29-05-2009, 11:32 AM
Capitolul trei: Un strain in casa mea
- Gia! m-a strigat Aylin. Inca il priveam pe tanarul misterios pana cand am fost nevoita sa ma intorc pentru a ii intalni privirea Aylinei. I-am raspuns, intorcandu-ma catre Louis, dar acesta nu mai era.
- Gia, m-ai lasat singura.
- Ai vazut cu cine eram, am intrebat eu nedumerita.
- Nu, erai singura.
Am intrat intr-o stare de nervozitate cand am auzit-o pe Aylin, lasand parfumurile la locul lor, si grabindu-ma sa ajung cat mai repede la masina. Andrea mi-a observat nelinistea si a urcat in masina fara a comenta. Ne-am oprit la un DriveIn pentru a lua mancare la pachet, dupa care am accelerat spre casa. Spre norocul meu Alex si Ade erau in vizita la parintii nostri, asa ca am fost singura in casa. Aylin a decis ca ar fi mai bine sa ma lase singura, asta dovedind cat de bine ma cunostea. Am facut o baie cu apa rece, apoi m-am asezat pe canapeaua din living, cazand intr-un somn adanc. L-am visat pe Louis in casa mea, urmarindu-mi somnul, apoi plecand cand se intoarse Aylin. Am fost trezita de aceasta, pentru a manca. Inca stateam sa ma gandesc ce imi provocase starea aceea, dar nu reuseam sa-i dau de capat. Ziua urmatoare nu am avut ce face asa ca mi-am organizat hainele, majoritatea bagandu-le in saci de plastic, cu scopul de a fi donate.
- Imi place rochia, nu ar trebui sa o arunci, am auzit o voce venind dinspre fereastra.
- Louis! am exclamat bucuroasa. Cum ai ajuns aici, am intrebat cu un zambet pe buze.
- Fii cuminte, bine, mi-a spus pe un ton rece.
Am ramas proasta, acum era cu zambetul pe buze, acum era rece si distant. Chiar nu il intelegeam, de ce era asa distrant, de ce era asa rece, de ce era asa...perfect.
- Nu inteleg, am continuat eu clipind foarte repede.
- Nu trebuie, doar fi cuminte. Bine?
Am aprobat din cap; nu intalegeam ce vroia sa-mi zica, asa ca am decis sa ii urmaresc miscarile. A intrat in camera mea, apropiindu-se exagerat de mult de mine, pentru ca apoi sa-si puna mainile de o parte si alta a capului meu. M-am simtit amenintata de ochii lui, din nou rosiatici, dar si de el. Buzele mi-au fost prinse intr-un sarut; nu stiam de ce eram mai socata, de sarut sau de brunet.
- Multumita? m-a intrebat cu aceiasi rigiditate in voce.
- Poftim? Ce vrei sa spui? am continuat mai socata ca oricand, nu intelegeam acest joc al lui.
- Nu asta iti doreai? a continuat de-a dreptul confuz.
L-am privit, incercand sa ii spun ceva, dar pur si simplu am izbucnit in lacrimi. Am alergat spre baie, dar nu am ajuns prea departe, fiind prinsa intr-un alt sarut al diavolului.
Telefonul bazaia in continuu. L-am luat de pe noptiera si l-am inchis. M-am trezit in puf la propriu, camera mea fiind plina de pene din plapuma si perne. Louis era pe marginea patului cand am deschis ochii, apoi se apropie incet de mine, cu usoare ezitari.
- Cum ai dormit? ma intreba, apoi imi saruta fruntea.
- Bine, cred...penele?
- Gia, putem discuta mai tarziu?
- Sigur, i-am raspuns eu, ridicandu-ma in coate.
Am intins mainile usor catre el, punandu-mi-le dupa gatul lui, sitragandu-ma mai aproape de el. M-a luat in brate usor, ca pe o papusa de portelan ce avea ca rezultat final sa se sparga la o stransoare mai puternica.
