Simple banalităţi.

[Amy :3]

Ăm, bună . M-am gândit să fac şi eu un alt fic dar nu din Naruto. După cum vedeţi celălalt fic nu lam putut continua deoarece eu nu am mai intrat de mult pe zup din cauză că nu îmi funcţiona pc-u şi aşa nu am putut scrie. Eniuei, de alaltăieri am început să tot scriu, iar să şterg şi tot aşa. Mna, acum m-am hotârât să îl postez. Aştept să îmi daţi sfaturi şi să îmi spuneţi unde am greşit, unde am grăbit acţiunea etc. Sper să vă placă .



Simple banalităţi.

Capitolul unu - Plimbarea .



Stau întinsă pe patul moale învelit în cearceafuri albastre şi ascult cum iarăşi, vocile ascuţite ale părinţilor se atacau reciproc. În fiecare zi era la fel. Mereu ei trebuiau să se certe. Oare au să ajugă la divorţ ? Mda, precis asta o să facă. De ce dracu nu se pot înpăca ? La mine nu se gândesc măcar puţin? Eu cum mă voi simţi dacă se vor despărţi ? Da, pe ei nici nu îi înteresează. Doamne, îmi vine să explodez doar când îi aud. Ochii mi aţinteam către peretele mov. Eram scunfundată total cu treaba asta cu cearta. Poate, ar trebui să fac o mică plimbare şi poate aşa mă mai liniştesc. Mă sprijin cu palmele pentru a mă putea ridica din pat. Păşesc încet până la dulap. Îl deschid trăgândul spre mine dar, ducându-se apoi spre dreapta scârţâind uşor. Pe umeraşe erau înşirate câteva gegii. Aleg una mai grosuţă de culoare neagră. O trag afară, scoţândo de pe umeraş şi arucândul pe pat. Îmi strecor mâinile firave printre cele două mâneci şi îmi închei fermuarul până sus. Încep să păşesc până într-un colţ al camerei unde pe podeaua acoperită cu un covor rozaliu, se aflau o pereche de tenişi verzi. Ma-m aşezat pe jos încălţând tenişi. După care mă scol îndreptându-mă către uşă şi ieşind pe hol. Acum puteam auzi mai tare cearta care se efectua jos în bucătărie. Am coborât scările în linişte pentru a nu mă face auzită. Şi oricum, prin strigătele pe care le scot din gură nici nu cred că mar observa. Mă apropi de uşa care făcea contact cu lumea de afară. Îmi îndrept uşor mână către clanţă şi apăs uşor pentru a o deschide. Păşesc în faţă şi închid uşa după mine. Înspir şi expir aerul curat şi rece. Deschid ochii privind în jurul meu tot ce se afla. Pomi erau aproape dezbrăcaţi de frunze. Două sau trei abea se mai ţineau să nu cadă. Acum parcă îmi lipseau florile care acum cinci luni lăsau un miros fermecător. Doar câte o pasăre mai zăreai pierdută de grupul ei şi grăbită să ajungă în acele ţări calde pe care şi eu aş vrea să le întâlnesc. Chiar de data asta nu aştept iarna şi, mi se pare ciudat. De când eram micuţă aşteptam cu neăbdare iarna. Pentru a mă putea bulgări împreună cu prieteni, pentru a putea face acel om de zăpadă ciudat. Acum parcă aş vrea să fie iar vară, să aud cum cântă păsările, să văd cum zboară fluturi, să pot face picnicuri alături de prieteni mei. Ăh, răsuflu puternic după care şuşotesc încet :
- Presimt că va fi o iarnă lungă ...
Încep să îmi misşc picioare pentru a face plimbarea dorită. Ies din curte şi trec pe trotuar. Trotuarele astea sunt aşa vechi. Sunt pline de groape cu apă îngheţată în ele. Nu maş mira de aş mai trage o trânteală pe aici. Mda, numa asta îmi mai trebuia. Trec pe lângă magazin uitândumă prin geamurile transparente înăuntru. Deşi e Duminică e încă deschis. Ştiam parcă că e doar de la 9:00 la 17:00 . Oare sa schimbat ? Dapăi, mă rog. Nare nici o inportanţă. Eu să îmi continui drumul. Făcând mai mulţi paşi mă apropiam de scara blocului. Ah, oare erau acolo ?
