[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Cap. I: Absolvirea

Deschid ochii, putin cam somnorosi, si ma uit, cu o oarecare teama, la ceasul care indica linistit ora 7:00. Ma gandesc ca e prea dimineata asa ca nu ma dau jos din pat si ma chinui sa atipesc. Dintr-un somn adanc ma trezes tresarind si realizez ca mai am doar trei ore pana la premierea de absolvire iar eu sunt inca in pat. ma gandesc sa ma ridic dar ceva ma retine. Pe pieptul meu dormea Kety, o pisica foarte frumoasa care face parte din familia noastra de mai putin de doi ani, care abea acum realizez cat este de grea. Incerc sa o dau jos dar nu prea ma indur sa o trezesc. Mai stau lenevind in pat cam jumatate de ora dar un gand ma face sa ma ridic brusc si, in timp ce pisica fuge speriata, imi amintesc ca nu mi-am pregatit discursul dar totusi gasesc o solutie. Langa pat se afla o noptiera pe care stau haios aranjate o lapa , o fotografie cu mine si Kety si un caiet pe care se afla un pix asezat cam stramb. Iau caietul, rasfoiesc prin el si ma opresc la o pagina libera. Incep sa scriu. Ma opresc fiind intrerupta de auzul unei voci cunoscute.
-Samanta! Samanta! Te-ai trezit?
Vocea ii aparine mamei care vrea sa se asigure ca nu intarziu la premiera. In toata agitatia de dimineata am uitat sa ma prezint. Buna ma cheama Samanta Yehudy, sunt destul de inalta, am parul lung putin peste cot, blond. Pot sa spun ca ochii mei sunt de un albastru patrunzator, ca o mare adanca in care te pierzi si din care nu mai ai scapare.
-Da mama, m-am trezit, ii raspund in timp ce ma dau jos din pat si ma indrept spre baie. Cand ies din baie si intru iar in camera mea aceasta pare mult mai luminata de catre razele soarelui. Ma imbrac cu o rochita alba ca zapada lunga pana mai sus de genunchi stransa la brau cu o curea elastica de culoare neagra. Ma incalt cu o pereche de sandale negre fara toc care se leaga pe picior si cobor in graba la parter. Ma indrept spre bucatarie indreptandu-mi atentia spre ceasul de pe peretele din sufragerie care indica ora 9:30. Faptul ca eram in intarziere ma face sa ocolesc bucataria si sa sar peste micul dejun. Mama ma astepta de ceva timp asa ca imediat ce am ajuns am urcat in masina si ne-am indreptat spre liceu. Am ajuns, iar panica si emotiile au devenit din ce in ce mai puternice astfel punand stapanire pe mine. Curtea scolii este plina de multi elevi, parinti si profesori. Pe fetele premiantilor aranjati in linie se citesc multe emotii si temeri. Absolventii asteptau sa fie strigati si sa le fie inmanate diplomele. Bineinteles, la fel ca si ceilalti, si pe fata mea se citesc multe emotii care nu isi gaseau stapanire.In functie de medie, elevii premiati se fac nevazuti unul cate unul in multimea de oameni. In urma lor nu rasuna decat aplauze si felicitari. Deodata se asterne linistea. Pentru scurt timp aceasta persista iar diresctorul incepe iar sa vorbeasca anuntand ultimi absolventi.
-Si ultimii absolventi ai clasei a XII-a sunt: Jacob Dawson, Alison Dawn si Samanta Yehudy.
La auzirea acestor nume toti oamenii au inceput sa aplaude. Plina de emotii imi prinesc diploma si imi sustin discursul.
-Va multumesc tuturor pentru ca m-ati sustinut si ca ati fost alatu...
Nu reusesc sa ternin de vorbit din cauza ca sun intrerupta foarte nepoliticos de un tunet putin cam amenintator. Pana la urma imi continui discursul iar cand termin de rostit ultimul multumesc o ploaie foarte amenintatoare impanzeste tot orasul.



Pai cam asta este primul capitol stiu ca este putin cam scurt si cam plictisitor dar promit ca celelalte capitole vor fii cu mai multa actiune.

