[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Buna am venit cu capitolul urmator stiu ca am zis ca il aduc mai repede dar nu prea am avut timp, dar totusi l-am adus mai repede decat pe anteriorul. Sper sa va placa eu cred ca este putin plictisitor dar am incercat sa fie frumos. Sper sa va placa si astept cat mai multe critici de la fiecare.


Cap. V: Imprieteniri ciudate

Flashback:
-Te rog nu pleca! Nu ma lasa singura!
-Nu plec, scumpa mea. Imi spune tata dupa care inchide ochii.
In urma cu cateva ore tata a fost victima unui tragic accident de masina. Vinovatul a plecat de la locul accidentului, ceea ce ma face sa cred ca accidentul a fost planuit. Ma uit cu ochii plini de lacrimi la tata care sta pe un pat de spital intr-o camera atat de goala si de rece. Aparatele care il tin legat de pat sunt singurele care imi confirma ca tata mai este in viata. Imi asez capul, care pare atat de greu, pe pieptul lui si atipesc. Ma trezesc speriata datorita unui aparat care bipaie continu. Speriata ma uit la tata care acum se uita in gol cu o privire sticloasa si lipsita de orice sclipire. Simt cum sunt trasa de laga pat si dusa afara.
-Ai promis! Strig intr-um moment in care am simtit ca am ramas singura.
Endback

