[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[-myuu-]

Si acum capitolul meu, sper sa va placa

Capitolul 14

-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei, insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva.
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii pentru a putea dormi.

Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles, si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si, speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma musca de lobul urechii.
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el.
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.

Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul, chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna.
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine, facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri.
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine.
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis. Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu cifre argintii, inclinate numarul “936”. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind impietrit la imaginea din fata mea.

[Me�al.]

Hellow. N-am mai postat,dar asta nu înseamnă că nu citesc. Lenea e mare

Revenind, Strify mi se pare îngrozitor de copilăros De ce nu ar accepta că îl place pe Yu? Doar nu păţeşte nimic
Când s-a dus să stea la hotel mi s-a părut prea deplasat. Adică...te enervează ăla pe care îl iubeşti şi...te muţi la hotel?
Yu...îmi place personalitatea lui, deşi cred că ar fi trebuit să îi spună că îl place. Aşa Strify nu s-ar fi mutat la hotel, dar... avea trac Poate, sper, că o să îi spună o dată şi o dată.
Am un feeling că în faţa uşii era Yu... sau poate mă înşel.. Never mind, voi vedea eu până la urmă.

:bye: ÅŸi succes! AÅŸtep continuarea repede

[Aiumy]

myuu-chan great chapter, mi-a placut la nebunie
Desi sunt putin cam surprinsa de visele, sau mai bine zis temerile lui Strif este total aiurea sa se gandeasca la sentimentelelui Yu ca fiind bataie de joc, iar decizia luata de el este chiar foarte buna, pentru ca asa va intelege singur ca Yu il iubeste si la randul lui si Strif in iubeste pe Yu, desi sunt destul de sigura ca cei doi mai au de patimit pana sa ajunga la marea lor poveste de dragoste
momentan sunt doar curioasa ce urmeaza sa se intample in urmatorul capitol asa ca myuu-chan plz grabeste-o pe kana-chan sa-l scrie si postati-l
kiss yaa girls

[-myuu-]

!!! Capitol scris de Kaname [inca nu se poate loga asa ca postez tot eu]

Capitolul 15

Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine, parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare, continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat, gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift, apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata. Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat, deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat, plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat.
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul, insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el, trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap, du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi, chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea, nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."

[Yaku-chin]

Hello

Nu pot sa cred ca Strify a fost rapit- de cate ori citesc despre ei din nou imi vine sa plang...Sper doar sa nu ii faca nimic rau si ca lucrurile sa se rezolve repede si frumos. Oh..sper ca indivizi aia sa plateasca pentru ce i-au facut lui Strify, si saracutu Yu asa de ingrijorat, of , nu vreau sa renunte , si nici nu vreau sa creada ca totul e din vina lui, el doar...doar....oh....vreau ca cei doi sa se inteleaga, fir-ar, sper doar ca atunci cand Strify va fi in siguranta totul sa fie bine, poate chiar foarte bine, chiar nu mai vreau sa aud ca o sa fie ceva rau, vreau totul roz. Se poate?
Kana-chan imi pare rau ca nu iti merge contu...fir-ar el de cont....Eh...Astept urmatorul capitol fetelor, succes


Kissu, bye bye, hugz!

[Mitus]

Hi
Stiu ca nici aici nu am mai lasat com de un car de ani:]] lenea e de vina nu eu...
Cred ca vi s-a mai zis de mii de ori ca ficul acesta e minunat asa ca nu mai repet. Mie imi pare rau pentru bietul Stify... El nu are nici o vina ca nu mai intelege ce se intampla intre el si Yu, dar totusi a facut un gest necugetat cand a plecat... Deci daca cei care l-au rapit se ating de el se pot considera morti... Saracutul de el nu scapa bine de o probleme ca da de alta... Hmpf iar lui Yu ii promit eu o bataie daca nu invata sa se comporte...Cum adica sa renunte? La Strify? Ha cred ca nu am citit eu bine... Sper ca dupa ce il salveaza de acolo sa se revanseze si sa ii arate cat de mult tine la el nu sa renunte...
Astia doi sunt batuti in cap, da rau de tot>.< ce le este asa de greu sa recunoasca ca se iubesc? Mai ales Stify... Pff se vede de la o posta ca il place pe zapacitu ala... Orgoliosi amandoi ce sa-i faci... Sper totusi ca dupa ce il salveaza pe scumpul meu Strif de acolo lucrurile sa se imbunatateasca intre ei. Ii vreau impreuna si inca repede:]] Daca Yu chiar se da batut il omor cu mana mea... Cum sa renunti la asa o scumpete de baiat? Pff se pare ca nu is singura care trebuie sa consulte un specialist...
Astept continuarea so hurry up pls
Cius

