[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Aiumy]

superb, este exact ceea ce asteptam
mi-a placut la nebunie capitolul si asta fiindca am avut ce citi, o descriere superba asa cum am fost obisnuita, "actiune" din plin si la propriu si la figurat, iar dialogurile au fost destul de amuzante cat sa bine dispuna pe oricine
oh da fraza mea preferata:
"-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta."
spre final ma astept la si mai multe surprize placute, deci myuu-chan astept cu sufletul in gat next-ul si nu ma dezamagi, te rog
kiss yaa fetelor

[myuu]

Uf scuze pentru o intarziere asa mare, dar saptamana trecuta n-am avut cum sa scriu. Sper sa nu se mai repete [cel putin nu prea curand]. Nu in ultimul rand multumim de comentarii si lectura placuta

Capitolul 18

De cum iese din baie, ma las usor pe marginea cazii, putin ametit, poate si din cauza aburilor ce se condenseaza pe oglinda, impiedicandu-ma sa-mi vad propria reflexie. Imi strang prosopul mai bine in jurul meu si ma ridic, ducandu-ma direct in camera unde imi caut niste haine la intamplare si ma trantesc pe suprafata moale a patului. Parul ud face o pata inchisa la culoare in locul in care mi-am afundat capul in perna si o senzatie de racoare isi face aparitia, dar nu ma deranjez sa ma usuc. Vreau doar sa adorm, sa nu ma mai gandesc la nimic asa ca imi inchid ochii, impunandu-mi sa imi eliberez mintea de orice gand.
Inspir adanc, intorcandu-ma pe o parte, insa imaginea lui Yu nu-mi da pace. In minte imi apar momentele de mai devreme precum un film ce se reia la nesfarsit, unul fara logica, si totusi ma face sa ma svarcolesc in pat incercand sa uit fiecare secventa.
Nu stiu cand adorm, insa in momentul in care ma trezesc, intunericul din jurul meu disparuse complet, in locul lui fiind o lumina difuza. Cercetez cu ochii incaperea, insa nu observ nimic in neregula pana cand imi simt umarul stang presat de o greutate incomoda. Pana sa realizez mai bine ce se intampla, il si aud pe Yu cum incepe sa vorbeasca:
- ‘Neata. Ai dormit bine? Imi spune cu un zambet larg ridicandu-si capul de pe umarul meu.
Nu stiu care-i expresia mea atunci, dar cu siguranta nu una prea isteata, cu gura intredeschisa si ochii bulbucati. Incercand sa-mi revin, spun primele cuvinte care-mi vin in minte:
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Banuiesc ca pe usa, nu? Si apropo sa nu mai adormi cu parul ud, ai putea raci.
- Nu schimba subiectul si nu ma lua cu glumele tale proaste. Asta e camera mea, patul meu, iar tu nu intri in calcul dupa cum vezi.
- Poate, dar tu esti al meu. Mi-a raspuns el accentuand ultimele cuvinte si facandu-ma sa amutesc pentru scurt timp. Simt cum sangele mi se urca in obraji colorand pielea intr-un rosu mai proeminent cu fiecare secunda care trece. Imi aplec capul pentru a-i acoperi cu bretonul, insa realizez ca nu-l pot pacali asa usor.
- Mai spune o data asta si o sa-ti indes fiecare cuvant pe gat, am spus in cele din urma nervos.
- Ce sa spun? Ca esti al meu? Ca am facut sex aseara?
- Nu am facut eu asa ceva!!
Pentru scurt timp se face tacere, moment in care cred ca a lasat-o balta cu discutia asta, insa el doar vrea sa vada cum ma inrosesc mai rau decat focul si incep sa transpir. Se apleaca catre mine, insa il imping imediat si atunci imi vorbeste iar:
- Ba da, ai facut-o. N-am sa uit niciodata fata pe care o aveai cand mi-ai spus ca-ti place si aproape m-ai implorat sa continui…
- Trebuie sa fi visat tu, eu n-as spune niciodata asta.
- Nu numai ca ai spus-o, dar se observa cu ochiul liber la cat de tare gemeai, evident de placere. Sau cand ma implorai sa te sarut in timp ce…
- Nu te aud, ii spun eu astupandu-mi ambele urechi repetand cuvintele in continuu doar pentru a-l acoperi.
Realizez cat de infantil e comportamentul meu, insa e mai bine asa decat sa fiu nevoit sa admit acele lucruri sau sa-I dau vreo explicatie. Sa fiu sincer nici eu nu stiu de ce am facut acele lucruri, insa, in mod ciudat, mi se pare ca sunt mai putin vinovat daca neg totul acum. Pana la urma suntem amandoi baieti, nu ar fi normal sa fie altceva intre noi decat prietenia, de ce s-a ajuns la asta? Si partea cea mai proasta e ca, in ciuda tuturor negatiilor mele, chiar m-am simtit bine seara trecuta…
In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru.
Oftez adanc si ma las pe spate pana ma lipsesc de peretele din spatele patului. Privesc in jur mai mult pentru a-mi gasi cuvintele, apoi ma uit catre Yu care astepta un raspuns de la mine asa ca i-l dau pe primul care-mi vine in minte:
- Nici eu nu stiu ce sa mai cred, bine? Ma duc sa-mi fac o cafea.
- Hai la o cafenea, e una prin zona si e chiar dragut interiorul.