- Dăte-n aia a lu tatăto retardatule ! se auzi vocea unui băiat.
Vocea aceia. Era a lui. Deci, precis erau acolo. Din nou, cred că aveau chef să facă mişto. Şi, totuşi cum pot sta de poveşti pe afară pe vremea asta? Nu le este frig? Dar, totuşi de ce dracu mă înteresează pe mine? Şi-au bătut joc de mine, nu are de ce să le dau importanţă la nesimţiţi aceia mai ales la acel nesuferit. Nu am ezitat şi mi-am continuat drumul. Desigur, ei erau la doi metri distanţă de mine. Ca întotdeauna curvuliţa de Paty era acolo înbrăcată ca întotdeauna: iegări strâmţi, o bluză scurtă şi o geacă până la şolduri. Nu îmi vine să cred că am avut o aşa prietenă ca ea. Dar ce vrei, îi seamănă leit ca taicăso. Şi acela este la fel ca ea. Unblă doar după femei iar ia, doar după băieţi cu trei ani mai mari ca ea. Da, ea avea paişpe ani iar, prietenul ei Cătă avea şaptişpe ani. Totuşi băiatul nu era urât. Era blond cu ochii albaştri. Eu faţă de Paty, sunt cu doi ani mai mare. Am şaişpe ani şi sunt în aceiaşi zodie cu ea. Cu ei doi mai erau încă doi băieţi. Era tâmpitul acela de Răzvan şi Mircea. Merg înainte fără a saluta sau a mă uita la ei. Răzvan mă observă primul dar Paty io luă înainte :
- Bety, nu vi să stai cu noi?
Mă opresc uitându-mă la ea şi dând din cap că nu fără a scoate măcar un sunet. Mă întorc după care îmi continui plimbarea. Răzvan zâmbea holbându-se la mine. Nu putu să nu tacă şi începu şi el să vorbească :
- Mda, curvă pleacă mai bine !
Mereu trebuia el să mă jignească sau să spună ceva nu? Altfel nu era el. Dar, de ce nu îi pot spune câteva? De ce nu mă pot duce în faţa lui şi săi spun: Dute dracu ! De ce ? Pentru că sunt o proastă ? Da şi asta, dar şi pentru că încă mai ţin la prostu ăla. Adică îl mai iubesc şi el are nervi încă din vară. Din cauza chestiei ăleia. Mda, nu spun nimic şi păşesc mai departe. Aud cum tâmpita de Paty începe să râdă ironic ca întotdeauna. Proasta, nici nu îşi dă seama că Kevin ăla îşi bate joc de ea. Oricum, eu plec mai departe să îmi continui plimbarea pe jumătate sau mai mult distrusă. Deja îmi era frig. Simţeam cum nasul meu era roşu iar degetele de la mâini erau reci ca gheaţa. Mă gândesc, că poate nu trebuia să ies. Dar, dacă nu ieşeam stăteam să ascult crizele părinţilor. Puteam să merg la prietena mea. Dar, stă cam departe şi autobuzul costă. Mă rog, şi plimbarea asta va avea sfârşit şi voi ajunge acasă la căldură unde poate, părinţi nu se vor mai certa. Of, dacă aş putea măcar o clipă să nu mai gândesc. Să nu mai fiu afundată în atâtea probleme. Inspir aerul rece şi îl expir. Îmi place foarte mult când suflu aerul cald. Ies nişte aburi, şi mi se pare amuzant. Asta mă uimeşte. Cum pot scoate aburi ăştia pe gură afară. Când eram mică îmi amintesc că ziceam că scot fum. Cu ochii închişi suflam tot mai mul aer cald pentru a face acei aburi. Pur şi simplu mă distra îmi plăcea foarte mult.
- Ce tot faci ? Se auzi o voce de băiat urmată de un râs.
Deschid ochii şi mă uit la tipul care se afla în faţa mea şi care cred că mă urmărea de mai multă vreme.
- Ăh, mereu dau peste tine, îi răspund cu altceva care nu făcea deloc parte din convorbiţia pe care o deschise el.