[-myuu-]

Capitolul 16

In fata mea se afla trei barbati inalti, bine claditi, carora li se vad corpurile lucrate prin hainele pe care le poata. Pe cap au un fel masca neagra, exact ca in filmele cu mafioti care nu par deloc credibile. Inainte sa apuc sa scot vreun cuvant, ma trezesc cu o batista deasupra gurii si a nasului, iar mainile imi sunt prinse la spate. Atunci, telefonul imi scapa din mana, insa nu-i dau importanta, ci incerc sa ma eliberez din acea stransoare in ciuda mirosului intepator pe care-l emana bucata de material. Cu toate astea, parfumul puternic imi patrunde in plamani facandu-ma sa-mi simt corpul din ce in ce mai greu ca apoi sa-mi pierd complet constiinta.
Cand ma trezesc realizez ca in jurul meu se afla un intuneric de nepatruns, insa numai dupa cateva secunde imi dau seama ca sunt legat la ochi. Aud undeva in spatele meu fragmente din discutiile pe care insa nu le pot pune cap la cap. Ce naiba se intampla? Realizez ca stau pe un scaun si ca mainile imi sunt legate dupa spatarul acestuia, asa ca nu ma pot ridica. Inca ma mai doare capul si ma simt ametit, probabil de la somniferul pe care mi l-au dat. Dar de ce? Nu arata a fani disperati care m-au rapit pentru un autograf si o poza cu mine. Mai mult ca sigur vor ceva bani…Pana acum nici nu am crezut ca astfel de lucruri se intampla in realitate, totul mi s-a parut o exagerare pentru a face revistele de scandal mai interesante. Dar totul e real de data asta…
Chiar atunci aud o voce groasa de barbat care-mi spune ca unul dintre prietenii mei vrea sa vorbeasca cu mine la telefon. Apropie micul aparat de mine, iar vocea lui Yu se aude in difuzor. Ii raspund cat de calm pot, dar vocea lui pare asa de ingrijorata de parca nici nu ar fi a lui.
Dupa ce se termina scurta noastra conversatie, doi dintre rapitori incep o discutie fara ca eu sa-I pot vedea, insa ii aud chiar foarte bine.
-Cat timp crezi ca va dura pana ne vor aduce banii? Intreaba unul din ei, din tonul sau citindu-se plictiseala.
- Nu foarte mult. Le-ai auzit vocile speriate? Sunt sigur ca vor face tot ce le cerem…
- Cred ca ai dreptate, dar nu ar fi interesant sa ne jucam putin cu “prada” noastra intre timp?
Cu aceste cuvinte, aud cum niste pasi se apropie de mine si inima incepe sa-mi bata cu repeziciune doar la gandul ca ar putea sa-mi faca ceva.
- Arata chiar sexi blondul asta.
Spune el asezandu-si mainile pe barbia mea si ridicandu-mi chipul probabil pentru a ma vedea mai bine. Scrasnesc din dinti incercand sa-mi calmez frica care pune stapanire pe mine, in timp ce mana sa ii coboara pe pieptul meu, presandu-l cu miscari violente. Imi atinge abdomenul ridicandu-mi tricoul, apoi simt cum imi este invadata zona intima.
- I-ati mainile de pe mine! Reusesc eu sa tip, destul de speriat insa. De ce ma simt asa de ciudat doar si Yu m-a atins in acelasi fel? Nu, nu in acelasi fel, e diferit, mult mai tandru…mai atent…complet diferit de tipul asta. Yu ma atingea parca provocandu-ma sa intru in jocul lui, insa acestui individ nu-I pasa de mine, ci doar de satisfactia lui.
- Ati auzit? A spus “ia-ti mainile de pe mine”. Spune el pe un ton amuzat, pronuntand cuvintele mele cu o voce ascutita de fata, iar eu simt pe langa starea de frica, una de nervozitate.
- Hei, inceteaza, lasa-l in pace. Avem nevoie de el pentru a face rost de bani frumosi. Dupa poti face ce vrei cu el.
Atunci se opreste din a-si plimba mainile pe mine si imi da cateva palme usoare peste fata, mai mult in batjocora decat ca sa ma loveasca. Dupa alte cateva minute in care au vorbit intre ei, se lasa o liniste deplina, timp in care ma gandesc la cum voi iesi eu din prostia asta.
Nu stiu cat timp a trecut de atunci, dar, pana sa-mi dau seama de ce se petrece in jurul meu, ii si aud vocea lui Yu cerandu-le sa imi dea drumul cat mai repede.
- Ai adus banii? Sa-i vedem! A spus pe un ton impunator unul dintre rapitorii mei, insa dupa aceasta replica se lasa doar o liniste chinuitoare. Ce, nu-mi spune ca nu i-ai adus! In cazul asta nu iti vom elibera prietenul, continua acelasi tip ceva mai circumspect.
