[Terminat] Don't wait for love, look for happiness

[ohaio_angel]

Multumesc fetelor...si acum next:D


Capitolul 12
Blair


Asteptam, ce si pe cine, nu stiu raspunsul la intrebare. Am ramas in aceasi stare de cand a plecat. Ar fi trebuit sa nu-mi pese chiar asa de mult, intr-un fel eram vinovat, dar si el. Strang mana intr-un pumn . M-a enerva rau faptul ca in trei zile m-am schimbat inapoi in cel ce am fost acum doi anii. Cel de care am vrut sa scap, sa fug de...dar imi intrerupe sirul gandurilor doua mainii ce mi-au cuprins in brate.
-Te-ai distrat cu el?, imi sopteste la ureche cu o voce perversa. Sau era mai bine cu mine?, ma intreaba mai apoi altceva pupandu-ma pe obrazul drept.
-Nu am de ce sa-ti dau explicatii, ii raspund rece si nepasator.
-Faci pe durul sa inteleg.
Imi da drumul indreptandu-se cu fata la mine cuprinzandu-mi gatul cu mainile sale. Voia sa ma sarute, dar am intors capul si i-am dat mainile la o parte.
-Ce este cu tine?, incepe din nou cu intrebarile si nedumerit de faptul ca-l respingeam.
Daca trebuia sa-i raspund sau obligat de imprejurari o faceam, dar nu aveam dispozitia necesara pentru jocuri. Il ignor si ma asez pe pat punandu-mi mainile pe fata. El nu renunta, ci se urca in pat cuprinzandu-mi din nou gatul cu mainile, insa in spatele meu.
-Nici nu ai idee cat ti-am simtit lips, sopteste deja imaginandu-mi cum face fata aia de catelus nevinovat.
-Cat de mincinos poti fii, scot un suras de faptul ca mereu era lingusitor.
-Nu-mi permit sa mint cu sentimentele mele pentru tine, scoate un oftat trist si-si pune cpaul pe umarul meu lasand mana dreapta sa-i cada pe bratul meu. Sunt gelos si cand doar te priveste.
Ii aud ultima propozitie, dar pe mine ma interesa mai mult ultimele cuvinte. Mai ofta o data stiind ca mai avea ceva de adaugat si am tacut.
-Sa nu te mai vezi cu el, da?, se milogeste de mine incepand cu mana stanga sa se joace cu parul meu.
Ma stia prea bine. Slabiciunea mea cand se juca in parul meu. Mereu obtinea ce-si dorea, dar nici nu prea depindea de mine.
-Iti faci griji degeaba, imi gasesc pan ala urm acuvintele. Dupa ce s-a intampalt nu va mai vrea nici sa auda de mine.
-Ma bucur sa aud asta, isi ridica capul si cu mana drepata imi intoarca capul si-mi da un sarut scurt pe buze, zambind multumit.
Stiam ca mai vroia ceva in afara de asta si actiuna nu intarzie sa apara pentru ca isi coboara mana de pe brat in jos, pe abdomen apoi imi atinge partea sensibila din pantalonii strangand usor. Nu am scos nici un sunet, ci m-am ridicat enervat si am plecat spre usa.
-Nu intelge gresit, ma opresc in tocul usi. Nu mai simt nimic pentru itne, ma intorc hotarat si imi expim gandul rece.
Chiar daca eram prietenii asta nu insemna ca poate face aceea ce ii tuna. A dispraut acel sentiment odata ce m-am hotarat sa uit. Acum chiar daca am revenit nu a schimabt cu nimic realitatea. Nu aveam ce sa recunosc.
I-am luat masina din garaj si am plecat spre apartament. Stiam ca o sa ma suna si apoi s sa-mi urle ca de ce i-am luat masina, dar nu aveam dispozitia necesara sa fac sport.
Acasa ajuns trantesc usa si ma intind in pat incercand sa imi linistesc demonul interios. Mirosul lui inca nu a disparut din perna si deveneam cam prea agitat din cauza unui necunoscut cu care am petrecut daor cateva zile. Nu stiam nimic despre el, nici trecutul, nici prezentul lui. Trebuia sa fac niste sapaturi, de aceea pun mana pe telefon si sun.
Cel de la capatul liniei imi raspunde somnoros, dat tot imi tipa in telefon.
-''Ce vrei?''
-Nu ca, ce vrei!, il iau pe un ton superior. Vreu niste informatii depre Aoi.
-''Stai asa.''
Probabil se ridica din pat, dat la cat de lene ii era sa se ridica cred ca pana la urma a preferat patul cald.
-Bai, ridica-te!, tip in telefon
-''Nu mai tipa ca nu sunt surd! , imi urla si mie cascand. Unde esti?''
-Acasa, unde sa fiu?!, ii raspund ironic.
''OK, vin intr-o ora!''
Imi inchide in nas. Randi ma putea ajuta acum. Nu stiu ce voi face pana isi va ridica fundul lenes din pat pentru ca vor dura doua ora pana se va terzi sa-mi bat ala usa. Ma ridic si aprind televizorul din sufragerie sa pierd timpul.