Stau doua secunde sa cantaresc variantele, apoi ma gandesc ce am de pierdut si accept oferta. Yu se duce in camera lui pentru a-si alege niste haine cu care sa se imbrace, lasandu-ma singur pentru a face acelasi lucru. Imi iau un tricou alb peste care imi pun un hanorac dupa ce stabilesc ca e destul de racoare afara. Ca pantaloni aleg unii negri cu un model simplu dar care se vad destul de bine pe mine. Cand sunt gata ma duc catre iesire unde Yu ma astepta deja incaltat. Dupa ce-mi pun si eu o pereche de pantofi coboram scarile cu liftul apoi iesim pe strada mergand in directia celei mai apropiate cafenele din zona. In mod ciudat, eu nu am fost niciodata inauntru, poate pentru ca e atat de aproape ce casa nu m-a tentat s-o frecventez.
Deschid usa de sticla de sub pancarda de culoare violet pe care scria “Viva café” cu litere inclinate, si pasesc inauntru alaturi de Yu, mergand catre o masa de doua persoane. Cerem fiecare cate o cafea si, cat timp astept comanda, imi las privirea sa rataceasca pe geam urmarind fiecare persoana care trece. Cand in sfarsit apare cana de cafea, de culoare alba pe care scria numele localului, nu ma pot abtine sa nu iau o gura plina desi stiu ca e fierbinte. Pur si simplu sunt prea nerabdator ca sa astept sa se raceasca asa ca ma risc si sorb din lichidul amarui. In acest timp il vad pe Yu cum isi scoate degajat pachetul de tigari vrand sa ia una. Nu inteleg de ce vrea tocmai acum sa fumeze, nici macar nu o face zilnic, ci mai mult fumeaza ocazional, cand are el chef. Probabil o face intentionat pentru ca stie ca nu pot sa suport fumul de tigare, iar lui nu-I pasa daca ma enerveaza cu asta.
- Chiar trebuia sa fumezi acum? Ii spun eu imediat ce-si aprinde tigarea si trage prima data.
- Tigarea merge cel mai bine la o cafea…si de ce nu as face-o? Stai linisitit nu o sa mor eu de la asta.
- Nu-mi pasa de tine, eu ma gandeam la mine acum, nu pot sa suport cand fumeaza cineva! Si sa sti ca nu e sanatos nici daca inspiri fumul de la altcineva.
Ma uit fix in ochii lui Yu pentru a intari cele spuse si atunci el trage adanc din tigare apoi expira tot fumul in directia mea.
- Asta ai facut-o intentionat! Daca nu stingi imediat tigarea aia, ma ridic si plec.
- De cand imi spui tu ce sa fac? Eu nu ti-am interzis tie sa mananci dulciuri. Pun pariu ca ti-ar fi mai greu sa te abti de la ele decat mi-ar fi mie sa nu mai fumez.
- Eu nu as fi atat de sigur in locul tau…
- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul.
- Bine! Acum taci. Spun eu de teama sa nu ne auda cineva, pana la urma suntem intr-un loc public si nu as vrea sa iasa un scandal monstru in presa.
In timp ce-mi termin cafeaua ma gandesc daca nu m-a luat gura pe dinainte…Sa nu mai mananc nimic dulce pentru...nici macar nu stiu cat timp. Ar putea deveni o problema pentru ca nu stiu cat ma voi putea abtine, doar daca nu cumva il fac pe Yu sa fie primul care cedeaza. Asta nu ar trebui sa fie prea greu, o sa-l duc prin cafenele si cluburi si pana la urma nu va rezista. Si voi arunca toate dulciurile din apartament!
Cand ne terminam cafelele, Yu cere chelnerului sa faca nota, apoi scoate pachetul de tigari si bricheta pe care le pune pe masa cu gandul de a le lasa acolo. Deci jocul a inceput, va trebui sa fiu cu ochii pe el zilele astea si nu am de gand sa pierd pariul ala idiot, iar miza e chiar mai mare decat daca ar fi vorba de bani.
Cand ies afara, soarele incepuse sa-si faca aparitia de dupa nori si se incalzise putin asa ca imi deschid hanoracul. Pe asa o vreme frumoasa nu s-ar merita sa stam in casa mai ales ca suntem inca in perioada in care ne relaxam dupa turneu. Poate o sa le propun baietilor sa iesim pe undeva, dar trebuie sa fiu atent sa nu fie nimic dulce prin preajma.
Tot planuind restul zilei, observ ca raman singur pe strada, iar Yu nu se zareste pe nicaieri. Ma gandesc ca poate s-a dus deja acasa vazandu-ma asa aerian, dar nu vad de ce s-ar grabi doar nu are nimic de facut. Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi! Imediat ce constat ca “inamicul” incepe sa atace, realizez ca ar trebui sa fac si eu ceva ca sa-I fac viata mai grea asa ca intru la randul meu in magazin. Acolo zaresc cateva tipuri de tigari pe care le-a incercat Yu asa ma decid sa le cumpar si, inainte sa plec, imi aduc aminte sa iau si o bricheta. Pana la urma va fi mai greu decat am crezut, dar nu am de gand sa cedez.
Cand ies din magazin, Yu ma intampina cu un zambet cu subinteles ca si cum ar sti ce am cumparat, dar nu-mi pasa. Oricum el nu stie cat pot fi de incapatanat.
Odata ce intru din nou in bloc, apas pe butonul care cheama liftul si, il in timpul asta, Yu ma ajunge din urma. Cand sa urc, simt cum sunt impins catre oglinda de pe peretele ascensorului de catre un corp mai bine cladit ca al meu. Imi las privirea in jos parca stiind ce va urma, insa realizez ca nu se intampla nimic si atunci ma uit contrariat, fix in ochii brunetului.
- Ce astepti? Imi spune el amuzat de faptul ca incepusem sa ma inrosesc iar in obraji.
- Nimic! Si da-te de pe mine, ii spun impingandu-l.
Usile liftului se deschid in spatele lui, iar Yu coboara fara a mai spune macar un cuvant. Nu-mi vine sa cred ca iar m-a prins cu chestia asta facandu-ma sa par ca eu as vrea ceva de la el. Dar nu-i nimic, pariul nu-l voi pierde, asta stiu sigur.