- Esti atat de frumoasa cand dormi, aceste cuvinte le-am auzit ca venind din inima. M-a ridicat din pat, purtandu-ma in brate pe holurile care mi se pareau imense acum, pana in bucatarie, unde m-a asezat la fel de usor pe scaun. Mi-am tras pachetul de tigari mai aproape de mine si mi-am scos o tigara.
- Pot sa fumez, l-am intrebat. Ce naiba e cu mine? Niciodata nu am cerut permisiunea nimanui pentru nimic.
- Desigur, poate iti va fi mai usor sa te concentrezi la ce vreau sa-ti spun.
Mi-am aprins tigara. L-am privit indelung apoi mi-am strans buzele intr-un zambet.
- Nu stiu cum sa incep. Mi-ar fi mai usor daca mi-ai pune tu intrebari, de acord?
- De ce erau fulgi in camera mea? a fost prima intrebare care mi-a venit in minte.
- Nu m-am putut abtine. Mai bine pilota decat tu, a spus facand o pauza, ma bucur ca nu te-am ranit.
- Cum sa ma ranesti, ce tot spui?
- Uitate la mine, ce vezi?
- Un barbat superb, am afirmat fara nici cea mai mica temere.
- De asta imi era frica. Nu sunt un barbat perfect, nu sunt nici macar om, pentr numele lui Dumnezeu, sunt un monstru.
Nu imi era frica, nu simteam nici cel mai mic fior impus de frica. Interogatoriu nostru, sau mai bine zis al meu a continuat.
- Ce esti?
- Numeste-ma cum vrei: vampir, varcolac, monstru, cum vrei.
Am mai tras un fum din tigara, si l-am eliberat spre fereastra, uitandu-ma prin ea. Muzica asurzitoare a vecinei, imi dadea dureri de cap, iar discutia pe care o aveam cu Louis nu avea niciun sens.
- Vrei sa te las putin singura? m-a intrebat curios.
- Mi-ar prinde bine, i-am raspuns strangand din buze si ridicandu-ma de pe scaun.
M-am dus catre fereastra si am simtit cum a parasit camera.
- Vampir pe dracu! am strigat cu voce tare.
- Gia! m-a strigat Aylin. Inca il priveam pe tanarul misterios pana cand am fost nevoita sa ma intorc pentru a ii intalni privirea Aylinei. I-am raspuns, intorcandu-ma catre Louis, dar acesta nu mai era.
- Gia, m-ai lasat singura.
- Ai vazut cu cine eram, am intrebat eu nedumerita.
- Nu, erai singura.
Am intrat intr-o stare de nervozitate cand am auzit-o pe Aylin, lasand parfumurile la locul lor, si grabindu-ma sa ajung cat mai repede la masina. Andrea mi-a observat nelinistea si a urcat in masina fara a comenta. Ne-am oprit la un DriveIn pentru a lua mancare la pachet, dupa care am accelerat spre casa. Spre norocul meu Alex si Ade erau in vizita la parintii nostri, asa ca am fost singura in casa. Aylin a decis ca ar fi mai bine sa ma lase singura, asta dovedind cat de bine ma cunostea. Am facut o baie cu apa rece, apoi m-am asezat pe canapeaua din living, cazand intr-un somn adanc. L-am visat pe Louis in casa mea, urmarindu-mi somnul, apoi plecand cand se intoarse Aylin. Am fost trezita de aceasta, pentru a manca. Inca stateam sa ma gandesc ce imi provocase starea aceea, dar nu reuseam sa-i dau de capat. Ziua urmatoare nu am avut ce face asa ca mi-am organizat hainele, majoritatea bagandu-le in saci de plastic, cu scopul de a fi donate.
- Imi place rochia, nu ar trebui sa o arunci, am auzit o voce venind dinspre fereastra.
- Louis! am exclamat bucuroasa. Cum ai ajuns aici, am intrebat cu un zambet pe buze.
- Fii cuminte, bine, mi-a spus pe un ton rece.
Am ramas proasta, acum era cu zambetul pe buze, acum era rece si distant. Chiar nu il intelegeam, de ce era asa distrant, de ce era asa rece, de ce era asa...perfect.
