Oarba, dar inca te pot simti!

[Ely1496]

Merci Dudi :*
Nici eu nu stiu ce as face in locul tau :)) . Probabil ca as citi povestea in continuare. Chiar ma bucur ca-ti place povestea. Ideea cu orbirea mi-a venit cand ma uitam acum 2-3 ani la Cuidado con el angel( Iubire cu chip rebel) si am zis sa incerc, desi ma asteptam sa imi fie greu.
Si tipu` ala pe nume Patrick nu o sa fie asa de bun :| iti zic, e un tip oribil :( ...
Well dear, te mai astept pe la mine cand ai timp :*:*:*

[.Dudiii]

Eh..voi trece mai mereu pe aici, poate sa vina si sfarsitul lumii ca eu tot iti las com :]]Nu ma las pana nu vad ce se va intampla cu ea.Deci.. voi si propriul tau stress >:]
Deci.. Patrick e rau? Hai mai [gen: Irwin << Billy and Mandy>>]. Nu e drept, speram sa fie chipes si super tare si sa se indragosteasca de ea si... iar aberez ~_~.
Bine, hai ca te las cu gandurile tale ca oricum la mine in creier[am asa ceva?] e o mizerie totala. >.<"
Ganbatte kudasai.

[madalyna_girl]

Am venit din nou pe aici !
Imi place cum ai continuat , si eu m-am uitat la iubire cu chip rebel si ma mai uit din nou sambata si duminica , oricum credeam ca Patrick acuma e rau si mai incolo Ayleen o sa-i deschida ochii cum ar veni . Naratiunea imi place mult , dialogul nu este sec si descriere ceva mai mult daca se poate .
Deci astept continuarea si sa ma anunti cand pui continuare . Spor la scris si sa ai cat mai multe idei !
:bye:

[Ely1496]

Ai` ma` Dudi :> , asa periculoasa esti :)). Si in legatura cu Patrick, eu in pc-ul meu deja am urmatoarele 4 capitole :| dar vad ca deja sunt previzibila deci sunt nevoita sa schimb viitorul >:).
Sumimasen? Nu zii ca nu ai creier >:P !
Mada!
Ai venit din ou aici >:D< !
Cum am spus si mai sus, deja sunt PREA previzibila :)). Macar mi-am gasit de lucru toata saptamana. Reschimba povesetea :)) .



Arigato! :*:*:*

[.Dudiii]

Nuuu!! Nuu! [acum stau in genuchi si strig la cer:]] De ce sa-l schimbi? Eu una cred ca povestea va fi perfecta fara s-o schimbi >.<... So.. pune o data next-ul ca incep sa ma dau cu capul de toti peretii :]]. Vreau sa citesc continuareeaa!! T^T

[Ely1496]

