Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Multumesc pentru comentarii.

Capitolul XV

Kaoru se uita inspaimantat in jur. I se parea ca aude pasi undeva in dreptul mesei si intinse mana sa isi dea seama ce se intampla. Pipai aerul, dar nu simti nimic neobisnuit. Se ridica si profita putin de a se plimba prin camere. Insa nu se departa mult, deoarece un fulger veni de nicaieri si lumina toata incaperea, dezvaluind o scena desprinsa dintr-un film de dragoste.
Pe aceasi capapea de pe care se ridica el, Keito statea intins pe spate iar Shun deasupra lui, deschizandu-i cativa nasturi ai camasii.
Brunetul ramase socat si aproape ca isi pierdu echilibru. Se lasa pe spate, dar Natsuhi aparu in spatele lui si ii opri caderea.
Parca uitand de intamplarea precedenta, isi intoarse capul spre barbat si il privi nedumerit. Barbatul isi aseza mana pe spatele lui si vru sa-i ridice bluza, insa fu oprit de strigatul lui Shun.
-Aaa! Ce scarbos! Ia-l de pe mine!
Deodata, lumuna reveni si lui Kaoru ii trebui cateva secunde sa se obisnuiasca cu ea.
Din dreptul usii, Saisei exclama:
-Of! Nu din nou! Acum chiar trebuie sa-mi gasesc o iubita... Sau iubit. De ce ma chinuiti asa? Ce v-am facut sa merit asta?
Nimeni nu il lua in seama. Shun il stranse in brate pe Keito, continuand sa se planga:
-Cine a lasat creatura acea dezgustatoare in casa mea? Keito, stii ca ii urasc!
-Da, stiu! La fel ca statul dedesupt si barbatii cu...
-Hei! Aia era ceva personal. Acum stiu toti de ea.
In apropierea mesei, brunetul isi dadu dadu seama ca mana lui Natsuhi ii atinge spatele. Era rece, dar placuta. Il prinse de inchietura maini, iar el intelese ca era timpul sa-l lase in pace. Shun se uita mai bine la rozator, care acum fugi dupa singurul dulap din incapere. Nervos, roscatul merse spre el, dar cand vru sa fuga inapoi sub canapea, piciorul baiatului ateteriza pe el, calcandu-l.
-Asta e pentru ca m-ai speriat! spuse roscatul, oprindu-se din terorizat soarecele.
Scoase un citait pentru ultima data si dadu ortul popi. Keito se apropie de rozator, luandu-l de coada.
-Acum avem ce manca diseara! vorbi acestea, punandu-si degetul aratator pe rana si apoi in gura. Delicios!
Capul atarn, mai putin sa cada iar cateva intestine erau in aceasi situatie. Il stranse in mana, cazandu-i tot ce avea in el pe jos. Kaoru isi intoarse capul in partea opusa, simtind ca ii vine sa vomite. Pentru a mai uita de asta, se uita la Natsuhi si Saisei sa vada ca fac. Erau atenti la Keito si Shun.
"Ce este interesant la privitul unui soarece mort sau macar la ce mai ramase din el? " gandi curios brunetul.
-Opreste-te! Nu aici! Nu din nou! se auzi vocea roscatului.
Kaoru intelese acum ca nu la soarece se uitau. Saisei isi muta privirea la brunet, privindu-l direct in ochi. Baiatul nu observase pana acum ochii lui ca erau de un mov deschis. Natsuhi se ridica de pe scaun si i facu semn lui Saisei sa-l urmareasca. Isi asculta fratele, mergand dupa el. Trecand pe langa Shun, Nasuhi spuse:
-Vino si tu!
-Nu vreau! comenta inapoi baiatul.
-Du-te! ii ordona Keito, avand incredere in frati lui ca nu ii va face rau.
Baiatul se duse bombanind. Nu ii placea cand cineva ii comanda. Chiar ura asta, dar nu avea ce face in privinfa asta. Ii era frica de Keito pentru ca nu stia cum se comporta cand este nervos.
