Suflet rebel [ Yaoi ]

[Yaku-chin]

Fetelor tnx de comenturi sunteti niste dragutze:X....acum sa pun urmatorul capitol insa imi cer scuze pt prea multa descriere:)) si pt greseli

Capitolul VI O "avalansa" de lucruri

Trecut,prezent si viitor. Trecutul cel ce a fost, s-a intamplat si nu a mai putut fi schimbat. Prezentul bariera dintre cele doua clepsidre, cea a trecutului si a viitorului. Viitorul reprezinta dorintele,visele si lucrurile ce le-am vrea,dar care nu intotdeauna se vor realiza. Odata ce ai gresit in trecut la fel vei gresi in prezent, dar si in viitor. De ce bariera timpului mereu ne impiedica sa facem ce dorim? Daca am gresit si ne pare rau, de ce nu am putea repara ce am facut?
Nu am vrut sa fac niciodata cuiva rau, nici macar parintilor mei care m-au parasit la acel orfelinat. Le-am dorit intotdeauna bine si inca le doresc. Am copilarit acolo, de mic si l-am cunoscut pe el, pe Rein. Un copil ce nu stia ce inseamna bucuria, fericirea, prietenia. Era atat de ciudat, si poate asta m-a facut sa vreau sa ma imprietenesc cu el. Am devenit prieteni foarte buni. Eram inseparabili. Imi placea sa depinda de mine, eram copi,i insa intotdeauna am avut grija de el ca si cum eu eram mai mare . Suferise foarte mult si imi parea atat de rau pentru el. Nu voia nici macar sa incerca sa ii uite pe parintii sai si pe matusa sa. Nu puteam sa imi perimit sa ii zic sa o fac, deoarece nici eu nu puteam sa ii uit pe ai mei si nici in ziua de azi nu pot. El se simtea abandonat de toti si de toate, era un pic ciudat deoarece multi copii incercau sa fie aprope de el,dar Rein ii respingea. Eu am fost cel norocos as putea spune, de am putut pune mana pe comoara. In prezenta lui eram altul, nu mai eram un copil, ma comportam altfel, astfel incat el sa vada ca voi fi acolo, mereu langa el si pentru el. Insa nu a fost asa.
Pana si eu , cel care jurase ca nu o sa il abandoneze, am facut-o. A fost fericit cand am fost infiat insa stiu ca ii parea rau si as fi vrut sa imi zica sa nu il parasesc dar nu a facut-o. Si prin asta am crezut ca va fi in stare sa infrunte realitatea de unul singur. Eu nu voiam sa plec, insa daca el nu m-a oprit sa o fac, am crezut ca e cel mai bine sa dispar din peisaj.
Parintii mei adoptivi au hotarat sa ne mutam in Anglia si asa am facut. In fiecare saptamana vorbeam cu directoare orfelinatului ca sa aflu ce face Rein. Ea imi spunea ca e foarte bine, ca invata excelent si este foarte fericit. Ma bucuram chiar daca imi parea rau ca nu sunt langa el. Directoare a preferat sa nu ii spuna lui Rein ca mai tot timpul comunicam cu ea prin telefon si eu am acceptat asta.
In Anglia parintii mei se descurcau foarte bine, era o familie instarita. Traiam intr-o vila cu doua etaje, spatiosa si aveam la dispozitie multi angajati care mi-ar fi indeplinit orice moft. In Anglia am fost la o scoala mai speciala as putea spune, invatam intr-un an, cati alti in trei. Era ciudat, profesori ne antrenau precum niste masini, asa ca la varsta de 15 ani jumatate eu terminasem liceul. Ciudat nu? Asa am zis si eu. Plus ca aveam un as in maneca , parintii mei erau oameni influentii si puteam face orice.
Mai tot timpul ai mei erau plecati si imi puteam face de cap. Normal crescusem si ma schimbasem destul de mult, abordasem un stil mai rebel. Asa ma considerau multi si asa eram, nu imi placea sa fiu calca in picioare insa calcam eu pe altii. Chiar daca imi creasem o reputatie de temut, nu eram asa rau precum se zvonea ca sunt. Aveam un grup de "prieteni" destul de mare, care stateau cu mine mai mult din interes insa nu imi pasa si eu ma puteam folosi de ei, si chiar o faceam. Insa la un moment dat, a aparut un nou persoanaj in peisaj. Nu ma interesa, nici macar nu imi bateam capu ca sa aflu cine era noul venit in cartier. Auzisem ca se cam da mare si tare insa nu prea ma preocupa pe mine. Intr-o zi cand ma intorceam de la o petrecere am fost atacat de vreo 8 tipi, erau mai mari ca mine si erau bine facuti, nu mi-a fost frica insa stiam ca eram in dezavantaj si nu aveam cum sa ies teafar din acea disputa, dar spre mirarea mea un tip cam de 22 de ani a intervenit intre noi si i-a potolit pe acei baieti cu cativa pumnii. Eram mirat ca a intervenit pentru mine, nu il cunosteam si nu avea nici un motiv sa imi iei mie apararea.
