21-06-2009, 02:16 PM
Capitolul III : Aparente ...
Am ajuns acasa peste o ora , topaind de fericire ... Nu aveam de ce sa fiu trista ! Acum , aveam doua noi prietene . Recunosc , inca nu aveam de unde sa stiu cum se vor comporta pe viitor cu mine . Totusi , de ce avea sa - mi pese ? Nu mai credau ca sunt o ratata , si deci cu ajutorul lor mi-as fi facut alti prieteni ! “Sasuke Uchiha “ ...numele asta m-a ajutat mai mult decat as fi crezut . Stiam ca nu era bine ce fac , dar mai puteam oare sa ma opresc ? Ma aflam intr-un labirint fara iesire ... Trebuia sa ma prefac ca el este prietenul meu , cel de care eram indragostita ... Chiar ma intebam cum arata , daca e chipes...Oare seamana cu mine ? Ma gandeam ca daca tot a incercat sa participe la concurs , inseamna ca era genul de baiat competitiv , inteligent , poate chiar foarte romantic ! De cum am intrat pe usa camerei mele , m-am trantit pe patul moale . Am inchis ochii si am incercat sa imi imaginez cu arata acel baiat , Sasuke , chiar daca as fi gresit , macar sa am ce sa le povestesc prietenelor mele . Stiu ca e cam din pripa sa le numesc prietene , dar undeva in adancul sufletului simteam ca nu o sa ma dezamageasca , poate doar daca o sa afle ca eu sunt cea care le-a dezamagit , mintindu-le. Cristine , nu era prea diferita de mine , singura ei problema fiind Anna . Anna , o fire mai autoritara , obtinea orice isi dorea de la Cristine . Probabil ca asa se va intampla si cu mine ; voi cadea in dizgratie , si noua mea prietena va obtine tot ce vrea de la mine , in urma santajului ... Dar daca nu o ascultam , ramaneam iar singura ...Insa altceva ma ingrijora pe mine . Se apropia sfarsitul clasei a opta , deci fiecare dintre noi si-ar fi ales propriul sau drum incurand , urmand un liceu diferit . Ce s-ar fi ales de mine atunci ? Cu siguranta nu m-as fi integrat printre noii mei colegi ! Deodata insa , am fost trezita din acel cosmar ingrozitor de tatal meu ... Uimitor , dar el chiar ciocanise inainte sa intre , lucru cu care nu eram obisnuita ! Probabil ca venise ca sa imi faca observatie .Desigur , cearta era una dintre activitatiile sale favorite , deci , nu ar fi putut lipsi din programul sau zilnic !Sa nu uit sa amintesc , ca eu eram subiectul lor favorit de discutie .Pardon , de fapt , unicul ... Poate ca mintea imi juca ferse , dar expresia chipului sau nu era cea pe care o purta cu el cand era gata sa erupa mai rau ca un vulcan .Era blanda si foarte linistita ...Ba mai mult ! Ochii sai radiau de fericire ...In cateva secunde , gasisem mii de motive .Cel mai credibil dintre ele , era ca in sfarsit gasisera o metoda ca sa scape de mine sau aveau de gand sa ma trimita la o manastire sau ceva de genul asta ! Asteptam sa spuna ceva , sa imi dea macar un indiciu , dar cred ca era degeaba .Pana cand ...
- Sakura , ar fi bine sa te scimbi in ceva elegant si sa cobori jos ! Mama ta si cu mine trebuie sa iti dam o veste foarte imbucuratoare ...mi-a raspuns tata pe un ton nonsalant.
Aha ! Stiam eu ca planuiau ceva ...Problema era ca nu stiam ce ! Totusi nu avea cum sa aflu decat daca as fi coborat in living .Nu m-am mai schimbat , pentru ca oricum hainele pe care le purtam erau cele mai elegante din garderoba mea si apoi m-am indreptat incet spre usa dormitorului meu . Am deschis-o incet . De jos se auzeau mai multe voci care nu mi se pareau familiare . Temerile mele incepeau sa se adevereasca ! Am coborat la fel de silentios scarile de marmura , incercand sa nu fac prea mult zgomot pentru ca in acelasi timp , as fi vrut sa ascult conversatia celor ce se aflau cu un etaj mai jos .Ma miscam precum o felina pregatita sa isi atace prada...