[Aiumy]

deci strify e de groaza, ba ii place, ba vrea, ba face pe inabordabilul, omul asta e culmea rau de tot sper ca pariul asta sa-l invete minte ca nu e bine sa te joci cu focul ca te arzi
si yu e un adevarat demon cu chip de inger, ce mai compromisuri face si el numai ca sa-l castige pe strify si gura lui mare
oh replica mea preferata: "In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru."
deci a fost super tare yu, il ador oricum astept cu nerabdare cap urmator
so kiss yaa girls

[AyameXx]

Buna!!!
Imi pare rau ca nu am postat mai devreme,dar nu am avut timp
Acuma sa revenim la fic...si capitolu asta este fain,ca si restu
"- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul." O_O ce pariu,oare Strify rezista sa nu manance dulciuri?Dar daca nu rezista trebe sa recunoasca tot,as vrea sa vad ce ar spune restu daca Strify ar recunoastea absolut tot.Chiar daca si-au dat seama cam ce ii tot as vrea sa vad ce spun atunci

"Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi!" Da Strify,asta ii razboi Si tinand cont cu cine ii razboiu posibil sa fie mai greu decat ai crezut,mai greu sa castigi

Abia astept capitolu urmator.

:bye:

[Yaoi Queen]

Capitolul 19

De cum pasesc in casa, decid sa pun cate o bomboana sau o prajitura pe fiecare masuta, fiind sigur ca asa, papadia nu va rezista prea mult tentatiei si se va da batut. Probabil crede ca eu nu pot sta fara tigari, dar nu stie cat se inseala. Eu nu fumez decat ocazional si nu simt nevoia de a fuma neaparat, ci doar la o cafea sau uneori, petreceri.
-Asta va fi usor, rostesc eu cu voce tare, lasand punga cu dulciuri pe canapea, asezandu-ma pe suprafata moale.
-Asta s-o crezi tu! stii ca reusesc ce-mi propun. Mai bine ai renunta inainte de a pierde, imi spune el, incrucisandu-si bratele, fiind sprijinit de usa livingului.
-Serios? Hmm, sa recapitulam... Iti aduci aminte cand te-am sarutat pe scena, dupa care ai inceput cu razbunarile alea in care mi-ai taiat si blugii preferati? Pun pariu ca ti-ai propus sa nu-mi mai dai ocazia de a te saruta, si ia uite, as putea sa o fac si acum, pentru ca n-ai sa te opui.... Sau cand ai aflat ca ai fost al meu in noaptea aia... Ti-ai propus cu siguranta sa nu mai permiti sa se intample asa ceva, n-am dreptate? ce chestie... trebuie sa iti reamintesc momentele de aseara?
Auzindu-mi cuvintele, tace si ramane cu privirea fixata intr-un punct pe podea, miscandu-si buzele, vrand sa spuna ceva, insa stia ca nu avea ce, asa ca pleaca din incapere fara a-mi mai adresa un cuvant.
-Ce e? Deja nu mai suporti adevarul? intreb eu, ridicandu-ma in picioare pentru a ma indrepta spre el, insa nu inainte de a lua o prajitura in mana.
-Ha! Sigur. Mai considera-te destept pana mai poti. Ai sa pierzi! replica el, scotand limba ca un copil rasfatat, indemnandu-ma sa rad amuzat.
-Ei bine, vad ca te incapatanezi in continuare. Nu-i nimic.. eu voi manca o prajitura si ma voi relaxa.
-Stai putin! Nu te baza pe faptul ca eu nu fumez! Asta e trisare! se rasteste el, strigandu-l apoi pe Kiro, care vine in scurt timp, cu o privire ingrijorata.
Strify scoate pachetul de tigari cumparat de el, pe care il desface, luand o tigare si bagand-o in gura basistului, care a ramas socat, cu ochii larg deschisi.
-Na! Fumeaza! Uite si foc! spune papadia, aprinzand acea tigara de la focul unei brichete. Kiro trage usor fumul in piept pe urma expirandu-l, insa avand aceeasi expresie de "Ce naiba se intampa?!"
-Strify, ce ai patit? intreaba el, prinzand tigarea intre doua degete si privindu-ne pe rand, destul de confuz.
-Vrea sa ma faca sa fumez, dar nu stiu daca si-a dat seama ca nu sunt dependent, rostesc eu, inca razand, luand pe urma o muscatura din prajitura de ciocolata.
-Strify, iarta-ma ca-ti stric planul... dar e inutil. Yu fumeaza numai cand are chef... nu ii vine pofta asa cum crezi tu. A putut sta asa trei luni intregi, in urma unui pariu pe care l-am facut noi doi, spune Kiro, dand de inteles ca papadia va pierde orice ar face, reusind sa-l enerveze vizibil.
-Nu voi pierde! Ce dracu'?! E un pariu stupid! Nici nu stiu de ce am acceptat! Stii ce? Nu ma intereseaza. E un joc de copii fara ocupatie! nu voi recunoaste niciodata chestia aia chiar daca pierd, asa ca nu are rost! se rasteste Strify, gesticuland si incruntandu-se.
-Deci joci murdar. Bine, atunci uite cum facem: Daca pierzi si nu recunosti, la primul interviu, voi spune, ba mai mult, voi descrie ce s-a intamplat noaptea trecuta,apoi voi mentiona si cat de mult ti-a placut. Si sa nu crezi ca nu sunt in stare de asta, pentru ca te inseli, replic eu, punandu-mi mainile in san, privindu-l victorios pe cel cu care am facut pariul.
-Iar eu voi nega, si tot tu iesi in pierdere...