Dimineata isi face repede aparitia intampinandu-ma cu un soare foarte calduros. De jos se aude mama care ma cheama la masa. Ma dau jos din pat, ma indrept spre baie si in timp ce cobor scarile imi amintesc, fulgerator, de ce s-a intamplat peste noapte. In mintea mea apare intrebarea " Oare am visat?". Raman ganditoare ceea ce ma face sa nu imi dau seama cand ajung in dreptul baii. Intru si ma opresc in fata oglinzii. Raman nemiscata privind atenta la ochii care ma inspecteaza din cap pana in picioare. Desii sunt eu, par cu totul shimbata, privirea mea si-a pierdut interesul, a ramas goala, o privire aproape rautacioasa ca a unui lup care e pe cale sa te atace. Parul si-a pierdut stralucirea iar pielea s-a albit mai rau ca inainte. Ma spal pe ochi si ma indrept spre bucatarie prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic. Pentru a ajunge la bucatarie trebuie sa trec prin holul de la intrare unde imi atrag atentia bagajele care stateau la usa. Intru in bucatarie fara sa imi fac simtita prezenta si ma asez pe un scaun la masa.
-La cat plecati? Intreb eu atragand privirile tuturor inclusiv pe cea a lui Michel.
-Imediat dupa masa. Imi raspunde mama care probabil se intreaba cand am ajuns in spatele lor. Bunica imi da o cana cu lapte si o farfurie cu clatite. Eu ii cer o tava, iar dupa ce o primesc imi asez micul de jun in ea si ma indrept spre usa. Ies din casa si ma plimb prin curte. Undeva sub un copac se afla o masuta destul de veche cu o fata de masa alba care se vede ata de frumos printre trandafirii rosii ce o inconjoara. Ma indrept spre ea si in drum culeg un scaun lasat inprastiat prin curte. Ma asez si incep sa imi savurez micul de jun. Toate gandurile imi sunt rapite de catre cosmarul care parea atat de real. Oare am visa? Vorbele tatei imi rasuna ata de raspicat in minte incat ma inspaimanta. Lucrul care nu imi da pace este ca de cand a murit, eu am fost singura care l-a visat dar niciodata nu am avut un cosmar. In gandirea mea profunda uit ca mama pleaca iar cand imi au seama este deja tarziu. In curte isi face aparitia o fata inalta cu parul blond, cu suvite roz prins in dou codite,cu o pereche de ochelari draguti care ii acopera ochii verzi ce stralucesc in soare.
-Buna Abygaele! Glasul bunicii ma face sa ma ridic de la masa si sa ma indrept catre fata blonda care, acum, ma inspecteaza foarte atent.
-Eu sunt Samanta! O intrerup destul de nepoliticos pe fata care acum se pierde in privirea mea goala.
-Eu sunt Abygaele. Imi raspunde dupa ce isi da seama ca stau cu mana intinsa de ceva vreme.
-De fapt dupa tine am venit, mai adauga blonda dupa care incepe sa imi povesteasca despre cum ne vom petrece ziua impreuna cu prietenii ei.
-Deci vii? Imi rupe aceasta momentele de visare.
-Da sigur, stai sa ma schimb in ceva mai decent.
Ma indrept entuziasmata spre camera mea si ma imbrac intr-o rochita cu bretele de culoare alba dupa care ma intorc inapoi in curte unde ma astepta Abygaele. Ma apropiam incep de ea dar cand am incerct sa o ating usor pe umar in minte mi-a aparut o imagine inspaimantatoare cu oameni plini de sange si cu mine care stateam in fata unui baiat plin de sange la fel ca si ceilalti. Ma dau cativa pasi in spate moment in care blonda se intoarce si imi zce ca imi sta bine asa. Incerc sa imi revin si ii zic ca putem pleca. O anunt pe bunica de brusca mea plecare si in mai putin de un minut am parasit curtea. Afara stateau nerabdatori cativa copii cam de varsta mea. Abygaele ii saluta si imi face cunostinta cu fiecare in parte. Prima fata are parul saten, ochii caprui si este putin mai scunda decat mine. O fata inalta, frumoasa, cu parul roz si ochii verzi se opreste in fata mea si incepe sa imi povesteasca despre nu stiu ce a facut Alan. Of doamne in momentele aste urasc ca suntem rude.
-Buna! Eu sunt Samanta si chiar imi pare rau de ce a facut Alan dar eu nu ii port de grija. E destul de mare sa se descurce si singur. Ii spun eu rozaliei care nu reuseste sa zica mare lucru.
-Dar nu a facut nimic rau, am vrut sa iti spun ca ai un frate minunat si ca eu cred ca esti mandra de el, ma lamureste fata lasandu-ma cu gura cascata.
-Alan, fratele meu, minunat? Sigur esti bine? Stiu si eu poate te-ai impiedicat pe drum si te-ai lovit la cap. Incep eu aproape sa ma rastesc la fata care se uita mirata la mine.
-Nu! Vorbesc serios fratele tau a iesit ieri cu mine si m-a mirat faptul ca vorbeste atat de frumos.
Pentru un moment am crezut ca fata din fata mea ma confunda sau isi bate joc de mine.
-Apropo eu sunt Roxie!
Rozalia imi intinde mana prietenos iar eu accept gestul cu aceeasi prietenie. Imi cer scuze pentru ca m-am rastit la ea si ii spun ca sunt incantata de cunostinta. Mai fac cunostinta cu inca doi sau trei baieti dintre care nu dau imprtanta decat unui tip blond cu ochii negri. Defapt doar ochii lui mi-au atras atentia. Rozalia ne anunata ca vine cu noi si asa ne indreptam spre un local din aproiere. Odata ajunsi eu ma fac comoda pe un scaun si incep sa povestesc impreuna cu Abygaele. Din povestire noastra nu dam importanta ca timpul zboara. La un moment dat rozalia se uita pe geam si ne anunta ca este tarziu. Pe drum spre casa rozalia imi mai spune ceva despre fratele meu care ma pune pe ganduri. Cand ajungem in fata casei mele deja ramasesem doar eu si cu blondina. Ne luam larevedere una de la cealalta, ne uram noapte buna si ne indrepartam incet una de alta.
-Maine il vei cunoastre pe fratele meu. Imi spune blonda din mijlocul drumului. Eu dau din cap aprobator si intru in casa.
Faptul ca maine il voi cunoaste pe Andrew, fratele blondinei, ma face foarte entuziasmata deoarece din spusele lui Abygaele acesta este foarte dragut.