In urmatoarele momente se aud sunete de lovituri urmate de cazaturi care se anunta cu un ecou prelung in intreaga camera. Dupa un timp, disting zgomotul caracteristic de sticla sparta si deja mi-l imaginez pe Yu izbit de o fereastra, cu capul lovit si plin de sangele care i se scurge pe fata. Acea imagine de cosmar imi creaza un gol in stomac si incep sa tremur involuntar de frica. Frica…pentru cine? Pentru mine? Pentru Yu?
Incerc sa-mi distrag atentia de la sunetele din jur, insa, curand, aud cum se descarca un pistol si nu pot sa ma abtin sa scot un tipat prin care-l strig pe Yu. NU! Refuz sa cred ca i s-a intamplat ceva, nu poate…
- Sunt chiar aici, Strif’, si nu am nimic, dar nu pot sa spun acelasi lucru despre ei.
S-a auzit din nou un foc de arma, iar mie mi s-a pus un alt nod in gat asteptand ca totul sa se termine. Cum adica sa se termine? Sper ca Yu nu va face o tampenie din cauza mea si sa omoare pe cineva.
- Ai grija cu pistolul ala, se aude vocea unuia dintre rapitorii mei. Daca nimeresti pe cineva o sa infunzi puscaria.
- Nu am nimerit pe nimeni pentru ca nu am vrut, dar daca nu-i dati drumul prietenului meu o sa va spulber creierii pe rand. Si nu-ti face probleme, am destule pile ca sa pot iesi basma curata. Le raspunde Yu parand sigur pe vorbele sale.
Secundele care trec in linistea apasatoare ce domneste par o vesnicie, dar, in final, cineva vine si imi dezleaga bratele ce au fost legate la spate. Dupa ce imi simt mainile libere sunt impins cu putere in fata, parca mai mult in dispret.
- Ia-l si cara-te de aici.
Dupa aceste cuvinte, mana imi este prinsa de cineva care incepe sa alerge, tragandu-ma in urma sa. Nu stiu cine e, dar imi doresc atat de mult sa ies de acolo incat nu mai pun nicio intrebare. Continui sa alerg sperand sa nu ma impiedic de nimic sau sa ma izbesc de vreun stalp. In curand simt miros de aer proaspat si ghicesc ca ma aflu undeva afara, iar atunci se aude o voce mult prea cunoscuta:
- Strify, esti bine? Lasa-ma sa te dezleg la ochi.
E chiar Yu cel care imi vorbeste si ma simt usurat ca am reusit sa iesim teferi de acolo. Cum imi este indepartat materialul din jurul ochilor, orice indoiala imi este inlaturata avandu-l pe Yu in fata mea zambind triumfator.
A deschis apoi portiera unei masini, indemnandu-ma sa intru, iar el m-a urmat si imediat automobilul a pornit pe drumul atat de cunoscut care duce la apartamentul nostru. Acum ma simt in siguranta fiindca totul pare un vis indepartat, un cosmar ce niciodata nu a fost mai mult de atat. Si totusi, nu-mi vine sa cred ca Yu si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Vreau a spun, suntem intr-adevar prieteni, dar el a fost in stare sa moara pentru a ma salva pe mine din mainile acelor idioti. Ba chiar era in stare sa omoare pentru a ma recupera pe mine…
- Yu, spune-mi, de unde ai pistolul? Il intreb eu inca nedumerit de cum a reusit sa ma salveze de la tipii aia.
- Ce? Aaa…pistolul ala. L-am luat de la unul dintre acei idioti pentru ca i-a cazut dupa piciorul pe care i l-am dat in stomac. Spune el de parca totul ar fi un lucru normal ca spalatul pe dinti dimineata, dar apoi adauga: Am vrut doar sa-i sperii. Trebuia sa te scot de acolo, nu?
Nu mai spun nimic, in schimb incuviintez din cap, apoi imi las privirea sa alunece catre privelistea care se vede dincolo de geamul masinii. Pare a fi dupa-amiaza, in orice caz, ceasul este ultima mea grija acum. Ma bucur ca am scapat in cele din urma de psihopatii aia si ca Yu a fost cel care m-a eliberat. Poate intr-adevar tine la mine…
Fiind ocupat cu tot felul de ganduri, nu realizez cand ajungem in fata blocului, iar, pana sa ma dezmeticesc mai bine, tocmai ce intru pe usa apartamentului. Yu isi petrece unul dintre brate in jurul meu, insa nu ma feresc de el. Mi-a fost atat de dor de el desi a trecut doar putin timp, pentru mine a parut vesnicie. Mi-a fost teama ca n-o sa-l mai revad niciodata… La acest gand ma cutremur, dar respir usurat cand ii simt mana pe spatele meu.