~ *** ~

Cineva imi bate la usa. Mirat ca de data asta a venit repede deschid. Da, am avut dreptate, dar dormea pe el langa usa cu o geanta in mana.
-Ei, trezirea, il clatin cu piciorul si el tresare.
Se uita la mine speriat si se ridica apoi intra gramada peste mine. Cand ajunge in sufragerie se aseaza pe canapea.
-Ia fa-mi o cafea!, se rasteste la mine cum ma vede ca intru pe usa.
Mormai pentru mine niste apelative foarte dragalase la adresa lui in timp ce fac cafeaua. De fapt o facusem inainte sa vina ca am si mancat.
El deja lucra la computer. Isi pusese chair si ochelarii de tocilar. Mereu era enervant cum facea cu ei. Orice, de la inregistrari pana la sunet si cu notele muzicale la repetitii.
-Nu ti-am zis ca incetezi cu ochelarii?, il intreb iritat luandu-i de la ochii. Nici sticla nu au!
-Ia mai taci, ma fac mai destept.
Mii ia reluand treaba. De fapt nici nu-i lua mai mult pentur ca el era intrat pe facebook, se uita la niste poze cu fete. Pe bune, pentur atata lucru l-am chemat?! Mda, eram de-a dreptul prost.
-Bingo, si-mi face cu ochiul. Uite, indreapta ecranul catre mine Se pare ca este nascut pe doi iunie si in acelasi an cu noi, amice.
Ma enerva cand facea fete diabloice.
-Bine, dar nu este asa important. Drace!, ma speii, de fapt raman socat cand vad. Asculta aceasi muzica, murmur cand vad.
Randi se speire si el, dar de mine de data asta. Eu deja ma ridicasem in piciaore, insa sunt tras inapoi.
-Te omor daca mai faci ca Mark!, ma ameninta acum fiind serios. Uita-te si tu, nu are nimic iesit din comun. Pe bune?!, mda si zicea de mine ca reactionez urat, el facea ca dracu'
-Da-te la o parte!, il imping sa am control asupra laptopului si ma uit la pozele cu el.
Poate nu avea nimic neobisnuit, dar arata al naibi de apetisant pentru ochisori mei. Trasaturi fine, tenul alb precum neaua cu ochii mari si albastri te-ai fi pierdut in ei. Parul ii era asa fin la atingere incat nu mai rezistai si vroiai sa-l ai.
Imi muscam buzele cu fiecare poza. Ajung la ultima si era absolut superb. Inima incepea sa o ia razna si eu ma excitasem rapid, doar de la o fotografie. Uite in ce stare m-a adus? Nici sa mai gandesc limpede, eram pur si simplu fermecat.
-Aloo!, isi plimba Randi mana prin fata mea.
-Ce vrei?, il intreb tresarind si uiandu-ma intrebator.
-Adunati saliva de pe jos ca ai facut baltoaca.
Ma incrunt cand il aud si ii dua inpoi laptopul. El rade cu toata pofta de reactia mea. Ma ridic si ma razm de fereastra cu fata cate el. Serios pentru ca nu-mi mai ardea de prosti. Nici el nu comenteaza, ci sta si astepta.
Bun, daca stau si recapitulez ce s-a intamplat; m-am indragostit cam repede, nici cu Mark nu s-a intamplat asa. Ironica situatia si totusi aproape mai aveam si era al meu .Poate asta ma supara cel mai tare. Faptul ca nu imi cedase asa usor precum Mark. Ar fi si asta o idee si refuza ceea ce eu am refuzat pana am avut tampita idee sa-l sarut in parc. De acolo au pornit toate. De ce nu am fost un baiat cuminte si am facut toate astea? Nu pot raspunde la intrebare cum raspundeam mereu si nu aveam ce face decat sa ma las purtat de vant.
-Ce i-ai facut, Blair?, ma intreaba calm uitandu-se la mine
-Tocmai asta-i problema, nu i-am facut nimic, raspund, dar parca absent
-Atunci, ce regreti?, ma priveste in continuare cu aceasi atitudine.
-Faptul ca a venit in.., zambesc...Ce zic? Nu regret nimic.
-Nu tine minciuna la mine, dar daca nu imi spui tu, am sa-ti zic eu, se ridica si vine spre mine. Regreti faptul ca l-ai ranit.
Avea atata dreptate in el si am intimida privirea lui. Cred ca ma intimidam, nu am fost asa moale .Fiecare avem temerile noastre si poate gandu-l ca m-am schimbat asa brusc l-a speriat.
-Sti de ce a baut aseara?, imi pune mana pe umar uitandu-se pe fereastra apoi zambeste. Vorbea de unul singur si era despre tine.
Isi indreapta privirea catre mine, iar eu era surpins si in acelasi timp curios. Despre ce vorbea? Imi vedea starea, eram intr-o agonie continua. Vroiam sa stiu.
-Te-ai imblanzit sau este imaginatia mea?!, ma ia la misto Randi
-Inghite-ti limba, ma stramb la el plecand catre canapea unde ma trantesc.
-Asta este Blair pe care-l stiu.
Acum zambea multumit si intr-un fel avea dreptate. Trebuia sa fiu cel mai tare pana la sfarsit. Unde-mi era mandria? Ei bine acum am regasit-o si nu am sa-i mai dau drumul.