Ajunsa in capatul scarilor , m-am indreptat cu pasi domoli si lenti catre living . Acolo se aflau parintii mei , discutand cu alte doua persoane straine , un barbat si o femeie , care imi pareau cunoscuti .Nu puteam sa imi dau seama unde i-am mai intalnit , insa cu siguranta a fost un loc primitor si elegant deoarece nu puteai spune despre ei ca sunt genul de oameni care abia isi duc traiul . Ciudat , insa ma aflam doar la vreo doi metri de ei , insa nici nu m-au observat . Erau prea absorbiti de discutia pe care o purtau ! Probabil ca cei doi necunoscuti , proveneau dintr-o familie instarita ce dorea sa ma adopte . Serios vorbind , nu imi trecea alta explicatie mai clara in acel moment .Pe atunci gandeam precum un copil mic , orice parandu-mi-se straniu .Simteam cum inima vrea sa imi iasa din piept si cum mi se formeaza un nod in gat .Oare de ce am reactionat asa ? Pe de o parte , imi doream sa duc un alt stil de viata dar , pe de alta parte , imi iubeam parintii , ei bine asa cum erau ei , si nu as fi vrut sa ma despart de ei .Mi-am facut curaj si si am rostit incet catre acestia “Buna ziua ! “
- O ! Sakura , draga mea , aici erai ! mi-a raspuns tata surprins tragandu-ma langa el .
- Domnisoara Haruno , incantat de cunostinta !Cred ca inca nu ati aflat noutatile,asa ca va fi o mare onoare pentru mine sa vi le dezvalui ! imi spuse barbatul deschis .
- Foarte bine ! Despre ce este vorba ? am intrebat eu curioasa .
- Takashi ! Te rog , lasa-ma pe mine sa ii spun ! l-a intrerupt tata pe barbat care ii incuviinta din cap . Ei bine , Sakura , agentia de modeling a familiei noastre a primit azi o instiintare , si sunt foarte mandru sa iti spun ca am ajuns pe primul loc in lume ! Ei , ce zici ?
- E foarte ... minunat tata ! Ma bucur nespus ! am raspuns eu nesigur .
De parca mi-ar fi pasat ! Dupa aceasta mica conversatie , parintii mei impreuna cu domnul Takashi si acea domnisoara si-au continuat discutia lasandu-ma singura . M-am asezat pe canapea cu o expresie ciudata pe chip . Ce prostuta puteam fi ! La ce m-am putut gandi ! Ca ei vor sa scape de mine ... M-am simtit atat de usurata si , ei bine chiar foarte fericita ! Acum intrebarea era : Cum vom sarbatori aceasta “ victorie “ ? De obicei , parintii mei isi petreceau restul zilei in oras , “ facandu-si de cap ” , iar eu stand in casa , plictisita . Mama se intorcea de fiecare data cu o multime de cadouri pentru toti cunoscutii , numai de mine uita . M-am gandit ca nu mai aveau nevoie de mine , asa ca m-am ridicat si am dat sa urc scarile . Insa vocea tatalui meu m-a oprit .
- Sakura ? Unde pleci ? Te rog , fi mai rabdatoare ! Domnul Takashi si domnisoara Hiono pleaca imediat ! M-ai bine te-ai gandi ce vrei sa iti cumperi de la mall , caci apoi ne indreptam intr-acolo !
- Poftim ? Adica merg si eu ? Multumesc tata ! i-am raspuns eu asezandu-ma din nou pe canapea ... Iti multumesc ca imi dai sansa sa ma distrez ! am mai indurgat eu incet , ca sa auda doar el .
