01-02-2012, 05:31 PM
Multumesc pentru comentarii. Uite si next-ul:
Capitolul 13- Observi schimbarea?
Dimineata isi facu simtita prezenta mai repede decat ma asteptam. Alarma blestematului de telefon a sunat scotandu-ma din minti. M-am trezit, oprind telefonul ridicandu-ma adormit din pat. Eram mai mult decat un zombie. Am mers la baie, facandu-mi rutina zilnica. Revenind in camera am observat ca primisem un mesaj, de la Isamu. Cand mi-a luat el numarul de telefon?! Asta e ciudat...Si textul mesajului m-a facut sa ma inrosesc desii nu era nimeni in camera de care sa-mi fie rusine.
"Neata, ingerule, cum ai dormit? Mie unul imi este foarte dor de tine. Trec sa te iau cu masina?"
Logic ca nu, era raspunsul meu. Daca doamna Chiyo afla de relatia mea cu Isamu facea infarct sigur. I-am raspuns printr-un mesaj negativ roscatului dupa care am coborat scarile casei ajungand in bucatarie, dand de mama mea vitrega.
-Buna dimineata, Akira. Esti punctual la scoala ca de obicei. Cred ca te-ai saturat de atata trezit devreme.
-Este obligatoriu sa fi punctual chit ca imi place sau nu. Nu prea mi-e foame, o sa mananc in pauza de pranz pachetul pus de tine si apropo multumesc. Trebuie sa plec, spor la lucru.
-Multumesc, bafta la scoala.
Am luat mapa si am iesit pe usa. Grabindu-ma putin am ajuns la scoala cu ceva minute mai devreme inainte sa se sune. Prima ora - matematica. Grozav! Ca si aveam chef sa vorbesc pentru o gramada de tonti care nu pricepeau nimic.
La intrarea in clasa statea nimeni altul decat Isamu. Parea foarte bine dispus din cate puteam sa vad, de parca lumea ii apartinea. A venit langa mine salutandu-ma, in timp ce toti colegii mei ma priveau de parca cine stie ce minune am facut.
-Neata, Akira, ce faci?
-Din cate se vede am ora de matematica, apoi celelalte ore conform orarului. Ce altceva sa pot sa fac la scoala? am raspuns pe un ton rece si calm, privindu-l fix. Uram faptul ca trebuia sa fiu rece, dar nu aveam de gand sa dau cu piciorul la aceasta masca.
-In regula... Ne vedem mai incolo.
Am realizat ca era dezamagit, dar nu aveam ce sa-i fac. Trebuia sa-mi pastrez distanta fata de toti si toate. In scurt timp profesorul de matematica a intrat in clasa, iar ora a inceput ca de obicei eu fiind singurul care vorbeste limba chineza a profesorului. Nu stiu de ce dar eram oarecum satul de aceasta rutina interminabila, parca nu ma mai simteam in apele mele indiferent de ce faceam. Ora s-a incheiat desigur cu o tema kilometrica, pe care o faceam doar eu. Noroc chior ca astazi aveam doar o ora de matematica, ghinion ca urmatoarea ora era chimia. Ne-am ridicat cu totii si ne-am indreptat spre laboratorul de chimie. Avand in vedere ca era inca pauza mi-am lasat caietul cu notite pe banca, indreptandu-ma spre baie. Trebuia sa ma clatesc cu apa pe fata sa-mi revin din starea de somnolenta in care intrasem. Nici bine nu am apucat sa intru in baie caci am avut parte de oribilul deja-vu de a fi lipit de peretele acoperit de faianta alba. Singurul lucru care nu se potrivea in repetarea intamparilor era ca in loc de Yurni se afla Ken. De ce mama dracu a trebuit sa invete si el in aceasta scoala pot sa stiu?!
-Salut, Akira. Ma mir ca esti singur, asa fara protectorul tau pretios.
Era clar ca ultimele cuvinte au fost spuse in batjocura, mai ales ca se observa clar dezgustul din vorbire. Daca cu Isamu am fost rece, asa voi fi si cu Ken indiferent de cat de frica imi era de el.
-Ce vrei, Ken? Nu ai cu cine vorbi sau sta? Sunt destule fete in scoala asta pe care sa le sacai, cu mine nu ai ce vorbi.
-Mai, mai... De cand folosim tonul asta? Nu crezi ca te umflii cam tare in pene? Si totusi... Esti asa dragut cand incerci sa pari ceva ce nu esti. Stiu foarte bine ca te temi, doar ai fost cu mine in orfelinat fiind cei mai bun prieteni, ba chiar am fi ramas, devenind mult mai apropiati daca nu intervenea jegoasa aia mica de Hitomi si nici cretinul ala de Isamu, dar stai linistit voi scapa de ei si te voi avea doar pentru mine, chit ca imi va lua o vesnicie sa te conving, dar nu-mi pasa.
