[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Mitus]

Buna^^
Am citit capitolul cand l-ai postat si am incercat sa iti las un coment dar desteapta de mine am apasat pe acel X mare si rosu si am inchis fereastra fara sa imi dau seama>.<
Capitolul a fost unul frumos, dar a trebuit sa asteptam cam mult pentru el:]] Greseli nu ai avut, imi place cand vad ca sunt totusi unele persoane care mai recitesc ceea ce au scris si nu ne lasa pe noi sa ne benoclam pe acolo ca sa ne dam seama ce au scris(mai nou se intampla prea des la persoanele "noi" de pe zup). Mie imi place ideea lui Yu, sunt chiar foarte curioasa cat va rezista papadia fara sa fie "deranjat non-stop". Moi vrea totusi putina actiune... moi duce lipsa de yaoi:]] asa ca Myuu fie-ti mila de mine si scrie un capitol care sa contina putin yaoi( putin de tot:[[ ) tu de obicei postezi miercuri seara:]] sau asa mi se pare mie(de fiecare data citesc capitolul joi in ora de informatica:]])
Sper sa apara cat mai repede continuarea^^
Bafta la scris(la amandoua:]])
Cius
:bye:

[nemo-chii]

Frumosss , deci Yu isi da seama ca il iubeste pe Strif cu fiecare capitol si Strif eu il bat pe papadie [ desi are si el dreptate , da' ma rog !] Cum poate sa ii spuna lui Yu ca vrea sa se desparta [ nu ai cum sa inchei o relatie cand nici nu a fost vreodata una ] . Super capitol au fost ceva greseli dar spre bucuria mea le-ai corect . Myuu te asteptam si pe tine cu un alt capitol , spor la scris !

[myuu]

Scuzati intarzierea mare, am avut niste probleme si nu am putut scrie capitolul mai devreme. Multumim de critici si sper sa va placa si acest capitol

[center]Capitolul 24[/center]