Iete ici! Special pentru Dudy :*:*

Capitolul 4.
Ghinionul era departe acum. Nimic nu ma mai poate supara, enerva, jigni sau abandona. Cu dl. W. langa mine, acele ganduri negre nu mai aveau cum sa isi faca veacu in sufletul meu. Eram implinita. Un tata! Si acum cred ca e imposibil. Dar e asa de frumos acest sentiment. Parca m-as fi renascut. Dl. W a fost langa mine de la inceput, chiar daca nu-l cunosteam. Stiam ca e un om bun. Nu m-a lasat sa-i scap. Vreti sa va zic cum l-a cunoscut pe tata?
Era intr-o zi de inceput de toamna. Cred ca a treia sau a patra zi dupa ce m-am mutat la matusa. Eram in curtea din spate. Intr-o frumoasa gradinuta cu flori. Dupa cum v-am mai zis, imi plac foarte mult florile. Stateam pe o bancuta, cu un trandafir in mana. Incercam sa ma gandesc la ce va urma, la sfarsitul care urma. Dupa ce voi face 18 ani, voi fi aruncata in strada ca un nimic. Intorceam trandafirul in toate partile. Il miroseam atat de mult incat simteam cum mirosul lui puternic ma droga incetul cu incetul. In mine ardea o dorinta de-al putea vedea. Imi era asa dor de minunatele culori. Eram sigura ca acel transafir era rosu, aprins. In timp ce eu admiram trandafirul, langa mine se aseza cineva. Nu stiam cine. M-am intors intr-o parte si am trans trandafirul la piept incercand sa fac ca par ocupata. Nu era politicos sa ma ridic chiar in momentul acela. Nu vreau sa fug de lume. Am stat cateva cateva minute mirosind acel transafir. Eram pe punctul de a plecat, cand aceea persoana de langa mine mi se adresa:
-Presupun ca acel trandafir trebuie sa fie special?
Era un domn. Dupa voce imi puteam da seama ca era intre varste.
-E doar un trandafir, domnule!
-Singura explicatie este ca iubesti trandafiri?
-Desigur! Sunt cele mai frumoase flori. Sunt sigura ca acesta este un trandafir rosu. Mirosul ii exprima culoarea.
-Esti foarte inteligenta. Cum te cheama?
Si de acolo am inceput sa dezvoltam subiectul. Si relatia noastra, ma vizita foarte des,aducandu-mi bomboane pe ascuns, pentru a-mi mai ridica moralul. Deoarece matusa imi interzicia si dulciurile, era nevoit sa mi-le aduca pe ascuns. Era cel mai bun prieten de-al meu, parca l-as fi cunoscut de cand m-am nascut. Mi-a povestit foarte multe. Dar nimic despre viata lui, nu am indraznit sa-l intreb, nu imi permiteam sa-l intreb. Dar acum, ca ,,fiica`` poate am un strop de drept. Dar nu vreau sa-l deranjeze acest lucru. Poate este ceva care trebuie sa ramana nedezvaluit. Cu totii avem cate un lucru de ascuns, sau cel putin o amintire pe care nu vrem sa o trezim.
Era destul de tarziu. Iar toti sau dus la culcare, inafara de eu si tata. Intr-un final a chemat-o pe Matilda sa ma conduca in camera mea. Imediat dupa un scurt drum, cand s-a deschis usa, se auzise un ecou. Era ecoul scartaitului usii. Mi-am dat seama caci camera e foarte mare, foarte spatioasa. Si am aflat ca am un pat gigantic! Cat de tare ma intindeam pe el, nu puteam sa-i dau de capete. Aveam doua geamuri inalte in stanga camerei, cu iesire la balcon. As putea zice o terasa. M-am bucurat cateva clipe de cele date, dar un sentiment de vinovatie ma invaluise. Nu merit atatea. Si nu vreau sa mi se de-a toate astea din mila. Ma multumeam cu o mica camera. Fara terase si altele. Aveam de gand sa-i spun asta maine dimineata. Acum e tarziu. Poate, totusi... am sa profit un pic de toate astea. Doar un pic. Ca nu cumva sa mi se urce la cap. Ma simteam ca in puf. Am inceput sa si dansez, pe un cantec inventat de mine. Ma invarteam singura prin camera, cand usa se deschise brusc. M-am oprit intreband:
-Cine-i acolo?
Auzisem niste pasi marunti indreptanduse spre mine, dupa care o voce mai indepartata striga:
-Jasmine! Stai!
Era domnul W... era tata.
-Tata?
Am intrebat neintelegand ce se petrece.
-Daca nu-ti iei zborul de aici... jur ca o sa platiti amandoi.
Strigase amenintator Jasmine. M-am oprit... nu am mai zis nimic. Nu intelegeam nimic.
-Jasm... incercase sa o opreasca tata...
-Nici un Jasmine! Asta era camera mamei. N-ai nici un drept. E singurul lucru care ne-a ramas de la ea.
-Era si camera mamei ei Jasmine!
Cum? Ma intrebam in gand! Mama? Camera mamei?
-Poftim?
Am intrebat confuza.
-Ayleen fata mea, o sa discutam mai tarziu despre asta...
-,,Fata mea``,,Fata mea``- normal! Mie nu mi-ai spus niciodata asta. Esti jalnic. Te urasc! Va urasc pe toti. O urasc pe mama pentru greseala pe care a facut-o! Dar de ce dau vina pe ea? Nu cred ca e vina ei pentru ca sa indragostit de un las, de un profitor, de un minci... - tipa Jasmine printre lacrimi
-Jasmiiine!
