[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Summer]

Doamne am pierdut o gramada de capitole ! Este super fic-ul .. Saracutul de Strify nu se poate gandi decat la Yu , imi pare rau pentru el ca trebuie sa sufere asa de mult. Yu nesimtit ca deobicei ca altfel nu se poate si asa iese un fic de milioane. Nu pot sa spuna decat ca astept continuarea cat mai repede posibil. Apropo va pricepeti sa lasati oamenii in suspans.

[nolazy]

Heeei...n-am mai trecut de o groaza de vreme pe aici, dar ma bucur ca am reusit sa ajung inainte sa postati noul capitol.
Pai ce pot sa spun...mi-a placut de Yu cu Kiro, desi ma asteptam sa puna mai mult suflet.Dar presupun ca daca ii place de Strify, nu prea exista cale de mijloc.
Aaaa myuu, nu-mi vine sa cred ca ai amintit de faza de la Eurovision )).Da, chiar au avut o zi mai proasta atunci
S-a culcat pe umarul lu Yu pt ca era doar obosit? Asa se zice acum? ) Ia sa incerc si eu metoda .Abia astept sa vad ce or sa faca in caruselu ala sau ce este el:d.
Ok, spor la scris fetelor

[Yaoi Queen]

Of Doamne! Si sa nu-mi spuneti sa nu sunt zapacita capitolul asta trebuia sa-l postez vineri, dar eu ca o aereana ce sunt, am uitat, si l-am lasat sa zaca acolo En fin sper ca sunt iertata
Si sper sa va placa
Kissez ^.^