[Addeh]

Heya ^.^
Deci in sfarsit, ajung si eu pe aici cu un comm. :]]
First, asa cum a zis si new moon, se scrie EndBack, NU AndBack. Btw, pe langa asta, au mai fost cateva greseli de tastare, but I hope you`ll resolve it! Right? >:D<
Soo, nu mi-a parut chiar asa de plictisitor, asa cum ai spus, tu, totusi, cred ca mai mergea putina descriere pe ici`colo. : ))
Capitolul, ma rog, faza cu baiatu` ala, blond, parca, m-a pus un pic pe ganduri. Poate ca este chiar fratele lui Abygaele. : - ? Never mind, sper sa aduci capitolul repede. Te pup, darling, si nu uita sa ma anunti cand vei posta. Bye bye * huuug *

[Moon princess]

soo.. am ajuns si eu intr-un final aici cu un com... mmm... Parca ai mai multe greseli decat in capitolul anterior... precum a spus si new moon, acel Andback nu e scris corect, Endflashback, asa se scrie corect, cel putin eu asa am vazut peste tot si asa scriu si eu, dar nu am primit vreo observatie. Au mai fost niste fraze super amuzante.. stai sa le gasesc... deci, am sa-l comentez numai pe asta... mi s-a parut foarte amuzanta formularea: "Ma indrept spre ea si in drum culeg un scaun lasat inprastiat prin curte" vreau s te intreb: scaunul acela era desfacut bucati de era imprastiat? :)) Dear, spui "imprastiat" cand te referi la un obiect facut bucati, nu unul care e intreg ;)) . Bun, cu asta am rezolvat-o, trecem mai departe. Descrierea, pfff, cam lasa de dorit sa stii. Nu prea ne-ai lasat sa aflam sentimentele ce le traieste fata, si, sa spui putine detalii nu ajuta cu nimic sa stii, mai bine nu le mai spui. Gen ca a intrat in casa si-a luat o rochita alba si a iesit, prea seaca formularea. Dialogul, hai ca-i mai bine... insa au foat fraze care mergeau formulate mai bine. Greseli de tastare am vazut... Cam atat nu te mai critic :P Insa, imi place ideea ficului, te straduiesti sa o faci interesanta si apreciem aceasta. ^^ cam atat si spor in continuare la scris ^^
Ja ne!

:bye:

[Rose ^^]

hello dear..mersi ca mi-ai spus si asa ca am venit la tine. logic ca nu puteam sa lipsesc:D
In mare parte s-a spus cam tot si eu nu mai am nimic de adaugat, nu are rost sa repet unele chestii. imi place continutu, chiar ai ideii misto. Ceea ce imi place e ca bagi si putin suspans sau asa mi s-a parut mie, dar nu cred:P Si nu stiu ce sa mai spun. mie imi place si cred ca stai bine la modurile de expunere, poate mai ai putin de lucrat la exprimare, dar nimeni nu e perfect.
Astept next si sper sa ma anunti dear. Spor la scris si bye.>:D<

[Grubbie]

Ouh , bună darling ! Uite că încep şi eu să critic :
Capitolul nu a fost plictisitor a avut putin mister şi în acelaşi timp parcă ...suspans ^^ !
Asta mi-a placut . Ai avut câteva exprimari aiurea , câteva greşeli şi dialogul tinde să fie sec . Actiunea mie mi se pare grabită . Adică îi cunoaşte pe ăia , şi poc iese cu ei la un suc povestesc , nu ştiu ce se face seară şi fata aia îi spune că mâine îl va cunoaşte pe frate'su . Eh , ţie nu ţi se pare că te-ai cam grabit ? Oricum nimeni nu`i perfect :] Cu timpul se poate corecta :*
Aştept capitolul urmator şi nuu uita să mă anunti !
Looovee <3 annd Huugs . * :3 .

[LoLix]

Hello! Pai se pare ca am venit iar cu un nou capitol si, la fel ca si data trecuta l-am adus putin cam tarziu. Sper sa va placa pentru ca acest capitol are mult suspans si multa actiune. Pai nu va spun mai multe va las sa aflati singuri asa ca va las sa cititi.


