul meu s-a calmat am putut discuta normal. Naruto si-l amintea foarte bine pe atacatorul meu si atat el cat si cei lalti trei din camera optau pentru denuntarea lui. Eu, cum iertam deobicei orice greseala am zis ca nu are rost si sa spunem mersi ca eram bine.
-Iti putea lua tot ce aveai mai scump! a tipat Neji revoltat la spusele mele. Esti mica, Hin. Scarbosenia aia de om iti putea lua toata inocenta.
-Stiu Neji! Am simtit asta pe pielea mea! Zi mersi ca nu s-a intamplat nenorocirea aia...
Ma intristasem din nou la gandul ca fusesem bruscata, atinsa... Lacrimile mi se stransesera in ochi dar tebuia sa fiu tare.
Am continuat sa vorbim in dupa amiaza aia. Eu reusisem sa nu fac o criza, o depresie in urma intamplari si Neji dadea rezultate in incercarile proprii de a se calma. Am ajuns la subiecte comice. In jur de sase si ceva indragostita mea sora si fostul meu prieten au parasit casa cu scuza ca iau cina in oras. Neji a mai ramas pana mai tarziu, in jur de zece.
-Eu zic sa mergem, Hin. Am stat destul...
-Ea... eu.... Chiar trebuie sa plecati? vocea blondului era o soapta placuta pentru urechile mele.
-Bine ti-o las si in seara asta. Dar ai grija ca esti mort daca ii faci ceva. a spus asta razand dar glasul a fost asa serios. Ciudat mai esti, Neji.
-Am ramas singuri. Spuse blondul dupa ce apartamentul a scapat de oaspeti.
-Si mie mi-e foame... Sa comandam o pizza!
***
Muscam din acea felie tringhiulara pe pizza cu mare pofta. Blondul, ce statea langa mine pe canapeaua din piele isi pusese jumatate din sticla rosie cu ketchup pe felia lui. Cand a dus-o la gura i-a venit sa stranute si cand a facut acest lucru a venit cu nasul fix in pasta rosie de tomate. Am inceput sa rad, in timp ce el isi lua cu degetele ketchup-ul de pe fata. Radeam cu atata pofta iar el fiind intr-un fel enervat de asta a luat pe doua degete sosul iute si mi l-a imprastiat pe chip. Am inceput sa scot tipete, sa ma zbat usor cand m-a luat in brate in momentul in care vroiam sa ma duc in baie sa ma curat. I-am simtit buzele mangaindu-mi pielea acum rosie nu din cauza sosului. Incet, incet buzele lui au inceput sa curete petele rosii, insa obrajii tot aceasi nuanta purtau.
-Te... mi-am inghitit cuvintele in momentul in care m-a sarutat. M-a intins usor pe suprafata moale din piele si s-a urcat deasupra mea sprijinindu-se in maini. Evita sa-si lase greutatea pe intreg corpul meu cu frica de a nu ma strivi. Buzele lui muscau, savurau si mangaiau in timp ce o mana si-o ridica trecand-o prin parul meu. Cand buzele noastre au pierdut lupta dragostei si fiecare s-a indepartat de celelalte, ale mele erau rosii si unflate, ale lui erau curbate intr-un zambet dulce.
-De ce ai facut asta? am intrebat incercand sa par suparata.
-Hai mai taci, stiu prea bine ca ti-a placut si vrei s-o fac din nou. mana lui imi atingea abdomenul.
-Ba nu e adevarat! era cea mai mare minciuna care o spuneam vreodata. Sincera sa fiu il doream, chiar prea mult. Ma simteam jenata de propriile mele ganduri.
Mana ii urcase. Ajunsese sub curbura sanilor.
Respiratia mi se taia, inima imi batea foarte tare.
-Recunoaste... mi-a soptit asta la ureche. Doamne ce senzatie...
-Esti turc, sau ce?
Si-a pus mana dreapta pe pieptul meu, in partea stanga. Am gemut usor insa fara sa vreau. Tremuram...
-Doamne... Cum iti bate inima.... Parca as fi primul baiat care te atinge. a spus asta razand. Acum facea misto de mine sau ce?
-Da-te de pe mine. vazand ca nu ma asculta am tipat mai tare. Da-te de pe mine! lacrimile imi inundau ochii deja. Mana lui a disparut de pe corpul meu, insa a reaparut pe brat cand m-a tras in bratele lui.
-Daca am spus ceva gresit, iarta-ma...
-Iti bati joc de mine cu fraze gen "parca as fi primul care te atinge" ? tipam.
-Pai asa ai reactionat... Stai stai... Vrei sa spui ca tu...
-Vreau sa spun ca nu am fost atinsa de ni... nimeni in prima saptamana dintr-o relatie...
M-am ridicat de pe suprafata moale si am parasit camera. M-am dus in baie unde am dat drumul chiuvetei si m-am rezemat de cada mare, spatioasa. Imi priveam expresia in oglinda. Micuta virgina si domnul Frange inimi... Ce copie... Si daca ma culcam cu el? Macar scapam de aceast "stres". Si daca ne desparteam dupa o singura seara? De depresie cum mai scapam? Mi-am dat cu apa rece pe ochi, mi-am tamponat fata alba cu un prosop si mi-am sters dara neagra de sub ochi. Am asifat in zambet fals si am parasit baia. Blondul statea cu fata in palme rezemandu-si coatele de genunchi. Avea ochii incisi si se pare ca nu ma auzise cand am intrat.
-Nu pot sa cred....
-Ce nu poti sa crezi? am intrebat eu.
-Oh... Nimic... Ma gandeam.
-La ce?
-La faptul ca... mana lui s-a intins dupa mine cand m-am apropiat de el, nu pot sa cred ca am inceput sa tin la tine...
Am cazut in poala lui cand m-a tras spre el. Si-a inecat degetele puternice dar foarte delicate in acelasi timp in parul meu. M-a sarutat cu atata pasiune... Nu stiu cum a reusit, insa m-a ridicat in sus, usor, facandu-ma sa-i stau in brate cu picioarele de o parte si de alta a coapselor lui.
Soneria telefonului meu ne-a deranjat. Am vrut sa raspund insa nu ma lasa. Am fost atat de absorbita de sarut incat de-abea acum am observat ca mana lui se afla sub bluza mea... Am luat telefonul si pe ecran era afisat "Numar privat". Am raspuns.
-Alo? Oh... Stai cuminte! blondul isi infipsese dintii in pielea de pe gatul meu.
-Buna... Sunt eu, Kiba...
-Kiba... Aah! Termina Naruto!
-Scuze! Dar imi place sa te musc. vocea blondului s-a auzit pana la persoana de la celalalt capat al firului.
-Nu am vrut sa te deranjez, Hin... Te sun mai tarziu... Ai grija! apoi a inchis.
Blondul ma privea. Credeam ca ma ia la intrebari insa nu. Mana lui inca se afla sub bluza mea si se misca incet in sus si in jos pe abdomen. Stand acolo, in pozitia aia mi-am dat seama ca era destul de... excitat. Respiram destul de greu si obrajii aveau culoarea macului. Degetele lui au apucat usor breteaua de la sutienul meu tragandu-ma mai aproape de el si m-a sarutat iar.
Simteam cum o iau razna...


P.S.: Sry daca mi-au scapat greselutze :">