Era ceva nou pentru mine ... Ma credeti sau nu , am intrat intr-un astfel de magazin , doar de doua ori pana acum , si de fiecare data , cu bunica . Bine ca nu mai locuieste cu noi ! Acum nu mai era la fel de dulce ca inainte ... Lasand lucrurile negative la o parte , ma sinteam cu adevarat implinita ... Oare ce il facuse pe tata sa isi schimbe comportamentul ?De indata ce persoanele straine au plecat , eram pregatita pentru o zi mai “ speciala “ M-am apropiat lent de tata . imi doream sa stiu cine erau cei doi necunoscuti !
- Tata ? Cine erau cei doi care au venit in vizita ? Domnul Takashi si domnisoara Hiono imi par cunoscuti !
- Asta pentru ca lucreaza la compania familiei ! mi-a raspuns tata pe un ton rece , aproape tipand. Si sa nu mai spui niciodata , de fata cu alte persoane , ca tu nu mergi niciodata sa te distrezi ! Sper ca ai inteles , sau data viitoare o incurci fetito !
Deci de asta se purta asa ! Era doar din cauza imaginii sale ... Vroia sa para un tata iubitor si atent ... Insa el nu era asa .
Peste aproximativ doua ore , ne aflam intr-un supermarket din apropierea casei . Nimic din ce planuisem eu nu s-a intamplat . Au fost doar vise ... Probabil ca m-au luat doar asa , fara nici un motiv . S-au purtat rece cu mine pe tot parcursul iesirii in oras . Nu mi-au adresat nici un cuvant ... Acum erau ei insusi .Am avut norocul , zic eu , sa imi cumpere o pereche de pantofi noi , ieftini cei drept , dar destul de draguti ! In rest , eu am fost aia care a carat mormanul de sacosi pline de haine , majoritatea ale mamei ... De la supermarket mi-a fost ordonat sa cumpar tot ce vreau sau ce am nevoie fara sa depasesc o anumita suma . Puteam face asta !
Ma aflam la raionul de lactate , incercand sa gasesc un iaurt care sa fie si ieftin dar care sa imi si placa ... Nu era usor sa indeplinesti toate cererile parintilor mei , daca nu erai obisnuit . Pentru mine devenise floare la ureche ...
Nefiind atenta am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare si ma prabusesc . Un pusti , cam tot de varsta mea , intrase in mine ... ... Imi rasturnase tot ce aveam in cos , si , cu toate astea , refuza sa ma ajute . Statea si se uita la mine ciudat , de parca as fi facut o crima sau ceva de genul ...
Era destul de dragut . Parul negru , ochii la fel de negri , si o privire patrunzatoare ... Cateva din caracteristicile acelui baiat . Am strans produsele ce aveam sa le cumpar , m-am ridicat si l-am privit cu raceala .
- Sti , cred ca ar trebui sa fi mai atent ! Si cine te crezi tu , sa nu iti ceri nici macar scuze ? l-am mustrat eu sanatos pe baiat .
Langa el aparu un barbat mai in varsta , ce parea a fi tatal sau .
- Ce s-a mai intamplat acum ?
- A , nimic ... Doar am lovit-o din greseala pe tipa asta ... Nu iti fa griji . O sa ii treaca ! i-a raspuns baiatul pe un ton nepasator .
- Imi pare rau domnisoara , nu se va mai intampla ! Imi cer scuze in numele familiei Uchiha ! imi spuse barbatul umil .
Stai asa ! Familia Uchiha ... Nu putea fi adevarat . Baiatul asta trebuia sa fie ruda cu tipul care ar fi trebuit sa imi fie prieten . Dumnezeule , ce coincidenta !
- Haide Sasuke ! Tatal tau o sa se supere daca intarziam ...
Aceste ultime cuvinte stigate de acel barbat catre “ Sasuke “ , m-au facut sa tremur , si fara sa vreau , am scapat cosul din nou . Adevarul era in fata mea. Soarta s-a ocupat ca noi doi sa ne intalnim ...