[Michee]

Yeee!!Capitol nou,lung si il ador.Blair,chiar daca nu prea vrea sa accepte asta sau nu este constient de asta,il place,ba chiar,il iubeste pe Aoi,faptul ca l-a sunat pe Randi si i-a cerut sa caute informatii despre Aoi,dovedeste clar asta.Saracul Randi,a fost trezit din somn,mi-a placut faza cu adormitul pe el la usa.Este destul de amuzanta faza cand Randi i-a zis lui Blair ca Aoi s-a imbatat si vorbea de unul singur despre el,starnindu-i acestuia curiozitatea.De Mark nu-mi place deloc,as vrea sa nu se mai bage intre cei doi si sa-i lase in pace(mai ales pe Blair,pana la urma cea a fost a fost,si daca Blair nu mai vrea sa fie cu el,acesta ar trebui sa accepte asta,chiar daca,banuiesc ca ii este greu).Debea astept next-ul,spor la scris!P.S:Imi imaginez ce cuvinte dragute i-a adresat Blair lui Randi.

[Kira's Scarlet]

Deci....Dragutz. In primul rand ^^ iti multumesc ca m-ai anuntat.
Citesc cu placere fiecare capitol. Jake ''honey'' vreau si eu o bombonica, dar sa fie de capsuni.^^
Saracul Aoi, cat se chinuia sa ajunga la cutie. Eh, oricum i-ar fii spus lui Jake ce s-a intamplat, cu sau fara bomboane. Dar faza cu bomboanele mi se pare un targ bun (pentru Jake). Daca eram eu, i-as fii dat cu ceva in cap si as fii furat cutia^^ *evil mind*. Nu am multe de spus la adresa ta. Stii ca mie imi place tot ce scrii tu...nu stiu toate ficurile, dar cele pe care le-am citit le ador, cata vreme exista yaoi. ^^
Astept next. Kissu
Spor la scris! ^^

[ohaio_angel]

In cele din urma am adus si next. Multumesc fetelor pentru pareri.
Lectura placuta

Capitolul 13
Aoi


Cine m-a pus sa-i spun? Radea de nu se mai oprea, iar eu stam bosumflat la el. L-am impins de cateva ori sa inceteze pentru ca nu mi se parea deloc amuzant, ci mai degraba ceva serios. Asta era Jake, mereu bine dispus, dar exagera, mai ales in momentele de cumpana.
Incetase sau cel putin incerca sa nu izbucneasca din nou. Il vad cu imi face cu mana sa ma aproprii. Deveneam banuitor, sigur imi va spune vreo prostie, dar am riscat.
-Si spune-mi, te doare fundul?, imi sopteste la ureche.
-Esti normal?, sar ca ars si plec de langa el mormaind nervos incepand sa rosesc.
El rade si mai tare cum imi vede reactia.
-Stai!, striga la mine si nu aveam de ales decat sa ma opresc. Si tu ce sentimente ai pentru el?
De data asta isi calmeaza tonalitatea, insa eu rosesc puternic pentru ca ele pareau destul de clare. Preferam sa nu recunosc pentru ca era o absurditate. Imi pare cel mai anormal lucru. Nu pot sa ma imaginez ca voi merge de mana cu un baiat. Si asta-mi suna aiurea in minte.
-Pramatie mica, imi ciufuleste parul zambind. Nu ai de ce sa te ascunzi.
Ma priveste cald si nu judeca nimic. Parca m-ar intelege la cat de confuz eram. Da, cu siguranta era un prieten adevarat. Mi-a promis ca ma ajuta. Si eu eram curios sa stiu ce s-a intamplat cu adevarat, dar era prea mult pentru o zi. Inca nu am simteam pregatit sa aflu, poate cand voi fi curios.
Week-endul a trecut mai repede decat m-am asteptat si in sfarsit trebuia sa dau si de blondul ala nenorocit. Nu aveam de gand sa ma bat cu el si nici sa vorbesc, ci doar sa-i dau cheile blestemate pe care le-am uitat.
A fost o dimineata tipica mie, ca la altcineva nu am mai intalnit atata dobitocie, dar asta-mi era farmecul. Iar am dat dulapul peste cap. Asta cred ca este obisnuinta. In fine, imi iau in cele din urma un triocu negru cu cateva dungi rosi pe el ca un fel de sange si o pereche de blugi albastri. Nu spun nimic si dau navala afara din casa apoi o rup la fuga. Pe undeva prin oras la un semafor in fata mea era Aura, o alta persoana de care am fugit . Acum pur si simplu nu imi mai pasa. Am trecut pe langa ea ca si cum mi-ar fi straina. Chiar imi era, nu mai vreau sa stiu nimic de persoanele care m-au ranit.
Ajung in cele din urma la spitalul asta al minti pentru ca rar mai iesea cineva normal dupa indopatul cu medicametele numite carti. Asta sunt eu, un tanar la liceu, care ar fi preferat sa ramana la gimnaziu.
Intr-una din pauze o rog, de fapt doar am pomenit de Mark si Anne a sarit pe mine sa mergem la clasa lui. Nik cand a ciulit urechile si aude ca numele lui a fost pomenit, doar a oftat si nu a comentat nimic.