Am discutat cu el, i-am multumit pentru ajutorul acordat. M-am imprietenit repede de el, desi nu stiam asa multe despre el, era de treaba si foarte amuzant. M-a facea sa zambesc mereu. Insa dupa ceva timp aflasem ca lucra intr-o afacere nu prea legala, nu m-a interesat prea mult, era viata sa pana la urma si putea face ce vrea. Relatia mea cu el era destul de buna, insa cand ne intorceam de la un bar, eu eram cam mahmur insa el era foarte beat, mi-a spus ca ma place. Nu am luat-o chiar asa bine, ce naiba eram baieti si niciodata nu ma gandisem sa am o relatie cu un baiat. Am incercat sa ma indepartez de el, sa il fac sa intelega ca nu ma intereseaza astfel de lucruri dar se parea ca nu a inteles. Devenise obsedat dupa mine si eu nu puteam face nimic sa il indepartez, sa ma pot apara in fata sa.
Odata a incercat sa abuzeze de mine, insa din pacate nu i-a mers asa cum se astepta. Impreuna cu mai multe persoane am declansat un razboi intre gasca mea si a sa, si normal a mea a fost invingatoare. Am avut noroc deoarece cunosteam multe persoane mult mai mari ca mine si mai puternice , printre care si dusmani de ai sai. Se potolise, nu ma mai cauta si cand ne intanleam ocazional totul era bine, ne salutam si nimic mai mult.Credeam ca nu mai avea niciun interes legat de mine, insa aparentele inseala si inca cat.
Cand parintii mei s-au intors in tara mi l-au prezentat pe noul lor asociat: James Lison. Se putea citii clar uimirea dupa fata mea. El era asociatul parintilor mei, el. Nu imi venea sa cred, speram sa fie un cosmar. Inca nu imi revenisem din transa cand parintii mei au mai spus ca o sa locuiasca cu noi pentru ceva timp. Simteam ca cerul cadea pe mine si asa era. Eram blestemat.
In timpul cat am locuit impreuna a trebuit sa suport avansurile lui,insa tot mi se pareau ciudate,nelalocul lor.Ma obisnuisem deja cu el si pot spune ca imi faceau si placere. Nu ma culcasem cu el, insa nu mi s-ar fi parut ceva deplsat sa o fac. A fost chiar un timp in care ne intelegeam, sa spunem bine si aveam de gand sa ma culc cu el, insa l-am vazut cu o femeie si m-am simtit tradat. Nu il iubeam si nici nu o fac, insa m-am simtit ca un prost pe moment. A observat ca am devenit mai salbatic, dar nu a aflat care era motivul. Am vorbit cu parintii mei si am decis sa ma reintorc in Japonia, au fost de acord. Au spus ca si ei vor veni in curand, mi-au dat bani pentru am-i cumpara un apartament insa eu aveam alte planuri.
Cand am ajuns in Japonia, mai exact in Tokio m-am dus direct la el. Stiam unde locuieste fiindca imi spusese directoarea orfelinatului. E adevarat ca nu a luat asa bine venirea mea dar a acceptat la un moment dat.
Credeam ca voi incepe o viata nou, alaturi de el. Dar am observat ca James nu avea de gand sa imi dea pace. Era si el in Japonia, in vizita la nepotul sau de care imi povestise in mare cate ceva, si pot spune ca nu erau lucruri chiar atat de grozave.
M-am reintanlit cu ei intr-un club, eram si cu Rein .L-am vazut, pe el si pe nepotul sau. Mi-a propus o calatorie pe care nu aveam de gand sa o accept. Insa cand a mentionat ca era petrecerea sa de logodna eram absolut sigur ca nu am sa merg. I-am spus hotarat ca nu am sa vin, nici eu , nici Rein. Dar pana la urma a reusit sa ma oblige prin diferite mijloace sa mergem. Nu am inteles de ce Rein trebuia sa mearga inaintea noastra cu Ryuuki, nepotul lui James insa nu mi-a prea placut situatia aceea, dar nu puteam spune nimic. Tot ce puteam face era sa sper sa nu se intample nimic rau.
-Tanaka cam ingandurat esti! Ce nu iti mai place compania mea?
Mi se facea grata numai cand il vedeam, dapai cand il auzeam.
-Cred ca niciodata nu mi-a placut compania ta.
-Stai linistit ! Curand o sa scapi de mine.
-Da