[Moon princess]

hmm... deci, iti spun sincer mai ai de lucru la ficul asta. Chiar mai ai mult de treaba.
In primul rand, titlul ficului nu e corect, lipseste o virgula daca nu ai sesizat, si plus de asta nici nu e asa de atractiv. Apoi, inceputul cam lasa de dorit. La prima vedere ficul nu e original avand in vedere ca am citit multe ficuri asemanatoare. In fine, sa vad ce surprize vor aduce urmatoarele capitole si atunci ma voi pronunta ddefinitiv cu privire la originalitate.
La capitolul descriere nu stai prea bine. Ce ai facut tu acolo nu se numeste descriere, trebuie sa inveti cum sa expui sentimentele protagonistei si sa descrii locurile actiunii.
Dialogul e varsa, f sec. Astfel de "discutii" dintre mama si fiica ma lasa rece, sunt la ordinea ficurilor. Sincera sa fiu nu sunt prea multumita de prima prestatie.
ma opresc aici ca nu vreau sa plangi. Dar daca vrei sa cresti si sa ajungi sa te bucuri de prestigiul unui fic reusit, accepta criticile si sugestiile, numai asa vei ajunge in postura aceea.
Daca vrei, pot sa te ajut. Nu trebuie sa-ti fie rusine toti am fost asa la inceput.
astept urmatorul capitol, si sper ca nu vei da bir cu fugitii...

:bye:

[MaDy^^]

pai sa vedem...as vrea sa iti multumesc ca m-ai anuntat de fic...revenind la fic capitolul este putin cam scurt dar nu prea conteaza...am vazut ca de multe ori nu ai despartit cuvintele cea ce nu da un aspect tocmai placut...am mai vazut ca la unele cuvinte ai incurcat literele dar asta nu ii foarte grav...in rest povestea nu este chiar plictisitoare...totusi sper ca nu te-ai suparat dar pe viitor sa fii mai atenta la tastare...astept next-ul si sper ca o sa ma anunti...succes la scris
bye,bye:bye:

[MooN.]

Hey my dear,
Mersi ca m-ai anuntat...
Am sa incep direct si pentru ca am vazut foarte multe greseli nu te voi lua foarte usor,ok? Sper sa nu te superi pe mine.

Ai destul de multe greseli de tastare, iar acestea le-am enumarat mai jos:
trezes - trezesc
patse - pat se
coborin - cobor in
bucatarieindreptandu-mi - bucatarie indreptandu-mi
plinesc - primesc
multumesctuturor - multumesc tuturor

vocea ii aparine mamei care vrea sa se asigure ca nu intarziu la premiera.

Deci dupa fiecare punc ( . ) se incepe cu litera mare. Propozitia ar trebui sa arate cam asa : Vocea ii aparine mamei care vrea sa se asigure ca nu intarziu la premiera.
Si mai sunt cazuri din astea prin capitol sa sti.

am parul lung putin peste cot blond.

Si in acest caz cred ca ar arata mult mai bine ca dupa cot sa pui virgula
am parul lung putin peste cot, blond.

Am ajuns iar panica si emotiile

Si aici cred ca dupa iar sa fi pus o virgula, nu?
Am ajuns, iar panica si emotiile

Draga mea cred acest prim capitol nu este foarte reusit. Este comun si putin banal. Ai grabit foarte mult actiunea, descriere nu ai cine stie ce, iar la naratiune te mai descurci cat de cat. Ai foarte multe greseli. Am pbservat ca de foarte multe ori dupa punct nu incepi cu litera mare si este o mare problema aici. Mai pui unele virgule aiurea, iar in locurile unde trebuie nu sunt prezente. Ai putea incerca sa gasesti un titlu mult mai atractiv, deoarece acesta nu m-a atras. Am intrat doar pentru ca m-ai anuntat si sincer nu imi pare rau. Observ ca de foarte multe ori nu desparti unele cuvinte pe care ti le-am enumerat si nu este tocmai placut. In concluzie ai foarte mult de lucrat la acest fic. Primele capitole sunt mai grele, dar pe parcurs vei vedea ca v-a fi din ce in ce mai usor. O data cu scrirea unui capitol capeti experienta. Sper sa ti cont de ce am scris eu pe aici pentru ca este foarte important aspectul, dar si continutul, ok?
So... daca te-a deranjat cu ceva comentariul meu da-mi un PM si se rezolva, ok?
P.S. anunta-ma si pe mine cand pui next-ul

Bye Bye

[LoLix]

Pai va multumesc pentru sfaturi si pentru ca mi-ati atras atentia de greselile ce le-am facut, si pot sa recunosc ca sunt cam multe (sau ma rog au fost) asa ca am editat capitolul si nu mai sunt greseli (sper). Nu m-am suparat pentru nimic din contra ma bucur ca mi-ati spus si in plus eu ma asteptam sa fie ceva mai multe greseli din cauza ca l-am postat aseara tarziu si eram putin cam obosita dar promita ca la celelalte capitole nu voi mai avea aceasta problema. Pot sa va asigur ca ideea este cat se poate de originala dar e posibil ca unele fraze sa fie inspirate de alte ficuri dar ideea si actiunea sunt complet si cat se poate de originale.