[Me�al.]

Well, hello again. :d

Capitolul nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult, pentru că aş minţi. Totul a fost mult prea previzibil. Înainte să încep să citesc, chiar m-am întrebat ce s-ar putea întâmpla şi una dintre variante a fost chiar asta.
Acţiunea a fost mult prea grăbită din punctul meu e vedere. Yu, ca un luptător de kung fu, îi doboară pe toţi şi îl salvează pe Strify într-o secundă, dar fără să aibă vreo zgârietură. Putea ca unul dintre oamenii ăia să-l rănească, aşa acţiunea devenea mult mai interesantă şi captivantă. Cu un Yu ca Superman este...previzibilă.
Nu ai descris deloc aspectul hoţilor şi nici al locului unde îl ţineau pe Strify.
Sper ca în continuare să se întâmple ceva captivant, ce nu ar fi atât de previzibil.

:bye:

[Yaku-chin]

Buuuuunnaaa

Asa deci, pot spune ca mie chiar mi-a placut si a fost interesant. Si actiunea nu mi s-a parut grabita, chiar deloc.
Si stiu ca nu ai putut spune cum aratau hoti sau aspectu locului fiindca park Strify era legat la ochi , nu? Dar nah, daca nu citim cu atentie...
In fine myuu. sti doar ca mie mi-a placut si ma bucur ca muschi lui Yu l-au salvat pe Srify, sincer eu nu ma asteptam sa il rapeasca niste hoti, chiar ma gandeam nush, la niste fani obsedati, un fost iubit a lui Strify, cineva rau care il cunoaste, dar ma bucur ca nu a fos asa.
Astept cu nerabdare sa vad si totul din perspectiva lui Yu, si sa vad ce se va mai intampla.
Succes la scris, si kissu! Bafta fetelor!!:X

[-Kaname♥Gackt-]

Helllo:X Finally, am reusit sa ma loghez pe un cont nou...
Sper ca nu v-a fost prea dor de mine [yeah right]
Si ma revansez pentru intarzierea asta imposibila, cu acest capitol, care sper sa va placa
Kissez

