Capitolul 1: Fericire si pe strada mea...
E dimineata. Ma ridic din pat lenesa si ma indrept catre baie. Imi indepartez cu grija pijamaua si dau drumul la apa. Picaturile fierbinti ale dusului se preling pe pielea mea fina in timp ce ma gandesc la ziua de azi ... era ziua mea. Stau in dus in jur de 30 de minute dupa care imi infasor trupul firav intr-un prosop alb pufos. Plec din baie lasand in urma pasii mei umezi...
Camera mea e destul de mare. Peretii ei sunt albi si plini de postere si desene de-ale mele. Patul meu este acoperit cu cearceafuri albe, cu mici floricele rosii in colturi. Geamurile sunt mari lasand lumina sa patrunda in incapere.
Dupa ce m-am imbracat ma indrept spre bucatarie asteptand sa primesc o urare din partea mamei...
Zambind ma uit la ea insa nici macar nu ma baga in seama. Plec de acasa indignata de purtarea ei. Grozav..toata ziua ma voi gandi la lucrul asta.
Pasesc incet pe pamantul tare si ma uit la cerul plin de nori pufosi. "Oare norii au sentimente? " spun eu dupa care oftez. Ma indrept catre cladirea in care trupa SHINee a fost creata... Oare eu voi avea vreo sansa sa vorbesc cu ei? Nuuu, nici nu stiu ce vorbesc. Eu sunt o fiinta neinsemnata in comparatie cu ei.
Ajung in sfarsit dupa vreo 15 minute la SM entertainment, locul unde SHINee ar trebui sa apara. Din cauza fanelor inebunite, au trebuit sa puna gardulete pentru a pastra distanta. Dupa inca 4-5 minute de asteptare, membrii trupei isi fac aparitia facand cu mana fanelor cazute in extaz. Fara sa imi dau seama, o lacrima de margaritar se prelinge pe fata mea. Nu! Nu sunt lacrimi de fericire. Mintea mea fugise in alta parte si simteam cu genunchii mi se inmoiau. Desi sunt un copil cu o familie bogata, parintii mei sunt foarte ocupati si de aceea nu au timp de mine. Nici macar cand stau acasa nu se comporta frumos cu mine. Nu e de mirare ca mama nici nu stie ca e ziua mea... a fost plecata 12 ani in Paris. Privirea mi se incetoseaza, dar inainte sa ma prabusesc simt cum cineva ma apuca de mana si ma ridica de pe jos. Era un baiat saten cu privirea ingrijorata.
- Hei..esti bine? spune acesta
Inca cu lacrimi in ochi, imi ridic privirea si ochii mei albastrii intalnesc ochii baiatului.
- Da..
Baiatul rosii dupa ce constata ca mainile noastre erau inca impreunate. Imi dadu drumul rapid dupa care imi spune ezitand:
- Um, ar trebui sa ai grija. Poti sa vi cu noi in sala de inregistrari, daca inca te simti rau.
- Bine..
Am intrat in cladire. Mergeam pe un coridor lung plin cu postere si afisuri pana cand am ajuns intr-un hol mare plin de oameni si oameni care regizau. Ne-am facut loc printre ei si am urcat scarile rulante pana am ajuns la etajul al doilea. De acolo am facut stanga- dreapta- dreapta -stanga- stanga pana am ajuns in fata unei usi pe care scria “Studio de inregistrariâ€.
Intram in studio si ii salutam pe cei de acolo cu respect, inclinandu-ne. Inregistrarea a inceput. Fiecare baiat canta partea sa, vocile lor imbinandu-se perfect. Nu credeam ca inregistrarea unui cantec este atat de grea..A fost nevoie de cateva ore pentru a iesi perfect. Dupa care Taemin a inceput sa cante piesa “I love you “.
Chipul sau exprima acele emotii transmise de cantec ..Ochii lui caprui straluceau ca stelele..Vocea sa armonioasa transmitea acel sentiment placut.. Mainile au inceput sa imi tremure incontrolabil iar picioarele nu vroiau sa ma asculte. Ma ridic incet de pe scaun si fara sa imi dau seama ma indrept catre camera antifonata in care Taemin se afla. Vocea mea imi tremura in timp ce am inceput sa cant impreuna cu Taemin. Acesta ma privi in timp ce inca canta. Cei din camera priveau uimiti la cele intamplate...La sfarsitul cantecului am terminat cu ultimele cuvinte adica “I love you “. O lacrima mi se scurse pe obraz dupa care mi-am dat seama de cele intamplate. Fug din studio cat mai rapid izbucnind in plans...
In cladire era mare agitatie. Membrii ma cautau disperati si nimeni nu ma gasea.