“Poate ca in cele din urma mi-a dat dreptate si si-a dat seama ca e mai bine sa ne intoarcem la ce eram inainte…simpli prieteni.” Imi spun in gand in timp ce Kiro imi aseaza ultimele suvite rebele care au mai ramas. Nu stiu de ce, dar parca nu ma simt atat de bine acum ca Yu devine asa distant fata de mine. Dar nu asta imi doresc?
Cand eram amandoi in camera basistului, mi-as fi dorit sa ma sarute, sau macar sa ma atinga…Ce-i cu mine, imi pierd mintile? In orice caz, e ceva trecator, sunt sigur ca dupa cateva zile toata nebunia asta va ramane doar o amintire, insa, probabil, un subiect tabu pentru toti. Ceea ce ma nelinisteste este ca nu reusesc sa ma calmez de parca iubita mea mi-ar fi dat “papucii”. Involuntar, schitez un zambet, moment in care ii aud vocea lui Kiro care sparge tacerea:
- Esti gata! Acum poti sa te duci afara pana nu iei foc. Imi spune, razand de propriile cuvinte, amintindu-si ca ma plangeam ca imi este foarte cald.
Pasesc pe holul luminat de spoturile amplasate simetric pe suprafata tavanului, lasand in urma camera blondului si indreptandu-ma direct catre iesirea din apartament. Stiu ca oricum nu mai e prea mult timp si va trebui sa plecam, asa ca prefer sa evit inca o intalnire incomoda cu Yu. Dar, cum de ce fugi nu scapi, la iesirea din apartament ma astepta chiar chitaristul, gata imbracat pentru concertul stabilit. Ii arunc o privire ce a vrut sa fie nepasatoare, dar s-a transformat intr-o adevarata holbare prosteasca. Singura mea consolare este ca nu isi da seama de acest lucru si, in curand, iesim cu totii pe usa masiva din lemn, indreptandu-ne catre liftul elegant din sticla mata.
Din cauza ca atmosfera din masina seamana mai mult cu cea de la o inmormantare si nu cu una dinaintea unui concert - ce se anunta de pe acum a fi un success din cauza numarului mare de bilete vandure – Romeo incepe sa spune niste glume. Cu toate astea doar Kiro este cel care pare sa le guste, razand si gesticuland in asa fel incat, la un moment dat, reuseste sa verse paharul de suc pe care Shin il tinea in mana chiar pe pantalonii lui Yu. Sunt sigur ca brunetul va face o criza de isterie, si tocmai ce-l observ ca-si deschide gura:
- Sunteti o adunatura de idioti incepand cu fraierul care a varsat suc pe mine! Unde crezi ca ma mai duc in halul asa, Kiro? Realizeszi ca trebuie sa ma vada o multime de oameni cu pantalonii uzi de parca n-as fi ajuns la timp la baie?
- Scuze, chiar n-am vrut, a fost un simplu accident. Raspunde Kiro incercand sa calmeze fiara. Uite, nu e cine stie ce, ma duc cu Shin in magazinul asta sa-ti cumpram o alta pereche de pantaloni si totul se rezolva, ok?
- Mda…bine, dar sa va grabiti, nu avem mult timp.
Dupa acest schimb de replici, Kiro iese din masina alaturi de Shin, insa linistea e tulburata de Romeo care se chinuie sa se abtina din ras. Yu se incrunta si mai tare apoi incepe sa tipe la brunet pana cand acesta hotaraste sa iasa din masina pentru a fuma o tigare cat timp ii asteapta pe cei doi sa se intoarca. Abia ce portiera este trantita, ca il si vad pe Yu cum se deschide la curea si imediat realizez ce are de gand…
- Yu, ce faci? Il intreb, desi raspunsul e evident.
- Nu se vede? Imi scot pantalonii…Vine raspunsul sau in timp ce trage de fermoarul ce pare sa se fi prins in materialul boxerilor. La naiba! Adauga mai mult pentru sine, scrasnind din dinti.
- Pai vad si eu, dar…chiar acum? Adica aici? Daca va vedea cineva…? In plus baietii se vor intoarce repede. Si nu e nicio graba, vei avea timp mai tarziu. Incerc eu sa gasesc toate scuzele posibile pentru a-l impiedica cumva.
- Nu va fi un “mai tarziu”, ci doar “acum”. Nu ma intereseaza nici daca vede toata China! Doar n-o sa stau plin de suc, asta-i buna!
- Stai…despre suc vorbeai?
- Pai da, normal ca despre asta. De ce, tu la ce te refereai?
- Aa..la suc, da. Raspund eu total bulversat, insa rasuflu usurat cand realizez ca nu aveam de ce sa-mi fac probleme. El vrea doar sa se schimbe, iar eu am crezut ca…nu are importanta.