-Serios? Strif', ma provoci la un joc la care eu castig. De la un timp incepi sa te inrosesti cand aduc vorba de ceea ce s-a intamplat in camera ta, si crede-ma, nu voi iesi in pierdere cu nimic, pentru ca orice prost isi va da seama ca nu mint atunci cand ti se va vedea expresia.
Si-a incrucisat bratele la piept, intorcandu-se cu spatele, apoi injurandu-ma printre dinti se intreapta spre camera sa, trantind usa in urma lui.
Zambesc multumit, apoi imi asez mana pe umarul lui Kiro, propunandu-i sa bem o bere iar in timp ce el ii cheama pe Shin si Romeo, eu iau cutiile reci din frigider si le asez pe masa.
Pentru o aproximativ o ora, suntem numai noi patru, stand pe canapea si povestind diverse lucruri, printre care si acel pariu intre mine si Strify, si de cum il pomenesc, isi si face aparitia in spatele nostru, inca imbufnat si uitandu-se lung la punga de dulciuri de pe masa. Se aseaza langa Kiro, adica in capatul canapelei, propunand sa mergem sa mancam la un restaurant cu specific japonez, vrand sa manance sushi, iar noi acceptam fara doar si poate, pentru ca de mult timp nu am mai mancat asa ceva. Fara alte cuvinte, Strify se ridica, anuntandu-ne va fi gata in cateva minute, dupa care pleaca spre camera lui. Dupa cum ma asteptam, nici nu ma baga in seama cand il intreb daca e suparat, si zambesc, constatand ca iar nu are de gand sa-mi vorbeasca pentru a nu stiu cata oara.
Ma ridic de pe suprafata moale, mergand cu pasi lenti in spre camera mea, unde imbrac repede alte haine, vrand sa fiu gata de plecare inaintea papadiei. Iau pe mine un tricou negru cu niste litere mari, rosii, parca scrise cu sange, care ies in evidenta datorita conturului alb care dau impresia unei lumini difuze venita din spatele lor. "Beware" spune cuvantul de pe material, facandu-ma sa ranjesc de cum ma privesc in oglinda, reusind sa-mi aminteasca de Strify, care inceraca (inutil, desigur) sa se fereasca de mine. Imbrac o pereche de pantaloni de aceeasi culoare cu tricoul, si atasez capatul unui lant argintiu de buzunarul drept, iar celalalt capat de cureaua rosie cu niste inscriptii negre. Fiind deja gata de plecare, ma hotarasc sa imi fac prezenta in camera papadiei, si de cum ajung inaintea usii lui, intru fara nicio retinere, vazandu-l pe Strify in fata oglinzii, arajandu-si parul. Tresare imediat ce ma observa, insa nu-mi adreseaza niciun cuvant, preferand sa-si intoarca privirea in cealalta parte.
-Chiar atat de tare te supara adevarul? intreb eu, punandu-mi mainile in san.
-Nu sunt suparat, raspunde el, venind in directia mea cu pasi repezi, vrand sa iasa afara din camera, dar ma asez in fata usii, blocandu-i iesirea, si facandu-l sa se dea un pas inapoi.
-Nu? E bine sa aud asta. Atunci imprumuta-mi fixativul tau, pentru ca al meu s-a terminat, spun eu, reusind sa gasesc repede acel motiv pentru care ma aflu in camera lui, incercand sa par convingator. Se pare ca am reusit, pentru ca se intoarce, mergand cu pasi repezi spre baie, de unde iese cu ceea ce am cerut in mana. Il intinde spre mine, insa in loc sa iau obiectul, l-am apucat de incheietura, tragandu-l in bratele mele.
-Sper ca stii ca vom dormi din nou impreuna in seara asta, spun eu, ducandu-mi mana dreapta dupa gatul sau.
-Ce?! Nu! Nu se va mai intampla! Ti-am spus si-ti repet: Tu nu faci parte din ceea ce inseamna camera asta! Striga el, smucindu-se din stransoarea mea.
-Ai un pariu de dus la final, iar eu te cred in stare de orice pentru o prajitura. Asa ca, va trebui sa fiu convins sa nu vei trisa. Oricum... Shin si Romeo, sunt inca la noi. Vrei sa dorm pe dulap?
-Pe dulap, in cada, pe balcon, pe pervazul gemului, nu ma intereseaza! De ce tocmai...
Amuteste de cum i-am cuprins barbia intre cele doua degete, si-mi apropii chipul de al lui. Inchide ochii si inghite in sec, avand impresia ca-mi stie intentiile, insa imi presez buzele pe fruntea lui, sarutandu-l scurt, afizand pe urma un zambet cu subinteles. Cum poate sa-mi spuna ca nu ma place, cand el asteapta sa-i fac toate lucrurile alea? Cu siguranta stie lucrul asta, dar nu vrea sa-l accepte sub nicio forma. E prea orgolios pentru asta.
-Cat ce mult iti place sa ma minti... rostesc eu, privindu-l in ochi, iesind pe urma din camera lui. Din nou l-am lasat fara cuvinte, si asta se intampla cam des in ultima vreme. Se pare ca incet-incet, invat cum sa ma descurc cu firea lui putin incurcata...

[Denny]

Urmatorul post pe care-l vad ca are quoteuri al naibii de multe la acest topic, persoana respectiva isi ia warn. ^^ Sper sa va fie destul de clar. Comentati despre fic, modul lor de a scrie, si daca tot comentati actiunea, faceti-o decent, nu bagati quoteuri la replicile lor ca e egal cu zero.

Imi cer scuze autoarelor, dar daca le-as trimite PM sigur nu l-ar baga in seama.