Capitolul 11

Strify sta sprijinit de geamul cabinei, incercand sa evite orice contact cu mine, si probabil incercand sa uite ca se afla cu mine aici. Fiecare sta pe jumatatea lui de bancuta, fiind parca la un test de matematica la care niciunul din noi nu vrea sa fie copiat de celalalt. Cum va dura ceva timp pana cand se va sfarsi "calatoria" asta in roata imensa, decid ca trebuie sa vorbim (chiar si cu riscul sa fiu aruncat pe geam, afara din cabina).
-Mai esti suparat? intreb eu, fara a-l privi, urmarind peisajul de afara.
-Vreau doar sa stiu de ce... imi spune, calm, spre surprinderea mea, dupa o perioada de tacere, in care nici el nu si-a mutat ochii de pe geam.
Ce as putea eu sa-i raspund? Pentru ca nici macar nu stiu. Cred ca pur si simplu am facut ce am simtit ca trebuia sa fac, sau... a fost doar un narav? Poate am vrut sa ma razbun pe toate datile in care s-a jucat cu mine... Dar nu. Stiu ca nu au fost niciuna din astea. Sau au fost? Cred ca papadia nu-i singura care e confuza. Si mintea mea e vraiste... Habar n-am ce sa fac!
-Daca ma intrebai atunci lucrul asta, nu stiam ce sa iti raspund. Adevarul e ca nici acum nu stiu. Dar sunt sigur ca nu imi place ca te-am suparat, spun eu, reusind sa-mi gasesc in sfarsit cuvintele.
-Nu te-ai gandit la mine... La cum ma simteam eu, trecand prin ce mi-ai facut, rosteste el, dand usor negativ din cap. Se simte pana si in vocea lui o oarecare tristete, vrand parca sa planga, probabil amintindu-si de halul in care m-am purtat cu el atunci.
-Imi pare rau, Strify... eram beat si nu stiam ce faceam, ma scuz eu, sperand ca voi scapa din tortura asta.
-Stii... Chiar nu te mai inteleg de la un timp incoace. Iti place sa-ti bati joc de mine si sa ma faci sa ma simt prost. Ma urasti, sau ceva de genu' asta? intreaba el, privindu-ma in sfarsit in ochi.
-Nu te urasc! raspund eu hotarat is clar. Ahh, drace! Uite ce e! Nici eu nu stiu ce naiba e cu mine, intelegi? Faza e ca, de cand te-am avut prima oara, te-am vrut si a doua oara, si te-am avut din nou, apoi ai aflat, si pe urma eu am facut prostia si...
- Si te-ai culcat cu Kiro. Doar nu credeai ca puteam dormi cu toate zgomotele alea in care iti auzeam intr-una numele! Macar voi v-ati simtit bine. V-a durut in cot ca altcineva incearca sa doarma. Amandoi sunteti niste egoisti!
-Stai putin! Eu l-am convins pe Kiro s-o faca. Si din nou e vina mea. Poti incepe sa urli...
-Daca el era prieten adevarat, nu facea asta! incepe el, vizibil iritat, ridicand tonalitatea vocii. Stie foarte bine ca avem paturi paralele, nu-i atat de cretin pe cat pare! Nici nu pot crede ca te-ai atins de...
Inainte de a-si termina fraza, si-a acoperit chipul cu mana dreapta, realizand ce anume a spus din cauza nervilor, apoi incearca sa dea totul uitarii. Desi, nu stiu daca mi s-a parut, suna a fi si gelozie. Probabil o alta inchipuire de a mea. Nu mai spune nimic si isi intoarce din nou privirea spre geam, evitandu-ma intentionat. Deja incepe sa ma enerveze toata chestia asta cu suparatu', chiar daca are un motiv intemeiat.
-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! spune el, pe urma, incruntandu-se. Totusi mi se pare ca nu mai e la fel de suparat, dar observa ca in loc sa privesc afara, eu ma holbez la el, asadar se ridica si ma intreaba ce s-a intamplat. Nu ii raspund, insa ii prind barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau. Observ cat e de crispat, insa ramane inlemnit, iar cand imi unesc buzele cu ale lui, isi deschide larg ochii, socat. Imi strecor limba in lacasul umed, gustandu-l cu toata lacomia, si imi apropri trupul mai mult de el, cat sa fim aprope lipiti unul de celalalt. Mainile lui sunt asezate pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar spre uimirea mea, nu opune rezistenta mult timp, iar puterea cu care incerca inainte sa ma impinga scade considerabil. Ochii lui privesc acum resemnati, iar eu ii iau mana dreapta, inclestandu-mi degetele intre ale sale, si strangandu-l usor. Lucrul care ma uimeste, ba chiar ma socheaza, este ca participa si el la sarut, limba lui incepand sa se joace