Isira pe usa, inchizand-o in urma lor. Barbatul zambi si se apropie de paiat, dar acesta nu il vazu si isi dadu seama ca era prea aproape de el, dar ii era inutil daca incerca sa fuga de el.
Barbatul isi puse mainile deasupra capului, la fel ca si fratele lui mijlociu. Baiatul nu avu curajul sa vorbeasca, oricum daca face asta, ar iesi si mai rau.
-Uita-te ce avem noi aici! Un baiat care cere un sarut! Ochi tai niciodata nu mint! incepu baiatul.
-Nu poti avea niciodata incredere in ei. Spunchiar opusul la cea ce ai spus, raspunse brunetul privindu-l serios. Si serios, cine te crezi? Eu nu sunt ca Shun, lesin cand te vad!
-Ai tupeu! Imi place! Asta ii lipseste lui si sunt mai multe, mult mai multe. Si ai dreptate, ar lesina daca m-ar vedea noaptea.
-De spaima? Ori cat ai vrea si oricat ai incerca, nu ma poti avea!
-Stiu! Mai mult noroc are Natsuhi pentru ca are mai multa rabdare decat mine.
-Pe care tie iti lipseste? Imi pare rau! Nu am vrut sa sune asa! M-am enervat.
-Nu-i nimic. Daca poti sa ma faci sa spun ce gandesc, te las in pace.
-Bine! Aveti mult loc aici!
-Am spus sa ma faci sa spun ce gandesc, ca de exemplu ca am impresia ca Shun ma insala?
-Te-am prins!
-Cum ai facut asta? Esti bun, dar nu stiai ca nu poti avea incredere in vampiri, doar uni, iar eu sunt unul dintre ei.
Cand Kaoru vru sa-l intrebe ceva, barbatul il inpinse pe canapea iar aceasta se puse deasupra lui. Il prinse se barbie, ranjind.
Baiatul incerca cu toata putrera sa-l inpinga, dar era in zadar. Barbatul vru sa-l sarute, dar Kaoru isi intoarse capul intr-o parte, atingandu-i batul. Barbatul se multumi si ci asta, mirosindu-il. Inghiti in sec cand simti buzele celui deasupra lui coborand in jos, lasand o linie umeda in urma lui. Ii simti unul dintre caninii de sus, infigandu-se putin.
-Nu! spuse brunetul inchizandu-si ochii.

Pe coridor, nu depatre de living, era o atmosfera nu prea placuta.
-Lasa-l pe Keito in pace! incepu Natsuhi serios.
-Nu e jucaria ta! continua Saisei.
-S-au suparat fratii care nu au noroc in dragoste? vorbi Shun.
-Mai bine singur decat cu unul ca tine! Nu stiu ca am vazut la tine! vobri Saisei.
-Deci, ti-a placut de mine? intreaba roscatul putin mirat.
-Daca nu te-ar proteja Keito, ai fi mort deja, vorbi din nou Natsuhi.
-Dar nu inainte de o partida se sex, mai adauga Saisei.
-Ete fas! facu Shun.
-Macar vorbeste po...
Natsuhi se opri, necontinuandu-si propozitia. Se intoaese si fugi spre living.
-Unde pleci? il intreaba Saisei.
-Kaoru e in pericol! raspunse asesta.
-Nu are cum sa fie. E in camera cu ... Keito! Nu! Nu te las! spuse Shun si fugi dupa Natsuhi.

In camera, Keito il prinse din nou se barbie, vrand sa-l sarute din nou, dar aceasi rezultat. Baiatul isi intoarse capul.
-Nu ma lasi, nu? Sa vedem ce faci cand ...
Barbatul ii puse manape zona sensibila. Isi deschise ochii, incepand sa se inroseasca.
Usa se deschise zgomotos. Keito si Kaoru isi intoarsera privirile cand vocea lui Shun rasuna in incapere.
-Keito! De aia te-am lasat cu el? Sa ma inseli pe la spate?
-Shun, nu e cea ce pare. Obsedatul asta a incercat sa ma sarute! se apara Kaoru.
-Obsedat zici? Dar ti-a placut atunci cand...