[nemo-chii]

Superb , ba chiar uimitor ...Bietul Strif' Trebuie sa Se lase de dulciuri [ evident ca Yu va castiga cum a facut si cu bautura:] ]
Va fi destul de greu Sa isi lase prajiturile cu ciocolata la o parte [ Si stiu cum e cand cineva te pune sa privesti ore in sir prajiturile deoarece trebuie sa astepti pana cand vin invitati , stiu ca mi s-a intamplat si mie , dar din cu totul alt motiv nu un pariu stupid ]
Strif, tine pernele aproape si capul undeva sub cersaf.
Felicitari lui Kaname pentru acest capitol minunat care m-a captivat de-a binelea:] Myuu te asteptam si pe tine cu un alt capitol genial .

[myuu]

Capitolul 20

Nu-i adevarat, nu mint, cel putin asa mi se pare. Vreau sa spun, fac exact asa cum simt, cum gandesc, el e cel care se joaca cu mintea mea. Ce voia sa fac in situtia asta? Doar era clar ce avea de gand, si anume sa ma sarute, si s-a razgandit pur si simplu pentru a ma enerva mai rau decat o face de obicei. Dar ce spun? Mie ar trebui sa-mi convina situatia, cred ca innebunesc pe zi ce trece…Si daca ma gandesc mai bine, chiar incerc sa ma mint in mod prosteste si nu inteleg de ce, ce rost are sa te ascunzi de propria persoana? Cata lasitate…
Imi clatin repede capul, alungandu-mi gandurile de orice fel, si ma duc direct la sifonier, hotarat sa ma imbrac imediat astfel incat sa nu am timp sa imi mai zboare mintea la altceva. Imi scot niste haine la intamplare la care nici macar nu ma gandesc, tot ce vreau este sa mergem mai repede la restaurantul ala nenorocit ca sa nu mai fiu nevoit sa-mi tin mintea ocupata si sa-mi amintesc de Yu si toate tampeniile lui. Cum sa doarma aici? Gata, nu ma mai gandesc la asta, pot sa-l refuz pana la capat si exact asta voi face.
Dupa ce sunt gata, ma duc catre iesirea din apartament si, chiar atunci, baietii, care pana acum asteptau plictisiti, incep sa rada de parca ar fi vazut vreun clovn de la circ. Prima reactie e sa ridic o spanceana in semna de intrebare, apoi sa ma uit in jos cautand sa-mi dau seama ce i-a facut sa rada in halul asta. Dupa doar o singura privire imi dau seama ca sunt imbracat cu o bluza de pijama cu ursuleti pe care o am de cand eram mai mic si de care mi-a fost mila sa ma despart, doar am atatea amintiri legate de ea. Dar cum, doamne iarta-ma, a ajuns chestia asta pe mine? Ma inrosesc putin, mai mult de nervi si ma intorc in camera bombanind in intruna, desi nu e vina nimanui in afara de mine.
- Asa e cand esti indragostit…Il aud pe Romeo in spatele meu spunand printre rasete. Eu, indragostit? Delireaza baiatul…si nici macar nu e atat de amuzant, dar avand in vedere ca e mai bun prieten cu Yu, normal ca ii tine partea.
Reintors in camera, imi aleg, de data asta cu mai multa grija, o camasa neagra, simpla, cu manecile trei sferturi, fiind prinse cu doi nasuri in parti. Pantalonii nu mi-i mai schimb, purtam niste blugi albastri care merg destul de bine cu restul, asa ca imi ramane doar sa ma intorc in hol si sa mai ascult cateva comentarii rautacioase. Insa, spre surprinderea mea, nu mai aminteste nimeni si plecam direct catre restaurant.
Localul, unul dintre putinele cu specific japonez din Berlin, si pe deasupra foarte putin aglomerat din cauza preturilor destul de mari, e decorat simplu, dar in culori calde ce creaza o ambianta placuta. De tavan atarna felinare facute din hartie portocalie pe care sunt pictate diverse simboluri kanji, iar, pe mesele joase, se gasesc tot felul de vase din lemn printre care si acele canute mici din care se bea sake. Ne-am comandat fiecare acea bautura traditionala, desi nu pot spune ca este prea buna la gust, cel putin mie nu mi se pare ceva deosebit. Ca si mancare, mi-am luat diferite tipuri de sushi, dupa parerea mea cea mai buna specialitate japoneza, iar Yu si-a luat niste ramen. S-au mai comandat la masa noastra peste, orez, pui, desigur preparete diferit de cum obisnuim sa le mancam, iar la sfarsit ni se aduc prajituri cu ravase din partea casei. Desi nu cred in astfel de lucruri, sunt curios ce voi gasi in a mea, asa incat o rup in doua jumatati si scot repede biletul dinauntru.

“Adevarul nu poate fi ascuns la nesfarsit.”