Ä‚sta e primul capitol : o 3. AÅŸtept comentari, please .

[hiimera]

Yo! Păi chiar am vrut să trec pentru că: 1. Nu era nimeni, 2. Fiindcă m-a atras titlul.
Este simplu, ce pot să spun, dar este bun şi ies multe în evidenţă doar citindu-l.
Fiindcă acele "banalităţi" înseamnă multe şi sunt multe. xD În fine, să trecem la treabă, fiindcă am ceva de spus.

Ai probleme cu gramatica, mai exact la verbe care conţin şi pronume personale. Am să-ţi dau exemple chiar din ce ai scris tu, ca să vezi care sunt acele greşeli:
scoţândo - scotând-o (corect scris este cu cratimă şi se desparte "o" de Vb. "a scoate", acel "o" vine de la pronumele pe "ea")
aruncândul - aruncându-l (coresct scris este cu cratimă şi se desparte "l" de Vb. "a arunca", acel "l" vine de la pronumele "el" - dar ai greşit era defapt "aruncând-o" - pentru că "geacă" este la feminin, iar tu ai pus la masculin, cred că din greşeală sau neatenţie)
Şi mai sunt câteva de genul acesta în care ai omis despărţirea pronumelui de verb prin cratimă.
Scuze dacă te-am luat direct aşa din prima, însă ţi le-am înşirat ca a doua oară să nu mai repeţi această greşeală.
Revin: ai repetat de prea multe ori aceleaşi cuvinte, în mai multe rânduri. Însă aste se poate repara, nu te teme. Poţi să le înlocuieşti cu pronume sau alte cuvinte care să se refere la ele.
Păi, a fost simplu, dar sincer m-a cuprins pe la mijloc povestea, în sensul că am trăit acele momente odată cu Bety. Iar acest lucru este extrem de important.
Deci ai reuşit prin descrierea ta simplă să mă faci să simt ceea ce simte şi ea.
Sper ca părinţi ei să nu divorţeze, totuşi are nevoie de ei... idea este interesantă, dar mă refer la idea acestui capitol nu la cea generală, fiindcă nu am multe date ca să ştiu din prima care este. Chiar şi aşa ar fi mai trebuit să adaugi volum de substanţă cuvintelor şi sentimentelor, pentru a contura cu intensitate starea şi mediul în care Bety trăieşte. Pentru început este bine.

Zby zby! :3

[BloodyInnocence]

din pacate pt tine eu tocmai m-am decis ca am stat mult prea mult timp pe baricada si ca ar fi timpul sa ma intorc sa mai citesc cate ceva:)
Ma intriga titlul si sunt curioasa sa vad ce intelegi tu prin simple banalitati(desi sincer este un pleonasm pt ca banalitatiile sunt simple asa ca nu mai era necesar de acel simple dinainte, dar avand in vedere ca este un titlu si ca rolul lui este de a atrage atentia se trece cu vederea acest lucru.)
Asa sa incep sa disec frumosul tau, putin plictisitor, prim capitol:

Ai multe greseli din neatentie cum ar fi: pui cratima unde nu trebuie sau uiti sa pui cratima. Spun ca sunt din neatentie pentru ca am vazut ca in unele locuri scrii corect, ceea ce ma face sa cred ca nu sunt din cauza ca nu stii.