oarecum sfiosa cu a mea. Simt cum trupul ii tremura usor, iar respiratia lui se ingreuneaza din cauza sarutului, pe care nu am gand sa il inchei prea curand... Avem momente de respiro doar atunci cand imi schimb pozitia capului, iar brusc, el imi strange cu putere mana, in momentul in care intensific pasiunea sarutului, si scapa din cand in cand sunete infundate. Aceasta lunga satisfactie de care am parte, se incheie din pacate, cand Strify isi desparte buzele de ale mele, intorcandu-si capul in partea opusa si trage o gura zdravana de aer. Ii vad chipul inrosit puternic, pe care si-l ascunde in cateva secunde, probabil fiind rusinat de ceea ce a facut inainte. Si-a desprins mana de a mea, incrucisanu-si apoi lent bratele la piept.
Nici macar nu mi-am dat seama cat timp a trecut de cand suntem in roata asta, dar tocmai s-a terminat cursa si nici macar nu am realizat cand a inceput sa se miste din nou. Coboram amandoi din cabina, intalnindu-l pe Kiro, care se pare ca are ceva energie in el, si ne cheama sa mergem prin tot parcul. Desigur, Strify din nou sta la o distanta considerabila fata de mine, iar singurul moment in care se apropie putin, e atunci cand imi iau o vata de zahar si i-am oferit si lui, stiind cat de mult ii plac dulciurile. Are din nou acea expresie de catelus, care te face sa vrei sa-l strangi in brate pana se sufoca, iar dupa ce mananca vata aceea, isi linge si degetele, nevrand sa ramana lipicios. Chiar e ciudat, avand in vedere ca singurul cuvant care imi vine acum in minte este "Adorabil...".
Abia in doua ore, dupa ce Kiro s-a dat pe toate prostiile posibile, ne-am hotarat sa plecam. Nici eu si nici Strify nu mai voiam sa ne dam in altceva... pentru ca eram intr-o stare continua de "n-am chef".
-Dar ce naiba e cu voi? Parca ati cazut din tren! spune Kiro, plasandu-se intre noi. Desigur, nu i-am raspuns, dar nu-mi vine sa cred ca el e cel vioi, cand ce obicei face pe capriciosul si obositul.
Cand ajungem in sfarsit acasa, Strify intra la un dus, eu ma asez pe canapea, la televizor, iar Kiro imi spune ca pleaca in vizita la fratele lui, dupa care da fuga sa se imbrace cu alte haine. Ce noroc... voi fi singur cu papadia. Sper doar ca nu voi face alta prostie.
Schimb haotic canalele, negasind nimic interesant la ce as putea sa ma uit, asadar las pe un program de muzica, si ma ridic, cu gandul de a-mi lua un energizant din frigider. Trag de cheia cutiei de metal, sorbind apoi lichidul rece, indreptandu-ma in acelasi timp inapoi spre camera in care am lasat televizorul pornit.
-Uhm... unde e Kiro? Intreaba Strify care tocmai a iesit de la dus, stand aproape de canapea, si avand doar un prosop infasurat in jurul taliei. Ii raspund ca a plecat si ca nu se va intoarce prea curand, iar in momentul acela, papadia incepe sa priveasca agitata in stanga si-n dreapta, spunand pe urma: Cred... ca mai bine ma duc in camera mea!
Face cativa pasi in spate, iar eu il urmaresc, probabil din instrinct, apoi imi asez mana pe pieptul lui, impingandu-l pe cel mai apropiat perete al camerei.
-Yu! Ce ai baut iar? intreaba el, incruntandu-se, crezand probabil ca sunt beat, insa cand ridic cutia de energizant, observa ca se inseala.
-Sunt constient de ce fac, spun eu, asezandu-mi mainile de-o parte si de alta a capului sau, vrand sa ma apropii si mai mult, insa isi intoarce chipul, privind in partea dreapta.
-Stii, il poti astepta pe Kiro pana se intoarce. Probabil el o sa iti dea ce vrei!
Spunand astea, se apleaca, trecand pe sub mana mea, obligandu-ma pe mine sa il prind de incheietura. Se intoarce brusc, iar privirile noastre se intalnesc... pot observa ca e furios.
-Strif', o zici de parca ai fi gelos sau ceva de genul asta. Acum ai de cand sa ma tii una-ntr-una cu "Kiro, Kiro" ? Ti-am spus ca a fost o prostie din partea mea. Iisus! Zici ca suntem impreuna sau asa ceva, de ma iei cu chestii de astea.
Fara a mai spune nimic, isi trage cu putere mana din stransoarea mea, si pleaca in camera, incuind usa in urma lui. Ma intreb ce naiba sa mai fac? Parca simt nevoia sa-l sarut, si nu s-o fac doar din joaca...