~ *** ~

M-am oprit si eram la usa. Era deschisa si-i vedeam pe cei doi stand de vorba. Mark se rezemase de masa ce era langa Blair, iar blondul sta calm si se uita pe ceva. Am pasit serios inauntru lasand-o pe Anne sa-si faca numarul. Cum ma fac vazut inauntru Blair ma priveste surprins si gata sa se ridica in picioare. Eu, nimic, il privesc rece si total nepasator lasandu-i cheia pe masa.
Acum cand vreau sa plec ma prinde de brat astfel ca ma intorc si-l privesc amenintator. Da, privesc ochii aceia negri care acum ma ingrozesc.
-Stai departe de mine.
L-am privit aproape cu ura, dar mint, nu puteam sa urasc ceva ce iubesc sau poate nu. Nu conteaza, totul imi era in ceata. Vroiam sa stau departe de el sa pot gandi totul cu calm. Am plecat si nu m-am mai intors in aceea clasa desi Anne s-a rugat de mine saptamani intregi. A renuntat de tot sa imi mai zica ceva.
Timpul va trece si am avut norocul sa imi gasesc alti oamenii de colindat. Randi si cu Ha Na nu ezitau nici un moment si mai aduceau discret aminte de Blair. Ciudat mod de a-si exprima nemultumirea. Am ajuns sa-i stiu fiecare pas pe care-l facea. Fie in cariera, fie ieseala la o bere cu formatia. Aveau o discutie unul cu celalalt ca eu eram prost si nu pricepeam mesajul?! Ironic, mai eram obligat sa-i ascult. La un moment dat asistam la un concert de-al lui. Publicul era incantat, dar eu mai mult ma ascundeam.
-Randi!, sare Ha Na pe umerii lui reusind cumva sa-l sperie.
-Da-te jos, nu esti Anne, se rasteste putin la ea. Deci, Ao' , cum ti s-a parut concertul? imi arunca acum mie o privire banuitoare.
-Voi da, el nu! ii fac o fata rautacioasa.
Nici macar nu auzisem intrebarea si eu deja aruncam foc pe gura. Incep sa rada amandoi. Nu credeam eu ce spun, dar sa creada si ei. Ha Na reveni rapid la alt subiect chicotind la Randi.
-Blair a zis sa mergem maine la Mark, unde repetam, se uita la saten si zambeste. A zis ca are ceva important sa ne spuna legat de cei doi fosti..., nu mai continua de aici, ci facu din cap ca semn '' sti tu''.
-Aaa, asa!, facu si el aceasi fata ca si ea, dar se uita si cu coada ochiului la mine.
Ma enerva cand incepeau cu din astea. Prea multe secrete si incercam sa le spun ca nu imi pasa, dar ei, nu, tot pe a lor o tineau. Pur si simplu nu vroiam sa stiu. Ticalosi mici si secretosi, daca tot spuneau ceva, macar sa dea totul din casa, dar nu, pastrau suspansul si punct.
Uneori era deranjant pentru ca-l vedeam in fiecare zi la scoala. Pe holuri ne evitam mai ceva ca niste necunoscuti. Nici in spate nu ma uitam, dar aveam mereu sentimentul acela de go. Mereu, chiar si cand se vorbea de el. Revenisem la vecea mea viata, dar stiam sa nu ma sunt acelasi om si nu ma simteam multumit.
Am mai vorbit de atatea ori cu Jake, dar mereu mi-a spus ca lucrurile nu se rezolva asa de simplu. Adevarul este ca imi era frica de acel necunoscut. Cu timpul mi-am mai amintit ce s-a intamplat, dar intamplari vagi.