ÅŸuÅŸotesc-> mie sincer ma racaie pe creier. eu una as fi ales soptesc. susotesc mi se pare mai potrivit at cand vb despre niste persoane care vb in soapta.
groape cu apă îngheţată în ele-> gropi
îi seamănă leit ca taicăso-> lui in loc de ca. daca spui ca era ca si taicasu at okay, dar spui ca semana leit lui taicasu.
aburi ăştia pe gură afară-> aici ai un pleonasm. daca scoti aerul pe gura automat il scoti afara, deci acel afara nu are rost. este la fel ca atunci cand spui urc sus. normal ca daca urci in sus urci, altundeva nu ai unde:P

C-am atat momentan. nu am stat sa iti insir toate greselile de tastare pe care le ai si de neatentie, te rog doar ca in viitorul capitol sa fi mult mai atenta pentru ca acele greseli fac ca cititorii sa renunte la a citi mai departe. Este enervant sa tot vezi cuvinte scrise gresit. Trebuie sa mai lucrezi la descriere si la modul de a forma propozitiile care sincer c-am lasa de dorit. Si sa nu uit de exprimarea ta si la aceasta mai trebuie sa lucrezi.
Asa cum spune si tokyo trebuie sa adaugi so substanta propozitiilor tale, mai ales celor care o implica pe Bety si sentimentele si gandurile ei. Momentan, modul in care ai scris acest capitol mi se pare superficial si sunt sigura ca ai fi putut sa il scrii mult mai bine. Incearca sa te pui in pielea personajului si sa treci prin intamplarile pe care ea trece si o sa vezi ca o sa iti fie mult mai usor sa exprimi acele sentimente si ganduri si o sa o faci intr-un mod mult mai substantial si mai captivant.
Astept sa citesc continuarea. Bafta.

[SnowFlake.]