Intr-o camera intunecata langa pian stateam si ma gandeam la cele facute. Lacrimile mi se scurgeau pe fata in timp ce constiinta ma mustra. ‘Doamne de ce sunt atat de idioata?!’ ‘De ce a trebuit sa se intample asta?’ ‘De ce pur si simplu eram atat de absorbita de baiatul ala?’
Din spatele usii se aude un zgomot. Un baiat cu parul saten paseste in incaperea intunecata verificand fiecare colt. Ma ascund sub pian pentru a nu fi vazuta, dar chiar cand credeam ca am scapat, baiatul ma calca pe picior si dau cu capul de pian.
- Cine-i acolo? spune el oarecum ezitand.
Fara sa mai raspund la intrebare, ies de sub pian uitandu-ma in jos.
....Liniste....
Stam asa cateva minute. Sincer, nici nu stiu exact cat timp pentru ca pierdusem notiunea timpului demult. Apoi el se apropie de mine si ma trage incet de mana. Alunec incet pe podea pana cad peste baiat..Privirile noastre se intalnesc pentru cateva clipe. Ochii lui si ai mei. Doar ochii nostrii. Ah, privirea sa inocenta si zambetul sau cald ma topesc. Parul meu de aceeasi nuanta ca a baiatului ii acopera acum fata. Ma ridic rapid si fara sa vreau ii trag o palma. La momentul acela cred ca acea palma m-a durut mai mult pe mine pentru ca si acum in adancul sufletului meu o simt.
Taemin ramase socat de ceea ce patise. Palma primita ramase inca pe piele dandu-i o culoare rosiatica. Ma inclin intr-o fractiune de secunda si incep sa imi cer scuze. Mici picaturi cadeau pe podeaua rece..Baiatul imi accepta scuzele aproband printr-un zambet inocent. Apoi ne-am asezat amandoi si am inceput sa ii povestesc tot ce s-a intamplat. Ceea ce a urmat apoi e prea greu de descris in cuvinte...
- Taemin..
- Da?..
- Eu..imi pare rau..
- Nu-i nimic, oricui i se poate intampla.
- Numai mie..sunt nefolositoare..nici nu mai stiu pentru ce traiesc. De cand eram mica parintii mei erau rai cu mine. Si acum, ca sunt plecati atata timp in strainatate le simt dorul si mai mult, cu toate ca niciodata nu mi-au spus o vorba frumoasa. Nici macar nu stiu de ce iti povestesc asta..
- Nu poti spune una ca asta! Chiar daca sunt rai, nu inseamna ca in adancul inimii lor nu te iubesc. Orice parinte isi iubeste copilul oricat de rau ar fi el.
La vorba asta am ramas masca. Vorbele nu mai vroiau sa imi iasa din gat. Taemin imi atinse fata cu degetul mare si imi stersese lacrimile care curgeau in continuu.
- Sa mergem. Ceilalti ne cauta.
Am aprobat dand din cap dupa care am pornit spre sala de iregistrari. Tot drumul pana acolo l-am facut impreuna cu Taemin care ma tinea strans de mana. Inapoi in sala, mi-am cerut scuze de la toata lumea pentru problemele cauzate. Nimeni nu a avut nimic de comentat, decat managerul trupei care m-a surprins prin oferta propusa.
- Stiu ca nu ai dat vreo auditie, dar atunci cand ai cantat cu Taemin m-ai impresionat profund. Vocea ta este interesanta, poti atinge diferite octave foarte usor. De aceea, iti propun sa te alaturi companiei noastre.
Am impresia ca propunerea asta i-a surprins mai rau pe baieti decat pe mine pentru ca au deschis ochii larg si au inceput sa se holbeze la mine.
'Cum as putea sa refuz o oferta ca asta?'
- Accept ! spun eu cu sclipire in ochi.
Noi mei colegi m-au felicitat dupa care am pornit impreuna spre casa. Era deja dupa-amiaza cand ieseam din cladire. Soarele rosiatic se ascundea dupa dealuri. Doar o parte din el se mai putea zari.. Intrun fel acea senzatie era asemanatoare cu cea pe care o simteam atunci. Ca si soarele, durerea mea apunea din ce in ce mai mult.
In noaptea aceea m-am gandit la toate lucrurile intamplate pe parcursul zilei. Poate ca nu a fost cea mai rea aniversare din viata mea. Chiar daca nu eram fericita inainte, mi-am gasit fericirea de una singura.
Din acea zi toate lucrurile aveau sa se schimbe. Ceea ce stiu e ca un nou capitol din viata mea va incepe. Si ce intorsatura ciudata va avea...