~ *** ~
Bat la usa si cineva imi deschide. Era Jake care imi afisa un zambet triumfator. Avea si de ce. In sfarsit am acceptat sa-i vorbesc sau sa-i ascult glumele pe care le zice in serios. Nu-l inteleg, este cel mai ciudat om si da, am cedat.
Ma pofti inauntru unde m-am asezat pe un scaun uitandu-ma peste tot. Isi transformase casa aproap ela fel ca barul unde lucreaza. Un colt din camera amenajat special pentru o conversatie. Ma pofti de fapt pe canapea.
-Ce te-a facut sa te razgandesti?, ma intreaba dandu-mi un pahar cu suc.
-M-am saturat sa fug, raspund calm luand paharul. E timpul sa-mi infrunt temerile.
Ascult ce crede el pret de cateva minute si-mi da de banuit. Adica, eu nu-i povestisem atat de multe detalii. De ce aveam banuiala ca stia ce s-a intamplat. Da, imi amintesc ceva din ce s-a intamplat, dar nu inteleg de ce am facut asa? Nu dau vina pe nimeni pentru gresala mea.
-Deci sa inteleg, tu esti indragostit?
Il privesc confuz. Cum sa fiu indragostit? Cred ca isi bate joc de mine. Buna gluma. Incep sa rad, dar dau de privirea lui serioasa si inteleg ca nu a glumit. Deloc.
-Indragostit?!, spun ironizand
-Nu, iti place de el?,! ridica o spranceana la mine ironic.
Oftez luand o gura din pahar. Am inteles acum. Sunt un dobitoc. M-a ajutat mai mult decat aveam nevoie. Nu putea sa fie si el un om normal? Greseala mea. Este normal, doar ca un pic mai mult, tacanit.
-Nu ti-a facut nimic, de ce esti asa suparat?
Se face comod pe fotoliu si ma priveste cu fata aia a lui de ''Am dreptate''. Asta m-a speriat. Ma uit suspect la el si cum imi observa privirea isi drege vocea. Macar atat.
-Tu sti ceva!
-Normal, se amuza recunoscand, chiar. Si ce este cu asta?, imi face apoi o privire ciudata, dand din sprancene.
-Explica-te, ma incrunt. Ce mai sti?
Deveneam chiar curios. Adevarat ca stia ceva mai mult, dar prostanacul de mine inca nu pricepea. Cum vede ca nu am inteles mesajul se aproprie de urechea mea si-mi sopteste.
-Inseamna ca nu te-a dezviginat.
Cum aud ma fac rosu la fata si tresar uimit. Ma ridic de pe canapea si plec spre bar. El ma urmeaza razand cu pofta. Buna gluma, dar tot nu este amuzant. Cel putin pentru mine. Serios, chiar este penibil.
-Tu la ce te asteptai?, inca razand de mine.
Ii fac o mutra de catelus, iar el incepe si mai tare. Bun, asta mi-a pus capac. Ma stramb la el suparat.
-Nu-i corect, imi incrucisez mainile la piept.
-Cine a zis ca este corect?, ma priveste potolindu-si rasul.
-Stiu, dar de ce m-am trezit gol?
M-am linistit. De fapt ma framanta acest gand. Trebuia sa stiu. De ce? Jake se aproprie de fata mea ce aproape intra in pamant. Mi-o ridica si se uita la mine calm. Eu, eu imi muscam buzele de neliniste.
-Inseamna ca nu-i esti asa indiferent, apoi imi zambeste bland.
Dau negativ din cap sa nu mi-a raspuns la intrebare. A zambit pentru a doua oara si mi-a spus la ureche ca poate eu am fost pervers beat. M-am incruntat can am auzit, insa el iar a ras.
Cand am plecat de la el am ramas cu acelasi moral. La pamant. Poate mai bine. Si cred ca pana la urma avea dreptate. In felul lui de a o spune, macar a incercat sa ma ajute.

~ *** ~

Ma opresc. Sunt in mijlocul multimii ce trec pe langa mine. Parca totul se misca incet. Suntem doar noi doi ce au culoare si ne privim, dar parca suntem absenti. Nu-mi pot explica sentimentul, dar a tercut mai departe, pe langa umarul meu. M-a evitat complet. Atat de rece, parca eram cuprins de o iarna. Am intorc capul si nimic, doar pasi lui se auzeau. Nu stiu de ce mai ceream un semn de bunatate cand eu sunt cel ce a fost crud.
Am scuturat din cap si culoarea a revenit la intreg orasul. Eu. Am plecat pe drumul meu.