Cap: VI: Tentativa de crima

Deschid incet usa si patrund in intunericul ce invada intreaga casa. Merg cu pasi marunti, de parca m-as teme de ceva, si in capatul holului vad lumina orbitoare a becului din bucatarie. Pe podeaua holului se vad reflectand niste umbre agitate si grabesc pasul sperand ca acele umbre ii apartin mamei si bunicii. Ma aflu pe undeva la mijlocul holului cand ma opresc datorita unei dureri infernale de cap. Inchid ochii si pentru o secunda imi apare o imagine a unui cutit care frange gatul cuiva. Acea secunda este intrerupta de tipatul bunicii. 'Oare unde e Alan?' gandesc in timp ce fugeam spre bucatarie. Intru in incaperea luminata si ma opresc socata. In fata mea se afla bunica si un baiat cam de varsta mea cu un cutit in mana. Ochii speriati ai criminalului ii simt de parca m-ar arde. Niste ochii albastrii care da spre un bleo intens fac o oarecare interactiune cu ochii mei ceea ce ma face sa ma pierd. Simt un aer rece ce imi invadeaza corpul si pentru un moment vad cutitul criminalului trecand pe langa capul meu. Daca stateam cu jumatate de centimetru mai la dreapta primeam un cutit in cap de toata frumusetea. Simt cum ma lasa picioarele urmat de atingerea rece a gresiei de pe jos din bucatarie. Imi revin si ma ridic repee repezindu-ma la baiatul care se pregatea sa iasa pe geam. Nu reusesc sa il retin dar ii prind manusa descoperindu-i mana. Un semn foarte ciudat tatuat pe aceasta imi ramane imprimat in minte. Raman cateva secunde privind pe fereastra. Desii afara e un intuneric de nepatruns reusesc sa deslusesc silueta celui care tocmai a iesit pe geam din casa mea, adica a bunicii mele. Ma rup de aceste momente si ma indrept spre bunica pentru a ma asigura ca e bine. La randul ei ma intreaba daca nu am patit nimic iar eu ii raspund ca sunt bine si ca nu am nimic dupa care o intreb unde e Alan. Batrana se uita la mine cu ochii ei pierduti si imi spune cu un glas ragusit ca nu stie. Ma gandesc ca poate e afara si nu imi fac griji. Ma mai asigur inca o data ca bunica e bine dupa care ma indrept in camera mea gandinduma la tatuajul de pe mana criminalului. Nu cred ca pot spune altcumva unei persoane ce urma sa imi omoare bunica. Urc scarile fiind atrasa de un zgomot infundat care vine din camara aflata in capatul scarii. Ma indrept spre usa si o deschid cu o mare neincredere. Spre mirarea mea in camara se afla fratele meu legat la maini, picioare si la gura. Il dezleg si il intreb ce s-a intamplat. Imi spune ca nu stie si ma intreaba daca sunt bine atat eu cat si bunica. Il asigur ca totul e in regula si ma indrept foarte obosita spre camera mea. Ma asez pe pat si ma intind cat sunt de lunga facand loc unui oftat adanc. Stau asa ceva timp fara sa bag in seama absolut nimic din jur. O raza de soare se strecoara prin crapatura draperiei si imi invadeaza intreaga fata facandu-ma sa deschid ochii. Se pare ca aseara fara sa imi dau seama am adormit, imbracata in aceleasi haine de ieri. Nu imi pot lua gandul de la ce s-a intamplat aseara. Printre gandurile ce ma preocupa imi amintesc de intalnirea de azi cu Andrew. Ma ridic din pat si dau draperiile laoparte lasand ca razele soarelui sa puna