[I hate maths.]

Well ce pot sa spun in afara de faptul ca e absolut minunat acest fic!Interesanta propunerea lui James.Oare ce are de gand sa faca cu bietul Tanaka?Sa pui repede continuare ca nu mai pot de curiozitate sa vad ce mai fac Rein si Ryuuki. :-* kiss si spor la scris!Ja-ne!

[nolazy]

Acum mi-a picat si mie fisa cine era acel unchi misterios :)). Sincer, cand am citit prima data de unchi, ma gandeam la un batranel simpatic, cu parul grizonat, dar in nici un caz la un fost pretendent a lui Tanaka :))
Si acum Tanaka se va duce sa se intalneasca cu el? Ma intreb ce o sa se intample :D. Oricum ai complicat lucrurile mai mult decat erau deja :)) In orice caz, imi place :D
Abia astept urmatorul capitol :X
bye bye :bye:

[myuu]

Pff..nu ai de ce sa-ti ceri scuze pentru ce ai scris. Capitolul e foarte dragutz si chiar mi-a placut moolt de tot. Ai avut si descrierea buna si i-ai povestit trecutul lui Tanaka care e foarte interesant. James pare un tip pe gustul meu:))..sper sa fie ceva intre el si Tanaka. Nu inteleg de ce Tanaka s-a razgandit si nu s-a mai culcat cu el, dar sper sa se intample ceva in apartamentul ala. Nu-i asa ca imi faci o surpriza placuta?:X Abia astept sa vad ce se mai intampla intre Ryuu si Rein...ca observ ca se distreza bine pe acolo:))
Ce crezi ca lipsesc? Criticile..nu puteam sa le las deoparte...trebuie sa fie si ele. Am gasit cateva greseli, dar o sa le scriu decat pe cele care mi-au atras in mod deosebit atentia:
"Mi se facea grata numai cand il vedeam, dapai cand il auzeam."- cuvantul "dapai" nu cred ca exista, mai bine spuneai "dar apoi"
"insoara"- cred k ai vrut sa spui "insera"
"Off

[love_anime]

Ai spus ca nu e interesant? E foarte interesant, imi place foarte mult mai ales ca ai povestit trecutul lui Tanaka:x. Sper sa vina continuarea mai repede ca stau cu ochii pe ficul tau ca pe butelie. Abia astept sa vad ce o sa se intample cand ajunge Tanaka la Rein asa ca spor la scris.