[Michee]

Uraaa,capitol nou!In primul rand iti multumesc inca o data ca m-ai anuntat,apreciez asta.Capitolul a fost unul interesant,mai ales partea cu discuta dintre Jake si Aoi.Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult de Jake,o fi el asa tacanit cum este el,dar este si un tip de treaba si stie cand sa fie serios.Ador fraza:"un tanar la liceu, care ar fi preferat sa ramana la gimnaziu";sunt total deacord cu mesajul acesteia si pot sa spun ca eu sunt o tanara la gimnaziu care ar fi preferat sa fie la gradinita.Aoi,saracul,este confuz si nu isi da seama cat de mult ii place de Blair,dar totusi ma bucur ca nu i-a cazut din prima in brate acestuia,atunci cand s-a dus sa ii dea cheile.Spor la scris si bafta in continuare,astept nerabdatoare next-ul.P.S:As fi vrut sa ii vad fata lui Blair cand Aoi i-a zis sa stea departe de el,pun pariu ca a fost una de milioane.

[Kira's Scarlet]

Deci a fost atat de...Acum imi vine sa-l omor pe Aoi pentru asta. Adica cum? S-a suparat pe bietul Blair pentru ce?? Nici macar nu i-a furat ....inocenta. Cred ca o sa il strang de gat, mai mult ca sigur. Totusi acest capitol mi-a placut foarte mult. Multumesc din suflet ca m-ai anuntat. Esti o scumpa . P.S: imi plac mult pozele de pe fb.[size=small] Acum Blair a devenit atat de rece Nu-mi place. Cam atat am avut de spus.
Spor la scris ^^

[RosetteFoxy]

Iubirea asta, ce face din om...
Jake baiat de treaba Imi imaginez fata care a facuto Aoi cand i-a zis Jake ca poate el a fost cel pervers nu ca ar fi fost Saracul Blair, dupa ce ca nu a avut nici o vina, a incasat si un pumn plus, bonus, indiferenta lui Aoi. Nu merita asa ceva. Punct.
Capitolele au fost minunate, my dear. M-am bucurat de ele.

Te pup pa pa

[ohaio_angel]

Dragele mele, am bucura faptul ca va placut. Am adus si next, iar eu sunt foarte sigura ca o sa va placa mult...cred :D



Capitolul 14
Blair

Persoana care ma evita de saptamanii intregi. Regretul faptul ca m-am lasat purtat de val, mai bine era sa fiu linistit si sa nu cobor scarile. Da, este singurul lucru pe care il regret cu adevarat. Totusi, nu vreau sa uit, cat de incitante au fost mangaierile lui jucandu-se cu pielea mea. Nu am putut uita nici mirosul trupului, lui. Nu am putut, a fost prea frumos.
Totusi sunt nevoit sa-l ignor, sa nu fiu ranit. Am mai incercat sa vorbesc cu el, insa de fiecare data parca vorbeam cu peretii.