stapanire pe intreaga camera. Ma indrept spre bucatarie iar in drum trec pe la baie. Intru si ma opresc, pentru a doua oara de cand am venit la bunica, in fata oglinzii mai mult decat speriata. Suprafata oglinzii este manjita cu sange in intregime. Din aceasta manjitura reiese un avertisment 'I-am promis tatalui tau ma voi tine de cuvant. Un vechi prieten psihopat.' In minte incep sa mi se invarte o gramada de ganduri care se opresc la ideea principala 'El l-a omorat pe tata' dar intrebarea este cine este acest el. Ma intreb oare bunica si Alan au vazut sau mai bine zis s-au trezit. Pun mana pe prosop si sterg repede oglinda dupa care il dau la spalat. Nu am de gand si nici nu trebuie sa afle cineva de asta. Ma duc la bucatarie si caut cu privirea un ceas dar nu gasec asa ca ies din incapere si ma duc in sufragerie, unde ma asteapta un ceas imens pe perete care indica doar ora sase si jumatate. Nu pot sa credca este asa de dimineata si ma mai mir dece bunica nu e treaza. Ma intorc inapoi in bucatarie unde suna un telefon de zor. Cand pun mana pe receptor imi trece prin minte amenintarea de pe oglinda si ma intreb daca e vreo chestie de genul, adica cine suna la ora asta asa matinala. Ezit sa raspund pe moment dar acum nu vreau sa-i trezesc pe ceilalti asa ca ridic receptorul si il duc la ureche.
-Alo! Casa familiei Yehudi. Pe cine cautati?
-Alo Samanta sunteti bine?! Am aflat ca este un criminal prin preajma si mi-am facut griji.
-Da mama suntem bine. De fapt si noi am auzit adica am avut ocazia sa il cunoastem, incerc eu sa o lamuresc pe mama. Aceasta alarmeaza si ma intreaba unde este bunica la care eu ii spun ca doarme. Ii mai spun ceva ca sa nu mai fie asa alarmata si imi spune sa o sun mai tarziu ca sa vorbeasca cu bunica si Alan. Inchid telefonul dupa care ma intorc sa merg in camera.
-A!!!!!!!
Strig cat pot de tare la vederea persoanei ce sta in pragul usii.
-Abygaele m-ai speriat de moarte. Da ce cauti tu aici la ora asta?
Ma intorc sa imi iau un pahar cu apa ca sa ma mai linistesc si cand ma intorc blonda disparuse. Ma duc in sufragerie, apoi in camera mea dar nu este nicaieri. Ma gandesc ca ca trebuie sa fac o vizita la psiholog incep sa inebunesc sau sa am vedenii. Ma duc inapoi in camera mea si ma asez pe pat. Stau tavanul de un alb atat de pur. Un zbomot infernal se aude din bucatarie si ma face sa sar ca arsa din pat crezand ca s-a intors Abygaele s-a intors. Cobor scarile in graba iar cand intru in bucatarie am bucuria de a da peste fratele meu care imprastiase toate cratitelesi bolurile din plastic pe jos. Ma calmez si realizez ca intradevar am avut vedenii si doar am crezut ca Abygaele statea in pragul usii. Il intreb pe Alan daca s-a trezit bunica, in timp ce formez numarul mamei. Primesc un raspuns afirmativ si il trimit sa o cheme la bucatarie deoarece mama vrea sa vorbeasca cu ei. Tonul de la telefon incepe sa sune intrerupt pana cand cineva, de la celalat fir. raspunde.
-Alo! imi raspunde o voce groasa
Imi dau seama ca este Michel dar cand realizez deja la telefon se aude vocea mamei.
-Maine ne facem bagajele si poimaine venim la voi! imi raspunde aceasta cu o voce care incearca treptat sa tremure