[Katniss]

Ello dear chiar dacă nu mai anuntat de ficul tau să ştii că tot am aparut pe aici.
În primul rând titlul nu mi se pare nici banal dar, nici atractiv. Primul capitol este putin cam grabit, aş fi dorit să vad un un prolog sau ceva care să mă ajute să înteleg despre ce e vorba.
În al doilea rând am vazut greşeli de exprimare iar undeva am vazut că ai pus punct şi ai început cu literă mică.
Unele semne de punctuatie sunt puse aiurea ( am vazut undeva o virgulă pusă înainte de Ş iar asta este greşit ) iar în unele locuri lipsesc.
Descrierea este prezentă iar în unele locuri tinde să devină plictisitoare la fel şi dialogul.
Aşa când foloseşti numere încearcă să le scrii cu litere şi nu cu cifre nu dă bine la estetică la care mai ai de lucrat.
Cam atât anunţă-mă când aduci nextu.

P.S. dacă te-a deranjat cu ceva comentariul meu pm şi se rezolvă bye, bye.

[LoLix]

Hey dragi cititori, imi pare nespus de rau ca am intarziat atat de mult cu acest capitol. Pai eu sper sa nu va fii dezamagit si daca da sper sa ma iertati la urma urmei este primul meu fic si sincer nici nu am citit atat de multe pana acum. Pai nu imi mai ramane decat sa va urez lecturare placuta.

Cap. II: Prima zii de vara

Se zice ca atunci cand ploua, un inger este trist si plange.
Am stat pe scena, uitandu-ma la curtea scolii care acum este inpanzita doar de lacrimile uriase care se desprindeau din cer cu o brutalitate de nedescris, dar care atingeau pamantul cu o mangaiere fina dar totusi atat de rece. In mintea mea totul se invarte in jurul evenimentului , care in urma cu cateva minute, tocmai a rupt pana si ultima bariera dintre frageda mea copilarie si crunta maturitate. Nu ma mai gandesc decat la faptul ca, de azi inainte, toate amintirile, toate nasbatiile si toate clipele mai mult sau mai putin fericite au ramas blocate intre zidurile de nepatruns din inima mea. Toata copilaria mea s-a sfarsit odata cu primirea unei bucati de hartie. Bucata de hartie care reprezenta diploma mea de absolvire a liceului.
Momentele de tacere, care incepusera deja sa puna stapanire pe mine, se sfarsesc rapid datorita unui fulger care are un impact mortal asupra mea. In cateva secunde lumea, vazuta prim ochii mei, ia o intorsatura groaznica. Eu, care pana acum ma sprijineam de o bara de fier, simt un fel de energie care trece prin mine urmata de atingerea usoara, dar in acelasi timp si dureroasa, cu pamantul. Privirea imi este acoperita de un strat de intuneric iar corpul imi este rece si amortit fapt ce nu ma lasa sa fac nicio miscare. Incerc din rasputeri sa ma opun fortei ce ma tine lipita de pamant dar fiecare incercare ma lasa fara energie. Din furtuna din mintea mea reusesc sa smulg, cu greu, o galagie insuportabila care este urmata de strigatul disperat al mamei. Se face liniste, nu mai aud nimic, toate sunetele de afra sunt oprite, parca lovindu-se de un zid.
Amorteala pune stapanire din ce in ce mai mult pe mine facandu-ma sa vreau sa evadez din propriul meu corp. Bineinteles ca nu pot face asta asa ca nu am de ales decat sa ma refugiez intr-un colt al mintii mele si ma las stapanita de piuitul singurului aparat care ma mai tinea legata de viata de afara.
Nu imi doresc sa-i fac loc unui gand intunecat, asa ca ma agat de fiecare moment fericit care imi trece prin minte, dar oricat as incerca, gandul ca voi murii si ca nu voi putea face nimic ca sa scap, isi gaseste mereu portita de scapare si astfel pune stapanire pe intreaga mea minte.