Stau întinsă pe patul moale învelit mai bine ai fi spus acoperit cu
în cearceafuri albastre şi ascult cum iarăşi, vocile ascuţite ale părinţilor se atacau reciproc. În fiecare zi era la fel. Mereu ei trebuiau să se certe. Oare au să ajugă la divorţ ? Mda, precis asta o să facă. De ce dracu nu se pot înpăca ? impaca, si nu cred ca trebuia sa folosesti acel "dracu" La mine nu se gândesc nici măcar puţin? ca sa se lege propozitiile anterioare eu as fi inceput-o pe aceasta cu "la" adica: " La cum ma voi simti daca se vor desparti? " Eu cum mă voi simţi dacă se vor despărţi ? Da, pe ei nici nu îi înteresează. Doamne, îmi vine să explodez doar când îi aud. Ochii mi aţinteam către peretele mov. Eram scunfundată total cu treaba asta cu cearta. Poate, ar trebui să fac o mică plimbare şi poate aşa mă mai liniştesc. acel "poate" nu trebuia sa-l pui si la inceput si in mijlocul propozitiei! O singura data era de ajuns, de exemplu la inceput. Mă sprijin cu palmele pentru a mă putea ridica din pat. Păşesc încet până la dulap. Îl deschid trăgândul "tragand-ul" spre mine dar, ducându-se apoi spre dreapta scârţâind uşor. nu are sens propozitia asta. Ar fi avut asa: Il deschid tragand-ul spre mine, urmand ca mai apoi sa se duca spre partea dreapta, scartaind usor. Pe umeraşe erau înşirate câteva gegii. gecii. Aleg una mai grosuţă de culoare neagră. O trag afară, scoţândo scotand-o de pe umeraş şi arucândul aruncandu-l pe pat. Îmi strecor mâinile firave printre cele două mâneci şi îmi închei fermuarul până sus. Încep să păşesc până într-un colţ al camerei unde, pe podeaua acoperită cu un covor rozaliu, se aflau o pereche de tenişi verzi. Ma-mm-am aşezat pe jos încălţând tenişi. După care mă scol îndreptându-mă către uşă şi ieşind pe hol. mai bine: M-am asezat pe jos incaltandu-ma cu tenesii, dupa care ma scol indreptandu-ma catre usa, mai apoi iesind pe hol . Acum puteam auzi mai tare cearta care se efectua jos în bucătărie. Am coborât scările în linişte pentru a nu mă face auzită. Şi oricum, prin strigătele pe care le scot din gură nici nu cred că mar m-ar [b] observa. Mă apropi de uşa care făcea contact cu lumea de afară. Îmi îndrept uşor mână către clanţă şi apăs uşor [b] usor de doua ori, iar nu suna bine pentru a o deschide. Păşesc în faţă şi închid uşa după mine. Înspir şi expir aerul curat şi rece. Deschid ochii privind în jurul meu tot ce se afla. privind tot ce se afla in jurul meu Pomi erau aproape dezbrăcaţi de frunze. Două sau trei abea se mai ţineau să nu cadă. Acum parcă îmi lipseau florile care acum cinci luni lăsau un miros fermecător. Doar câte o pasăre mai zăreai pierdută de grupul ei şi grăbită să ajungă în acele ţări calde pe care şi eu aş vrea să le întâlnesc. Chiar fara chiar, nu are sens de data asta nu aştept iarna şi, mi se pare ciudat. De când eram micuţă aşteptam cu neăbdare nerabdare[b] iarna. [b] aici era mai bine daca puneai virgula si incepeai cu litera mica. Pentru a mă putea bulgări împreună cu prieteni, pentru a putea face acel om de zăpadă ciudat. Acum parcă aş vrea să fie iar vară, să aud cum cântă păsările, să văd cum zboară fluturi, să pot face picnicuri alături de prieteni mei. Ăh, ce rol are "ah"? eu zic ca e pus prost răsuflu puternic după care şuşotesc încet :
- Presimt că va fi o iarnă lungă ...
Încep să îmi misşc picioare pentru a face plimbarea dorită. Ies din curte şi trec pe trotuar. Trotuarele astea sunt aşa vechi. Sunt pline de groape groape? O,o gropi, poate cu apă îngheţată în ele. Nu maş m-as mira de aş mai trage o trânteală " o tranteala"; pff.. o cazatura ar fi sunat mai bine pe aici. Mda, numa numai asta îmi mai trebuia. Trec pe lângă magazin uitândumă uitandu-ma prin geamurile transparente înăuntru. Deşi e Duminică e încă deschis. Ştiam parcă că e doar de la 9:00 la 17:00 . Oare sa schimbat ? Dapăi, mă rog. s-a; da *space* pai Nare nici o inportanţă. n-are; importanta Eu să îmi continui drumul. Făcând mai mulţi paşi mă apropiam de scara blocului. Ah, oare erau acolo ?