- Ce scria pe al tau, Strif’? Face Kiro, intorcandu-si propriul ravas pentru a ne arata mesajul pe care l-a gasit el si anume “Drumul pe care pasesti este unul plin de succese”. Mda…grozav, cel putin la el are vreun sens si nu e o aberatie totala ca in cazul meu.
- Nimic interesant. Vine raspunsul meu prompt si il si rup in bucatele cat de mici este posibil. Kiro m-a privit putin contrariat dupa ce am dezintegrat de-a dreptul biletelul, insa m-a lasat in pace.
Yu nu-mi mai adreseaza niciun cuvant si nu vreau sa creada ca a ramas asa cum vrea el, adica sa doarma in camera mea. Insa, daca aduc eu in discutie problema, va crede ca vreau sa se intample asta…Ia stai! De ce-mi fac atatea probleme, de ce ma gandesc intr-una la asta? Pot refuza, nu-mi pasa ce crede.
- Yu, sa-ti fie clar, nu vei dormi in camera mea, ai inteles? Ii spun eu pe cat de serios e posibil sa fiu atunci cand ramanem singuri.
- Nu sunt asa greu de cap, dar ai uitat un lucru. Ai fost de acord cu pariul asta si nici macar n-ai comentat asa ca asuma-ti responsabilitatea pentru faptele tale. Nu ti se pare imatur sa dai mereu vina pe mine? Chiar si acum, daca te-as saruta, nu ai spune “nu” si chiar mi-ai raspunde, dar nu a-i recunoaste ca ti-a placut.
Nu suport sa ma lase fara replica, pe mine cel care nu tace niciodata (sau aproape niciodata, mai dorm si eu), cel care are mereu ceva de spus, de comentat, pe mine?! E numai vina mea ca l-am lasat sa-mi descopere punctele slabe in timp ce el si le-a ascuns foarte bine, sau eu nu le-am vazut.
Dar sa nu disper! Mai am inca un pariu de castigat. Poate asa se va termina totul.
Ajuns acasa, iau o scrumiera si o asez pe noptiera de langa partea de pat unde avea sa stea Yu…pana la urma nu trebuie decat sa doarma langa mine. Scot tigarile dintr-un pachet si incep sa le insir prin camera, pe masa, pe noptiera, sub perna, pe dulap, apoi asez vreo trei brichete in locuri cat mai accesibile. Va trebui doar sa-l enervez putin, poate asa o sa vrea sa fumeze.
Dupa ce ma pregatesc de somn, sting lumina si, nu trece mult timp, iar Yu isi face aparitia, asezandu-se in pat asa incat sa ma inghesuiasca cat mai mult.
- Yu, da-te mai in colo. Nu am loc de tine.
- Si ce-mi faci daca nu vreau? In loc sa se indeparteze, se apropie mai mult, intorcandu-se cu fata catre mine, ceea ce ma indeamna sa fac la fel cu gandul de a-i da una.
Nici nu apuc sa ridic bine palma, ca ma prinde de mana ferm, dar nu destul de strans cat sa ma doara. Imi saruta apoi incheietura si imi lasa mana sa cada, fara vlaga, pe cearceaf. Trecandu-si mana prin bretonul meu, mi-l da la o parte de pe ochii, astfel incat reusesc sa-i zaresc mai bine chipul datorita luminii de la reclamele pe blocul vecin. Isi aseaza mana pe pieptul meu, apucand materialul tricoului pe care-l purtam, apoi isi apropie incet buzele de ale mele. Neputand sa rezist tentatiei, fac eu pasul de a-i atinge buzele, avand in vedere distanta mica dintre noi, apoi il las sa-si strecoare limba in interiorul gurii mele. Cat timp sarutul continua, una dintre maini i se urca pe spatele meu pe sub marerialul alb al tricoului in timp ce cealalta imi tine barbia pentru a avea accces deplin la buzele mele.
Dupa ce sarutul inceteaza, Yu imi sopteste la ureche suficient de tare cat sa aud doar eu, desi suntem singuri in camera “Hai sa lasam jocurile prostesti…”. In acel moment, ia de la spate o mini-amandina din care musca putin, lasand bucata sa stea pe limba apoi mi-o introduce mie in gura. Evident, il las sa faca totul, ca vrajit, fara a ma putea impotrivi dintr-un anumit motiv. Am cedat, am pierdut, si, desi sunt constient de asta, nu-mi mai pasa.
Mana lui Yu se strecoara in pantalonii mei, stangand acea zona sensibila, fortandu-ma sa-mi musc buzele pentru a nu scapa un geamat. Cu fiecare secunda care trece, se apropie mai mult de mine, urcandu-se deasupra mea, in acelasi timp, desfacandu-mi pantalonii pentru a se putea misca mai usor. Se opreste doar pentru a ne scoate hainele, insa pauza mi se pare mult prea mare, iar eu, cu privirea putin in ceata, astept sa continue de unde a ramas, insa incepe sa ma sarute, lipindu-si corpul de al meu.
- Yu, nu mai…
- Nu mai ai rabdare? Ma intreaba el completand cu ceea ce probabil am gandit, dar nu as fi recunoscut niciodata.
In loc de raspuns, intorc capul, privind insistent lacatul pe care-l poarta la gat. Intotdeauna m-a fascintat micul obicet, dar acum il privesc la fel ca pe un ceas, asteptand sa treaca mai repede timpul.
- Strif’ de data asta chiar nu vreau sa ma culc cu tine…(“Nu vorbesti serios, nu? Atunci de ce naiba m-ai dezbracat…” as fi vrut sa spun.)…daca nu esti tu cel care sa mi-o spuna.
- S-o crezi tu, du-te naibii, Yu! Spun eu, desi nu asta e ceea ce gandesc.
Imediat, Yu se ridica luandu-si hainele si indreptandu-se catre usa. Cand realizez ca vorbeste serios, incep sa ma sperii putin, nu vreau sa se termine asa…
-Stai! Nu…e…adica…nu…Incep eu sa ma balbai, cautandu-mi cuvintele. Nu pleca! Nu am vrut sa spun asta!
- Si ce ai vrut sa spui? Ma intreaba, oprindu-se din drum si intorcandu-se din nou cu fata spre mine.
- Uhm…sa…continui. Ii raspund inrosindu-ma la fata si ma bucur ca pot profita de intuneric pentru a ascunde asta.
- Ce anume sa continui?
- Of, uite, o spun! Sa continui ceea ce faceai, imi placea. Vreau s-o facem, e bine acum?
Cu asta se incheie discutia noastra, iar eu sunt putin uimit de ceea ce am spus. Pentru Yu este insa suficient cat sa ma ia in brate si sa inceapa sa ma sarute mai intens ca prima data. Ma impinge pe suprafata moale a patului, urcandu-se deasupra mea si incepe sa-si miste mainile pe pielea mea, cercedand-o frenetic. Ajungand din nou in zona sensibila careia ii acorda o atentie deosebita, imi indeparteaza picioarele si se aseaza mai bine intre acestea. Stiind continuarea, inchid ochii si imi inclestez dintii stans. Vazandu-mi expresia fetei, simt o mangaiere blanda pe obrazul stang si un sarut scurt pe gat. Atunci deschid ochii si ii zaresc un zambet dulce pe care nu-l mai vazusem pana acum si ma simt in siguranta intr-un mod destul de bizar. Cand ma patrunde scap un geamat, dar nu prea are legatura cu durerea in sine. Ma penetreaza mai adanc, apoi incepe sa se miste in interiorul meu, iar eu nu-mi pot controla sunetele pe care le scot mai mult involuntar. Yu imi ridica picioarele, asezandu-le pe umerii sai pentru ma patrunde mai usor, iar eu ma agat de umerii sai, parca vrand sa ma tin ancorat in realitate. La intervale de timp, imi sunt oferite saruturi pasionale la care particip mai putin, din cauza ca nu ma pot concentra. O data ce gura imi este din nou eliberata, gemetele nu intarzie sa apara, insa nu mai incerc sa le ascund. Tot grabind ritmul penetrarilor, simt cum sfarsitul se apropie si imi cobor mainile, strangand puternic cearceaful in pumni, pana cand ne eliberam amandoi, aproape in acelasi timp. Yu se lasa apoi peste mine, respirand cu greu, la fel ca si mie de altfel. Dupa ceva vreme, ritmul respiratiei incetineste si reusim sa adormim imbratisati, fara a mai spune niciunul dintre noi vreun cuvant. Nici mie nu-mi vine sa cred ca noaptea aceasta a avut loc, in felul asta…si totul a fost real, sunt sigur.