- Nu inteleg, am continuat eu clipind foarte repede.
- Nu trebuie, doar fi cuminte. Bine?
Am aprobat din cap; nu intalegeam ce vroia sa-mi zica, asa ca am decis sa ii urmaresc miscarile. A intrat in camera mea, apropiindu-se exagerat de mult de mine, pentru ca apoi sa-si puna mainile de o parte si alta a capului meu. M-am simtit amenintata de ochii lui, din nou rosiatici, dar si de el. Buzele mi-au fost prinse intr-un sarut; nu stiam de ce eram mai socata, de sarut sau de brunet.
- Multumita? m-a intrebat cu aceiasi rigiditate in voce.
- Poftim? Ce vrei sa spui? am continuat mai socata ca oricand, nu intelegeam acest joc al lui.
- Nu asta iti doreai? a continuat de-a dreptul confuz.
L-am privit, incercand sa ii spun ceva, dar pur si simplu am izbucnit in lacrimi. Am alergat spre baie, dar nu am ajuns prea departe, fiind prinsa intr-un alt sarut al diavolului.
Telefonul bazaia in continuu. L-am luat de pe noptiera si l-am inchis. M-am trezit in puf la propriu, camera mea fiind plina de pene din plapuma si perne. Louis era pe marginea patului cand am deschis ochii, apoi se apropie incet de mine, cu usoare ezitari.
- Cum ai dormit? ma intreba, apoi imi saruta fruntea.
- Bine, cred...penele?
- Gia, putem discuta mai tarziu?
- Sigur, i-am raspuns eu, ridicandu-ma in coate.
Am intins mainile usor catre el, punandu-mi-le dupa gatul lui, sitragandu-ma mai aproape de el. M-a luat in brate usor, ca pe o papusa de portelan ce avea ca rezultat final sa se sparga la o stransoare mai puternica.
- Esti atat de frumoasa cand dormi, aceste cuvinte le-am auzit ca venind din inima. M-a ridicat din pat, purtandu-ma in brate pe holurile care mi se pareau imense acum, pana in bucatarie, unde m-a asezat la fel de usor pe scaun. Mi-am tras pachetul de tigari mai aproape de mine si mi-am scos o tigara.
- Pot sa fumez, l-am intrebat. Ce naiba e cu mine? Niciodata nu am cerut permisiunea nimanui pentru nimic.
- Desigur, poate iti va fi mai usor sa te concentrezi la ce vreau sa-ti spun.
Mi-am aprins tigara. L-am privit indelung apoi mi-am strans buzele intr-un zambet.
- Nu stiu cum sa incep. Mi-ar fi mai usor daca mi-ai pune tu intrebari, de acord?
- De ce erau fulgi in camera mea? a fost prima intrebare care mi-a venit in minte.
- Nu m-am putut abtine. Mai bine pilota decat tu, a spus facand o pauza, ma bucur ca nu te-am ranit.
- Cum sa ma ranesti, ce tot spui?
- Uitate la mine, ce vezi?
- Un barbat superb, am afirmat fara nici cea mai mica temere.
- De asta imi era frica. Nu sunt un barbat perfect, nu sunt nici macar om, pentr numele lui Dumnezeu, sunt un monstru.
Nu imi era frica, nu simteam nici cel mai mic fior impus de frica. Interogatoriu nostru, sau mai bine zis al meu a continuat.
- Ce esti?
- Numeste-ma cum vrei: vampir, varcolac, monstru, cum vrei.
Am mai tras un fum din tigara, si l-am eliberat spre fereastra, uitandu-ma prin ea. Muzica asurzitoare a vecinei, imi dadea dureri de cap, iar discutia pe care o aveam cu Louis nu avea niciun sens.
- Vrei sa te las putin singura? m-a intrebat curios.
- Mi-ar prinde bine, i-am raspuns strangand din buze si ridicandu-ma de pe scaun.
M-am dus catre fereastra si am simtit cum a parasit camera.
- Vampir pe dracu! am strigat cu voce tare.