[Addeh]

"'Oare unde e Alan?' - Gandurile unui personaj se pun intre ghilimele, scrise cu Italic. Am mai observat de vreo doua ori aceeasi greseala.. xD
" Ma intorc sa imi iau un pahar cu apa ca sa ma mai linistesc si cand ma intorc " - atentie la repetitie, trebuie sa tii cont si de context.
" repee " - repede
" gandinduma " - gandindu-ma
" -A!!!!!!! " - un singur " a " de ajuns, sau puteai chiar sa folosesti alta interjectie. :]

Ei bine, atentie la greseli de tastare si de exprimare, repetitii si din`astea. Actiunea mi s-a parut un pic cam grabita, puteai folosi cateva figuri de stil acolo unde credeai tu ca nu este bine. In rest, totul e ok. ^^
Ai lasat in urma acea umbra de mister cu acel criminal [ cu toate ca puteai sa descrii mai mult din teama fetei cand era speriata ]. Hmm... Este bizar tipu` asta, si ce e si mai ciudat e faptul cu blonda care a disparut. :-?
Well, vei aduce surprize in capitolul urmator, nu? :> * Success & biiig hug ! *

[MaDy^^]

Hey!^^ Mersi ca m-ai anuntat si sa trecem la subiect. In primul rand as vrea sa te atentionez de greselile de tastare, adica in acest capitol ai avut destul de multe nu le mai mentionez caci au fost mentionate. Ai c-am grabit putin actiunea cea ce nu e prea bine. Cu descrierea te descurci insa se poate si mai bine. La naratiune nu am ce comenta caci ai avut-o si nu a lipsit. De dialog nu abuzezi cea ce este foarte bine pentru ca nu face capitolul plictisitor. Pai c-am atat am avut de spus. Sper sa ma anunti si pe mine cand pui continuarea si spor la scris^^.

bye,bye:bye:

[LoLix]

Hello dragi cititori stiu ca am intarziat foarte mult cu acest capitol si ca am promis ca nu se va mai intampla dar in ultima vreme nu am prea avut timp si cam alte scuze nu mai am dar oricum sper sa ma intelegeti si sper sa va placa acest capitol sper.