[Yaku-chin]

Multumesc ca ati citit si ati comentat:* ms...am scris acest capitol de dragul cuiva....desi aveeam de gand sa intarzii cu el nu l-am mai corecat k nu am avut timp:)) :D sry de greseli:D:*

Capitolul VII Dezvaluiri
Prima parte

M-am nascut om si fiind om joc cum joaca fiecare pe scena vietii, sunt un simplu pion, o simpla papusa ce sufera din cauza asta. Imi joc rolul pana la sfarsitul vieti si ca acest rol sa imi fie favorabil trebuie sa accept regulile sau mai bine zis regula: Distruge inainte sa fi distrus. Pacat ca eu o fac dupa ce sunt deja terminat, dar niciodata nu e prea tarziu.
Ura e o emotiie ce bantuie fiecare om. Pentru unii e o arma favorabila ce spinteca tot si ii fac castigatri pentru uni e o distrugere. Pentru mine e doar un atu...doar un sentiment banal si care totusi ma tulbura destul de mult.
Viata e un joc ...dar se transforma intr-o sceneta in care intra mai multe persoane, fiecare luptand pentru propriul rol, inselandu-se fiecare, urandu-se, invidiindu-se, distrugandu-se si omorandu-se. Si pentru ce? Pentru ca ei sa fie invingatori, castigatori ....cand ei defapt sunt niste nimicuri.
Si eu sunt un nimic si nu ma laud cu asta dar nici nu ma mandres. Nu astept nimic de la viata. Nu ma intereseaza sau poate astept sfarsitul, nici nu stiu.
Si cand credeam ca prietenia e ceva sfant la fel ca si dragostea, dar de unde atat. Prieteni iti spun mai mult dusmanii, macar stii ce intentii au aia. Si in dragoste...cica e permis tot. Oare chiar tot? Si sa omori e permis? Foarte bine atunci am sa omor pe oricine imi sta in calea dragostei si daca politia pune mana pe mine am sa spun: am omor fiindca imi statea in calea dragostei si ei mari intelegatori o sa imi dea drumul. Cate aiureli sunt spuse, cat cinisim, cat prostime exista. Si daca esti indragostit ce? Daca iubesti ce crezi ca se intampla? Nu toti stiu ce inseamna iubirea, nu toti stiu sa o daruiasca, chiar daca o primesc.
Cand esti tradat ai vrea si tu sa tradezi, sa simta si celalat cum te-ai simtit tu, dar parca nu te lasa inima stiind cat de mult ai suferit si parca nu ai vrea ca el sa sufer asa cum ai facut-o si tu.