P.S. : scuza-ti-ma ca nu am postat nextul mai repede , dar am avut ceva treaba ... :*
Am ajuns acasa peste o ora , topaind de fericire ... Nu aveam de ce sa fiu trista ! Acum , aveam doua noi prietene . Recunosc , inca nu aveam de unde sa stiu cum se vor comporta pe viitor cu mine . Totusi , de ce avea sa - mi pese ? Nu mai credau ca sunt o ratata , si deci cu ajutorul lor mi-as fi facut alti prieteni ! “Sasuke Uchiha “ ...numele asta m-a ajutat mai mult decat as fi crezut . Stiam ca nu era bine ce fac , dar mai puteam oare sa ma opresc ? Ma aflam intr-un labirint fara iesire ... Trebuia sa ma prefac ca el este prietenul meu , cel de care eram indragostita ... Chiar ma intebam cum arata , daca e chipes...Oare seamana cu mine ? Ma gandeam ca daca tot a incercat sa participe la concurs , inseamna ca era genul de baiat competitiv , inteligent , poate chiar foarte romantic ! De cum am intrat pe usa camerei mele , m-am trantit pe patul moale . Am inchis ochii si am incercat sa imi imaginez cu arata acel baiat , Sasuke , chiar daca as fi gresit , macar sa am ce sa le povestesc prietenelor mele . Stiu ca e cam din pripa sa le numesc prietene , dar undeva in adancul sufletului simteam ca nu o sa ma dezamageasca , poate doar daca o sa afle ca eu sunt cea care le-a dezamagit , mintindu-le. Cristine , nu era prea diferita de mine , singura ei problema fiind Anna . Anna , o fire mai autoritara , obtinea orice isi dorea de la Cristine . Probabil ca asa se va intampla si cu mine ; voi cadea in dizgratie , si noua mea prietena va obtine tot ce vrea de la mine , in urma santajului ... Dar daca nu o ascultam , ramaneam iar singura ...Insa altceva ma ingrijora pe mine . Se apropia sfarsitul clasei a opta , deci fiecare dintre noi si-ar fi ales propriul sau drum incurand , urmand un liceu diferit . Ce s-ar fi ales de mine atunci ? Cu siguranta nu m-as fi integrat printre noii mei colegi ! Deodata insa , am fost trezita din acel cosmar ingrozitor de tatal meu ... Uimitor , dar el chiar ciocanise inainte sa intre , lucru cu care nu eram obisnuita ! Probabil ca venise ca sa imi faca observatie .Desigur , cearta era una dintre activitatiile sale favorite , deci , nu ar fi putut lipsi din programul sau zilnic !Sa nu uit sa amintesc , ca eu eram subiectul lor favorit de discutie .Pardon , de fapt , unicul ... Poate ca mintea imi juca ferse , dar expresia chipului sau nu era cea pe care o purta cu el cand era gata sa erupa mai rau ca un vulcan .Era blanda si foarte linistita ...Ba mai mult ! Ochii sai radiau de fericire ...In cateva secunde , gasisem mii de motive .Cel mai credibil dintre ele , era ca in sfarsit gasisera o metoda ca sa scape de mine sau aveau de gand sa ma trimita la o manastire sau ceva de genul asta ! Asteptam sa spuna ceva , sa imi dea macar un indiciu , dar cred ca era degeaba .Pana cand ...
- Sakura , ar fi bine sa te scimbi in ceva elegant si sa cobori jos ! Mama ta si cu mine trebuie sa iti dam o veste foarte imbucuratoare ...mi-a raspuns tata pe un ton nonsalant.
Aha ! Stiam eu ca planuiau ceva ...Problema era ca nu stiam ce ! Totusi nu avea cum sa aflu decat daca as fi coborat in living .Nu m-am mai schimbat , pentru ca oricum hainele pe care le purtam erau cele mai elegante din garderoba mea si apoi m-am indreptat incet spre usa dormitorului meu . Am deschis-o incet . De jos se auzeau mai multe voci care nu mi se pareau familiare . Temerile mele incepeau sa se adevereasca ! Am coborat la fel de silentios scarile de marmura , incercand sa nu fac prea mult zgomot pentru ca in acelasi timp , as fi vrut sa ascult conversatia celor ce se aflau cu un etaj mai jos .Ma miscam precum o felina pregatita sa isi atace prada...
