17-07-2009, 07:44 PM
Incep si eu un fic, mai bine decat sa fac nimic. Am inebunit e clar....am inceput sa scriu in rime si sa fac fraze care rimeza .....In fine starea e numai buna pentru fic doar asta e si povestea ei.....
Cui ii place bine cui nu-i place mai are cateva sute de optiuni....
Capitolul I
"Inca o zi in care caut ceva ce nu pot gasi nicicand". Acesta este gandul care bantuie mintea lui Ratsuky in fiecare dimineata. Nu ii poate iesi acest gand din minte deoarece e singura amintire pe care o mai are inainte de a-si fi pierdut familia. Nu-si aduce aminte de nimic inafara de faptul ca trebuie sa caute ceva in orasul acesta, ceva ce nu poate fi gasit decat de el.
Fiecare zi e inceputa astfel, dupa piuitul ceasului si lovitura care il propulseaza in peretele opus acest lucru ii revine in minte. Este precum o aschie, nu o poate scoate pana nu gaseste acel obiect. Se teme insa ca, gasind acel lucru, poate va afla ca el este cauza acestei catastrofe...ca el ar fi declansat-o.
Dupa ce sta si se gandeste daca poate insemna si altceva se ridica plictisit din pat si-si aprinde o tigara in timp ce merge catre baie. Ajungand acolo, face un dus rapid dupa care se duce la oglinda sa-si aseze parul. Privind prin ochii lui putem vedea un baiat inalt cu parul negru cu suvite albastre si mov lasat lung pana la brau. Chipul sau era intruchiparea tristetii sale si a scarbei fata de G.S.P. Ei sunt parte din motivul pierderii familiei si memoriei sale. Nu putea sa nu-i urasca dar nu stia de ce ii uraste.
G.S.P. este locul unde a lucrat si el insa ultimul lor proiect il implica pe el ca si prim cobai pentru teste, pentru toate testele mai exact. A supravietuit la toate si a devenit ce este astazi, singurul care poate ucide ce nu poate fi ucis. Satis D. Ashcroft era seful de proiect iar cand acesta a fost ucis si-a luat drept alias numele lui. Cel mai inteligent om din G.S.P. Ucis de proprii sai colegi si sefi.
Se uita in oglinda si-si vedea ochi schimbati in urma acelor experimente care i-au adus numai suferinta. Ochi sai erau asemeni celor de pisica, verticali insa culoarea lor era rosie, precum sangele cel proaspat iesit din rana. Isi prinse parul in coada si pleca rapid din baie lovind usa cu piciorul ca sa o inchida. Isi mai lua o tigara de pe dulapul alaturat usii de la baie o aprinse si sprijnit acelasi dulap privea pe fereastra imensa asupra orasului, mai exact asupra ce ramasese in urma greselilor celor de la G.S.P.
Vederea sa era acoperita de cladiri demolate, creature monstruoase fugind fara scop dupa oameni pe care de indata ce-i intalneau ii transformau in de-ai lor. Cladirea lui era ascunsa in spatele unei bariere energetic care distrugea orice fel de creatura pe langa asta cele subterane nu aveau cum sa-l atace deoarece era in aer, toata acea bucata era captiva intr-o sfera creata special contra nomaliei genetice. Aceea este casa lui pe care si-a facut-o dupa ce si-a pierdut familia. Privind se intrista insa stia ce trebuia sa faca. Sa-si continue cautarile.
Cui ii place bine cui nu-i place mai are cateva sute de optiuni....
Capitolul I
"Inca o zi in care caut ceva ce nu pot gasi nicicand". Acesta este gandul care bantuie mintea lui Ratsuky in fiecare dimineata. Nu ii poate iesi acest gand din minte deoarece e singura amintire pe care o mai are inainte de a-si fi pierdut familia. Nu-si aduce aminte de nimic inafara de faptul ca trebuie sa caute ceva in orasul acesta, ceva ce nu poate fi gasit decat de el.
Fiecare zi e inceputa astfel, dupa piuitul ceasului si lovitura care il propulseaza in peretele opus acest lucru ii revine in minte. Este precum o aschie, nu o poate scoate pana nu gaseste acel obiect. Se teme insa ca, gasind acel lucru, poate va afla ca el este cauza acestei catastrofe...ca el ar fi declansat-o.
Dupa ce sta si se gandeste daca poate insemna si altceva se ridica plictisit din pat si-si aprinde o tigara in timp ce merge catre baie. Ajungand acolo, face un dus rapid dupa care se duce la oglinda sa-si aseze parul. Privind prin ochii lui putem vedea un baiat inalt cu parul negru cu suvite albastre si mov lasat lung pana la brau. Chipul sau era intruchiparea tristetii sale si a scarbei fata de G.S.P. Ei sunt parte din motivul pierderii familiei si memoriei sale. Nu putea sa nu-i urasca dar nu stia de ce ii uraste.
G.S.P. este locul unde a lucrat si el insa ultimul lor proiect il implica pe el ca si prim cobai pentru teste, pentru toate testele mai exact. A supravietuit la toate si a devenit ce este astazi, singurul care poate ucide ce nu poate fi ucis. Satis D. Ashcroft era seful de proiect iar cand acesta a fost ucis si-a luat drept alias numele lui. Cel mai inteligent om din G.S.P. Ucis de proprii sai colegi si sefi.
Se uita in oglinda si-si vedea ochi schimbati in urma acelor experimente care i-au adus numai suferinta. Ochi sai erau asemeni celor de pisica, verticali insa culoarea lor era rosie, precum sangele cel proaspat iesit din rana. Isi prinse parul in coada si pleca rapid din baie lovind usa cu piciorul ca sa o inchida. Isi mai lua o tigara de pe dulapul alaturat usii de la baie o aprinse si sprijnit acelasi dulap privea pe fereastra imensa asupra orasului, mai exact asupra ce ramasese in urma greselilor celor de la G.S.P.
Vederea sa era acoperita de cladiri demolate, creature monstruoase fugind fara scop dupa oameni pe care de indata ce-i intalneau ii transformau in de-ai lor. Cladirea lui era ascunsa in spatele unei bariere energetic care distrugea orice fel de creatura pe langa asta cele subterane nu aveau cum sa-l atace deoarece era in aer, toata acea bucata era captiva intr-o sfera creata special contra nomaliei genetice. Aceea este casa lui pe care si-a facut-o dupa ce si-a pierdut familia. Privind se intrista insa stia ce trebuia sa faca. Sa-si continue cautarile.