[Aiumy]

mean kana-chan ,
oke cap asta e super incendiar, mi-a placut foarte mult de reactia pe care a avut-o yu mai ales faptul ca i-a pasat ca strif era suparat si foarte trist, a fost atata de grijuli si de dulce, mai ales strif care s-a purtat destul de mataur avand in vedere atitudinea lui de copil mic si rasfatat care face numai ce vrea
oricum a fost chiar foarte "matur" capitolul asta fata de scenele comice cu care eram obisnuita
abia mai am rabdare sa astept capitolul urmator, dar myuu-chan hurry up please
asa ca fetelor thnx pentru acest fic superb si astept capitoul urmator kiss yaa

[AyameXx]

Un nou capiton,ce bine

"-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! "asta ii faza care mi-a placut cel mai mult,Strify ii hotarat sa ii deie in judecata pe cei care au lasat geamu deschis

Capitolul asta a fost ca si restu,foarte frumos

Astept nextul
:bye:

[myuu]

He he...my turn Sper sa va placa si scuze de intarziere

Capitolul 12

Usa se inchide cu o bufnitura in spatele meu, iar eu ma rezem de ea incercand sa-mi calmez bataiele inimii. Chiar incep sa ma comport ca si cand am fi impreuna...ah suna atat de...de ciudat. Si totusi, in momentul in care ma tintuia la perete, am simtit o dorinta idioata de a-l saruta. Toate se intampla din vina lui si stiu nu ar fi trebuit sa-l las sa mearga atat de departe...poate e si vina mea.
Ma asez pe pat, luandu-mi perechea de pantaloni pe mine cand simt cum imi vibreaza telefonul pe undeva prin apropiere. Incep sa rascolesc patura si orice imi cade in mana pana cand gasesc obiectul ce intre timp se opreste din acel zgomot caracteristic. Vad ca am primit un mesaj asa ca ma grabesc sa vad despre ce e vorba. Observ ca e de la Kiro care spune ca se intoarce intr-o jumatate de ora impreuna cu Shin si Romeo. Sper sa ramana si ei peste noapte, ar fi mai distractiv asa.
Dupa ce imi iau un tricou alb pe mine, ma duc in sufragerie unde-l gasesc pe Yu privind televizorul. Trec pe langa el fara a-i adresa vreun cuvant si caut o cutie de prajituri pe care o tineam prin dulap. Din fericire e comestibila asa ca o desfac si o asez pe masa, apoi ma duc sa caut niste bautura, dar nu gasesc decat o cutie amarata de bere.
- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi.
Daca nu as fi intors cu spatele la el, m-ar fi vazut probabil rosind putin. Nu pot sa cred ca imi amintesc de noaptea aia, poate ca incep sa innebunesc. Dupa cateva secunde insa, aud cum este stins televizorul apoi disting sunetul usii de la intrare. In sfarsit mai asculta si el de ce-i spun...
Baietii ajung in apartament inaintea lui Yu si se fac comozi in sufrageria care imediat se umple de invalmaseala inevitabila. Kiro se pune sa caute un film, insa nimeni nu are chef de asa ceva, Romeo povesteste despre camera lui de hotel, iar Shin se indoapa cu prajituri. Asta e treaba mea, dar in fine, sper sa nu le manace pe toate pentru ca lipsa de prajituri imi provoaca o lipsa de autocontrol si nu cred ca vor sa ma vada exteriorizandu-ma pe aici.
Cand in sfarsit ajunge si Yu, ne punem pe baut si pe aberat despre cate-n luna si-s stele. La un moment dat ma ridic pentru a aunca o cutie goala de bere, iar cand ma intorc gasesc platoul de prajituri complet gol si arunc o privire fulgeratoare catre toti cei care se afla in incapere. Doar stiu cat imi plac, chiar trebuie sa le manace pana la ultima?
- Cine a mancat pana si ultima prajtura? Nu am vazut atata egoism de cand ma stiu! incep sa ma agit eu in jurul lor uitandu-ma de la unul la altul si gesticuland cu mainile prin aer.
In cele din urma, Yu se ridica mandru tinand in mana un fursec cu ciocolata pe care il prinde de la jumatate cu gura. Nu imi vine sa cred ca poate fi asa de insensibil incat sa-l manace in fata mea.
- Yu!! Da-mi-o! Tip eu de parca viata mea ar depinde de o amarata de prajitura.
- Ti-as da-o cu placere, dar vrei asa in public? Intreaba el apucand din nou fursecul cu mana. Mda, trebuia sa ma astept ca el sa se gandeasca la altceva, dar acum sunt prea concentrat sa obtin biscuitele ala incat nu-mi pasa orice ar zice.
- Daca-l vrei asa de mult, il impartim, spune el punandu-l inapoi in gura si indemnandu-ma sa musc jumatate.
Ma uit in jur si observ ca toata lumea se uita ca la circ, insa ma ispiteste prea rau acea prajitura incat sa-mi pese de felul in care fac rost de ea. Tocmai ce ma pregateam sa musc din fursec cand ma trezesc unindu-mi buzele cu ale lui Yu. Ii simt mana cum ma cuprinde dupa mijloc si isi deschide gura pentru a intensifica sarutul. Limba lui patrunde printre buzele mele, iar eu incep sa-i raspund involuntar continuand asa cateva secunde pana cand imi pun ambele maini pe pieptul sau, impingandu-l cat de tare pot.
- Yu, ce nai... Vreau sa-i spun, dar ma trezesc cu gura plina cu prajitura mult dorita si gustul de ciocolata se face simtit imediat. Pana la urma luase fursecul din gura pentru a ma saruta pe mine, asta a fost adevaratul motiv pentru intreaga mascarada.
Incep sa mestec bosumflat, iar chitaristul se aseaza satisfacut pe canapea. Am impresia ca nu se va satura niciodata de jocul asta si cel mai rau mi se pare faptul ca si eu incep sa-mi joc partea mea de rol.
Pe la sapte dimineata, cand oboseala se face simtita de-a binelea, ne hotaram sa ne culcam. Fiind mult prea adormit ca sa imi mai pese de restul, ma duc catre camera mea. Intru apoi inchid usa in urma mea si imi dau jos tricoul pentru a domi mai comod, oricum e destul de cald in camera. Tocmai ce ma asez pe pat ca si aud un tipat si sar vreo doi pasi inapoi:
