Hmm, ma gandeam daca sa aduc next si cred ca merita....Iar problema cu tastele va ramane mereu cate ceva necorectat, insa imi dau silinta.
Va multumesc pentru pareri si sper ca acest capitol sa va placa mai mult
CAPITOLUL 15
Aoi
Nu am avut o idee buna sa vin pana la blond pentru ca am dat de unul si mai rau. Bine se poarta mai frumos, poate l-am judecat din prima asa ca las totul sa vina de la sine.
-De cand esti prieten cu Blair?, ma intreaba luand un fursec dintr-o farfurie.
-Nu de multa vreme, ne-am cunoscut la un maraton de fotografie, raspund la intrebare zambind.
-Aoi. ce inseamna numele tau?, deja incepe interogatoriul.
-Aoi inseamna albastru in japoneza. Am originii japoneze , zambesc nevinovat la el.
Se uita la mine un pic ciudat, parca-si controla anumite gesturi incat ma speria, dar poate mi se parea. Eram incordat in fata unui strain, mai ales ca ma interoga ca pe un delicvent. Nu a ezitat sa-mi zica ce nume frumos am la fel ca ochii si scum intelegea de ce numele asta, iar mie nu-mi ramanea decat sa ii multumesc rosind.
-Si cu ce ocazie ai venit pe aici?, continua intrebarile zambind bland.
-Ma invitat Blair sa vad noile melodii.
"Pe unde umbli derbedeule?!". Continua sa il injure pe Blair ca sta prea mult cu ceaiul ala. Mda si vorbeam de lup ca el isi face aparitia si cu ceaiul meu. Mi-l pune pe masa si se aseaza la scaunul din stanga mea, dar aproape de fereastra. Eu si obiceiul meu de a sta in capul mesei, acum regretam ca fratele lui era exact langa mine.
-Tu nu trebuia sa ai treaba in oras?, intreaba blondul parca sagetandu-si fratele din priviri.
-Azi nu, puiule , ii raspund luand cana de pe masa. Tu ce ai facut la psiholog?
Psihlog? De unde si pana unde? Eram confuz si absolut uimit.
Imi venea sa rad, dar si eu am mai avut nevoie de consiliere pana acum si nu mi se pare ceva anormal, dar Blair?? Asta-i o buna surpriza.
-Nu-i treaba ta, continua Mike calm. Deci, de cand sunteti impreuna?
-Chestia este ca nu suntem, raspund ferm si calm.
-Oh, scuza-ma.
Se uita la mine cu coada ochiului si simt cum mana mea este atinsa de a lui. Imi retrag mana tacand din gura si uitandu-ma la el in gand ziceam "Perversule" .
Nu se rezuma la atat, ci cu aceeasi mana o plaseaza pe piciorul meu. Tresar cand face asta si ma ridic de pe scaun asezandu-ma langa Blair care sta si privea linistit cum fratele sau se da la mine.
-Ce faci?, intreb eu speriat.
-Incerc sa fiu o gasda buna, spune Mike cu un zambet pervers.
Ma uit si la blond, dar nimic, privire ii era atintita pe fereastra ignorand ce se petrecea inauntru. Eram speriat, iar fratele sau se apropia mai mult de mine punand de data asta mana chiar pe ce nu trebuia.
-Ooo, ii mare!, exclama incantat.
Eu tresar de pe scaun pe picioarele lui Blair speriat ca ma si stransese putin de locul sensibil, iar blondul incepuse sa rada cand si-a auzit fratele. Rosisem, era stanjenitor astfel ca plec capul in jos.
-Blair, soptesc. Scapa-ma de el.
I-am atras atentia si ma prinde de barbie fara sa-mi ridice capul si astfel ca el sa sopteasca la urechea mea, iar eu inchid ochii cand simt aerul cald.
-Si eu ce primesc in schimb?
Il aud intreband clar si ma face sa izbucnesc de nervi. Dupa ce ca vorbesc cu el mai imi cere si ceva.
-Dute dracu!, spun nervos ridicandu-ma. Ma vrei Mike, sunt al tau!, continui clar si raspicat la fratele lui care acum radia de fericire.
Bucuria nu-i dura mult pentru ca Blair ma trase de mana inapoi pe picioarele lui, privindu-l pe Mike cu ura.