In cele din urma, scapa de materialul umed usor lipicios din cauza lichidului ce tocmai a fost varsat pe el, si ramane astfel in asteptarea unei noi perechi. Stand pe bancheta automobilului, incerc sa-mi feresc privirea ce nu se poate abtine sa nu arunce cateva ocheade pe ascuns. Acum ca pantalonii nu mai sunt un inconvenient, muschii brunetului se observa in lumina cenusie datorata geamurilor fumurii. Pielea ferma, muschii bine conturati si parul, sufficient cat sa-I dovedeasca barbatia, insa nu atat de mult pentru a fi deranjant, fac din acea parte din corpul chitaristului o sculptura perfecta, parca din marmura. La un moment dat, Yu observa cum il privesc, moment in care imi mut brusc privirea pe geam cautand ceva interesant de vazut. Gandul insa imi ramane la Yu si ma tot invinuiesc ca am devenit asa de dependent de el.
Cand baietii se intorc cu o pereche asemanatoare de pantaloni, intra si Romeo in masina si ne reluam drumul catre scena pe care urmeaza sa urcam in doar douazeci de minute. Ajungem in timp record insa, si avem timp sa verificam cateva instrumente. Cand ceasul indica ora la care concertul trebuie sa inceapa, ne facem aparitia pe scena sub ropote galagioase de aplauze ce nu mai contenesc.
Fac cativa pasi in fata si desprind microfonul din suporul in care era asezat, salutand multimea de fani care se adunase. Ii anunt apoi ca am de gand sa incep cu o melodie de pe fostul album fiindca imi este dor de ea. Fara alte introduceri nefolositoare, se aude melodia de la piesa intitulata “After the rain”.
Versurile curg lin prin fata ochilor mintii, iar vocea mea pare sa vina de undeva dinauntrul meu, poate si din cauza cuvintelor…
[center]“After the rain,
I still feel no relief.
'Cause everything we used to be
And used to feel,
It all becomes so frightening real.
After the rain...”[/center]
Privirea rataceste o vreme in multime, apoi cercetez sala fiindca imi place sa raman cu amintiri de la fiecare concert. Desi, nu asta este adevaratul motiv acum, ci faptul ca nu vreau sa fiu tentat in a-l cauta pe Yu pe scena. De ce naiba ma gandesc intruna la el? Imi e teama sa nu fie suparat pe mine, sa nu mai vrea sa-mi mai vorbeasca, imi e frica de ce crede acum…De ce? Degeaba incerc sa gasesc un raspuns, mai rau ma incurc in propriile ganduri.
Nemaisuportand sa nu stiu nimic de chitarist, imi indrept privirea catre el si observ ca tocmai atunci se uita fix la mine. Intorc repede capul inainte sa ma inrosesc, si sper ca am reusit inainte sa devin rosu precum nasul unu clovn. Ma comport mult prea ciudat –ajung eu la o concluzie in momentul in care se anunta prima pauza in concert, moment in care ma decid sa-mi schimb hainele. Inainte sa intru intr-o rulota destul de elegant in care ma asteptau o multime de haine din care sa pot alege, simt doua brate puternie care ma imping inauntru inchizand usa dupa mine.
Ma intorc pe calcaie si il observ pe Yu cum isi apuca baza tricoului cu ambele palme incercand sa scape de materialul care-I acoperea trupul bine lucrat. Iar mie nu-mi vine sa cred ca este a doua oara pe ziua de azi! Incep sa ma gandesc ca o face intentionat.
- Poti sa-mi gasesti un maiou gri cu rosu? Imi spune el intinzandu-mi materialul cocolosit, iar eu ii arunc o privire oarecum nervoasa. Bine…imi caut eu.
Spunand aceste cuvinte, vine langa mine si se apleaca catre dressing pentru a face rost de obiectul mult dorit. In timpul asta eu in caut o vesta neagra. Tot incercand fiecare sa-si gaseseasca ce voia, reusim sa ne atingem de mai multe ori si, desi incerc sa evit acest lucru, parca mai des se intampla.
In cele din urma isi ia maioul nenorocit si il imbraca repede iesind din rulota. Atunci respir usurat si imi inchid si ultimii nasturi la vesta. Revenind pe scena, cant cateva piese de pe noul album si concertul se incheie sub aplauzele si aclamatiile multimii pe care le sorbim cu o satisfactie cu care ne-am obisnuit. Pot spune ca e nectarul cu care ne hranim, asa cum probabil este pentru oricine urca pe scena macar o data in viata.
- Strif’, esti bine? Ma intreaba Shin putin ingrijorat, punandu-si mana pe umarul meu.
- E totul in regula, fortez un zambet, apoi urc in masina cu care am venit.
Urmeaza sa participam si la o petrecere data in cinstea succesului pe care l-a avut primul concert din turneul abia inceput si, desi nu m-as duce, va trebui s-o fac. In clipa asta tot ce-mi doresc este sa dorm, pentru ca doar in timpul somnului nu mai sunt nevoit sa ma framant pentru nimic, insa pana atunci un singur gand imi apare in minte…