- Dăte-n aia a lu tatăto retardatule ! se auzi vocea unui băiat.
Vocea aceia. Era a lui. Deci, precis erau acolo. Din nou, cred că aveau chef să facă mişto. Şi, totuşi cum pot sta de poveşti pe afară pe vremea asta? Nu le este frig? Dar, totuşi de ce dracu mă înteresează pe mine? Şi-au bătut joc de mine, nu are nu am de ce.. vorbesti totusi la persoana I, nu face compot si cu a III a de ce să le dau importanţă la nesimţiţi acelor nesimtiti; nu " la nesimtiti" aceia mai ales la acel nesuferit. Nu am ezitat şi mi-am continuat drumul. Desigur, ei erau la doi metri distanţă de mine. Ca întotdeauna curvuliţa de Paty era acolo înbrăcată imbracata[b] ca întotdeauna: iegări strâmţi, o bluză scurtă şi o geacă până la şolduri. Nu îmi vine să cred că am avut o aşa prietenă ca ea. Dar ce vrei, îi seamănă leit ca taicăso. [b] tatalui ei [b] Şi acela este la fel ca ea. [b] propozitia asta, nu-si are rostul. E evident ca tatal ei seamana cu ea, avand in vedere ca ai zis deja ca ea seamana cu tatal ei. -.- Unblă umbla doar după femei iar ia ea doar după băieţi cu trei ani mai mari ca ea. Da, ea avea paişpe ani iar, prietenul ei Cătă avea şaptişpe ani. Totuşi băiatul nu era urât. Era blond cu ochii albaştri. Eu faţă de Paty, sunt cu doi ani mai mare. Am şaişpe ani şi sunt în aceiaşi zodie cu ea. Cu ei doi mai erau încă doi băieţi. Era tâmpitul acela de Răzvan şi Mircea. Merg înainte fără a saluta sau a mă uita la ei. Răzvan mă observă primul , dar Paty io luă înainte :
- Bety, nu vi să stai cu noi?
Mă opresc uitându-mă la ea şi dând din cap că nu fără a scoate măcar un sunet. Mă întorc după care îmi continui plimbarea. Răzvan zâmbea holbându-se la mine. Nu putu să nu tacă şi începu şi el să vorbească : nu a putut; si a inceput .-.
- Mda, curvă pleacă mai bine !
Mereu trebuia el să mă jignească sau să spună ceva, nu? Altfel nu era el. Dar, de ce nu îi pot spune câteva? De ce nu mă pot duce în faţa lui şi săi sa-i spun: Dute du-te dracu ! De ce ? Pentru că sunt o proastă ? Da şi asta, dar şi pentru că încă mai ţin la prostu ăla. Adică îl mai iubesc şi el are nervi încă din vară. Din cauza chestiei ăleia. Mda, nu spun nimic şi păşesc mai departe. Aud cum tâmpita de Paty începe să râdă ironic ca întotdeauna. Proasta, nici nu îşi dă seama că Kevin ăla îşi bate joc de ea. Oricum, eu plec mai departe să îmi continui plimbarea pe jumătate sau mai mult distrusă. Deja îmi era frig. Simţeam cum nasul meu era roşu , iar degetele de la mâini erau reci ca gheaţa. Mă gândesc, că poate nu trebuia să ies. Dar, dacă nu ieşeam stăteam să ascult crizele părinţilor. Puteam să merg la prietena mea. Dar stă cam departe şi autobuzul costă. Mă rog, şi plimbarea asta va avea sfârşit şi voi ajunge acasă la căldură unde poate, părinţi nu se vor mai certa. Of, dacă aş putea măcar o clipă să nu mai gândesc. Să nu mai fiu afundată în atâtea probleme. Inspir aerul rece şi îl expir. Îmi place foarte mult când suflu aerul cald. Ies nişte aburi, şi mi se pare amuzant. Asta mă uimeşte. Cum pot scoate aburi ăştia pe gură afară. Când eram mică îmi amintesc că ziceam că scot fum. Cu ochii închişi suflam tot mai mult[b] aer cald pentru a face acei aburi. Pur şi simplu mă distra[b], îmi plăcea foarte mult.
- Ce tot faci ? Se auzi o voce de băiat urmată de un râs.
Deschid ochii şi mă uit la tipul care se afla în faţa mea şi care cred că mă urmărea de mai multă vreme.
- Ăh, mereu dau peste tine, îi răspund cu altceva care nu făcea deloc parte din convorbiţia exista asa ceva? eu am auzit doar de convorbire pe care o deschise el.