******************************************************

Corpul ii era greu, caplul il durea ingrozitor si se simtea foarte ametit. Cu greu isi deschisese ochii si il observa pe Ryu langa el, stand pe un fotoliu aproape de pat...plangand. I-a intanlit privirea incetosata, era imbracat doar intr-o pereche de pantaloni scurti , iar restul corpului fiind gol, last liber privirilor.Hainele lor, de seara trecuta erau pe jos, imprastiate. Patul era ravasit evidentiind ca noaptea ce trecuse nu fusese una linistita.Era dezbracat, se simtea rau si era obosit. Deja presupunea ce se intamplase, sau macar partial.Se ridicase dupa pat in cautarea hainelor dorind sa le imbrace. Dupa ce le-a gasit se indrepta spre Ryu. Nu intelegea de ce plange? Pentru ce? Nu el a vrut asa ? Atunci sa suporte consecintele. Se comportase ca un animal, daca il placea macar...macar putea sa ii spuna, nici el nu stia ce sa mai creada, ce sa mai gandeasca. Era scarbit, dezgustat. Ii adrese cateva cuvinte pe un ton ironic:
-Ce mai noapte nu-i asa?
Privirea sa o intanli pe a lui Ryuuki, nu stia ce sa creada poate ca daca s-ar fi lasat condus de nervii si de emotii l-ar fi omorat in bataie, dar totusi il iubea. Privirea sa se transformase dintr-un gruda si dezgustata intr-una rece si stearsa, nu puteai exprima ce vezi in ea...Il privea pe Ryu asteptand un raspuns insa nu il primii. Hotarase tot el sa vorbeasca:
-Dar ce mai aventura Ryuu...si cum te-ai simtit? Eu din pacate nu imi amintesc prea bine ce s-a intamplat dar imi pot da seama, nu sunt asa fraier.
Era dezgstat mai ales de comportamentul prietenului sau, era dezamagit de el. Daca il place, daca il voia de ce nu a incercat prin alte mijloace de al avea, nu asa, asa nu era corect.
-Rein eu....
Insa nu apuca sa termine ce voia sa zica fiindca pumnul lui Rein il lovii drept in stomac.
Actionase prea calm si nu intelegea cum a putut lua totul asa usor, tocmai unul abuzase de el si el ce face? Ii dadea doar un pumn si ii arunca niste vorbe sarcastice in fata.Ii era prieten, asa credea dar faptele ce se petrecusere ii demonstrasera altceva. De ce tot el suferea?
Si tocmai Ryuuki il dezamagise, tocmai el ...persoana ce o placea. Tocmai de cel pe care il iubea. Cum putea fi viata asa dura, cum putea destinul sa ii pun atatea piedici cum putea soarta sa ii dea atatea greutati. In tot acest intuneri oare nu exista un inger, un inger de care sa se agate si sa il scoata din aceasta lume infernala. Insa el nu stia ca si ingerul sau nu era tocmai intr-o situatie placuta,avea sa se intanleasca cu el insa mai erau pana atunci doar 3 zile.....3 zile in care se putea intampla atatea si pentru el dar si pentru ingerul sau. Amadoi avea sa sufere, amadoi aveau sa cada in tot mai multe gropi, amandoi aveau de infruntat multe....pacat insa ca le vor suferi despartit. Niciunul nu va afla de problemele celorlalte sau cel putin asa dorea fiecare. Tanaka voia sa il ajute pe Rein sa fie iar prietenii ce fusesera odata ...iar Rein voia o viata noua alaturi de prietenul sau Tanaka.
Insa viitorul nu e scris, viitorul nu e o lege aflata...e una misterioasa.


Si scuze k e asa mic:D:) o sa ma revansez data viitoare

[myuu]

Inca mai bantui pe forum desi trebuia sa dorm ca sunt in perioada tezelor..pff :-s..insa am zis sa citesc si ficul tau daca tot eram prin zona. Imi place capitolul mai ales modul in care ai descris la inceput gandurile lui Rein pentru ca ai imbinat bine "regulile" vietii cu actiunea care se petrecea.
Stiu ca Rein a reactionat bine si normal si sa nu ar trebui sa-l condamn, dar nu-mi place ca l-a lovit pe Ryu...adik lui ii parea rau pentru ce a facut...putea sa-l asculte, ne?:o3 Eh...probabil ca nu a fost sa fie ceva serios intre Rein si Ryu...pacat..ar fi fost dragutz:D
Capitolul e cam scurt sper ca vorbesti serios cand spui ca te revansezi, da? ;;) Greseli nu au fost foarte multe si vreau sa mentionez doar una pentru ca suna foarte ciudat :D
"Niciunul nu va afla de problemele celorlalte sau cel putin asa dorea fiecare." cred k ai vrut sa spui "problemele celuilalt"..eh..o mica neatentie..ma prefac k nu am vazut:))
cam atat am avut sa-ti spun...oyasumi si succes la sc:* ja

[I hate maths.]