~ *** ~

Bat in usa si-mi deschide un barbat in toata firea, nu ca eu nu as fi, dar asta parca este matahala.
-Sal'tare Jake.
Spun intrand relaxat. El zambeste inchizand usa in urma mea. De unde ne cunoastem? Ei bine este o poveste mai veche. De fapt il stiu de cateva saptamani. El m-a cautat cu ajutorul lui Randi, care i-a spus cum sa ma gaseasca.
-Soo, de ce m-ai sunat?, ma intreaba asezandu-se la bar incercand sa bea o cafea.
-Sa-ti cer un sfat, de ce altceva?!, ii ironizez
-Si cu ce te poate ajuta batranelul de mine?, zambeste la ironia mea.
Oftez si incep totul de la capat. Nu retinu-se nici cand i-am spus prima data. Ma rog, avea atunci o fata de curios. Acum vrea sa ma enerveze sa repet acelasi drac.
-Asa, spune citind din ziar. Si ce i-ai spus?
Da, i-am spus si de intalnirea de acum ceva minute. Cred ca il interesa mai mult prezentul. Parca se uita la o telenovela cand ma privea. Zicea doar ''Asa'' .
-Ce sa-i spun, dau din umeri. L-am ignorat.
Asta l-a suparat. A lasat ziarul jos si m-a privit in ochi. Calm si totusi amenintator. Chiar a atintit lingurita spre mine.
- Ziceai ca-l cheama, Aoi?
Dau din cap ca da, cu o fata de prost. Clipeam din ochi privindu-l confuz. Poate nu sunt cel mai destept om de pe pamant, dar de ce ma privea ciudat?
-Bun, lasa lingurita jos si isi coboara privirea catre ziar. Il cunosc mai bine decat iti imaginezi
Raman uimit, cum adica? Il cunostea si eu habar aveam pe ce pamant traiesc. Ma mai gandesc eu putin si Randi e cel care mi-a spus de el. Ticalosul, stai sa-l prind si sa vezi ce-i fac cu gura aia care se baga in toate. Totusi nu cred ca apuc sa-i fac ceva ca Ha Na m-a amenintat intr-o zi cand tot asa vroiam sa-l bat. A zis chiar ca ma castreaza, asa ca va terbui sa-i las mostenitori in pace.
-Ce e, motanel, ti-ai inghitit limba?,! ii aud vocea ironica.
-Nu, doar ca am ramas pe ganduri. Cum adica il cunosti?
Zambeste si de dtata asta nu era de bine. Am reusit sa-i vad cateva fete ale sale. Malefice chiar si perverse la un moment cand i-am povestit de acea noapte. Cand l-am vazut m-am dat cu cinci metri mai departe de el.
-Asculta cu atentie pramatie, se rasteste la mine. Aoi... sti cat de zapacit a fost saptamanile astea? I-ai intrat in minte, nu mai scapa de imaginea ta
-Nu i-am facut nimic!, pun palmele ferm pe masa.
-Resptect pentru asta, isi schimba tonalitatea. Dar, daca isi aminteste de noaptea aceea. Face o pauza prin care ofteaza. Ce ai face?
Ma intreb daca aveam raspuns. Da, aveam, dar nu ajuta cu nimic. Jake m-a vazut ingandurat asa ca a lasat ziarul jos si imi face semn sa ma asez pe canaea. Il ascult si am fac comod, dar era tentat sa urc picioarele pe masa mica. M-am abtinut si gata. Prea multa liniste s-a lasat dintr-o data. Dau cu privirea prin incapere si nimic. Liniste. Unde a disparut?
Isi facu aparitia dupa un sfert de ora si-mi tranteste pe masa o mare carte. Cred ca glumeste?! Nici dictionarul meu de germana nu-i asa de gros. Ridic privirea catre Jake, cu o fata de zici sa sunt drogat.
-Un rezumat, te rog.
-Nu sunt cuvinte, incepe sa rada asezandu-se pe un scaun. Sunt fotografi cu el si aventurile lui. Bine, cum este el de fapt. Ai timp sa asculti?
-M-am nascut sa fiu pregatit.
-Bon, sa incepem. Aoi este un sensibil, are sufletul unui artist. Ii place sa creeze amintiri prin cea ce capteaza cu apartul foto. Mereu gaseste ceva ce-i alina sufletul, in cazul tau... nimic.
Deja a inceput sa ma plictiseasza, dar pozele erau interesante ca doar el era in ele. De cand era mic avea trasaturi de fata si chiar am ramas uimit cand l-am vazut la zece anii imbracat in rochie de culoarea piersici cu o peruca ce avea codite lungi cu breton. Jake mi-a observat privirea asa ca-mi lasase poza sa ma bucur macar de ea.
-Blair fii antena, am o casa pe plaja si pentru a-ti rezolva problema cu Aoi. Uite cheile, de restul ma ocup eu.
Ce sa mai apuc sa-i spun ca ma da si afara din casa cu tot ce aveam la mine. Imi inchide usa in nas ceea ce ma face sa-l injur cu toata gura, exact atunci isi fae aparitia la usa.
-Usor tinere ca sun la gabori, imi spune serios.
Este o gluma? Ce-l apuca? Cred ca era fata lui malefica asta, firar sa fiu, parca Jake ar fi frate cu Rnadi ca sunt la fel amandoi. O durere in fund. Nu apuci sa faci ceva ca ei deja sunt in varf cu ajutor sa-ti dea.
As fi vrut sa du de Ao' acum, sa-i explic, sa vorbesc cu el pentur ca inocenta lui pur si simplu era asa de dragut, ami putin cand imi da una in fata. Asta dovedeste ca are stofa de barbat, bine, jumatate ca tot ca o fata loveste.
Incep sa cant pe strad, ma simteam usurat de un chin si ce mai chin?! Deci, in concluzie aveam nevoie de aer mai putin poluat asa ca merg intr-un parc. Nu ma dezmeticesc bine ca dau cu ochii de o persona. Sta ingandurat pe o banca, aceasi banca si de acelasi parc? Trag aer in piept si pornesc catre el. Cum ajung ma opresc si introc capul spre el.
-Si ce mai faci?, intreb asa cu o voce de fapt divers.
-Pai, ma asteptam sa fiu ignorat, isi ridica privirea spre mine.
Buna asta, dar am preferat sa risc chiar daca eram lovit si injurat. Deja ochii lui aveau o stralucire anume, iar eu eram neputincios sa-mi controlez privirea. Era linistit si cand voiam sa-i spun ceva vocile noastre s-au auzit in sincron. Si-a restras vocea timid, insa eu am continuat.
-Lucrez la niste cantece si ma intrebam daca... , spun asta cu jumatate de gura
-Bine, imi raspunde simplu.
Parca stia exact intrebarea pe care voiam sa o pun, dar nu am avut timp sa o termin. Voiam sa-l invit in apartamentul meu sa-i arat partiturile, nu altceva. Poate sunt nebun si pervers, insa acum chiar nu imi ardea de asa ceva, deloc.
Timpul in care am mers cu el mi s-a parut o secunda pentru ca deja intram inauntru. In sufragerie dau de m\omul pe care-l uras. Nu-l uras asa incat sa-i doresc moartea, dar il voiam afara din viata mea.
-Musafiri?!, intreba mirat. De ce nu m-ai anuntat?
Gata, incepea cu fata aia inocenta ca el este un frate bun si iubitor. Oricum eu nu inghiteam asemnea om si cred ca era mai bien decat uc el sub acelasi acoperis.
-Salut! , spune Ao' zambind, ia rmie imi venea sa mor.
-Tu esti iubituk lui Blair sau...
Oh nu, facea sapaturi cu baiatul meu si nu puteam permite asta. Sub nici o forma.
-Nu, incepe si rade bleu eyes. Suntem doar prietenii, spune dupa ce se calmeaza.
-Bun, Aoi, el este fratele meu Mike, intrrup holbatul aici pe mute si sparg toata gheata lunadu-l pe Aoi de mana sa-l duc la mine in camera. Mana si-o retrage nebagandu-am in seama.
-Blair, calmeaza-te!, psune Mike zambind nevinovat si asezandu-se la o masa. Aoi, vrei un ceai?
-Daca este de tei, o cana te rog., zambeste si el apoi merge asezandu-se la masa langa dracu' in piele de miel.
-Fac eu ceaiul, oftez resemnat si pornesc spre bucatarie.
Trebuia el sa fie acasa al ora asta. Stiam ca plecase cu nu stiu ce treaba, dar el nu, acum isi gasi sa leneveasca. De vreo trei, patru cinci, nici eu nu stiu cate saptamnii imi sta pe cap. Nici sa dorm nu mai pot. Imi este frica, poate se va furisa in pat cu mine.
Si totusi nu inteleg de ce samanam asa mult. Culoarea ochilor este aceasi, asta nu pot schimba, dar de ce Doamne s-a si vopsit castaniu. Nu ii ajungea ca ma terorizeaza prezenta lui aici? Pfu, trebuie sa ma port ca un barbat, dar tot imi vine sa bocesc in sinea mea, insa tot mai bine suna o bataie sa-i dau.
Grozav, acum cu gandurile mele risc sa ma ard incercand sa fac un ceai. M-am oferit voluntar, sa vedem cat va rezista baiatul meu cu fratele meu. Cred ca se va urca pe toti peretii sa scape de el, iar eu am sa ma amuz atat timp cat Mike nu ajunge la altceva desigur.