De la începutul capitolului și până la sfârșit ai spus că părinți se ceartă de prea multe ori; și ai tot repetat : " prost/proastă", "dracu", devenind foarte sâcâitor uneori. ^^
Propozițiile sunt și ele cam scurte. Pune și tu gerunziu și fă-le mai lungi, deoarece așa e cam sec.
Prin unele părți e ca și cum ai fi spus: " Afară plouă. Sunt fericită din această cauză. Picăturile de ploaie se joacă prin atmosferă. Ele crează un joc al lor. " -> nu-i așa că nu sună bine? ^.^
Despre modurile de expunere nu prea am ce să spun pentru că descriere nu prea a fost: încearcă să lucrezi la partea asta, acțiunea a fost puțin grăbită și forțată.. Cât despre dialog nu prea a fost, iar din două replici nu-mi pot face o părere.

Nu știu ce să mai spun..
Succes la scris și corectează capitolul înainte să-l postezi să nu mai existe greșeli.

[Grubbie]

Hello dear!

Greşelile ţi-au fost spuse mai sus,deci nu are rost să repet.
Da' ,asta nu înseamnă că eu n-am nimic de spus.
M-a enervat simplul fapt că ai greşeli din pură neatenţie!
De câte ori ţi-am spus eu să fii atentă şi să scrii cu cratimă? :-w
Descrierea,ehm,e destul de bunicică,dar se poate cu muuult mai bine,să ştii. + acţiunea a fost cam grăbită,după cum s-a mai spus,încearcă să o încetineşti.Despre dialog,n-am ce spune,au fost doar 2 replici.
Ideea îmi place foarte mult,ţi-am spus şi pe mess. Se aseamănă foarte mult cu viaţa ta,din câte mi-ai povestit. + faza cu prietena caree stă departe..eh,mă duce gându' la mine :]] :-"
Anw,eu aştept next-ul şi fii mai atentă.Mai ai de lucrat,dar toţi am pornit de jos.
Baftă!

[Amy :3]

Într-un sfârşit am adus şi eu nextu-l. Vă mulţumesc pentru comentari şi sper ca acest capitol să fie mai bun.


Capitolul 2


Timp de câteva clipe stătea în faţa mea fără a scoate nici cel mai mic sunet. În tăcerea din jurul meu, îi puteam auzi doar respiraţia. Mă simţeam puţin stânjenită pentru ce i-am spus, cred că chiar am întrecut puţin măsura. El chiar mă plăcea ,iar eu nu îi acordam nici un pic de atenţie. Nu era faptul că nu era drăguţ, numai că, eu nu aveam nevoie de un iubit în acel moment. Cum părinţi se certau şi cum am aflat că fostul prieten vroia numa să mă aivă în patul lui, un iubit era ultimul lucru de pe pămân la care m-aş putea gândi. Cel mai bine acum ar fi să plec, aşa că, cu paşi mici mă îndrept în faţă pentru al putea ocoli şi pentru a putea să îmi continui plimbarea care pare să devină un eşec total. Trec încet, fără a îmi întoarce privirea spre el.
Deodată, simt cum sunt trasă înapoi ,iar braţele lui îmi înconjurară corpul meu mic şi firav. Cu fiecare secundă mă strângea tot mai tare şi devenea tot mai dureros.
- Axel, mă-mă doare... reuşesc să îi şoptesc.
La acele cuvinte, mai lăsă din strâmtoare şi îşi apropie uşor buzele de ale mele lipindule. Buzele îi erau aşa de moi şi de cărnoase. Încet, îşi strecură limba în mecanismul meu de vorbire examinând, fiecare colţişor după care, începu a se juca cu limba mea. După câteva secunde întrerup sărutul brusc, uitându-mă adânc în ochii lui căpruii care exprimau atâta inocenţă. Inima îmi bătea foarte tare ,iar cu fiecare secundă bătăile deveneau tot mai puternice. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine. Acest sentiment total nou, avea un farmec aparte. Făcea să mă simt specială şi.. fericită. Câteva clipe liniştea domina între noi. Respir aerul rece şi mă trezesc la realitate. Ce am făcut? Cum l-am lăsat să se joace aşa cu mine?
Îl înping brutal vrând să îi dau o palmă dar, fiind pe fază îmi prinse mâna nelăsându-mă să îl lovesc.
- Dute dracu ! îi spun calmă pe un ton rece.
Nervoasă, mă întorc în partea opusă luând-o la fugă. Axel, nu mai spuse nimic continuându-şi plimbarea cu potaia de căţea Betina. Ce porcărie, chiar Betina i-a pus numele. Alt nume nu găsise ?
Fiecare pas pe care îl ezecutam, mă făcea să devin tot mai slabă. Picioarele mi se înmuiau cu fiecare secundă care trecea. Lumea parcă, se învârtea în jurul meu.
- Fă ! se auzi glasul unui băiat. Era Kevin, care îmi făcu' semn să mă mişc până la el. Cu ameţeala pe care am tras-o nu mi-am dat seama că ajunsesem chiar aproape de scara blocului.
Fac o răsucire doar pe vârfuri pentru a vedea dacă Axel, se mai afla pe stradă. Din nefericire, totul era pustiu doar frunzele erau împrăştiate pe drum. Fără a mai sta pe gânduri mă îndrept spre gaşcă. Mă mişc repede şi în câteva secunde mă aflam printre ei. Răzvan, avea un zâmbet ironic care şi-l schimbă într-o moacă gen: Iar ai venit, curv-o. Tipu' ăsta chiar nu mă suporta. Era nervos doar pentru că nu am vrut să mă număr printre toate curvele lui, care au ajuns din prima seară în patul său.
- Deci, vi cu noi ?
Stau puţin pentru a mă gândi după care aprob nesigură din cap. Băieţi o luară în faţă ,iar Paty rămăse-se mai în urmă cu mine.
- Cât mă bucur că te-ai întors... spuse după ce mă strânse puternic în braţe. Eu, îmi întorc capu scârbită de atingerea ei.
După câteva minute am luat-o la stânga ,iar în faţa noastră se zărea un pod mai vechi. Mizerile erau aruncate peste tot lăsând, un miros dezgustător. Apa avea o culoare ciudată şi era plină de sticle şi tot felul de gunoaie. Băieţi se opriră mai la mijlocul podului ,iar Kevin scoase un pachet cu ţigări Kent dându-ne, la fiecare câte una. Mai scose din buzunarul pantalonilor o brichetă roşie pe care ne-o dădu să ne aprindem ţigările.
Nu am mai fumat de mult timp aşa că' trag în piept, lăsând fumul să îmi pătrundă în plămâni dându-mi o senzaţie de leşin. Răzvan, îi spunea lui Paty să tragă fumul timp de câteva minute ,iar ea făcu aşa cum spuse el. Nu ştiu cum poate fi atât de proastă' încât să facă tot ce spune el dar, ce să-i faci ?
După ce fiecare îşi terminase ţigara, Mircea, scoase o cutiuţă cu nişte pastile. Băieţi rânjeau ironic, îndemndându-mă să iau medicamentul.
- Hai laşo, că nu se va întâmplă nimic, strigă Răzvan provocator.
Tremuram toată şi nu eram sigură de ceea ce am să fac. Înghit în sec şi încet, îmi îndemn mâna spre aceea pastilă. O iau cu oarecare frică şi o înghit rapid. Kevin, îşi luă două pastile pe care i le băgă cu forţă în gură la Paty, luând-o încet în braţe, o sărută apăsat. Îmi era aşa de greaţă să îi privesc.
Răzvan, îi făcu semn lui Mircea să îmi mai dea câteva, iar eu îi răspund cu un simplu ,,nu'' abea auzit, la care brunetul mă prinse strâns în braţe, băgându-mile cu forţa după care mă împinse la pământ.