[βεκi]

Un nou capitol <333 A meritat asteptarea =]] .
Imi place enorm de mult ce ai scris in special momentul in care Strif credea ca Yu voia sa o faca cu el =]] . Se gandea numai la prostii . Se vede din spusele lui ca dorea acel lucru xDD . Oare cat de mult o sa mai nege Strify faptul ca este indragostit de Yu ? Sper ca nu mult , deoarece curiozitatea asta ma omoara xD .
After the rain After the rain xD . Chiar s-au potrivit versurile cu starea de spirit a lui Strify . Abia astept sa vad gandurile lui Yu in urmatorul capitol . Cu siguranta va urma ceva interesant .
Am observat doar o singura greseala la inceput

dupa cateva zile toata nebunia asta va ramane doar o aminire

- amintire . Dar acesta nu este un pacat , este doar o simpla greseala =]] .
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper sa vina repede , deoarece am tot felul de intrebari in minte xD . Chuu si bafta in continuare <33

[kame.]

S-a sfarsit si capitolul acesta. E numai vina lui Yu si a planului sau genial ca nu mai am eu nimic interesant de citit. Poi, mai, daca Strif' e atat de incordat, imi imaginez cum se simte Yu, cand stie ca nu trebuie sa il mai atinga pe vocalist. Eu, una, sper ca planul asta al chitaristului sa nu tina mult, pentru ca eu turbez, fratilor. Hihihi, ce ganduri indraznete are Strif' al nostru, abia astept sa vad ce reactie a avut si Yu, in urma impactelor in care cei doi se mai atingeau cate-umpic. Hai mai repede cu nextu' Kana !

[Yaoi Queen]