[Michee]

Yeee,capitol nou!Mi-a placut mult.Pot sa zic ca Jake este cel mai tare,e perfect,este o persoana super interesanta si ma bucur ca a gasit o metoda prin care sa ii impace pe cei doi,Blair si Aoi.Se vede ca cei doi se plac,sper sa se inteleaga intr-un final.Fratele lui Blair,Mike,nu imi place deloc,aici sunt deacord cu Blair,este un drac in piele de miel,chiar daca se comporta prima data frumos cu ceilalti sunt sigura ca nu este asa de bun cum pare,sper doar ca Aoi nu va avea de suferit din cauza lui.Faza cu "motanel",cea cu "fii antena" si cu rezumatul mi-au placut la nebunie.Debea astept capitolul viitor,spor la scris si bafta in continuare.P.S: Am observat cateva greseli de tastare,dar nu o sa aduc mai mult vorba de ele,deoarece nu le consider importante.Sper ca nu te-am suparat cu aceasta remarca.Sunt curioasa ce se va intampla in acea casa pe plaja.

[Kira's Scarlet]

Multumesc ca m-ai anuntat. Nu am avut timp sa-l citesc mai repede. Sper sa ma ierti. Cat de mult imii place ficul asta. Deci Aoi a venit la Blair. Si e si frate-su acolo??? Din ce ai scris tu acolo rezulta ca frate-su e un mare pervers care terorizeaza lumea.
Hm...interesant. Se poate si un incest??
Abia astept next. M-ai facut atat de curioasa.
Spor la scris si kiss uu