Ajunsa in capatul scarilor , m-am indreptat cu pasi domoli si lenti catre living . Acolo se aflau parintii mei , discutand cu alte doua persoane straine , un barbat si o femeie , care imi pareau cunoscuti .Nu puteam sa imi dau seama unde i-am mai intalnit , insa cu siguranta a fost un loc primitor si elegant deoarece nu puteai spune despre ei ca sunt genul de oameni care abia isi duc traiul . Ciudat , insa ma aflam doar la vreo doi metri de ei , insa nici nu m-au observat . Erau prea absorbiti de discutia pe care o purtau ! Probabil ca cei doi necunoscuti , proveneau dintr-o familie instarita ce dorea sa ma adopte . Serios vorbind , nu imi trecea alta explicatie mai clara in acel moment .Pe atunci gandeam precum un copil mic , orice parandu-mi-se straniu .Simteam cum inima vrea sa imi iasa din piept si cum mi se formeaza un nod in gat .Oare de ce am reactionat asa ? Pe de o parte , imi doream sa duc un alt stil de viata dar , pe de alta parte , imi iubeam parintii , ei bine asa cum erau ei , si nu as fi vrut sa ma despart de ei .Mi-am facut curaj si si am rostit incet catre acestia “Buna ziua ! “
- O ! Sakura , draga mea , aici erai ! mi-a raspuns tata surprins tragandu-ma langa el .
- Domnisoara Haruno , incantat de cunostinta !Cred ca inca nu ati aflat noutatile,asa ca va fi o mare onoare pentru mine sa vi le dezvalui ! imi spuse barbatul deschis .
- Foarte bine ! Despre ce este vorba ? am intrebat eu curioasa .
- Takashi ! Te rog , lasa-ma pe mine sa ii spun ! l-a intrerupt tata pe barbat care ii incuviinta din cap . Ei bine , Sakura , agentia de modeling a familiei noastre a primit azi o instiintare , si sunt foarte mandru sa iti spun ca am ajuns pe primul loc in lume ! Ei , ce zici ?
- E foarte ... minunat tata ! Ma bucur nespus ! am raspuns eu nesigur .
De parca mi-ar fi pasat ! Dupa aceasta mica conversatie , parintii mei impreuna cu domnul Takashi si acea domnisoara si-au continuat discutia lasandu-ma singura . M-am asezat pe canapea cu o expresie ciudata pe chip . Ce prostuta puteam fi ! La ce m-am putut gandi ! Ca ei vor sa scape de mine ... M-am simtit atat de usurata si , ei bine chiar foarte fericita ! Acum intrebarea era : Cum vom sarbatori aceasta “ victorie “ ? De obicei , parintii mei isi petreceau restul zilei in oras , “ facandu-si de cap ” , iar eu stand in casa , plictisita . Mama se intorcea de fiecare data cu o multime de cadouri pentru toti cunoscutii , numai de mine uita . M-am gandit ca nu mai aveau nevoie de mine , asa ca m-am ridicat si am dat sa urc scarile . Insa vocea tatalui meu m-a oprit .
- Sakura ? Unde pleci ? Te rog , fi mai rabdatoare ! Domnul Takashi si domnisoara Hiono pleaca imediat ! M-ai bine te-ai gandi ce vrei sa iti cumperi de la mall , caci apoi ne indreptam intr-acolo !
- Poftim ? Adica merg si eu ? Multumesc tata ! i-am raspuns eu asezandu-ma din nou pe canapea ... Iti multumesc ca imi dai sansa sa ma distrez ! am mai indurgat eu incet , ca sa auda doar el .