Mama Samantei:
Imi vad fiica rapusa de ganduri si ma indrept spre ea pentru a o lua din ploaie si pentru a o ferii de un posibil pericol de a racii. Fiecare pas pe care il fac pare atat de greu incat ma opresc. O lumina orbitoare imi atrage atentia dupa care un strigat si, intr-un sfarsit, tot ce mai reusesc sa vad este Samanta care se prabuseste incet pe pamantul rece lasand ca picaturile de ploaie sa ii mangaie usor fata , care acum nu mai are nicio expresie. Primul gand este panica, dupa care incep sa fug si sa strig la ea indemnand-o sa se ridice, dar ea nu raspunde, sta intinsa pe suprafata umeda a pamantului si se uita in gol ca si cum ar fi in transa. Ajung langa ea si ma aplec sa o iau in brate, dar nu pot, deindata ce o ating simt un fel de intepatura foarte dureroasa care ma opreste. Pentru cateva secunde raman nemiscata langa ea lasand ca lacrimile sa mi se scurga usor pe obraji. Ploaia s-a oprit de ceva timp dar eu abea acum am observat. Dupa ce imi revin din soc pun mana pe telefon si sun la salvare. O voce blanda si nevinovata imi raspunde si ma intreaba ce s-a intamplat. Desii acea voce mi-a vorbit ata de calm eu nu imi pot abtine strigatele de disperare si mai mult in urlete ii spun femeii, de la celalalt capat al firului, ce s-a intamplat. Deindata ce sunt sigura ca salvarea este pe drum, inchid telefonul si ma uit, cu o tristete de nedescris, la trupul neinsufletit care zace in nestire pe pamantul inca umed si foarte rece. Imi indrept privirea spre cerul ce acum ascundea acei nori negri care mi-au condamnat fiica, in mintea mea este haos dar totusi isi face aparitia o intrebare "De ce Samanta?, De ce azi?". Pentru un moment, in jurul meu s-a facut liniste, o liniste sinistra care este foarte usor strapusa de sunetul, deaja enervant al salvarii.


Pai cam asta este capitolul sper sa va plac sincer inspiratia m-a lovit pe moment si va asigur ca este ceva original.Pai astea iind spuse eu va las sa cititi in liniste si pace si astept cat mai multe critici si sfaturi.

[RinMi♫♪]

La incepu ai scris "dar care atingeau pamantul cu o adiere fina dar totusi..." ar fi sunat mai bine daca in loc de al doilea "dar" ai fi scris "si" ma rog .
Primul capitol a avut un sfarsit foarte sec dar restul e OK.
Al doilea capitol a fost interesant doar la mijloc si ar fi fost frumos daca ai fi specificat ca a lovito un fulger ,parca fugi de acest cuvant , si nu mi-a mai placut faza in care ai schimbat "persoana" adica acum esti Samanta acum esti mama. Si ultima parte a parut ca ar fi sfarsitul a toata povastea acolo ai avut noroc ca ai bagat salvarea in peisaj daca nu suna total aiurea ,si de ce ia luat atat de mult mamei sale sa-si dea seama ca trebuie sa sune la salvare.
Ai mai scris "... la trupul neinsufletit care zace ... " gata acum si faza cu salvarea sa dus pe apa sambetei, adica daca ai scris chiar tu ca e moarta de ce a mai chemat masa salvarea (ne pregatim de parastas).
Cred ca am fost cam prea rautacioasa .SCUZE!

[Rose ^^]

buna sweetie, mersi ca mi-ai spus. Scuze ca am intarziat, dar scoala e de vina...Asa sa revenim aici. Imi place acest capitol. Greseli nu ai, adica tu nu vei avea, nu-i asa?..naratiunea e ok, dialog tac si descrierea..waw ma uimesti.Descrii foarte frumos, fiecare sentiment, tot. Stii si eu m-am simtit usor trista cand am terminat gimnaziu, nu se va compara cu cel cand voi parasi liceul, adica e liceu cei mai frumosi ani si pasul care trebuie facut spre un viitor. In fine...Mi-a placut chiar foarte mult, esti geniala, biata mama, mi-e mila de ea:(. eu nu mi-am dat seama de ce a lesinat Samanta, sper sa ma lamuresti tu in urmatorul capitol:))
cam atat am avut de spus si astept nextu, :pls: anunta-ma
:bye: si spor la scris

[Katniss]

Well am zis să îţi las şi eu un comm cam târziu, dar ştii şi tu cum e cu şcoala.

So am vazut o mică îmbunatăţire, iar asta mă bucură înseamnă că ai ascultat sfaturile noastre şi sper că o să faci la fel şi în continuare.
Dar caci mereu există şi un ,,dar'' am vazut că încă mai ai câteva greşeli, nu mai ştiu exact pe unde că am citit capitolul când l-ai postat.
Descrierea există şi din nou, dar ar mai merge. Actiunea nu mi s-a parut grabită.
Totuşi au fost două lucruri care m-au deranjat.
Unu nu mi-a placut lungimea capitolului şi doi a fost cam ciudat să povesteştii din persectiva mamei lui Sem a fost ciudat. Anyway cam atât aştept nextu bye, bye.