Keito nu reusi sa-si termine propozitia, deoarece simpi o durere puternica in stomac si se ridica de pe Kaoru.
Shun se apropie de el, intrebandu-l ingrijorat:
-Esti bine? " El " este bine?
-Suntem amandoi in regula, raspunse cu fumatate de gura barbatul.
Natsuhi se repezi si el spre Kaoru, luandu-l in brate.
-Ti-a facut ceva fratele meu?
-Dupa cum vezi, Kaoru este bine, dar Lucifer al meu sufera din cauza lui, comenta Shun.
-Lucifer? se mira brunetul.
-E porecla lui Keito, ii explica Natsuhi.
Brunetul isi intoarse privirea spre Shun. Nu mai auzise pe nimeni punandu-i persoane iubite asa. Poate vroia sa fie original, dar asta nu o sa se intample niciodata.
-Macar sti ce inseamna? il intreaba brunetul vrand sa auda se prostie mai spune.
-Normal! raspunse roscatul sigur pe el.
-Deci, ce inseamna? il intreba Kaoru.
-Pai, Lucifer inseamna ... este un rau ... din Himalaya, minti roscatul.
-Pai, de fapt, dupa ultimele cercetari spuse de diriginta, Lucifer era un inger pe care Dumnezeu la alungat din Rai si parca i se spune Ingerul Decazut. Nu am fost prea atent la ora. In concluzie nu i se potriveste numele.
-Si spui ca logita mea este gresita?
Kaoru se uita mirat la el. Ce trebuia sa insemne " logita" ? Lorita sau logica? Asta trebua sa fie., atunci spuse:
-Nu, logica ta e gresita.
-Si cine ma obliga sa o schimb?
-Era doar o sugestie, apoi se adresa lui Natsuhi. Poti sa-mi dai drumul acum.
Barbatul il elibera.
-Se pare ca sunt ignorat! vorbi Saisei.
-Acum ti-ai dat seama? comenta roscatul.
-Saisei, in locul tau nu l-as lasa sa isi bata joc de tine, vorbi Saisei.
-Hei, Kaoru, acum iti pui iubitul sa te apere? continua roscatul la fel de rautacios. Nu te-a invatat ma-ta sa te comporti. Cred ca tata-tu te-a violat cand erai mic de nenumarate ori.
In mintea lui, Kaoru ura fata de Shun crestea cu fiecate secunda care trecea. Fiecare cuvant erau niste fire de paie care le puneai, focul arzand si mai tare. Simtea cum sangele i se urca in obraji si in ochi o flacara isi arunca vapaile rosiatice peste incatere. Nu-i placea ca cineva sa-si bata joc de parintii lui. Ii iubea, desi aveau defecte si calitati. Ei i-au dat viata, l-au crescut, l-au educat, pentru a reusi in viata.
-Stii ceva? se rasti el la Shun. Nimeni nu se ia de parinti mei, De la mama am invatat tot ce stiu si tata nu s-a atins de mine niciodata. Poate c atu ai trecut prin acele lucruri si nu ai cei sapte ani de acasa. Si ma rog, de ce iti plac barbatii? Eati doar un usuratic si nu stii altceva decat sa te futi cu toti barbatii care iti oes in cale. Nu esti decat un prefacut si mi-e mila de Keito, care crede toate cuvintele ce iti ies din gura. Cum poate cineva sa se uite la tine? Astepti sa iti cada totul pe tava, dar asta e viata reala, cu bune si rele.
-Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa, ciobanule cu vacile tale pe camp?
-Asta nu are nici un sens! Ciobanul are oi, nu vaci!
-Terminati, voi doi! Ma doare capul cand va ascult! interveni Saisei.
-Dar el a inceput! se apara Shun.
Brunetul il ignora. Era prea destept pentru a se certa cu copii si nu vroia ca Natsuhi sa-l creada un nesintit.
Natsuhu il privi cu atmiratie pe Kaoru. Nu credea ca are o asemenea parte.
-Hai sa plecam de aici, pana te linistesti, ii sugera brunetului.
Baiatul accepta si iesira amandoi in spatele casei, in apropierea unei paduri.