Capitolul 25

Strify... De ce toate gandurile mele trebuie sa inceapa cu numele lui? Cred ca mintea mea a luat-o razna... Cand am devenit asa? In momentul in care l-am impins in rulota aia, pentru o clipa aveam de gand sa-mi dau dracului planul. Voiam sa-l ating, sa-l sarut, si chiar mai mult de atat, dar poate e un lucru bun ca n-am facut-o.
Stiu... Stiu perfect ca si el voia asta, ca de fiecare data cand am ramas singuri, dar nu ar spune-o, nu ar recunoaste, cu atat mai putin nu ar cere (asta ar fi o realizare demna de trecut in "Cartea Recordurilor"). Acum suntem in drum spre petrecerea care va incepe in doar zece minute... ma intreb cine dracu' le-a asezat la un asa interval de timp? Pe chipul fiecaruia se poate observa perfect oboseala, si evident dorinta de somn... sau poate nu numai aia. Imi vine sa zambesc vazandu-l pe Strify holbandu-se la mine, si de fiecare data cand imi indrept si eu privirea spre el, tresare si cauta un alt lucru spre care sa-si indrepte atentia.
Am ajuns in fata clubului "Heaven" a carui nume e scris cu argintiu deasupra unei usi duble, imense, loc in care suntem asteptati de patru bodyguarzi. Acestia ne urmeaza inauntrul localului pentru a se asigura ca totul decurge conform indicatiilor. Spre surprinderea noastra, odata ce pasim inauntru, se face auzita melodia "I came to party". Ne uitam unii la altii cu o oarecare uimire in priviri, apoi incep a se auzi tipete si ropote de aplauze de parca din nou intram pe scena pentru concert. Nu stiam ca avea sa se intample asa. De obicei, ideea era sa intram ca niste persoane normale in club si sa mergem la setul de DJ, insa viziunea organizatorului se pare ca a fost alta. Am zambit, apoi am urcat niste scari, care ne-au dus la un fel de balcon luminat de reflectoarele multicolore.
Strify a luat microfonul in mana, dand sunetul muzicii la un volum mai mic, atat cat sa se auda in intregul local.
-I came to party, and you came to party, so why don't we party together?... So? Why don't we?
Abia a reusit sa rosteasca ultimele cuvinte, ca tipetele fanilor s-au facut din nou auzite, strigandu-ne numele intr-o veselie. Parca eram la un alt concert, desi aici Strify nu avea sa cante, ci doar prezenta noastra e necesara. Muzica a fost data din nou la cel mai mare volum, lasand-o sa cante, iar noi, antrenam publicul, miscandu-ne pe ritmul melodiilor. Inainte de "Toyz", Strify a luat din nou microfonul in mana, sprijinindu-se cu coatele de marginea balconului, pentru a vedea multimea adunata in local.
-Ei bine, pun pariu ca si voua va place sa va... "jucati", a rostit el, punand accentul pe ultimul cuvant, referindu-se la cu totul altceva, si afisand acel zambet si privirea caracteristica lui... "Inselatoare" cred ca e cuvantul cel mai potrivit. Din multime s-au distins cateva rasete insa care au fost acoperite de tipetele altora, moment in care Strify a adaugat: La ce va ganditi? Masinutele de jucarie sunt foarte amuzante...
Zambesc la auzul cuvintelor lui, dupa care ma asez in aceeasi pozitie, langa el. Un grup de cateva persoane incep sa strige intruna "Kiss, Kiss!" . Nu stim cine cu cine, insa cred mai am putin si ma bufnete rasul.
-Noi? Ce-ar fi sa va sarutati voi si sa ne spuneti pe urma cum a fost? a intrebat Strify in gluma, cu zambetul pe buze, insa urletele acelea tot nu inceteaza. Kiro, lumea vrea sa te saruti, continua pe urma razand, si inmanandu-i microfonul basistului.
-Ei, ce perversi avem pe aici. Cu cine? intreaba Kiro, fiind gata sa le faca pe plac fanilor.
Din intregul local, numele meu e singurul strigat de nenumarate ori, si il privesc amuzat pe Kiro, care la randul lui incepe sa rada. Nu ca m-ar fi deranjat sa ma sarut cu el, dar...
-Pai aveti imaginatie, nu? Folositi-o! a intervenit Strify, luand microfonul din mana blondului, dupa care, a adaugat: Poate sunt minori pe aici...
Pot spune ca asta am asteptat? Ce poate sa-mi dovedeasca mai mult ca il deranjeaza, daca nu faptul ca aveam sa ma sarut cu o alta persoana? Zambesc in sinea mea, si ma indepartez de acel loc, mergand spre Romeo care povesteste cu Shin, sau mai degraba zbiara pentru ca altfel nu se pot auzi.
Abia dupa doua ore, asa-zisa petrecere ia sfarsit, iar noi putem in sfarsit sa mergem la un hotel, sa avem parte de putina odihna pentru ziua ce are sa urmeze, si ne urcam cu totii in masina ce porneste spre locul in care avem sa innoptam.