Capitolul 17

De cum intram in casa, Shin si Kiro sar imediat cu gurile pe noi, basistul controlandu-l din priviri pe Strify intreband daca nu cumva e lovit, in timp ce Shin il luase de mana, intrebandu-l de cateva ori cum se simte, pe urma apare si Romeo, care incepe si el cu intrebarile... deja simt ca ma enervez!
-Gata! Fir-ar iadu'! Il vedeti, e in viata! Mai lasati-l in pace, strig eu, deja enervat de cum au sarit toti pe el cu intrebarile. Ce-ati zice de "Vino sa stai jos Strify" sau "Vrei sa bei ceva, Strify?" O mie de intrebari pe secunda innebunesc orice persoana! continui pe urma, inaintand spre canapea, in timp ce-l trag pe el dupa mine.
-Usor frate, eram ingrijorati. Actionezi de parca acum iti furam vreo comoara regasita pe fundul oceanului, replica Romeo, incrucisandu-si bratele. Ii arunc o privire furioasa, pentru a-l face sa taca naibii din gura, apoi ma asez pe fotoliul din fata canapelei, pe care sedea Strify, asezandu-mi bratele la piept.
-Eu... Ma duc sa fac un dus, ne anunta solistul, ridicandu-se de pe suprafata moale, pentru a se indrepta cu pasi grabiti spre baie.
-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta.
-Eu nu am facut nimic. Dobitocii aia au vrut sa ma prinda si pe mine pentru a lua si mai multi bani, iar eu am ripostat. Nu a fost nimic "Vai Doamne! ca in filmele cu Van Damme!", spun eu, dandu-mi ochii peste cap.
-Da, dar esti ranit. Deci si ei te-au atacat.
-Nu ti se pare logic? Doar voiau bani, nu acuarele si pensule! A fost noroc chior ca ala pe care l-am lovit era slab, si am reusit sa-i iau pistolul. Iar ranile alea sunt de la un cutit. Inainte sa ii iau pistolul pampalaului aluia, m-a atacat altu' si a reusit sa ma taie la brat si abdomen. Si gata cu povestile de noapte. Nu a fost placut absolut nicio secunda, sa stiti! Si sa nu va aud pe urma cu porcarii de gen "Bravo, l-ai salvat pe Strify, esti un erou!" Nu suntem in Super Man, v-ati prins? Acum ma scuzati. Voi nu aveti cumva, din greseala... treaba?
Ma ridic pe pe fotoliu, vrand sa ma indrept spre camera mea, insa gandul imi zboara imediat spre Strify... Sa fiu atat de ingrijorat pentru cineva, intr-adevar, nu-mi sta in fire. Dar, nu ma puteam abtine, si sentimentul ala nu-mi dadea pace. Realizez ca de fapt pasii nu m-au dus spre camera mea, ci a lui Strify... Aud cum picaturile de apa se lovesc de cada, insa privesc in gol. "Ce vreau defapt?" Ma intreb ridicandu-mi privirea spre usa de lemn a baii. Trupul imi actioneaza inaintea mintii... si inaintez cu pasi lenti,apas pe clanta, pasind apoi pe gresia rece. Strify, inca nu ma observa, ci are atentia indreptata spre picaturile calde ce i se preling pe trup, pentru a-l revigora.
"De ce simt nevoia sa il imbratisez? Sa stiu ca e in siguranta? Chiar cred ca o iau razna!"
Cu riscul de a fi aruncat afara prin perete, pasesc in cada fara a-mi da jos hainele cu care sunt imbracat. Strify se intoarce brusc, si se da speriat un pas inapoi, dupa ce ma vede.
-Yu, ce...
Inainte sa tremine ce a vrut sa spuna, il cuprind in brate, strangandu-l puternic la piept, parca vrand sa ma asigur ca va fi in siguranta... El nu-mi adreseaza niciun cuvant, dar as putea pune pariu ca e putin socat.
-Sa nu mai pleci... am fost al dracului de ingrijorat, rostesc eu, urcandu-mi mana dreapta spre spatele sau.
Il aud scotand un sunet, vrand probabil sa spuna ceva, insa renunta la idee, iar spre surpinderea mea, ma inconjoara si el cu bratele, lasandu-si capul pe umarul meu.
-Yu! Bratul tau... sangerezi! constata el, deindata ce isi coboara putin privirea, dupa care se desprinde de mine, observand si rana de la abdomen, datorita petei rosii de pe camasa mea alba, care deja mi s-a lipit de corp, fiind in totalitate uda.