Dupa discursul asta care pe mine unul m-a lasat mut, buzele sale s-au intalnit cu ale mele intr-un sarut fugitiv. Si-a indepartat chipul de al meu zambind victorios, plecand din baie. M-am dus la chiuveta, incepand sa-mi clatesc fata dorind sa scap de gustul amar al lui Ken si de asemenea de starea de somnolenta. Auzind suntetul clopotelului m-am indreptat spre sala de clasa asezandu-ma in banca, fiind atent la ora de chimie. Multumesc celui de sus ca nu avea chef de ascultat ci doar de predat, astfel puteam sa stau linistit in locul meu.
La finalul orelor, am avut parte de idioata "placere" sa mi se puna piedica. Imbecilii naiba, abia astept sa ajung acasa. Cand am reusit sa fac cativa pasi, am auzit glasul unei fete ce ma striga. Era Akemi - ciudat ca o vad pe la scoala asta.
-Akiiiiraaaaa! Stai putin sa vorbesc ceva cu tine.
Fata era imbracata intr-o rochie simpla de vara, alba si sandale in picioare. Cred ca numai asta ii placea sa poarte.
-Ce s-a intamplat? am intrebat-o scurt si la obiect parand nepasator.
-Wow... Nu tin minte sa fi avut tonul asta cand ne-am intalnit data trecuta. Erai mai zambaret. Oricum nu stii pe unde e Isamu? Yurni are nevoie de ajutorul sau urgent...
Sa si-o traga sau ce? As fi raspuns in lumina celor prezente, dar m-am abtinut, buna crestere trebuia observata pe undeva pe acolo.
-Nu cred ca....
Insa inainte sa termin propozitia bratele roscatului m-au cuprins, el asezandu-si barbia pe umarul meu drept.
-Sunt aici. Am aflat de la cativa colegi ca ma cauti ca disperata, Akemi. Ce s-a intamplat?
-Mark si Yurni se bat de zece minute in curtea din spate a scolii. Te rog, scapa-l din dracia aia, stii preabine ca nu rezista.
L-am auzit oftand usor, apoi s-a departat de mine mergand dupa fata. Din curiozitate l-am urmat si eu, dar am facut o alegere tampita. In jurul lui Yurni si al lui Mark, cunoscut de altfel ca si unul din batausii scoli, insa mult mai slab decat Isamu, erau adunati o gramada de copii scandandu-le numele. Yurni era intins pe jos, plin de sange la gura, iar Mark avea un ochi vanat. Ce mama naiba au facut astia in zece minute?! Isamu si-a facut loc imediat in centrul cercului. L-a prins pe Mark de gat azvarlindu-l cat-colo pe pamant. Acum era cu adevarat inspaimantator, ochii priveau de parca doreau sa ucida, iar forta cu care il lovea pe Mark ma inspaimanta. Cred ca i-a rupt cateva oase. Yurni s-a ridicat de jos, ajutat de Akemi, zambind victorios de parca el avea meritul in asta si a disparut la infirmierie impreuna cu sora-sa. Ceilalti priveau ingroziti cum bine cunoscutul Akashii* il dezmembreaza nu alta pe Mark. Speriat la culme de imaginea aia ingrozitoare am plecat de acolo fugind. Cine naiba e Isamu pana la urma?! Fara sa realizez m-am izbit de o persoana. Am simtit cum sunt prins inainte sa fac contact cu pamantul de doua brate puternice, care m-au adus la pieptul persoanei respective.
-Se pare ca dobitocul ala nu isi face treaba... Pacat, va trebuii sa-l elimin.
Am inghetat cand l-am auzit pe Ken. M-am smucit din bratele sale dandu-ma cativa pasi inapoi. Il priveam cu aceeasi raceala, desii stiam ca pentru el este egal cu zero.
-Pe cine sa elimini? Ce treaba?
-Isamu nu te mai protejeaza din cate vad, altfel nu alergai de nebun pe strada. Fi atent cand o iei inspre casa.
Si zicand acestea a trecut pe langa mine inaintand inspre locul unde roscatul isi demonstrase puterea. Ce naiba e cu Ken? De cand ii pasa lui ce fac, tot ce vrea este sa-si bata joc de mine. Isamu devine din ce in ce mai ciudat, pe zi ce trece, iar eu unul nu mai pricep nimic. Am inaintat spre casa gandindu-ma intr-una. Daca lui Ken ii pasa asa de tare de mine, atunci cum isi justifica actiunile? Nici Isamu nu a fost cine stie ce mai breaz... Pana la urma amandoi tin la mine? Si atunci... Va trebui sa hotarasc pentru care simt ceva?! Sau poate sa uit totul, sa nu fie niciunul...
----------------------------------------------------------------------------------------
Akashii - Moartea Rosie, porecla lui Isamu
Capitolul 13- Observi schimbarea?
Dimineata isi facu simtita prezenta mai repede decat ma asteptam. Alarma blestematului de telefon a sunat scotandu-ma din minti. M-am trezit, oprind telefonul ridicandu-ma adormit din pat. Eram mai mult decat un zombie. Am mers la baie, facandu-mi rutina zilnica. Revenind in camera am observat ca primisem un mesaj, de la Isamu. Cand mi-a luat el numarul de telefon?! Asta e ciudat...Si textul mesajului m-a facut sa ma inrosesc desii nu era nimeni in camera de care sa-mi fie rusine.
"Neata, ingerule, cum ai dormit? Mie unul imi este foarte dor de tine. Trec sa te iau cu masina?"
Logic ca nu, era raspunsul meu. Daca doamna Chiyo afla de relatia mea cu Isamu facea infarct sigur. I-am raspuns printr-un mesaj negativ roscatului dupa care am coborat scarile casei ajungand in bucatarie, dand de mama mea vitrega.
-Buna dimineata, Akira. Esti punctual la scoala ca de obicei. Cred ca te-ai saturat de atata trezit devreme.
-Este obligatoriu sa fi punctual chit ca imi place sau nu. Nu prea mi-e foame, o sa mananc in pauza de pranz pachetul pus de tine si apropo multumesc. Trebuie sa plec, spor la lucru.
-Multumesc, bafta la scoala.
Am luat mapa si am iesit pe usa. Grabindu-ma putin am ajuns la scoala cu ceva minute mai devreme inainte sa se sune. Prima ora - matematica. Grozav! Ca si aveam chef sa vorbesc pentru o gramada de tonti care nu pricepeau nimic.
La intrarea in clasa statea nimeni altul decat Isamu. Parea foarte bine dispus din cate puteam sa vad, de parca lumea ii apartinea. A venit langa mine salutandu-ma, in timp ce toti colegii mei ma priveau de parca cine stie ce minune am facut.
-Neata, Akira, ce faci?
-Din cate se vede am ora de matematica, apoi celelalte ore conform orarului. Ce altceva sa pot sa fac la scoala? am raspuns pe un ton rece si calm, privindu-l fix. Uram faptul ca trebuia sa fiu rece, dar nu aveam de gand sa dau cu piciorul la aceasta masca.
-In regula... Ne vedem mai incolo.
Am realizat ca era dezamagit, dar nu aveam ce sa-i fac. Trebuia sa-mi pastrez distanta fata de toti si toate. In scurt timp profesorul de matematica a intrat in clasa, iar ora a inceput ca de obicei eu fiind singurul care vorbeste limba chineza a profesorului. Nu stiu de ce dar eram oarecum satul de aceasta rutina interminabila, parca nu ma mai simteam in apele mele indiferent de ce faceam. Ora s-a incheiat desigur cu o tema kilometrica, pe care o faceam doar eu. Noroc chior ca astazi aveam doar o ora de matematica, ghinion ca urmatoarea ora era chimia. Ne-am ridicat cu totii si ne-am indreptat spre laboratorul de chimie. Avand in vedere ca era inca pauza mi-am lasat caietul cu notite pe banca, indreptandu-ma spre baie. Trebuia sa ma clatesc cu apa pe fata sa-mi revin din starea de somnolenta in care intrasem. Nici bine nu am apucat sa intru in baie caci am avut parte de oribilul deja-vu de a fi lipit de peretele acoperit de faianta alba. Singurul lucru care nu se potrivea in repetarea intamparilor era ca in loc de Yurni se afla Ken. De ce mama dracu a trebuit sa invete si el in aceasta scoala pot sa stiu?!
-Salut, Akira. Ma mir ca esti singur, asa fara protectorul tau pretios.
Era clar ca ultimele cuvinte au fost spuse in batjocura, mai ales ca se observa clar dezgustul din vorbire. Daca cu Isamu am fost rece, asa voi fi si cu Ken indiferent de cat de frica imi era de el.
-Ce vrei, Ken? Nu ai cu cine vorbi sau sta? Sunt destule fete in scoala asta pe care sa le sacai, cu mine nu ai ce vorbi.
-Mai, mai... De cand folosim tonul asta? Nu crezi ca te umflii cam tare in pene? Si totusi... Esti asa dragut cand incerci sa pari ceva ce nu esti. Stiu foarte bine ca te temi, doar ai fost cu mine in orfelinat fiind cei mai bun prieteni, ba chiar am fi ramas, devenind mult mai apropiati daca nu intervenea jegoasa aia mica de Hitomi si nici cretinul ala de Isamu, dar stai linistit voi scapa de ei si te voi avea doar pentru mine, chit ca imi va lua o vesnicie sa te conving, dar nu-mi pasa.
Dupa discursul asta care pe mine unul m-a lasat mut, buzele sale s-au intalnit cu ale mele intr-un sarut fugitiv. Si-a indepartat chipul de al meu zambind victorios, plecand din baie. M-am dus la chiuveta, incepand sa-mi clatesc fata dorind sa scap de gustul amar al lui Ken si de asemenea de starea de somnolenta. Auzind suntetul clopotelului m-am indreptat spre sala de clasa asezandu-ma in banca, fiind atent la ora de chimie. Multumesc celui de sus ca nu avea chef de ascultat ci doar de predat, astfel puteam sa stau linistit in locul meu.
La finalul orelor, am avut parte de idioata "placere" sa mi se puna piedica. Imbecilii naiba, abia astept sa ajung acasa. Cand am reusit sa fac cativa pasi, am auzit glasul unei fete ce ma striga. Era Akemi - ciudat ca o vad pe la scoala asta.
-Akiiiiraaaaa! Stai putin sa vorbesc ceva cu tine.
Fata era imbracata intr-o rochie simpla de vara, alba si sandale in picioare. Cred ca numai asta ii placea sa poarte.
-Ce s-a intamplat? am intrebat-o scurt si la obiect parand nepasator.
-Wow... Nu tin minte sa fi avut tonul asta cand ne-am intalnit data trecuta. Erai mai zambaret. Oricum nu stii pe unde e Isamu? Yurni are nevoie de ajutorul sau urgent...
Sa si-o traga sau ce? As fi raspuns in lumina celor prezente, dar m-am abtinut, buna crestere trebuia observata pe undeva pe acolo.
-Nu cred ca....
Insa inainte sa termin propozitia bratele roscatului m-au cuprins, el asezandu-si barbia pe umarul meu drept.
-Sunt aici. Am aflat de la cativa colegi ca ma cauti ca disperata, Akemi. Ce s-a intamplat?
-Mark si Yurni se bat de zece minute in curtea din spate a scolii. Te rog, scapa-l din dracia aia, stii preabine ca nu rezista.
L-am auzit oftand usor, apoi s-a departat de mine mergand dupa fata. Din curiozitate l-am urmat si eu, dar am facut o alegere tampita. In jurul lui Yurni si al lui Mark, cunoscut de altfel ca si unul din batausii scoli, insa mult mai slab decat Isamu, erau adunati o gramada de copii scandandu-le numele. Yurni era intins pe jos, plin de sange la gura, iar Mark avea un ochi vanat. Ce mama naiba au facut astia in zece minute?! Isamu si-a facut loc imediat in centrul cercului. L-a prins pe Mark de gat azvarlindu-l cat-colo pe pamant. Acum era cu adevarat inspaimantator, ochii priveau de parca doreau sa ucida, iar forta cu care il lovea pe Mark ma inspaimanta. Cred ca i-a rupt cateva oase. Yurni s-a ridicat de jos, ajutat de Akemi, zambind victorios de parca el avea meritul in asta si a disparut la infirmierie impreuna cu sora-sa. Ceilalti priveau ingroziti cum bine cunoscutul Akashii* il dezmembreaza nu alta pe Mark. Speriat la culme de imaginea aia ingrozitoare am plecat de acolo fugind. Cine naiba e Isamu pana la urma?! Fara sa realizez m-am izbit de o persoana. Am simtit cum sunt prins inainte sa fac contact cu pamantul de doua brate puternice, care m-au adus la pieptul persoanei respective.
-Se pare ca dobitocul ala nu isi face treaba... Pacat, va trebuii sa-l elimin.
Am inghetat cand l-am auzit pe Ken. M-am smucit din bratele sale dandu-ma cativa pasi inapoi. Il priveam cu aceeasi raceala, desii stiam ca pentru el este egal cu zero.
-Pe cine sa elimini? Ce treaba?
-Isamu nu te mai protejeaza din cate vad, altfel nu alergai de nebun pe strada. Fi atent cand o iei inspre casa.
Si zicand acestea a trecut pe langa mine inaintand inspre locul unde roscatul isi demonstrase puterea. Ce naiba e cu Ken? De cand ii pasa lui ce fac, tot ce vrea este sa-si bata joc de mine. Isamu devine din ce in ce mai ciudat, pe zi ce trece, iar eu unul nu mai pricep nimic. Am inaintat spre casa gandindu-ma intr-una. Daca lui Ken ii pasa asa de tare de mine, atunci cum isi justifica actiunile? Nici Isamu nu a fost cine stie ce mai breaz... Pana la urma amandoi tin la mine? Si atunci... Va trebui sa hotarasc pentru care simt ceva?! Sau poate sa uit totul, sa nu fie niciunul...
----------------------------------------------------------------------------------------
Akashii - Moartea Rosie, porecla lui Isamu
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)