De indata ce ajungem la complexul hotelier in care suntem cazati, cer cheia apartamentului meu, luand liftul inaintea celorlalti pentru a ajunge cat mai repede sub un dus cald. (Un lucru bun este ca toate formalitatile acelea inutile au fost facute inainte ca noi sa ajungem in oras si nu mai trebuie sa asteptam). Etajul zece este locul unde camerele noastre ne asteapta, si fara sa mai stau pe ganduri, intru in incapere, scapand de haine in drumul spre baie, fara sa-mi pese daca pantalonii mei ajung intr-un cui pe post de tablou "Ce?Ar fi opera de arta!" cuget eu, zambind doar pentru mine.
Pasesc in cada, si dau drumul apei, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde pielea, moment in care imi revin in minte imaginile cu Strify din acea noapte, cand eram amandoi sub acelasi dus...
"Ahh, nu e bine! Revino-ti tampitule! Sau vei fi numai tu si mana ta dreapta in seara asta!" mi-am spus mie insumi, scuturand din cap, pentru a scapa de acele amintiri. In mai putin de zece minute, ies din baie, insa nu inainte de a-mi sterge doar partea de jos a trupului. Cu un alt prosop, pe care il tin pe umeri, imi sterg parul umed, apoi imbrac o pereche de boxeri negri din bagajul care probabil mi-a fost adus de unul dintre baieti. Abia ce ii iau pe mine, ca aud pe cineva batand in usa, apoi intra fara ca eu sa mai raspund si inainteaza cu pasi rapizi si siguri, pana intr-un anumit punct...
-Yu, trebuie sa...
E Strify si se pare ca si-a uitat cuvintele de cum a pasit in camera. Inghite in sec, privind la orice altceva decat la mine, apoi incearca sa continuie, dar nu-i mai vin cuvintele in minte.
-Trebuie sa...? intreb eu, ridicand o spranceana.
"Ti-as spune eu ce "Trebuie sa..." asa ca mai bine ai pleca pana nu-mi sare o rotita!" gandesc eu, vazand cum obrajii incep sa i se inroseasca.
-Trebuie sa... sa te trezesti maine la zece dimineata, pentru ca vom avea un interviu...
-Bine, atunci noapte buna, am rostit eu, facandu-i cu ochiul, abia abtinandu-ma sa nu-l trantesc pe patul care e la abia un metru de mine. Strify ramane blocat pentru cateva clipe, privindu-ma si parca intrebandu-se de ce nu se intampla nimic. Mai nou e ciudat sa fim singur in acelasi loc, iar eu sa nu actionez.
-...Ok... pai... am plecat. Noapte buna, imi spune el, tragand o ultima privire, apoi intorcandu-se spre iesire, bagandu-si mana stanga in buzunarul pantalonilor.
Da, il urmaresc cu coada ochiului, e ceva in neregula? Oricum si el o face... dar nu stie sa ascunda lucrul asta. Ma trantesc pe patul moale de indata ce el iese din incapere, si imi inchid ochii obositi, vrand sa adorm cat mai rapid. Dar, se pare ca planul meu e istorie! La cateva ore dupa ce ma foiesc intruna in pat, realizez ca nu pot sa fac ceea ce mi-am propus, asa ca injur printre dinti si ma ridic din pat, decis sa merg in holul hotelului. Acolo e un bar deschis non-stop, asadar iau liftul pentru a cobori, si de indata ce ajung acolo, am parte de un micut soc: Strify e acolo, si se pare ca nici el nu poate sa doarma.
Tresare de indata ce ma vede, apoi isi muta privirea spre doza de suc pe care tocmai si-a cumparat-o.
-Nu poti sa dormi? l-am intrebat eu, comandand pe urma o sticla de bere.
-Nu... imi e frig, s-a plans el, jucandu-se cu cheita cutiei de suc.
-Ai incercat sa te acoperi? am intrebat mai mult in gluma, dupa care am ras scurt. El da din cap in semn afirmativ, nefiind deloc afectat de acea "gluma" a mea.
Ma intreb cum? Dintre toti ceilalti patru, el trebuie sa fie cel care nu poate adormi, la fel ca mine? Bine, recunosc! de cand cu ocaziile trecute in care am impartit acelasi pat, am dormit mai bine ca niciodata si acum... Haide! E o prostie! Cum sa nu pot dormi fara el? ... Ma intreb, oare Strify e in aceeasi situatie?
Dupa ce imi primesc berea, ne indreptam amandoi spre liftul pe care nu mai suntem nevoiti sa il asteptam, asa ca intram in ascensor apasand butonul pentru etajul zece. Mai in gluma, mai in serios, afisez un zambet oarecare apoi il intreb:
-Ce, acum nu mai poti dormi fara caldura mea?
Nu-mi vine sa cred... dar Strify nu imi raspunde intrabarii, in schimb se inroseste in obraji, apoi isi deschide doza de suc, sorbind lichidul rece. Ma holbez la el, uimit de fapul ca nu are de gand sa nege, si nici sa comenteze asupra a ceea ce am intrebat, apoi observ o picatura de suc ce i se prelinge din coltul gurii pana pe gat, facandu-l pe el sa tresara, iar pe mine... sa actionez inainte sa gandesc.
Il lipesc de peretele liftului, trecandu-mi limba peste urma umeda, subtire si usor dulce, urcand spre buzele lui. A scapat un geamat, moment in care liftul s-a oprit deschizandu-si usile...insa eu am realizat ca mi-am stricat planul, tocmai pentru ca nu mai puteam rezista inca un minut in plus... Dar presimt ca nu voi regreta asta.