[nemo-chii]

Strif' ;]] nu numai ca iti place dar mai faci si figuri cand trebuie sa recunosti . Yu baiatule tu te simti cel mai bine cand ii inchizi gura papaidiei ....o si cand....Aham..in fine
Myuu ai avut ceva greseli pe ici pe colo dar ...le va corceta altcineva daca le observa .
Un capitol genial care mi-a placut . Asteptam si capitolul lui Kaname , probabil ceva interesant { if you know what i mean }
Mult noroc si speram ca puneti capitolul cat mai curand

[Yaoi Queen]

Ma scuzaaaaaati de intarziere onegaii here's the next chap :3

Capitolul 21

Razele calde ale soarelui patrund prin perdelele albe ale camerei, indemnandu-ma pe mine sa-mi deschid lent ochii, si sa observ o persoana langa mine. Strify isi ridica si el pleoapele cu greu, privindu-ma somnoros, insa realizand ce s-a intamplat, se trezeste de-a binelea, ridicandu-se in capul oaselor, si parand agitat.
-Sper ca nu ai de gand sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic aseara, ii spun eu, avand o suspiciune ca acela e planul lui.
-Dar chiar nu s-a intamplat nimic, ce nu intelegi? intreaba el, vrand sa se ridice de pe suprafata moale, insa il apuc pe mana si il trag inapoi pe pat, asezandu-mi palmele de-o parte si de alta a capului sau.
-Uite ce e, deja ai ajuns sa ma calci pe nervi cu tampeniile tale de copil imatur. Strify, ai douazeci de ani, nu zece! Ti se pare prea greu sa spui...
-Nu! Lasa-ma naibii in pace! se rasteste el, taiindu-mi vorba, continuand pe urma pe tonul normal: Tu vrei ca eu sa recunosc ca te plac si toate celelalte lucruri, dar de ce as face-o? Tu nu mi-ai spus niciodata asta, asa ca nu vad de ce ar trebuie ca eu sa o fac...
Are dreptate... Nici eu nu am spus-o niciodata, si nici n-am s-o fac. De ce? Buna intrebare! nici eu nu stiu. Tac pentru cateva momente, si ma retrag, asezandu-ma pe marginea patului.
-Vezi? Nici nu n-o vei spune, asa ca nu-mi mai zice ca sunt imatur, atata timp cat si tu ai aceeasi problema!
-Cel putin eu imi recunosc faptele, spun eu, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Fiecare cu principiile lui! Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa implic sentimente, replica Strify, ridicandu-se de pe pat.
-Stii foarte bine ca sunt deja implicate.
-Nu mai conteaza. Ma duc sa fac dus. Te rog, pleaca inainte sa ies din baie...
Spunand acele cuvinte, isi indreapta pasii spre incaperea mentionata de el, inchizand usa, si de data asta, cu cheia. Ma ridic de pe suprafata moale, luandu-mi doar boxerii pe mine si iesind din camera lui. Pot spune ca sunt multumit cu situatia asta. In fond, nu e ceea ce voiam? Asa e... il voiam pe el si acum il am. Dar chiar si asa, parca ceva tot nu simt ca e la locul lui. Inainte sa pasesc in camera mea, il observ pe Kiro, indreptandu-se obosit inspre mine.
-Ce faci, piticanie? intreb eu in gluma, incercand sa afisez un zambet.
-Vreau sa-l intreb pe Strify unde a pus nenorocitele alea de tigari... m-ai facut piticanie?! Ohh, gogoaso, o sa platesti scump! iti smulg pierce-ul ala din buza! Da... asta dupa ce fumez o tigara.
Imi zambeste, iar eu ii explic de unde anume poate lua o tigara, si anume de pe noptiera lui Strify, pentru ca le-a pus acolo noaptea trecuta crezand ca va castiga pariul. Am intrat in incapere, luandu-mi un tricou negru si o pereche de pantaloni albi, perfect pentru statul si belirea fasolelor in casa. De cum pasesc in sufragerie, il vad pe Kiro stand pe canapea, fumand acea tigara, si i ma adresez cu acelasi apelativ care mereu il enerveaza.
-Ce te iei de inaltimea mea? am un metru saizeci si cinci! acum, ca voi sunteti cat stalpii de telegraf, nu e vina mea, a spus el, incercand sa dea vina pe noi ca suntem mai inalti. Razand, ma asez langa el, punandu-mi mainile sub cap, continuand sa-l tachinez.
-Cum spui tu, Piticot.
A expirat fumul tigarii, apoi a lasat-o in scrumiera alba, iar in urmatorul moment se arunca peste mine.
-Las' ca vezi tu, strutule! ma ameninta el, trosnindu-si degetele mainilor. Sunt intins de-a lugul canapelei "luptandu-ma" cu fiara de pe mine, care isi intinde mana pentru a-mi prinde pierce-ul din buza. Il apuc de incheieturi, tinandu-l la departare, dar tot nu vrea sa se dea batut. Se apropie cu chipul de buza mea, vrand sa-l prinda cu dintii, insa ranjesc si ridic o spranceana.