Cap VII Intalnirea

Inchid telefonul si aud vocea ragusita a bunicii care ma intreaba curioasa cine era. Ii explic ca era mama care tocmai imi spunea ca vine acasa peste doua zile. In timp ce ii explicam bunicii detaliile despre convorbirea telefonica aud un ciocanit in usa. Ma intreb cine ar putea fii in timp ce deschid usa dupa care raman putin surprinsa, la usa se afla Abygaele dar nu asta ma surprinde ci faptul ca a venit asa de dimineata.
- Inca esti in pijamale? Ai face bine sa te grabesti, Andrew ne asteapta. Imi spune blondina care intra si se face comoda pe o canapea din sufragerie fara ca eu sa ii fi spus ceva. Fara vre un alt comentariu ma indrept catre camera mea pentru a ma schimba. Cand ies din camera imi sare in ochi ceasul mare pe care bunica il pusese acolo special pentru mine. Raman uimita, acest ceas arata deja ora zece pe cat timp cel din sufragerie era, atunci cand ma trezisem, ora sase. Pentru a ma convinge ca ceasul din camera mea merge bine si ca timpul nu a trecut asa de repede cobor in graba scarile lasand ca volanasele de la rochita mea neagra sa zburde libere in aerul rece provocat datorita vitezei mele. Intru inapoi in sufragerie si imi fixez privirea catre ceasul de pe perete care arata aceeasi ora. Fara a mai face comentarii in privinta timpului care a trecut extrem de repede o intreb pe Aby daca a trecut pe la mine dimineata cand probabil ca eu aveam vedenii. Fata imi spune calm ca este imposibil deoarece ea dormea la aceea ora. 'Pai in cazul asta e clar ori o iau eu razna ori o fii ea somnambula' imi spun convinsa in minte dupa care parasesc incaperea insotita de blondina. Dupa ce iesim din casa aceasta incepe sa imi povesteasca despre Andrew.
-Stii, sper sa nu te deranjeze, dar Andrew are un tatuaj pe mana stanga. Imi spune blondina cuvinte a caror auz ma duc cu gandul la baiatul de aseara care si el avea un tatuaj pe aceeasi mana. Nu cer prea multe explicatii deoarece am ajuns in fata lui Andrew care intradevar ne astepta de ceva timp. Baiatul ma masoara din cap pana in picioare evitand sa se uite in ochii mei dupa care ne anunta ca putem pleca. Nu prea am idee unde mergem dar nici nu vreau sa intreb asa ca nu am de ales decat sa o ascult pe blondina care incearca din rasputeri sa ne scoata din monotonie. La un moment dat Aby tace iar peste noi se ajterne linistea. Cei doi se opresc iar eu din spatele lor nu observ asta si ma izbesc de Andrew provocandu-l sa faca cativa pasi inainte. Imi spune ceva la care eu nu dau importanta dupa care intreb unde suntem deoarece casa din fata noastra e imensa. Baiatul imi spune foarte calm ca aici locuiesc ei. Rostesc un 'waw' destul de ragusit dupa care pasesc peste pragul casei si patrund intr-o incapere luminata si foarte mare. Lumina orbitoare a soarelui imi strapunge ochii iar acestia incep sa lacrimeze ceea ce il face pe Andrew sa ma intrebe daca am patit ceva. Dupa ce il asigur ca sunt bine ma invita sa ma asez pe o canapea de langa geam. Se aseaza si el dar nu pe canapea langa mine ci pe o masa care statea fix in fata mea si incepe sa imi puna tot felul de intrebari. Desii nu am avut ocazia pana acum sa il analizez din cap pana in picioare am reusit totusi sa retin acele cateva trasaturi care abea acum prind contur. Parul blond valvoi ce ii straluceste in soare, pielea alba ce pare palida si acei ochi albastri misteriosi care inca imi evita privirea si obraji care se inrosesc la fiecare atingere de-a mea. Se face liniste, Andrew se ridica si ma ia de mana, e prima oara de cand l-am cunoscut cand m-a privit atent in ochi cu o privire la fel de speriata ca acel baiat de aseara. Incerc sa pun o intrbare dar parca cuvintele mi se impletesc in gat si nu le mai pot rostii. Baiatul ma trage de mana si ma indeamna sa il urmez. Ii indeplinesc dorinta si merg dupa el parcurgand intreaga camera dupa care urcam niste scari si in sfarsit ajungem intr-o camera luminata in totalitate de soare. Instram inauntru iar dupa primele aspecte imi dau seama ca este camera lui Andrew si din neatentie intru intr-o masuta pe care se aflau cateva lucruri, un caiet si un pahar gol care in contact cu podeaua se sparge. Imi cer scuze in timp ce ma las in jos pentru a strange cioburile imprastiate in mii de bucatele. In timp ce adunam cioburile mari ce au ramas la suprafata neteda a covorului din neatentie permit unei bucati foarte mici de ciob sa imi patrunda adanc in palma. Scot un sunet