Strify, de cum isi aminteste ca se afla sub dus, isi duce una din maini la zona intima, pt a o acoperi cu palma, lasandu-si apoi o parte din bretonul blond si ud sa-i cada pe ochi.
-Totusi... ce vrei, de nu ai mai putut astepta sa-mi tremin dusul? Vrei sa-mi spui ceva? ma intreaba el, timp in care eu scap de camasa, aruncand-o undeva pe gresia alba.
Obrajii i se inrosesc treptat, dar ca de obicei, el incearca sa ascunda asta, de parca ar mai avea vreun sens.
-Da... Chiar vreau sa-ti spun ceva, rostesc eu, ducandu-mi mana spre spatele gatului sau, prinzandu-l usor de parul brunet, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi.
-Ei... ei bine... atunci spune si lasa-ma sa...
Nu i-am dat voie sa-si continuie propozitia, pentru ca ii pun stapanire pe buze, el reusind sa scoata doar un sunet infundat, si sa ramana cu ochii larg deschisi. Incearca sa-si aseze mainile undeva, dar pare ca nu stie daca vrea sa ma indeparteze sau sa ma tina mai aproape de el. Le lasa in voie, langa corp, iar eu inaintez un pas, lipindu-l pe el de faianta, facandu-l sa scoata doua scancete. Isi arcuieste spatele, semn ca suprafata e rece, iar eu profit de ocazie pentru a-mi strecura limba in lacasul lui umed, cercetand lacom fiecare coltisor, pana cand, precum asteptam, Strify se alatura sarutului.
Imi cobor buzele pe gatul lui, sarutandu-l bland, astfel incat scapa un geamat scurt, apoi isi aseaza mana dreapta pe umarul meu, strangandu-ma usor.
-Yu, opreste-te! Ne vor auzi baietii, imi spune el, inghitind in sec, pe masura ce eu cobor pe pieptul lui.
-Si ce daca? De parca i-ar deranja, rostesc eu, aducandu-mi mainile pe talia lui si revenind la chipul inflacarat.
-Nu! Gata, lasa-ma! imi spune, incercand sa ma impinga si sa plece, dar l-am tras inapoi, de data asta aducandu-l cu fata la faianta rece.
-Nu? Dar cu asta ce ai de gand sa faci? intreb pe urma, lipindu-mi corpul de spatele lui, si coborandu-mi mana in zona sensibila, excitata de atingerile mele mai mult sau mai putin decente, indemnandu-l sa scape un geamat infundat. Isi lasa capul in jos, muscandu-si buzele, in timp ce palmele si le aseaza pe suprafata alba, in dreptul pieptului sau.
Inspir aroma placuta care ii invaluie corpul, indreptandu-mi buzele spre urechea lui, muscandu-l usor de lob.
-Mmm... Imi place mirosul asta. Ce e? intreb eu, repetand actiunea de dinainte, simtind imediat cum incepe sa tremure si cum devine mai emotionat.
-Ia-iasomie... gel! Adica... de dus! Gel... de dus! imi raspunde el balbait, inghitind in sec, in timp ce eu imi desfac cureaua blugilor uzi leoarca.
Strify mormaie un "Nu" deloc hotarat, vazand ca scap si de celelalte obiecte vestimentare, iar eu imi asez mana stanga langa capul sau, prinzandu-l cu cealalta de barbie. Ii intorc chipul spre mine, in partea dreapta, si revin asupra buzelor lui, pe care i le acaparez intr-un sarut bland, nedorind sa-l bruschez, avand in vedere ca s-a intamplat destul de des chestia asta in ultimele saptamani. Odata ce rup sarutul, imi rosteste numele in soapta, parca putin speriat si cu vocea tremurata, insa ii sarut gatul in aceeasi maniera ca inainte, asezandu-mi mainile pe soldurile lui, si apropiindu-ma mai mult, incat sa-i pot simtii pielea calda.
-Nu stiu de ce trebuie sa fii asa speriat de fiecare data. Ti-am spus... va fi bine, rostesc eu in soapta, aproape de urechea lui.
-Nu sunt... speriat. Eu...
-Esti emotionat? intreb p urma, afisand un ranjet, trecandu-mi limba peste buze si atingand cu varfurile degetelor zona dintre fesele sale, facandu-l sa inghita in sec.
-Nici vorba. Eu...
Nu reuseste sa pronunte toate cuvintele, pentru ca in loc de o propozitie, se aude un scancet lung in momentul in care il patrund lent, inaintand doar cate putin, si incercand sa nu ii cauzez durere.