- Auuu, ai cumva de gand sa ma omori sau ce? Se rasteste Yu dandu-si jos patura din cap si ridicandu-se de pe suprafata moale.
- Intrebarea e: ce cauti tu in patul meu? Camera ta e urmatoarea pe stanga, ai nevoie de ajutor s-o gasesti?!
- L-am lasat pe Romeo sa doarma acolo, Shin e pe canapea, iar Kiro la el in camera, eu nu am unde dormi, pot sa stau aici? Promit ca nu fac nimic.
Spune el atat de repede incat nu apuc sa-l intrerup. Dupa asta afiseaza o expresie nevinovata, insa cum as putea a-l cred? Dupa cate a facut, mai are tupeul sa-mi ceara sa doarma in acelasi pat cu mine. Numai din felul in care se holbeaza la mine imi dau seama ca promisiunea lui e practic inexistenta.
- Nu ai decat sa dormi pe jos! Tip din nou, fara sa-mi pese ca m-ar putea auzi ceilalti. Pur si simplu, pe animalele din regnul lui Yu trebuie sa le tratezi ca atare pentru a intelege odata pentru totdeauna.
Vazand ca nu da semne ca ar renunta la locul sau din pat, ma duc pe partea cealalta a acestuia cu gandul de a-l face eu sa coboare. Sprijinindu-ma cu genunchii pe pat, incep sa-l imping cu toata forta. Reusesc sa-l aduc pe margine, dar inainte sa cada, ma prinde de brat, tragaadu-ma dupa el. Nu stiu cum reuseste, insa in momentul in care ma trezesc pe covor, el e deasupra mea zambind victorios. Incerc sa-l dau la o parte, dar bratele imi sunt imobolizate, asa ca-mi intorc capul fiindca nu vreau sa-l privesc in ochi.
- Lasa-ma sa ma ridic! Ii spun fara sa tip, insa pastrandu-mi seriozitatea in glas.
- Pana la urma vom dormi amandoi pe jos, dar ceva imi spune ca somnul nu va fi prioritatea numarul unu.
Abia dupa aceste vorbe, imi intorc privirea catre el oarecum speriat. Inainte sa pot spune ceva, mi-a acaparat buzele intr-un sarut tandru, limbile noastre cautandu-se reciproc. Dupa ce a rupt sarutul, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton diferit de acela ironic, caracteristic lui:
- Hai, Strif’, cat ai de gand sa mai negi tot ce simti? Stiu ca si tu vrei, ca ma vrei, de ce esti atat de incapatanat?
Ma uit la el pentru scurt timp, apoi imi mut privirea de la un obiect la altul cautand o scuza plauzibila sau orice altceva as putea sa-i spun.
- Yu...Incep eu, insa nu stiu cum sa continui asa ca las replica in aer si imediat buzele imi sunt cuprinse de ale lui Yu, impreunandu-se intr-un sarut pasional care continua mult timp.
Ma saruta apoi pe gat si imi linge lobul urechii, in timp ce mainile imi sunt eliberate. Continua prin a-si aseza palmele pe pieptul meu, coborand lent catre abdomen, in timp ce buzele ii ajung la baza gatului meu. Imi apuca cureaua cu ambele maini, moment in care ma panichez si incerc sa-l fac sa se opreasca.
- Strify, va fi bine. Stiu ca nu ti-am dovedit pana acum, dar poti avea incredere in mine. Promit ca n-o sa te doara, doar inchide ochii si lasa-ma pe mine sa ma ocup de restul.
Inghit in sec, incercand sa ma calmez si sa-mi fac inima sa bata din nou la viteza normala, insa nu ma asculta orice as face. Simtind cum pantalonii imi sunt dati jos, nu ma mai pot concentra pe nimic, mintea fiindu-mi invadata de mii de intrebari. E bine ce fac? Pot sa am incredere in ce a spus Yu? De ce naiba il las sa-mi faca asta? Nu reusesc sa gasesc raspuns insa la niciuna din ele si defapt nici nu mai vreau s-o fac.
Ii simt degetele lui Yu cum imi apuca materialul boxerilor tragand de ei pana cand dispar din peisaj iar eu ma inrosesc numai la gandul ca sunt privit. Si ca sa fie chiar si mai stanjenitor, Yu imi cuprinde membrul intre buzele sale moment in care scap un geamat care mi face sa-mi astup gura cu ambele palme. Eu eram cel care facuse zgomotul acela? Imi eliberez gura in scurt timp simtind nevoia de oxigen si, fiindca nu stiam ce sa fac cu mainile, mi le asez pe umerii lui Yu. Brunetul continua sa-si miste capul inainte si inapoi din ce in ce mai repede. Se opreste insa chiar inainte de momentul final si urca pentru a-mi saruta gatul, apoi imi spune, aproape de ureche:
- Nu-ti face griji, nu te las asa! Am pastrat ce-i mai bun pentru final.
La auzul acestor vorbe, ma trece un fior prin tot corpul, dar imi mai revin atunci cand Yu imi ofera un sarut pentru a ma linisti. Imi desparte usor picioarele, facandu-si loc si se sprijina in coate pentru a se pozitiona mai bine. In momentul in care-mi sunt ridicate picioarele simt cum ceva se impinge in mine provocandu-mi o durere in partea de jos. Geamatul meu se aude in linistea din camera, urmat de respiratii intretaiate:
- Relaxeaza-te putin, dulceata. Te va durea mai putin asa.
- Nu pot, scot eu ca un gafait inabusit.
Yu continua sa ma patrunda pana cand reuseste sa intre cu totul in mine, apoi incepe cu acele miscari de du-te-vino. Il prind de brate cu toata puterea, strangandu-l cat pot de tare, insa la un moment dat am impresia ca incep sa ma misc odata cu el, anticipandu-i miscarea urmatoare. In acel moment penetrarile devin mai rapide si continua pana in cand amandoi ne eliberam de lichidul lipicios de culoare alba. Brunetul se da jos de pe mine, respirand cu greu in timp ce pieptul i se ridica facand loc aerului sa patrunda in plamani.
- Vezi, pana la urma nu a fost asa rau. Mi-a spus el cand respiratia i-a revenit la normal.
- Mda...A fost tot ce-am reusit sa spun, inca nevenindu-mi sa cred ceea ce facusem.