[SnowFlake.]

" Timp de câteva clipe stătea în faţa mea " - exprimarea nu prea este bună; sună puţin aiurea: ar fi fost mai bine: " Stătea în faţa mea de câteva clipe. "
" că chiar am " - "că chiar" ? God, fără acel "chiar" era perfect, pentru că dă în cacofonie; însă puteai să le şi inversezi: cred chiar că ..
" numa " - numai
" aivă " - aibă
" al " - a-l ; verbul se desparte de pronume.
" lipindule " - la fel ca mai sus.
" Făcea să mă simt specială " - mai bine ai fi scris: " mă făcea să mă simt specială şi... "
" înping " - împing; e cu "m"
" palmă dar, " - virgula era înaintea lui "dar" nu după.
" cu potaia de căţea " - ?!?! înseamnă acelaşi lucru; cu căţeaua..
" ezecutam " - executam
" Kevin, îşi luă două pastile pe care i le băgă cu forţă în gură la Paty, luând-o încet în braţe, o sărută apăsat. - " Kevin luă două pastile, pe care i le-a băgat cu forţa lui Paty în gură, apoi luând-o încet în braţe, o sărută apăsat. ( aşa e corect )
" băgându-mile " - băgându-mi-le
" curv-o " - de când se desparte ? e "curvo".

Încurci cât de cât timpurile verbale, fi mai atentă cu ele pe viitor. Virgulele în unele cazuri sunt prea multe, în altele prea puţine. Când le pui bine, când pui în plus.
Povestea este mai ciudată ca prima dată o.O. Adică totul decurge anormal să zic aşa. Sper că nu v-a păţi nimic rău . xD

Spor. :3