-Relaxeaza-te, dulceata... Imi promit ca nu o sa doara, ii soptesc eu, urcand cu limba pe gatul sau, pana la lobul urechii, ducandu-mi mana stanga pe pieptul sau.
Intreg trupul ii tremura usor, iar pana si respiratia ii e intrerupta, desi abia am inceput. Il patrund in intregime, si raman pentru un timp nemiscat. Ii sarut umarul, iar el isi intoarce chipul spre al meu, parca cerandu-mi un sarut, pe care desigur, i-l ofer fara doar si poate. Imi strecor limba printre buzele lui calde, gustand si savurand incet fiecare clipa din sarutul cu acel gust dulceag.
Incep sa imi misc lent soldurile, moment in care el scapa doua scancete infundate, rupand sarutul si strangandu-si pumnii ce-i are inca lipiti de suprafata alba. Imi indrept mainile spre zona lui intima, trecandu-mi buricele degetelor de-a lungul organului intarit, apasand cu degetul mare pe varful deja umed, si indemnandu-l sa scape un geamat lung, dupa care, fiind jenat, isi musca buzele, parca pedepsindu-le de zgomotul eliberat.
-Ai sa te ranesti singur, spun eu asezandu-mi degetul aratator si cel mijlociu pe buzele lui rozalii. Lasa-le, si da-ti drumul vocii. Habar n-ai cat de mult vreau sa te aud gemand de placere, continui apoi, asezandu-mi una din maini peste a lui, incepand sa ma misc din ce in ce mai repede, si facandu-l sa scape scancetele, care treptat i se transforma in gemete, iar el, precum i-am cerut, nu le-a mai oprit, si le da voie sa rasune in incapere, pentru placerea mea.
Nici macar nu imi mai amintesc cand m-am mai purtat atat de bland cu cineva, si in acelasi timp sa ma simt adus in extaz doar intr-un scurt timp. Poate chiar am innebunit... Dar e o nebunie de care incep sa devin dependent.
Imi rosteste numele aproape tipand, continuand sa geama din ce in ce mai des si sa respire tot mai greu, pe masura ce eu imi grabesc miscarile.
-Hm? Se pare ca esti pe cale sa explodezi, rostesc eu, coborandu-mi ambele maini spre zona lui sensibila. Spune-mi dulceata... iti place? continui pe uma, strangand usor de membrul sau. Fii sincer cu mine, sau ma voi opri.
-Esti... atat de crud! imi spune el, gafaind.
-Tot eu sunt cel crud? Habar nu ai... Dar spune-mi...
-Da... raspunde Strify, pe un ton coborat.
-"Da"ce? intreb eu, vrand sa aud de la el ceea ce eu stiu, dar el nu recunoaste.
-Da! Imi place! A...acum, te ro...
Cuvintele acelea am vrut sa le aud, si mi s-a indeplinit dorinta. Imi reiau miscarile la fel de rapide, auzind in scurt timp un geamat lung al lui Strify, si simtind pe mana mea acel lichid lipicios, de care ma eliberez si eu in interiorul lui.
Isi sprijina capul de palma asezata pe faianta, incercand sa-si regleze respiratia, insa eu il intorc cu chipul spre mine. E inca rosu in obraji, si din nou incearca sa ascunda lucrul asta, intorcandu-si capul in cealalta parte. Desi pare extenuat, expresia lui, in ochii oricui, ar ramane precum o vad si eu: adorabila. Buzele intredeschise, privirea care incearca s-o evite pe a mea, obrajii inrositi, si bretonul blond ce-i cade pe chip, incercand sa ascunda toate aceste lucruri, ma fac sa-l vreau din nou... Insa renunt la idee si in schimb, pun stapanire pe buzele sale pentru un interval mai lung de timp, dupa care, opresc apa dusului(am si uitat de ea pana la urma) si iau un prosop, iar Strif' face acelasi lucru, incepand amandoi sa ne stergem corpurile. Inainte sa iesim din baie, iau un alt prosop, pe care i-l asez pe par, incercand sa-l scap cat mai bine de apa. El imi zambeste usor, vazand ca vreau sa am grija de el si pe masura ce il privesc, cad din nou pe ganduri, insa de cum imi revin, ii dau un sarut scurt.
-Asta a fost de "Noapte buna", rostesc eu, lipindu-mi fruntea de a lui.