de durere iar blondul se apleaca spre mine ajutandu-ma sa ma ridic. Rana din palma incepe sa sangereze iar baiatul ia un tricou, care era aruncat pe pat si fuge la baie. Cand se intoarce imi ia mana ranita si pune o parte a tricoului ud pe rana pentru a o face sa nu mai sangereze. Ma uit cu cata grija se poarta si ma gandesc la tata care facea la fel pe cand eram copil si ma loveam la joaca. Desii sunt inca destul e speiata de incidentul de dimineata, ceea ce se vede si din comportamentul meu atat de rece, acum ma simt protejata ca si cum ar fii tata langa mine. Imi ridic privirea de la 'protectorul meu' si o vad pe Abygaele in pragul usii. Are aceeasi privire ca azi dimineata. Se pare ca e adevarat chiar a fost acolo'. Ma ridic repede si ma reped la usa.
'Prea tarziu Aby a disparut deja.' Ma intorc si ma uit la Anrew care se uita foarte mirat la muine. 'Sincer nici nu ma mir si eu m-as mira de viteza cu care m-am repezit la usa, si pentru ce...'
- Pentru nimic. Rostesc cu voce tare. Andrew imi pare rau dar trebuie sa plec, comtinui dupa care ma indepartez incet de usa. Fara a-mi face anuntata disparitia cobor repede scarile, strabat lunga incapere de jos dupa care ies fara a face galagie. Soarele este deja aproape de amiaza si ii simt razele calde deasupra capului. Strada este atat de pustie, oare unde este toata lumea? Pamantul este atat de uscat incat in unele locuri s-a transformat chiar in nisip. Ma opresc si ridic capul uitandu-ma la cer. Uneori imi doresc sa fiu un simplu norisor, sa plutesc deasupra lumii, sa nu ma poata atinge nimeni, sa fiu libera, dar asta e imposibil. Un tipat ragusit imi atrage atentia. Intr-un colt format de doua case se deslusesc cu greu doua persoane care fac nisipul sa se transforme in praf. Cu multa neincredere in pasi ma indrept spre locul agitatiei. Deodata simt cum sangele mi se opreste, cum nu ma mai pot misca, cum respiratia mi se opreste. "S-a terminat". Vantul ce imi trece pe la spate imi face caderea mai lenta dar chiar si asa eu sunt pregatita pentru marele impact cu pamantul. Deasupra mea se ridica un nor imens de praf. Razele soarelui fac ca umbrele, oricat de mici ar fii, sa para enorme. O umbra lunga imi acopera soarele blocand atingerea razelor sa imi mangaie corpul lipsit de vlaga. "Oare acum e sfarsitul?" Cu ultimele puteri imi ridic privirea si vad un baiat inalt, blond cu o privire albastra, blana ca a lui Andrew dar nu e el sau cel putin asa cred. Se apleaca spre mine si ma lasa sa privesc in gol, privind la persoana din spatele lui.
- Michel! Sunt cuvintele pe care reusesc sa le rostesc. Mana mea incepe usor sa fluture in aer. Imi indrept privire in jos uitandu-ma la pamantul acoperit de uriasii stropi de sange care pare ca se indeparteaza incet, incet. Lovitura pe care tocmai am primit-o a fost aproape fatala. M-a lasat fara pic de energie. Treptat intunericul pune stapanire pe mine si ma trimite intr-un loc, desii cunoscut mie, atat de infricosator. Ultima oara am crezut ca nu mai pot sa mai patrund in acest loc infricosator, rece si pustiu. "Cat a trecut de atunci? O luna de zile?" Se pare ca incidentul fulgerului se repeta dar de data asta fulgerul s-a transformat in lama de cutit gros care a patruns cu multa ura in pieptul meu. Inspaimantator e faptul ca eu stiu ca este aceeasi persoana care a incercat sa o omoare pe bunica si care a lasat acel mesaj blestemat pe oglinda din baie.
-De ce nu te pot ucide? Cuvintele rostite cu atata ura de catre cel ce acum ma poarta in brate ducandu-ma undeva, unde eu nu am idee. "Oare ma va omora pe mine, apoi pe Alan, bunica si in final pe mama?" Stiu ca este un gand intunecat dar l-a omorat deja pe Michel si acum nu mai are cine sa il opreasca.

[Nixu]

Hello:*
Okok.... poate ca doar mie mi se pare, insa capitolul asta a fost foarte incalcit.... nici nu mai stiu de cate ori a trebuit sa reiau o propozitie ca sa o pot intelege.... si poate nici atunci nu am reusit sa o inteleg.
Nu am vazut nici o greseala de tastatura... dar am vazut insa multe locuri din care lipsesc virgule... nu as fi zis nimic daca ar fi fost doar o data... insa am vazut in multe locuri lipsa lor.
Ce nu mi-a placut deloc si nu o sa-mi placa niciodata sunt emoticoanele de la afarsit.... eu pur si simplu nu pot fi deacord cu ele intr-un context.... mi se pare ca distruge toata estetica lucrari.
Asta-i tot ce am avut de spus si sper sa vii ceva mai repede cu nextu:):*:bye: