30-09-2011, 08:42 PM
Ei bine , acum ca e ziua mea , in loc sa fac party pe forum [asta ar fi cam.. imposible] fac cinste cu un nou capitol yaoi. S-ar putea sa am niste greselute de tastare.. scuzati.
@Psycho XD: Shiro inseamna alb si multumesc ca treci pe aici :)
@Kt.Kat: Multumesc pentru critica , de abea astept sa vad citica si la acest capitol. Eu cred ca am folosit cam multe puncte de suspensie si daca am dreptate ai vreo idee cu ce ar putea sa fie inlocuite?
@:Madelina: Ei bine draga mea coleguta , multumesc ca citesti acest fic si lasi comentarii. :)
New: Hitomi [de fapt cum arata ea , dar de la poza asta o sa plecati cu imaginatia]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg
Capitolul 3- 'O pata de trecut'
Am intrat in casa lasand usa de la intrare deschisa , in fond cine putea sa intre? Astazi , nu stiu din ce motiv nu am niciun chef de teme. Poate am sa le fac mai incolo , dar acum sunt mort de oboseala. Ma trantesc in pat si inchid ochii lasandu-ma purtat de lumea viselor...
-Hitomi-chan! Hitomi-chaaaaan!
-Sunt aici Akira-kun!
O tanara fata de 17 ani cu parul blond ca spicul de grau , lung si drept , fata rotunda , piele alba si ochii aproape ca ai mei , sta ca de obicei , alaturi de pisica ei gri , pe banca din lemn de langa stejarul batut de vreme al orfelinatului. Alerg la ea stiind ca are sa imi vorbeasca.
-De ce m-ai cautat , Hitomi-chan?
-Ei , bine Akira , daca imi aduc bine aminte , maine implinesti cincisprezece ani , corect?
-Da , dar de ce?
-Am un mic cadou pentru tine si o sa-ti dezvalui si-un secret pe care ti-l va spune directoarea maine.
-Ce... Secret?
Intinzandu-mi un album plin cu poze , realizate de ea , imi vorbi:
-Cadoul este acest album care contine poze cu toti din orfelinat , in special cu noi trei: eu , tu si Ken. Cat despre secret...
-Haide , nu ma tine pe jar!
Fata se ridica de pe suprafata maronie si se apropie de ureche soptindu-mi:
-Am aflat ca maine vine aici o doamna pe nume Amelia Chiyo. Ea doreste sa te adopte.
-Ce? Cum? Unde? Cand?
Am raspuns eu zicand toate cuvintele in viteza.
-Ar trebui sa te bucuri. Sunt foarte fericita ca tu scapi .Eu mai trebuie sa stau aici un an dupa care , implinind optsprezece trebuie sa ma descurc , asta daca nu sunt adoptata...
Dar mintea, iar lacrima sfidatoare o trada....Pe de o parte se bucura alaturi de mine ca o sa am ceva numit 'mama' sau familie, dar pe de alta...Ma durea sufletul asa cum si pe ea o durea sa stie ca unul din cei mai buni prieteni va pleca din acest loc ce pentru multi este o oroare , dar pentru cei din interior este o casa...O dulce casa...
Sunetul alarmei de telefon ma trezeste aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Orfelinatul a fost o dulce casa , asta pana cand ,din vina lui Ken, am ajuns sa blestem ziua in care am fost lasat acolo. Ma ridic din pat , dar simt ceva pe obraz. Dand cu mana pe la ochi observ ca am plans. Ah! A cata oara mi se intampla?!
Ma apropii de biblioteca imensa de langa biroul meu si scotocesc dupa un anumit obiect. L-am gasit-un mic album cu coperti albastre primit in dar de la Hitomi. Da , il mai am si acum... De ce? Deoarece am pastrat legatura cu ea , iar uneori doresc sa-mi revad vechii colegi , cu exceptia unuia bineinteles.
-Se pare ca asa de speriat ai fost cand ai plecat din clasa incat ai fugit sa te ascunzi lasand usa deschisa.
Vocea patrunzatoare , bine cunoscuta mie , din pacate , se aude de aproape , de foarte aproape. Ma intorc cu fata catre usa camerei mele si tot ce am putut sa vad a fost moartea in prag de usa- Isamu.
-Ce... Cauti... Tu aici?
Zic incercand sa par normal , dar faptul ca am vorbit cu asa pauze mari ma da de gol ca sunt speriat din cale-afara. Jur ca n-am sa mai las usa de la intrare deschisa in veci vecilor!
-Pai te-am cam urmarit de la scoala si am intrat aici cu cinci minute dupa tine. Vazandu-te ca dormi am hotarat sa raman prin preajma pana te trezesti. Apropo nu stiam ca si plangi in somn.
A vazut si aia? O Doamne oficial o sa-mi sap mormant! Simt cum sangele imi urca in obraji , eu fiind jenat de situatie peste masura, incalzindu-i si oferindu-le o culoare rozalie , iar tot ce pot sa fac este sa-mi feresc privirea de a sa.
-Care ar fi motivul pentru care m-ai urmari ,iar in plus sa mai si stai intr-o casa straina pana ma trezesc?
-Din moment ce la scoala nu ai chef sa vorbesti , vorbim la tine acasa si... Nu conteaza alte motive. Cel putin nu momentan.
-Ce anume... Vrei sa vorbim?
-Ti s-a spus ca tu ai sa-mi fi meditator , corect? Ei bine nu te-ai intrebat de ce tocmai tu , un baiat din alta clasa si in plus aflat in ultimul an de liceu?
-Mi-au trecut prin cap cateva intrebari...
-Ca sa nu cumva sa-ti omori profa iti spun: eu am vrut. De fapt miss Nagisa mi-a propus mai multi elevi pentru meditatie. Din cate am observat toti erau de varsta ta sau mi se pare ca era unu de varsta mea , dar nu mi-am batut capul. In orice caz cu tine vreau sa vorbesc de ceva vreme , iar ocazie mai buna ca asta nici ca puteam obtine.
Efectiv mi s-a taiat respiratia. Deci profa pe care o credeam sanatoasa la cap il intreaba pe el , unul din delicventii scolii pe cine vrea ca meditator?! In plus , tipul asta ma alege pe mine spunandu-mi acum ca vroia sa intre in discutie de ceva vreme , dar nu gasea ocazie?! Pai da-o naibii de jena , de frica si de politete si de toate cele ca asta intrece limita!
-Si ma rog ce ai avea de discutat cu tocilarul care este luat peste picior cu porecla de Shiro de catre prietenii tai , ii se pune piedica ca sa nu mai zic de multe alte insulte?! Ce ai putea sa vrei?!
Se pare ca starea mea de nervozitate il amuza la culme deoarece a scos un fel de sunet ca un ras scurt apoi imi vorbi cu un zambet cat toate zilele:
-Hai sa o luam pe rand. Porecla de Shiro , nu prea trebuia sa fie o porecla ci din greseala eu le-am vorbit de tine si am pronuntat acest nume. Au spus ca nu o sa te strige asa , dar se pare ca au nevoie de ceva convingere ca sa taca si nu-i problema ca ma ocup. De fazele cu piedica sau insultele nu stiam , dar din cate ai observat cand sunt cu mine nu iti fac nimic. Iar la ultima intrebare raspunsul mi-ar lua cam jumatate de ora asa ca o sa dau unul din cele doua lucruri: meditatia.
Am oftat zgomotos constientizand ca avea dreptate in tot ce spusese , iar eu nu aveam sa scap chiar asa usor de capusa. Analizand din nou explicatia am realizat ca vroiam sa-l mai intreb ceva , cel putin acum cat mai aveam din acel tupeu pe care draci stiu de unde l-am obtinut.
-De ce mi-ai spus Shiro?
-Nu sti ce inseamna acest nume?
-Alb , dar nu inteleg care e legatura... Parul meu?
-Si parul tau are un fel de tenta de alb ca sa zic asa , corect ar fi argintiu , dar nu ma refeream la frumusetea aia cand am gandit numele sau porecla cum ii zici tu.
-Dar la ce?
-Ai sa aflii tu , cand va fi momentul potrivit.
N-am mai bagat in seama tot ce a zis , concluzia era ca nu are de gand sa-mi spuna. Calmandu-ma am observat ce gazda aiurita am putu sa fiu. Bine , nu chiar gazda deoarece el a intrat cam neinvitat , dar din moment ce se afla in casa nu am ce sa fac...
-Am... Cu ce te servesc?
Se pare ca intrebarea mea a fost bine-venita deoarece mi-a raspuns fara intarziere:
-Cu ce doresti... Sau ce ai...
-Urmeaza-ma.
Am coborat amandoi la bucatarie , iar eu am pus cate un pahar cu suc de visine alaturi de cateva fursecuri , apoi m-am asezat la masa fata in fata cu acesta.
@Psycho XD: Shiro inseamna alb si multumesc ca treci pe aici :)
@Kt.Kat: Multumesc pentru critica , de abea astept sa vad citica si la acest capitol. Eu cred ca am folosit cam multe puncte de suspensie si daca am dreptate ai vreo idee cu ce ar putea sa fie inlocuite?
@:Madelina: Ei bine draga mea coleguta , multumesc ca citesti acest fic si lasi comentarii. :)
New: Hitomi [de fapt cum arata ea , dar de la poza asta o sa plecati cu imaginatia]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg
Capitolul 3- 'O pata de trecut'
Am intrat in casa lasand usa de la intrare deschisa , in fond cine putea sa intre? Astazi , nu stiu din ce motiv nu am niciun chef de teme. Poate am sa le fac mai incolo , dar acum sunt mort de oboseala. Ma trantesc in pat si inchid ochii lasandu-ma purtat de lumea viselor...
-Hitomi-chan! Hitomi-chaaaaan!
-Sunt aici Akira-kun!
O tanara fata de 17 ani cu parul blond ca spicul de grau , lung si drept , fata rotunda , piele alba si ochii aproape ca ai mei , sta ca de obicei , alaturi de pisica ei gri , pe banca din lemn de langa stejarul batut de vreme al orfelinatului. Alerg la ea stiind ca are sa imi vorbeasca.
-De ce m-ai cautat , Hitomi-chan?
-Ei , bine Akira , daca imi aduc bine aminte , maine implinesti cincisprezece ani , corect?
-Da , dar de ce?
-Am un mic cadou pentru tine si o sa-ti dezvalui si-un secret pe care ti-l va spune directoarea maine.
-Ce... Secret?
Intinzandu-mi un album plin cu poze , realizate de ea , imi vorbi:
-Cadoul este acest album care contine poze cu toti din orfelinat , in special cu noi trei: eu , tu si Ken. Cat despre secret...
-Haide , nu ma tine pe jar!
Fata se ridica de pe suprafata maronie si se apropie de ureche soptindu-mi:
-Am aflat ca maine vine aici o doamna pe nume Amelia Chiyo. Ea doreste sa te adopte.
-Ce? Cum? Unde? Cand?
Am raspuns eu zicand toate cuvintele in viteza.
-Ar trebui sa te bucuri. Sunt foarte fericita ca tu scapi .Eu mai trebuie sa stau aici un an dupa care , implinind optsprezece trebuie sa ma descurc , asta daca nu sunt adoptata...
Dar mintea, iar lacrima sfidatoare o trada....Pe de o parte se bucura alaturi de mine ca o sa am ceva numit 'mama' sau familie, dar pe de alta...Ma durea sufletul asa cum si pe ea o durea sa stie ca unul din cei mai buni prieteni va pleca din acest loc ce pentru multi este o oroare , dar pentru cei din interior este o casa...O dulce casa...
Sunetul alarmei de telefon ma trezeste aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Orfelinatul a fost o dulce casa , asta pana cand ,din vina lui Ken, am ajuns sa blestem ziua in care am fost lasat acolo. Ma ridic din pat , dar simt ceva pe obraz. Dand cu mana pe la ochi observ ca am plans. Ah! A cata oara mi se intampla?!
Ma apropii de biblioteca imensa de langa biroul meu si scotocesc dupa un anumit obiect. L-am gasit-un mic album cu coperti albastre primit in dar de la Hitomi. Da , il mai am si acum... De ce? Deoarece am pastrat legatura cu ea , iar uneori doresc sa-mi revad vechii colegi , cu exceptia unuia bineinteles.
-Se pare ca asa de speriat ai fost cand ai plecat din clasa incat ai fugit sa te ascunzi lasand usa deschisa.
Vocea patrunzatoare , bine cunoscuta mie , din pacate , se aude de aproape , de foarte aproape. Ma intorc cu fata catre usa camerei mele si tot ce am putut sa vad a fost moartea in prag de usa- Isamu.
-Ce... Cauti... Tu aici?
Zic incercand sa par normal , dar faptul ca am vorbit cu asa pauze mari ma da de gol ca sunt speriat din cale-afara. Jur ca n-am sa mai las usa de la intrare deschisa in veci vecilor!
-Pai te-am cam urmarit de la scoala si am intrat aici cu cinci minute dupa tine. Vazandu-te ca dormi am hotarat sa raman prin preajma pana te trezesti. Apropo nu stiam ca si plangi in somn.
A vazut si aia? O Doamne oficial o sa-mi sap mormant! Simt cum sangele imi urca in obraji , eu fiind jenat de situatie peste masura, incalzindu-i si oferindu-le o culoare rozalie , iar tot ce pot sa fac este sa-mi feresc privirea de a sa.
-Care ar fi motivul pentru care m-ai urmari ,iar in plus sa mai si stai intr-o casa straina pana ma trezesc?
-Din moment ce la scoala nu ai chef sa vorbesti , vorbim la tine acasa si... Nu conteaza alte motive. Cel putin nu momentan.
-Ce anume... Vrei sa vorbim?
-Ti s-a spus ca tu ai sa-mi fi meditator , corect? Ei bine nu te-ai intrebat de ce tocmai tu , un baiat din alta clasa si in plus aflat in ultimul an de liceu?
-Mi-au trecut prin cap cateva intrebari...
-Ca sa nu cumva sa-ti omori profa iti spun: eu am vrut. De fapt miss Nagisa mi-a propus mai multi elevi pentru meditatie. Din cate am observat toti erau de varsta ta sau mi se pare ca era unu de varsta mea , dar nu mi-am batut capul. In orice caz cu tine vreau sa vorbesc de ceva vreme , iar ocazie mai buna ca asta nici ca puteam obtine.
Efectiv mi s-a taiat respiratia. Deci profa pe care o credeam sanatoasa la cap il intreaba pe el , unul din delicventii scolii pe cine vrea ca meditator?! In plus , tipul asta ma alege pe mine spunandu-mi acum ca vroia sa intre in discutie de ceva vreme , dar nu gasea ocazie?! Pai da-o naibii de jena , de frica si de politete si de toate cele ca asta intrece limita!
-Si ma rog ce ai avea de discutat cu tocilarul care este luat peste picior cu porecla de Shiro de catre prietenii tai , ii se pune piedica ca sa nu mai zic de multe alte insulte?! Ce ai putea sa vrei?!
Se pare ca starea mea de nervozitate il amuza la culme deoarece a scos un fel de sunet ca un ras scurt apoi imi vorbi cu un zambet cat toate zilele:
-Hai sa o luam pe rand. Porecla de Shiro , nu prea trebuia sa fie o porecla ci din greseala eu le-am vorbit de tine si am pronuntat acest nume. Au spus ca nu o sa te strige asa , dar se pare ca au nevoie de ceva convingere ca sa taca si nu-i problema ca ma ocup. De fazele cu piedica sau insultele nu stiam , dar din cate ai observat cand sunt cu mine nu iti fac nimic. Iar la ultima intrebare raspunsul mi-ar lua cam jumatate de ora asa ca o sa dau unul din cele doua lucruri: meditatia.
Am oftat zgomotos constientizand ca avea dreptate in tot ce spusese , iar eu nu aveam sa scap chiar asa usor de capusa. Analizand din nou explicatia am realizat ca vroiam sa-l mai intreb ceva , cel putin acum cat mai aveam din acel tupeu pe care draci stiu de unde l-am obtinut.
-De ce mi-ai spus Shiro?
-Nu sti ce inseamna acest nume?
-Alb , dar nu inteleg care e legatura... Parul meu?
-Si parul tau are un fel de tenta de alb ca sa zic asa , corect ar fi argintiu , dar nu ma refeream la frumusetea aia cand am gandit numele sau porecla cum ii zici tu.
-Dar la ce?
-Ai sa aflii tu , cand va fi momentul potrivit.
N-am mai bagat in seama tot ce a zis , concluzia era ca nu are de gand sa-mi spuna. Calmandu-ma am observat ce gazda aiurita am putu sa fiu. Bine , nu chiar gazda deoarece el a intrat cam neinvitat , dar din moment ce se afla in casa nu am ce sa fac...
-Am... Cu ce te servesc?
Se pare ca intrebarea mea a fost bine-venita deoarece mi-a raspuns fara intarziere:
-Cu ce doresti... Sau ce ai...
-Urmeaza-ma.
Am coborat amandoi la bucatarie , iar eu am pus cate un pahar cu suc de visine alaturi de cateva fursecuri , apoi m-am asezat la masa fata in fata cu acesta.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)