E dimineata. Ma ridic din pat lenesa si ma indrept catre baie. Imi indepartez cu grija pijamaua si dau drumul la apa. Picaturile fierbinti ale dusului se preling pe pielea mea fina in timp ce ma gandesc la ziua de azi ... era ziua mea. Stau in dus in jur de 30 de minute dupa care imi infasor trupul firav intr-un prosop alb pufos. Plec din baie lasand in urma pasii mei umezi...
Camera mea e destul de mare. Peretii ei sunt albi si plini de postere si desene de-ale mele. Patul meu este acoperit cu cearceafuri albe, cu mici floricele rosii in colturi. Geamurile sunt mari lasand lumina sa patrunda in incapere.
Dupa ce m-am imbracat ma indrept spre bucatarie asteptand sa primesc o urare din partea mamei...
Zambind ma uit la ea insa nici macar nu ma baga in seama. Plec de acasa indignata de purtarea ei. Grozav..toata ziua ma voi gandi la lucrul asta.
Pasesc incet pe pamantul tare si ma uit la cerul plin de nori pufosi. "Oare norii au sentimente? " spun eu dupa care oftez. Ma indrept catre cladirea in care trupa SHINee a fost creata... Oare eu voi avea vreo sansa sa vorbesc cu ei? Nuuu, nici nu stiu ce vorbesc. Eu sunt o fiinta neinsemnata in comparatie cu ei.
Ajung in sfarsit dupa vreo 15 minute la SM entertainment, locul unde SHINee ar trebui sa apara. Din cauza fanelor inebunite, au trebuit sa puna gardulete pentru a pastra distanta. Dupa inca 4-5 minute de asteptare, membrii trupei isi fac aparitia facand cu mana fanelor cazute in extaz. Fara sa imi dau seama, o lacrima de margaritar se prelinge pe fata mea. Nu! Nu sunt lacrimi de fericire. Mintea mea fugise in alta parte si simteam cu genunchii mi se inmoiau. Desi sunt un copil cu o familie bogata, parintii mei sunt foarte ocupati si de aceea nu au timp de mine. Nici macar cand stau acasa nu se comporta frumos cu mine. Nu e de mirare ca mama nici nu stie ca e ziua mea... a fost plecata 12 ani in Paris. Privirea mi se incetoseaza, dar inainte sa ma prabusesc simt cum cineva ma apuca de mana si ma ridica de pe jos. Era un baiat saten cu privirea ingrijorata.
- Hei..esti bine? spune acesta
Inca cu lacrimi in ochi, imi ridic privirea si ochii mei albastrii intalnesc ochii baiatului.
- Da..
Baiatul rosii dupa ce constata ca mainile noastre erau inca impreunate. Imi dadu drumul rapid dupa care imi spune ezitand:
- Um, ar trebui sa ai grija. Poti sa vi cu noi in sala de inregistrari, daca inca te simti rau.
- Bine..
Am intrat in cladire. Mergeam pe un coridor lung plin cu postere si afisuri pana cand am ajuns intr-un hol mare plin de oameni si oameni care regizau. Ne-am facut loc printre ei si am urcat scarile rulante pana am ajuns la etajul al doilea. De acolo am facut stanga- dreapta- dreapta -stanga- stanga pana am ajuns in fata unei usi pe care scria “Studio de inregistrariâ€.
Intram in studio si ii salutam pe cei de acolo cu respect, inclinandu-ne. Inregistrarea a inceput. Fiecare baiat canta partea sa, vocile lor imbinandu-se perfect. Nu credeam ca inregistrarea unui cantec este atat de grea..A fost nevoie de cateva ore pentru a iesi perfect. Dupa care Taemin a inceput sa cante piesa “I love you “.
Chipul sau exprima acele emotii transmise de cantec ..Ochii lui caprui straluceau ca stelele..Vocea sa armonioasa transmitea acel sentiment placut.. Mainile au inceput sa imi tremure incontrolabil iar picioarele nu vroiau sa ma asculte. Ma ridic incet de pe scaun si fara sa imi dau seama ma indrept catre camera antifonata in care Taemin se afla. Vocea mea imi tremura in timp ce am inceput sa cant impreuna cu Taemin. Acesta ma privi in timp ce inca canta. Cei din camera priveau uimiti la cele intamplate...La sfarsitul cantecului am terminat cu ultimele cuvinte adica “I love you “. O lacrima mi se scurse pe obraz dupa care mi-am dat seama de cele intamplate. Fug din studio cat mai rapid izbucnind in plans...
In cladire era mare agitatie. Membrii ma cautau disperati si nimeni nu ma gasea.
