Este primul meu fic, sper sa va placa.
Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-ul “Naruto†şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări
Prolog
Intr-o noapte cu cerul jos, pe care norii fierbeau si amenintau fiorosi, patru siluete aparura din padurea care inconjura satul Rukymo. Treceau fara a scoate o vorba prin baltoace si noroi. Purtau robe grele, iar chipurile le era ascunse in glugi legrube, ce ii facea sa semene cu niste calugari pierduti in noaptea neagra. Carau o povara infasurata intr-o patura imbibata de apa. Un mic pod de piatra maronie, care traversa raul, despartea padurea intunecata de sat. Satul saracacios nu era decat o adunatura de case mizere, ingramadite pe ulita principala, care pornea de la han si se sfarsea la biserica.
Cele patru persoane se indreptau catre cascada care daduse numele satului. Aproape de malul lacului se inalta o casa solitara de piatra cenusie cu doua niveluri si un turn la mijlocul caruia se afla o singura camera. In timp ce oameni se apropiau, la cele doua ferestre inguste ale turnului palpaia o lumina galbena, urmarindui aidoma unor ochi. La lumina slaba ce se revarsa de la fereastra din bucatarie iti puteai da seama ca cele patru siluete apartineau unor barbati. Unul dintre ei pasi pana in dreptul usi, batu de trei ori apoi astepta. In bucatarie o femeie ,de vreo 30 de ani, purta o discutie aprinsa cu una dintre fetele din incapere. Cand azi bataile in usa le trimise repede pe fete in camerele lor, fara acomenta acestea au parasit bucataria urcand scarile. Femeia insfaca lumanarea de pe masa si pasi spre intrare, in ochii ei ciocolati se putea citi teama, parul ei blond era ravasit iar mainile ii tremurau necontrolabil. Deschise usa si barbati lasara jos povara, fara ai adresa un cuvant parasisera casa la fel de repede cum intrasera, langa blonda isi facu aparitia inca o femeie. Ochii ei era negri si plini de fericire, parul scurt si brunet iar piele alba precum varul, puteai spune ca nu a vazut de mult soarele.
-Tsunade, au fost ei? Blonda aproba si trase patura pentru a vedea ce este acolo.
Ochii brunetei devenira tematori, se obisnuise cu vizitele unor persoane ciudate, dar nu se putea obisnui cu gandul ca fata era moarta. Parca ghicind ce gandesfe femeia ii spuse sa o ajute, au carat-o pe roscata pana la ultimul etaj si au asezat-o pe un pat. Incaperea era mobilata simplu, un pat, o masa grosolana, un scaun fara spatar si un garderob darapanat.
Fara ca cele doua femei sa stie, in turn, o siluata ascunsa in umbra privi totul. Cu ochii atintiti asupra calatorilor care se indepartau, isi trecu o data mana prin fata chipului. Pe neasteptate oameni, oameni se oprira si se uitara mirati in jurul lor, precum somnambulii atunci cand se trezesc dintr-un vis. Cei patru barbati, dezorientati de cele intamplate, se indreptara repede catre satul Rukymo.
La etaj, un baiat de vreo 16 ani, statea intins pe pat, privirea ii era atintita pe un anumit punc de pe tavan. Ochii lui verzi parea tublurati, imagini fara sens ii bantuiau noptile. Visele lui parea pe cat de reale, pe atat de fantastice, un vise el era print si trebuia sa se casatoreasca cu o printesa. Printesa din visele lui era perfecta, ochii ei albastri ii luminau zilele, parul blond ii amintea de razele soarelei iar buzele rosii il inabunea complet. Isi dorea ata de mult sa afle de aceste vise, dar nu avea cum, el era un orfan, parinti lui murira de curand de ciuma. Auzi pasi de cealalta parte a usi si nu-si putu stapani curiozitatea, deschise usor usa si pasi spre camera din capatul holului. Usa era usor intredeschisa si oberva o fata pe pat, era ea, ochii, parul, buzele, chipul palid, era fata pe care o visase atat de mult, fata pe care o iubea.
-Cum o cheama? Femeia blonda intreba curioasa, atunci observa ce in camera nu era doua ci trei persoane, a treia persoana era chiar vrajitorul care locuia in turn. Ochii negri ai acestuia cercetau chipul chinuit al fetei, barba lui lunga si argintie trecea de abdomen, purta o roba de cel mai intunecat verde cu negru care cadea sloboda de pe umerii lui ascutiti, adunanduse fara forma acolo unde atingea podeaua.
-Ino, dar ii vom spune Kira. Vocea hotara a barbatului ii inghetau sangele in vene baiatului, dorea sa se dea inapoi, dar era incremenit de teama.
Vreau sa stiu daca merita sa continui nu acest fic.
Sper ca nu este o dezamagire pentru voi.
Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul/manga-ul “Naruto†şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări
Prolog
Intr-o noapte cu cerul jos, pe care norii fierbeau si amenintau fiorosi, patru siluete aparura din padurea care inconjura satul Rukymo. Treceau fara a scoate o vorba prin baltoace si noroi. Purtau robe grele, iar chipurile le era ascunse in glugi legrube, ce ii facea sa semene cu niste calugari pierduti in noaptea neagra. Carau o povara infasurata intr-o patura imbibata de apa. Un mic pod de piatra maronie, care traversa raul, despartea padurea intunecata de sat. Satul saracacios nu era decat o adunatura de case mizere, ingramadite pe ulita principala, care pornea de la han si se sfarsea la biserica.
Cele patru persoane se indreptau catre cascada care daduse numele satului. Aproape de malul lacului se inalta o casa solitara de piatra cenusie cu doua niveluri si un turn la mijlocul caruia se afla o singura camera. In timp ce oameni se apropiau, la cele doua ferestre inguste ale turnului palpaia o lumina galbena, urmarindui aidoma unor ochi. La lumina slaba ce se revarsa de la fereastra din bucatarie iti puteai da seama ca cele patru siluete apartineau unor barbati. Unul dintre ei pasi pana in dreptul usi, batu de trei ori apoi astepta. In bucatarie o femeie ,de vreo 30 de ani, purta o discutie aprinsa cu una dintre fetele din incapere. Cand azi bataile in usa le trimise repede pe fete in camerele lor, fara acomenta acestea au parasit bucataria urcand scarile. Femeia insfaca lumanarea de pe masa si pasi spre intrare, in ochii ei ciocolati se putea citi teama, parul ei blond era ravasit iar mainile ii tremurau necontrolabil. Deschise usa si barbati lasara jos povara, fara ai adresa un cuvant parasisera casa la fel de repede cum intrasera, langa blonda isi facu aparitia inca o femeie. Ochii ei era negri si plini de fericire, parul scurt si brunet iar piele alba precum varul, puteai spune ca nu a vazut de mult soarele.
-Tsunade, au fost ei? Blonda aproba si trase patura pentru a vedea ce este acolo.
Ochii brunetei devenira tematori, se obisnuise cu vizitele unor persoane ciudate, dar nu se putea obisnui cu gandul ca fata era moarta. Parca ghicind ce gandesfe femeia ii spuse sa o ajute, au carat-o pe roscata pana la ultimul etaj si au asezat-o pe un pat. Incaperea era mobilata simplu, un pat, o masa grosolana, un scaun fara spatar si un garderob darapanat.
Fara ca cele doua femei sa stie, in turn, o siluata ascunsa in umbra privi totul. Cu ochii atintiti asupra calatorilor care se indepartau, isi trecu o data mana prin fata chipului. Pe neasteptate oameni, oameni se oprira si se uitara mirati in jurul lor, precum somnambulii atunci cand se trezesc dintr-un vis. Cei patru barbati, dezorientati de cele intamplate, se indreptara repede catre satul Rukymo.
La etaj, un baiat de vreo 16 ani, statea intins pe pat, privirea ii era atintita pe un anumit punc de pe tavan. Ochii lui verzi parea tublurati, imagini fara sens ii bantuiau noptile. Visele lui parea pe cat de reale, pe atat de fantastice, un vise el era print si trebuia sa se casatoreasca cu o printesa. Printesa din visele lui era perfecta, ochii ei albastri ii luminau zilele, parul blond ii amintea de razele soarelei iar buzele rosii il inabunea complet. Isi dorea ata de mult sa afle de aceste vise, dar nu avea cum, el era un orfan, parinti lui murira de curand de ciuma. Auzi pasi de cealalta parte a usi si nu-si putu stapani curiozitatea, deschise usor usa si pasi spre camera din capatul holului. Usa era usor intredeschisa si oberva o fata pe pat, era ea, ochii, parul, buzele, chipul palid, era fata pe care o visase atat de mult, fata pe care o iubea.
-Cum o cheama? Femeia blonda intreba curioasa, atunci observa ce in camera nu era doua ci trei persoane, a treia persoana era chiar vrajitorul care locuia in turn. Ochii negri ai acestuia cercetau chipul chinuit al fetei, barba lui lunga si argintie trecea de abdomen, purta o roba de cel mai intunecat verde cu negru care cadea sloboda de pe umerii lui ascutiti, adunanduse fara forma acolo unde atingea podeaua.
-Ino, dar ii vom spune Kira. Vocea hotara a barbatului ii inghetau sangele in vene baiatului, dorea sa se dea inapoi, dar era incremenit de teama.
Vreau sa stiu daca merita sa continui nu acest fic.
Sper ca nu este o dezamagire pentru voi.