[kame.]

Doamne, daca-ti stii ... Cum eu cred in continuare ca dureaza ceva pana fiecare dintre voi posteaza urmatorul capitol, nu am mai verificat sa vad daca a aparut noul capitol, gandindu-ma ca, cine stie, o-ti posta voi, odata si-odata. De dimineata am intrat pe zup si am observat un nou comm la ficul meu preferat. Am crezut ca a mai comentat cineva penultimul capitol si nu m-am deranjat sa vad ce scrie. Acum am intrat din nou si descopar ca primele doua cuvinte din textul comentariului respectiv sunt " capitol nou"... Soc. Capitol nou ?! Ce, cum, unde si cand ?!
Citesc si eu ultimul capitol, abia la doua zile dupa aparitie. Doamne, cat de fraiera sunt !!
Mwoahaha !! Yu si-a incalcat cuvantul. Dupa ultima fraza pe care a gandit-o, cred ca, capitolul urmator va fii cu adevarat interesant. Succes in continuare si abia astept nextu', Myuu-san !

[βεκi]

Continuarea ... yeee xD
Am asteptat de mult acest moment in care Yu sa uite complet de planul sau . Nu a putut rezista tentatiei . Se vede clar ca lui Strify ii place , dar nu doreste sa arate acest lucru . Incapatanarea lui e extrem de mare =]] . Cred ca cel mai mult mi-a placut momentul din lift in care cei doi sau sarutat <33 Cu siguranta nu o sa regrete acest lucru nici unul dintre ei . Prevad deja ce se va intampla in urmatorul capitol . Myuu , sa vii cu ceva hot xD . Ma tot intreb daca Strify va recunoaste vreodata ca il iubeste pe Yu =]] . Se pare ca si Yu isi da seama ca are sentimente puternice fata de papadie . Dragostea asta pluteste in aer =]] . Nu am vazut nici o greaseala , pacat ca capitolul a fost scurt T.T Voiam sa nu se mai termine xD . Din descrierea ta mi-am putut da seama exact sentimentele lui Yu . Chiar sti cu ce se mananca o descriere ^^ . Astept urmatorul capitol cu nerbdare . Sper sa vina repede , totusi >.< . Spor la scris si felicitari <33

[Ţiuşcăăă]

iiiiiiiiiiiii <3!
Sunt bine, n-am nimic. Va ador ficul! ^^ Il citesc de mult dar...cum cont nu aveam si lenea [fenomen des intalnit @.@] era in floare, n-am apucat sa comentez.
Multumesc, Kana! Era o tortura si pentru mine ca Yu sa nu se poata atinge de papadie. T^T Yu n-a rezistat, asta e clar! >:]] La un moment dat aveam impresia ca Strify o facea intentionat. O.O E atat de dulce si incapatanat! Nici ca vrea sa recunoasca.
Myuu, presimt ceva mare! Sper din tot sufletul sa nu ma insel. T^T Asta daca nu cumva vrei sa ne mai fierbi putin.
Acestea fiind spuse, va urez succes si astept nextu`!

kissez

[anime_addicted]

O MY GOSH!!!
Stiam eu ca Yu nu va rezista si va trece la actiune.
Papadia asta blonda e asa de incapatanata si nu vrea sa recunoasca ca il iubeste.D intr-un fel are dreptate ca nici Yu nu i-a spus lui nimic de genu:''Te iubesc''.
Oricum,Strifutzu asta al nostru e asa de ...asa de ...destept.Mi ca il provoaca pe Yu,prin absolut tot ceea ce face,sa treaca la actiune.
Astept cu nerabdare next ca fierb(em) aici.