Intr-o camera intunecata langa pian stateam si ma gandeam la cele facute. Lacrimile mi se scurgeau pe fata in timp ce constiinta ma mustra. ‘Doamne de ce sunt atat de idioata?!’ ‘De ce a trebuit sa se intample asta?’ ‘De ce pur si simplu eram atat de absorbita de baiatul ala?’
Din spatele usii se aude un zgomot. Un baiat cu parul saten paseste in incaperea intunecata verificand fiecare colt. Ma ascund sub pian pentru a nu fi vazuta, dar chiar cand credeam ca am scapat, baiatul ma calca pe picior si dau cu capul de pian.
- Cine-i acolo? spune el oarecum ezitand.
Fara sa mai raspund la intrebare, ies de sub pian uitandu-ma in jos.
....Liniste....
Stam asa cateva minute. Sincer, nici nu stiu exact cat timp pentru ca pierdusem notiunea timpului demult. Apoi el se apropie de mine si ma trage incet de mana. Alunec incet pe podea pana cad peste baiat..Privirile noastre se intalnesc pentru cateva clipe. Ochii lui si ai mei. Doar ochii nostrii. Ah, privirea sa inocenta si zambetul sau cald ma topesc. Parul meu de aceeasi nuanta ca a baiatului ii acopera acum fata. Ma ridic rapid si fara sa vreau ii trag o palma. La momentul acela cred ca acea palma m-a durut mai mult pe mine pentru ca si acum in adancul sufletului meu o simt.
Taemin ramase socat de ceea ce patise. Palma primita ramase inca pe piele dandu-i o culoare rosiatica. Ma inclin intr-o fractiune de secunda si incep sa imi cer scuze. Mici picaturi cadeau pe podeaua rece..Baiatul imi accepta scuzele aproband printr-un zambet inocent. Apoi ne-am asezat amandoi si am inceput sa ii povestesc tot ce s-a intamplat. Ceea ce a urmat apoi e prea greu de descris in cuvinte...
- Taemin..
- Da?..
- Eu..imi pare rau..
- Nu-i nimic, oricui i se poate intampla.
- Numai mie..sunt nefolositoare..nici nu mai stiu pentru ce traiesc. De cand eram mica parintii mei erau rai cu mine. Si acum, ca sunt plecati atata timp in strainatate le simt dorul si mai mult, cu toate ca niciodata nu mi-au spus o vorba frumoasa. Nici macar nu stiu de ce iti povestesc asta..
- Nu poti spune una ca asta! Chiar daca sunt rai, nu inseamna ca in adancul inimii lor nu te iubesc. Orice parinte isi iubeste copilul oricat de rau ar fi el.
La vorba asta am ramas masca. Vorbele nu mai vroiau sa imi iasa din gat. Taemin imi atinse fata cu degetul mare si imi stersese lacrimile care curgeau in continuu.
- Sa mergem. Ceilalti ne cauta.
Am aprobat dand din cap dupa care am pornit spre sala de iregistrari. Tot drumul pana acolo l-am facut impreuna cu Taemin care ma tinea strans de mana. Inapoi in sala, mi-am cerut scuze de la toata lumea pentru problemele cauzate. Nimeni nu a avut nimic de comentat, decat managerul trupei care m-a surprins prin oferta propusa.
- Stiu ca nu ai dat vreo auditie, dar atunci cand ai cantat cu Taemin m-ai impresionat profund. Vocea ta este interesanta, poti atinge diferite octave foarte usor. De aceea, iti propun sa te alaturi companiei noastre.
Am impresia ca propunerea asta i-a surprins mai rau pe baieti decat pe mine pentru ca au deschis ochii larg si au inceput sa se holbeze la mine.
'Cum as putea sa refuz o oferta ca asta?'
- Accept ! spun eu cu sclipire in ochi.
Noi mei colegi m-au felicitat dupa care am pornit impreuna spre casa. Era deja dupa-amiaza cand ieseam din cladire. Soarele rosiatic se ascundea dupa dealuri. Doar o parte din el se mai putea zari.. Intrun fel acea senzatie era asemanatoare cu cea pe care o simteam atunci. Ca si soarele, durerea mea apunea din ce in ce mai mult.
In noaptea aceea m-am gandit la toate lucrurile intamplate pe parcursul zilei. Poate ca nu a fost cea mai rea aniversare din viata mea. Chiar daca nu eram fericita inainte, mi-am gasit fericirea de una singura.
Din acea zi toate lucrurile aveau sa se schimbe. Ceea ce stiu e ca un nou capitol din viata mea va incepe. Si ce intorsatura ciudata va avea...