[Aiumy]

such a good job myuu, i love this chapter ,cat de mult am asteptat eu cap asta, am verificat in fiecare zi sa vad daca a aparut si in final un cap de-a dreptul delicios, a fost absolut penal yu: "- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi. " deci a fost super tare faza
ooopa de cand am evoluat noi strif de la tipete si urlete la saruturi si multa dragoste, hmmm ce cool
mai pot sa adaug ca astept sa vad ce scoate la iveala mintea "bolnava" a lui kana-chan
so kana-chan don`t disappoint me ast next-ul deci hurry up

[Yaku-chin]

Waaaa
Sincer, e un wow, dar wow, ca lumea rau de tot. Sincer mi-a parut rau ca Yu saracutu se simtea asa de vinovat, of,saracutu, oricum ma bucur ca in Strify a cedat, ura pentru Yu, dar ma intreb, oare cum va fi relatia lor de acum in colo? Sper doar k Kana-chan sa vina repede cu nexul
Dialogul a fost superb, cred ca nu mai puteam de ras la faza cu prajitura, si ce teapa a luat Strify :X oh, ce dulce:X si adorabil
Mai mai intreb, daca toti erau in acelasi apartament, nu au auzit nimic?o.O
Hm...astept capitolele urmatoare fetelor, spor la scris

Kissu , hugs

[-myuu-]

Asta e capitolul scris de Kaname, dar ea nu se mai poate loga pe zup, a incercat sa-si faca si alt cont, dar degeaba, nu merge. Capitolul l-a scris inca de mult timp, insa nu a avut cum sa posteze [si nici eu] pentru ca nu mergea sit-ul, deci nu am stat degeaba toata vacanta >.<

Capitolul 13

Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad, trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup, adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud, insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu, putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu se imbata din atat.
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar trebui sa te dezvat de asta...
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet.
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet, rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo: Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul, luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte, ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca.
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute, pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma, privindu-ma in ochi.
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa, surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii, tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa privirea in jos.
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa, prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute? Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant. Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume ma opreste...

[AyameXx]

Deci dupa o saptamana in care am asteptat continuarea a aparut si acuma sunt de parere ca nu am asteptat degeaba atata
Ii nespus de frumoasa continuarea si Yu a fost putin nesimtit cu replica aia"Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera"
Chiar nu s-a gandit cum s-a simtit Strify cand a auzit asta
Imi pare rau ca Kaname nu a putut sa intre pe site si sper sa rezolve asta cat mai repede si sa veniti cu urmatorul capitol cat mai repede pentru ca eu nu mai pot,sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se intampla in continuare

Abia astept nextu!!!

:bye:!





P.S:Sunt prima!!!!!!!(ii prima data cand pun eu primul comm)