-Este al meu , piei din ochii mei, maraie la el.
Resemnat ofteaza si-si desface camasa la toti nasturii. Se ridica astfel ca eu sa-i admir sculptura. Adevarul este ca ma holbam la patratelele lui, dar Blair pocneste din degete enervat ca ma uital la fratisu'.
-Ce e?, intreb eu odata trezit.
-Nu te mai uita, vrei sa-i devi prada?!, ironizeaza sacait.
-Si daca vreau, vei fi cumva gelos?, intreb eu banuitor jucandu-ma cu firele de par din capul lui.
-Normal ca da, raspunde fara pic de jena parca torcand ca o pisica.
Ce sa mai comentez la asta, nimic, ma asteptam sa zica nu, dar el acum isi gasi sa fie cat se putea de sincer.
-Ma scapi de el?, intreb ranjind.
Ofteaza si da afirmativ din cap ceea ce ma facu pe mine fericit astfel ca nu-mi mai controlez reactiile si-l pup pe obraz si-l strang in brate.
-Cu astfel de rasplata te-as ajuta oricand, imi zambeste mandru ceea ce pe mine ma face sa-i scot limba rautacios. Hei tu!, ridica tonalitatea la Mike. Iesi afara din apartamentul meu!, se rasteste la el.
-Daca ai chef de babardeala poti sa-mi spui asa, ii vorbeste serios. Nesuferitule!, se stramba ca un copil iesind afara.
Vroiam sa-i spun ca nu ne arde de asa ceva, dar plecase si nu riscam sa merg dupa el ca sa nu o incurc. Vai de poponetul meu daca se apropia devoratorul ala. Mai bine stam cuminte in bratele blondului.
-Bine , acum nu vrei sa asculti ce am scris?, ma intreaba calm uitandu-se atat de dulce la mine ca imi musc buza inferioara.
Dau afirmativ din cap dandu-ma jos de pe el si il urmez spre dormitor unde el isi ia chitara si niste partituri. Ma uit pe foi si unele versuri nu aveau destula rima, iar ritmul era prea vesel si rapid pentru strofele asa triste.
La chitara suna bine dara era ceva vesel atunci imi veni ceva in minte ceea ce ma facu sa zambesc. A luat un creaion si acum incepu sa scriu.
"O pata de culoare
Si nu esti la soare
Te-ai facut o floare
N-ai avea nici-o scarare"
-Ce vrea sa exprime asta?, ma intreaba pe mine mirat.
El nimic, doar taia si se uita la ce scrisesem inainte, dar ma mir de ce am scris mai sus. Zambind , cand eu eram dezamagit ca nu gaseam de nici o culoare ceva bun.
-Canta asta, si-mi da foaia uitandu-se calm la mine.
Citesc ceva din foaie si raman confuz. Asta seamana cu ce s-au intamplat acum ceva vreme, pana si ceea ce a simtit. Este cumva alta foaie?Eu nu am scris asta?
Las foaia jos si inghit in sec, nu ma simteam prea bine. Imi trecuse cheful de orice. Vroiam sa merg acasa si sa reflectez la tot din nou si din nou.
-Blair putem sa amanam pentru alta data?, intreb frecandu-mi ochii.
-Sigur, pastreaza foaia oricum, raspunde relaxat ridicandu-se.
-Merci, ne mai vedem noi.
Si ies din apartamentul lui. Uitasem la un moment, dar de tot ce trebuia mie sa ma gandesc tocmai acum. Sunt un geniu in asa ceva, fac ce fac si dau de dracu'. De ce ma simteam asa nasol? Era mai bine daca ramaneam si rezolvam totul cu el. Sa ne fie clar si raspicat ce se intamplase cu mine, cu el, cu amandoi. De ce ma simt asa de singur cu el? Ceva s-a schimbat. Nu stiu ce, clar e altfel,
complet altul.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de catre telefonul care-mi suna in buzunar. Il scot si aveam de fapt un mesaj de la Ha Na.
"Buna, scumpule, am o veste importanta. Oricum vine vacanta de primavara te invit la un week-end pe plaja.
pupici. "
Bun, ma distram acum, grozav, asta imi trebuia, mai ales dupa nebunia din scoala cu pregatirile pentru nu stiu ce.