Era ceva nou pentru mine ... Ma credeti sau nu , am intrat intr-un astfel de magazin , doar de doua ori pana acum , si de fiecare data , cu bunica . Bine ca nu mai locuieste cu noi ! Acum nu mai era la fel de dulce ca inainte ... Lasand lucrurile negative la o parte , ma sinteam cu adevarat implinita ... Oare ce il facuse pe tata sa isi schimbe comportamentul ?De indata ce persoanele straine au plecat , eram pregatita pentru o zi mai “ speciala “ M-am apropiat lent de tata . imi doream sa stiu cine erau cei doi necunoscuti !
- Tata ? Cine erau cei doi care au venit in vizita ? Domnul Takashi si domnisoara Hiono imi par cunoscuti !
- Asta pentru ca lucreaza la compania familiei ! mi-a raspuns tata pe un ton rece , aproape tipand. Si sa nu mai spui niciodata , de fata cu alte persoane , ca tu nu mergi niciodata sa te distrezi ! Sper ca ai inteles , sau data viitoare o incurci fetito !
Deci de asta se purta asa ! Era doar din cauza imaginii sale ... Vroia sa para un tata iubitor si atent ... Insa el nu era asa .
Peste aproximativ doua ore , ne aflam intr-un supermarket din apropierea casei . Nimic din ce planuisem eu nu s-a intamplat . Au fost doar vise ... Probabil ca m-au luat doar asa , fara nici un motiv . S-au purtat rece cu mine pe tot parcursul iesirii in oras . Nu mi-au adresat nici un cuvant ... Acum erau ei insusi .Am avut norocul , zic eu , sa imi cumpere o pereche de pantofi noi , ieftini cei drept , dar destul de draguti ! In rest , eu am fost aia care a carat mormanul de sacosi pline de haine , majoritatea ale mamei ... De la supermarket mi-a fost ordonat sa cumpar tot ce vreau sau ce am nevoie fara sa depasesc o anumita suma . Puteam face asta !
Ma aflam la raionul de lactate , incercand sa gasesc un iaurt care sa fie si ieftin dar care sa imi si placa ... Nu era usor sa indeplinesti toate cererile parintilor mei , daca nu erai obisnuit . Pentru mine devenise floare la ureche ...
Nefiind atenta am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare si ma prabusesc . Un pusti , cam tot de varsta mea , intrase in mine ... ... Imi rasturnase tot ce aveam in cos , si , cu toate astea , refuza sa ma ajute . Statea si se uita la mine ciudat , de parca as fi facut o crima sau ceva de genul ...
Era destul de dragut . Parul negru , ochii la fel de negri , si o privire patrunzatoare ... Cateva din caracteristicile acelui baiat . Am strans produsele ce aveam sa le cumpar , m-am ridicat si l-am privit cu raceala .
- Sti , cred ca ar trebui sa fi mai atent ! Si cine te crezi tu , sa nu iti ceri nici macar scuze ? l-am mustrat eu sanatos pe baiat .
Langa el aparu un barbat mai in varsta , ce parea a fi tatal sau .
- Ce s-a mai intamplat acum ?
- A , nimic ... Doar am lovit-o din greseala pe tipa asta ... Nu iti fa griji . O sa ii treaca ! i-a raspuns baiatul pe un ton nepasator .
- Imi pare rau domnisoara , nu se va mai intampla ! Imi cer scuze in numele familiei Uchiha ! imi spuse barbatul umil .
Stai asa ! Familia Uchiha ... Nu putea fi adevarat . Baiatul asta trebuia sa fie ruda cu tipul care ar fi trebuit sa imi fie prieten . Dumnezeule , ce coincidenta !
- Haide Sasuke ! Tatal tau o sa se supere daca intarziam ...
Aceste ultime cuvinte stigate de acel barbat catre “ Sasuke “ , m-au facut sa tremur , si fara sa vreau , am scapat cosul din nou . Adevarul era in fata mea. Soarta s-a ocupat ca noi doi sa ne intalnim ...
P.S. : scuza-ti-ma ca nu am postat nextul mai repede , dar am avut ceva treaba ... :*