Strigase tata intrerupand-o pe Jasmine! Era nervos. Eu am ramas in fata lor, confuza, neintreband ceva.
-Gata! Mi-a ajuns! Tu nu stii adevarul. Stii doar ce-i minciuna. Niciodata nu ai aflat purul adevar. Adevar care aduce la sentimente. Nu doar la fapte.
-Nu tata! Asta-i adevarul! Incearca sa castii ochii. Sentimente? Tu nu stii ce-s alea. Niciodata nu ai stiu.-Spuse Jasmine coborand tonul, dar inca plangand.
-Jasm...
-Gata! Stii ca am dreptate!
Atunci am auzit din nou acei pasi, dupa care usa se trantii zgomotos. Am tresarit intorcand privirea spre locul usii. Inca eram intepenita, intrebanduma ce se intampla. Ce am facut? Imi era frica sa intreb. Ohh! Frica! Deja mi-a ajuns. Mereu am trait in frica. Am dreptul sa intreb. Din greseala mai e vorba si de mama.
-Ayleen!
Am tresarit speriata. Uitasem cu totul de tata care statea undeva langa mine.
-Tata, ce se in...
-Maine fata mea. Maine!
Spuse trist dupa care iesi pe usa. M-am indreptat incet spre pat apucand usor de piciorul baldachinului lasanduma sa ma trantesc pe salteaua moale. ,,Maine``? Atunci... maine! Dupa care am adormit. Nu mi-am dat seama si am adormit imbracata cu hainele de zi. Am pasit intr-un vis.. ciudat! Imi imaginasem casa in care ma aflam in acel moment. Vedeam! ,,Topaiam``ca un copilas mai mare intr-o rochie alba, pana la genunchi cu bretele, pe un coridor. Un coridor lung. Topaiam si cantam, cand o lumina orbitoare aparu in fata mea. M-am oprit uimita. Era un alb atat de curat. Dupa cateva momente de admirat, aceea lumina devenise din ce in ce mai invizibila, facand vizibila conturul unei usii. Am dat incet sa deschid aceea usa, fie ca era sa ma astepte ceva bun pe partea cealalta, fie ca era tocmai un cosmar. Dupa ca am deschis aceea usa, niste scarii mari, albe, de marmura care straluceau orbitor duceau in fata unei gradini. In fata unei gradini cu toate floriile din lume. Erau cele mai frumoase speciile de flori pe care le-am vazut, mai ales trandafiri care stateau agatati pe un suport. Am cascat gura si mai tare. Nu imi venea sa cred ce vad. Am coborat alergand acele scari zambind. Aveam de gand sa le miros pe toate la rand. Sa le tin in mana si sa le strang in brate. Am coborat a patra treapta cand deodata cineva ma trase de mana. M-am intors speriata dar inca zambind. Brusc, in fata mea aparu niste ochii verzi, rotunzi, cu mici riduri in jurul ochiilor. Deodata am simtit ceva usturator in zona burtii. Simteam ceva ascutit care intra in mine tot mai tare cu fiecare secunda care trecea. Am gemut. Acel gemut se transforma in tipat. Am coborat privirea spre locul durerii. Rochia mea acum devenise rosie. Marmura albicioasa era acoperita acum cu acel lichid rosiatic. Picioarele incepura sa-mi tremure, dupa care nu le-am mai simtit deloc. M-am lasat usor in jos. Am incerat sa ma tin treaza, dar ochii mei insistau sa se lase-n jos. Simteam cum viata mea depindea de nisipul din clepsidra. Nisip care nu m-ai avea mult si clepsidra trebuia sa fie intoarsa. Asa ma simteam si eu. Daca nu o m-ai intorci... n-ai de ales! In timp ce cascam ochii, lumea din jurul meu luase o intorsatura atat la propriu cat si la figurat. Am apucat sa vad acel om doar intre reprize. Era imbracat in negru. Cu o palarie neagra in cap. Un pumnal se trantira langa mine, brusc. M-am speriat. In acel moment, totul se rulase cu incetinitorul. Atat zgomotul pumnalului cat si ce se petrecuse in jurul meu paruse foarte real. Zgomotul pumnalului la contactul cu marmura scotea un sunet din ce in ce mai acutit. Totul incepuse sa doara. M-am trezit in momentul in care zgomotul pumnalului devenise insuportabil. Prima miscare pe care am facut-o a fost sa-mi indrept mana la burta. Aveam palpitatii si incepusem sa tremur. Inima imi batea cu putere. Gatul imi era uscat. Aveam nevoie de apa. Am inghitit in sec, astepnad sa ma linistesc. Am hotarat sa ma ridic incercand sa dau cu mainile pentru a ma sprijini de ceva dar nu am gasit decat piciorul baldachinului. M-am tinut de el si m-am ridicat. Nu m-am putut tine pe picioare asa ca am cazut in fund. Inca gafaiam cu putere. Dupa cateva incercari am reusit sa ma pun pe picioare cat de cat. Am cautat usa, pe care am gasit-o. La inceput m-am sprijinit de zidurile reci ale holului incercand sa-mi potolesc bataile inimi si respiratia. Dupa cativa pasi pe holul necunoscut mie, mi-am dat seama ca nu m-ai sunt la matusa. Nu stiam unde e bucataria. Deci nu stiam de unde sa-mi i-au apa. Ma tot intrebam pe unde sa o i-au, sau sa ma intorc inapoi? Partea rea este ca nu stiu pe unde sa ma mai intorc. Bun! Deja sunt venita numai de cateva ore si m-am si pierdut.