Eh se apre ca a meritat sa te bat la cap cu continuarea^_^Probabil ti-am dat multe dureri de cap^^"scuze

Asa acum despre capitol......eh sa zicem ca Ryu merita pumnul ala ;;)
Ma bucur sa aflu ca ii pare rau pentru ce i-a facut lui Rein.Norocul lui ca a scapat doar cu un pumn.Tanaka.....ingerul lui Rein(te rog dhoamne nu)Ti-am zis intre astia doi o relatie mai mult decat de prietenie nu accept [-( .Greselile de tastare nu indraznesc sa ti le zic mai ales ca te-am stresat sa scri aseara capitolu si sa-l si postezi(raman datoare vanduta)Te mai rog ceva....fii bland cu Rein si nu il face sa sufere prea mult(dar daca il faci pe Ryu sa se simta ca un idiot vreo inca 3 zile nu ma supar ^^)

Well.....astept capitolul urmator(si daca nu vine repede o luam de la inceput....)Mult noroc in continuare(si la teze).Ja-ne!

[Just Sugar]

un capitol excelent
dar eu in locul lui Rein il bateam si mai tare pe Ryu...ce dracu doar a abuzat de el
app si Rein era indragostit de Ryu?!...Oh doamne...ma doare capul
descrierea sentimentelor mi-a placut enorm^_^...imi aduce aminte de mine...knd m-am apucat de scris
greselute de tastare am cam vazut...dar nu le mai spun...oricum a fost un capitol superb
spor la scris^_^

[Yaku-chin]

Multumesc de comenturi fetelor:*:x Acum inainte de a pune a doua parte vreau sa specific ca in prima parte pana la stelute vorbeste rein apoi ryu apoii iar rein:)) sa intelegeti macar ceva....


Partea a doua
Oare chiar asa, asa sa fie exact totul pe cum mi se parea ? Aparentele inseala, vorbele la fel si faptele fac acelasi lucru. Daca ele ne inseala, in cine sa ai incredere, cine nu te va putea insela, cine va fi persoana aceia care nu va face nimic rau ? Si daca acea persoana nu ti-ar face nimic rau, cum ai stii ca o iubesti, cum ai stii ca nu ii esti indiferent? Cum ai stii ca simte ceva mai mult pentru tine decat prietenie ? Greselile isi au si ele rostul lor, ca si orice lucru de pe lume...toate isi au rostul lor.
***