-Ce? Vrei sa te pup? Vino la tati! spun eu, tuguindu-mi buzele si indreptandu-mi capul spre el.
-Da, da! Cand o zbura porcu', si nu cred ca vei prinde aripi prea repede!
Isi retrage chipul, prinzandu-ma pe mine de obraji, si tragand de ei, asa cum face o bunica atunci cand isi vede nepotul. Fac si eu acelasi lucru, reusind sa ma ridic cu tot cu Kiro in sezut. Ma simt ca in filmele cu prosti, dar asta e partea frumoasa cand te distrezi.
-Am sa te diger la masa de pranz! ii spun eu, afizand un zambet diabolic (oarecum, avand in vedere in ce situatie se afla obrajii mei).
-Va distrati? intreaba vocea lui Strify care sta in pragul usii cu un pahar de suc un mana, privindu-ne parca plictisit.
Kiro se da jos de pe mine, de parca faceam ceva gresit, cand de fapt totul e o joaca. Se aseaza pe canapea, aprinzand televizorul, si incepand sa butoneze telecomanda, fara a gasi nimic interesant. Strify isi lasa paharul pe masa, indreptandu-se spre televizor si apasand pe butonul de inchidere. Mi se pare nervos, dar dupa ce isi indreapta privirea spre noi, ne zambeste, interbandu-ne:
-Atunci ce ar fi sa ne distram toti?
Se indreapta spre masa joasa de langa usa, pe care se afla combina argintie, apasand pe butonul rosu, si marind volumul sunetului. Muzica incepe sa cante, iar noi, incetul cu incetul sa intram in ritm. Ne ridicam de pe canapea, cu gandul de a petrece putin pe ziua de astazi, iar Shin impreuna cu Romeo apar somnorosi la usa incaperii, cascand amandoi deodata, insa Strify urla in gura mare ca nu e timp de dormit, tragandu-i pe amandoi de maini pentru a ni se alatura.
Cei doi se aseaza pe canapea, sporijinindu-se unul de celalalt, parca vrand sa doarma din nou, in ciuda sunetului infernal din incapere. Strify incepe a dansa pe ritmul melodiei, ca de obicei adaugand cateva miscari lascive printre altele. Ma pot abtine?Nu! asa ca ma apropiu de el, prinzandu-l de maini si lipindu-i corpul de al meu.
-Un vals, ceva? am intrebat zambind, facandu-l si pe el sa rada.
A continuat cu acele miscari, stand lipit de mine, si indemnandu-ma sa dansez la unison cu el, ier pe urma se introarce cu spatele, insa cu toate miscarile lui, care sunt si din solduri, fundul lui la atiunge pe unde nu ar trebui...
-Daca te mai freci mult de mine asa, te duc in camera, ii spun eu, apropiindu-ma de urechea lui. Incepe din nou sa rada, crezand ca nu vorbesc serios, insa apoi imi contntinui propozitia: Eu chiar nu glumesc!
Tuseste fals de doua ori, ducandu-si mana la gura, apoi se indreapta spre masa pe care si-a pus paharul cu suc, din care ia cateva inghitituri, facandu-le apoi semn celorlalti sa se miste.
-De ce esti gelos? intreb eu, rezemandu-ma cu spatele de masa.
-Ce? Eu?! Pe cine? Pe Kiro? Nu stiu cu ce ai gandit asta, si nu ma intereseaza, dar sa-ti fie clar! Eu, nu sunt gelos, mai ales din cauza ta! Ar trebui sa te mai nasti o data pentru asta...
Am ranjit, parca stiind ca ceva de genul acesta imi va spune si il prind de mana, tragandu-l inspre mine, moment in care el scapa obiectul de sticla, care la contactul cu podeaua se sfarama in sute de bucatele.
-Atunci demonstreza-mi si saruta-ma, ii spun eu, apucandu-l cu o mana de dupa cap, indemnandu-l sa ma priveasca.
-Esti prost?! Cum vrei sa demonstreze asta ca...
-Nu stiu.
Ii pun stapanire pe buze, inainte de a-i mai permite sa spuna ceva, si scoate un sunet infundat cand imi strecor limba in lacasul umed, cercetandu-l incet, intr-un sarut bland. Isi aseaza mainile pe pieptul meu, impingand, insa nu cu destula putere incat sa scape din bratele mele, iar cand rup sarutul, ii observ obrasii usor inrositi, care ma fac sa zambesc multumit. Imi adreseaza un apelativ foarte cunoscut ca "boule" si pleaca inspre Kiro, intrand in vorba cu el. Pe masura ce il privesc, imi revin in minte cuvintele pe care mi le-a spus cand inca eram in camera lui..."Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa implic sentimente", din nou pot spune ca e ceea ce vreau, dar... nu e! Ma mint singur! Nu e deloc ceea ce vreau. Nu-i vreau numai corpul, iar situatia asta devine mai incurcata chiar si pentru mine...