Am hotarat sa-mi continui drumul sperand sa ajung la vre-un capat. Asa am si facut. Fara sa vreau, m-am izbit de o usa. Nu m-am lovit tare. Am indreptat mana pe clanta. Usa scosese un zgomot ascutit. Am pasit neincrezatoare in fata cand deodata am simtit o prezenta nu mai departe de mine. Am intors spatele intreband cine e. Nici un raspuns!. Ma gandeam ca poate este doar imaginatia mea care a luato razna din nou . Mi-am continuat drumul cu aceasi senzatie ca la inceput. O senzatie destul de infricosatoare, dar nu puteam baga de seama decat sa am grija sa gasesc o alta usa, pentru Dumnezeu! Doar o usa cer! Mi-am spus in gand dupa cativa pasi cu aceeasi senzatie. Dupa numai cativa pasi am simitit doua brate puternice cuprinzandu-mi spatele. Am simtit cum sunt impinsa inainte pana cand podeaua mi-a disparut de sub picioare in numai o secunda simteam cum ma izbesc de treptele scarilor. Ma roteam si simteam cum fiecare treapta imi strapungeau partile corpului. Am ghemut de mai multe ori pana cand am ghemutul sa transformat in tipat la ultima treapta unde se auzi un mic zgomot inspre coasta mea. Am pierdut firul cu realitatea cand am simtit o pocnitura la cap. Dar puteam auzi niste strigate care ma tineau treaza. Era acel Patrick. Tragea de mine ca sa ma trezesc. Simteam o senzatie care ma relaxa cand inchideam ochii, dar Patrick insista sa raman treaza. Mi-am simtit capul purtat in aer, Doua maini il sustineau. Am prins putere sa soptesc ceva.
-Nu ma atinge!
Am soptit, dar tare mult imi doream sa tip. Nu imi vine sa cred ca el mi-a cauzat durerile astea. Cu ce i-am gresit?