Cum puteam eu sa ii explic ca tot ce facusem era doar din dragoste pentru el? Stiam, stiam ca atunci cand o sa se treazeasca o sa isi dea seama de tot ce se intamplase. Puteam sa acopar acele indicii, dar nu voiam. Nu intelegeam de ce acum imi parea rau, regretam atat de tare, as fi facut orice numai sa dau timpul inapoi sa modific ce facusem, dar nu puteam. Scuze, mii si mii de scuze puteam inventa, dar parca ratiunea nu ma lasa sa ii explic nimic. Am lasat la aprecierea sa, insa ma durea. Cum puteam explica acel sentiment, de vinovatie, de vulnerabilitate, de parere de rau? Nu puteam.
Ma uitam la el cum pleaca, parea atat de calm si relaxat si nu intelegeam,cum de a reactionat asa. Nu indrazneam sa ii vorbesc, stiam ca nu mai am niciun drept, dar ma intreb: am avut vreodata? Pleca...dar unde? Nu stia pe nimeni aici, nu stia orasul, nu stia nimic....si atunci cum de indraznea sa plece,sa nu ma asculte, poate aveam si eu ceva de zis, aveam ceva sa ii daruiesc ? Stiam ca il ranisem, dar macar putea sa ma intrebe de ce am facut asta, dar nu a facut-o. Nu mi-a dat ocazia de ai explica, nu a vrut-o, iar eu poate ca nici nu i-o puteam oferi, insa ma durea ca nu a intrebat.
Imi faceam griji, oare ce gandeste acum, oare ce parere are despre mine, ce avea sa faca?
Chiar daca l-as fi putut opri, ce mai puteam face ? Ce as fi putut sa ii zic, ca sa ma ierte ? Cand eu nu aveam niciun motiv sa il opresc, imi parea rau dar nimic mai mult. Imi parea rau fiindca stiam ca pierdusem o prietenie, care putea sa dureze mai mult de atat, insa eram sigur ca puteam sa gasesc si pe altcineva, nu-i asa ? Daca eram asa convins de asta, cum de nu ma puteam misca din acel fotoliu, cum de lacrimile inca imi brazdau chipul, cum de inima mea era putreda, ca si cum era stearsa si patata cu durere in acelasi timp.
Ochii stiam ca imi sunt rosii, stiam ca tremur, stiam ca sunt...singur. Trebuia sa merg dupa el, sa il opresc, dar parca nu voiam si totusi voiam. Ce reactie putea avea daca o faceam, daca ii spuneam ca il iubesc, il minteam, ca nu il iubeam, daca ii spuneam ca regretam ce facusem , cred ca ma va lua la bataie daca ziceam si asta.
Si cea mai mare problema va fi ce explicatie ii voi da lui James si Tanaka, cum voi putea sa le relatez intamplarile petrecute ?
Poate ca nu voiam asa de mult sa imi asum responsabilitatea pe cat credeam. Voiam sa treaca cu vederea acea....acel incident. Insa era, cred eu, imposibil asa ceva.
Daca as fi fost eu il locul lui Rein cred ca omoram acea persoana care imi facuse una ca asta din prima clipa, o faceam de tot rasul si totusi el nu a facut asta, stau si ma gandesc si ajung la concluzia: oare Rein nu simte ceva mai mult pentru mine decat prietenie ? Poate ca nu...poate ca da. Dar eu cred ca distrusem deja tot, dar nu o facusem cu intentie, nu tocmai ...adica nu o facusem ca el sa sufere.
***
Picioarele ma purtau afara din acea vila, nu stiam unde ar trebui sa merg, dar oriunde era mai bine decat acolo, decat alaturi de el. Trebuia sa ma gandesc, ce voi face, ce se va intampla de acum in colo...nu puteam sa ma prefac ca nimic nu s-ar fi intamplat. Si de ce nu? Pentru ca se intamplase ceva si inca grav. Si ce e cu asta? Nu puteam lasa totul pur si simplu asa....De ce? Fiindca imi era greu. Si nu ar fi mai greu sa schimbi lucururile? Ba da, dar...Niciunda “dar”, prefate ca nimic nu s-a intampla si lasa lucurile sa curga de la sine, nu le forta.
Daca am ajuns sa vorbesc singur, sigur m-a aflectat prea tare intamplarea asta. Poate asa a vrut Dumnezeu, dar de ce sa dau vina pe el ? Cand e si vina mea, nu trebuia sa beau asa mult si nici Ryu nu trebuia. Desi recunosc ca imi e greu sa accept ce a facut, sunt poate un pic placut surprins ca macar am aflat ca si el ma place.
Nu am vrut sa vorbesc cu el, ca poate as fi zis cuvinte de care mai tarziu as fi putut sa le regret. Da, am fugit, insa cand am sa ma intorc am sa vin cu o decizie.
Nu tot ce e bun e bine, dar nici tot ce e rau e rau si bine. Fiecare lucru are rostul sau, trebuie doar vazut si descoprit, ca nu orice vezi si intelegi si nu orice intelegi ai sa si vezi.


Stiu ca am spus ca o sa ma revansez data viitoare dar mia venit o noua idee si imi trebuia satermin deja cu chestia asta...si de aceea lam facut mai mititel....nu e vina mea k ideile vin si pleaca~~~:D