Pai sfarsitul stiu ca este cam confuz, dar la urmatorul va voi destepta si veti vede ,,De ce a gresit Patrick!??`` . Arigato inca o data lui Madalyna_girl si Dudy( ;)) ) pentru ca-mi citesc povestea!

Sayonara! :*:*
P.S: Maine o sa aveti o surprizaaaa...;))

[.Dudiii]

Sorry ca am intarziat T^T...
Yaya just 4 me :X Uu... imi place cum suna "Dudi" :))
Deci.. acum ma pot mandri capitol special pentru mine si inca unul pe gustul meu! Yee...


Parti din capitol care m-au impresionat intr-un fel :DCu totii avem cate un lucru de ascuns, sau cel putin o amintire pe care nu vrem sa o trezim.
Simteam cum viata mea depindea de nisipul din clepsidra. Nisip care nu m-ai avea mult si clepsidra trebuia sa fie intoarsa.
Tocmai ma gandeam ca pentru ea, intr-un fel, singurele imagini ce le poate vedea sunt in vis, deci somnul e singura scapare de realitate.
Deci...spun ce-mi trece prin minte acum caci sunt cam obosita, mi-a placut cum ai descris visul, desi se putea putin mai bine xD Eh... nu acuz, oricum deja imi imaginam rochia ce se facea tot mai rosie >.<

Patrick nu cred ca a gresit cu ceva, adica probabil pentru el era o joaca, sau a fost pus de sor-sa? Sau chiar sor-sa a impins-o pe Ayleen.Bai... e normal sa fie greu si pentru Jasmine, si lasa-ma sa ghicesc, asta defapt ca tatal adevarat al lui Ayleen, nu? Si.. atunci in cimitir el a fost si cu Patrick, nu? ;;] Eh.. nu trebuie sa-mi raspunzi la intrebari, lasa-ma sa vad eu ce o sa se intample :]]

[Ely1496]

Ohhh dear :)) am să-ți raspund cu placere!
1. Nu o sa zic inca cine a impinso si vei vedea de ce ea crede ca Pat a impinso. ;)
2. Patrick o amăgeste din ,,joacă`` deși el stie ca pe ea o chinuie lucrul asta si e constient de asta. :D
3. Si ...tatal lui Ayleen e... nu-ti zic ;)). Vei vedea peste 4-5 capitole cred /:) daca nu mai repede.
4. Binee... poate că nu trebuie să-i zic , dar o voi face>:D< . In cimitir e Patrick cand era la 16 ani ;))
Mai multe amămnunte in si după capitolul viitor.


Arigto! :*:*:*

[madalyna_girl]

Ce repede l-ai pus , deci imi place mult acest capitol .
Descriere ai , dialogul nu e sec , naratiunea e buna . Greseli nu prea am vazut desi atunci cand citesc nu mai sunt atenta la acestea pentru ca ma pierd in context .
Si eu cred ca tatal adevarat alui Ayleen este Domnul W . Si ai spus ca atunci in cimitir avea 16 ani , acum are 19 , nu ?
In fine , astept urmatorul capitol , sa ma anunti cand il pui . Apropo si mie mi-a placut faza cu nisipul si cea cu lucrul ascuns .
Spor la scris si sa ai cat mai multe idei si in continuare ! Si daca vrei treci si pe la mine la Medalionul .
:bye:

[.Dudiii]

Deci...pa pa pa paaaammm... bum,bum, bum, buuummm... am avut dreptate in legatura cu Pat :>
Mie nu-mi da nimeni nici un premiu?:o3 Cum, ar fi un capitol nou?:-"
Data viitoare nu mai da atatea detalii? >w< O sa ma plictisesc apoi >:P Tine-ti gura ca te baaat >:P
So.... mult succes in continuare ;]