Reflexie

[Ich.]

Mda...pai



Joc de cuvinte

Mie imi lipsesc chei:
Ale vietii
Ale mintii
Ale nuantei vitale.
Le-am pierdut prin chei geografice
Si probabil le-a inghitit praful .
Eu am rupt cheile
Usii unui templu din care ieseau
Atatia si atatia indivizi amorezati-
"Mami, m-ajuti? Mi-am pierdut cheia
De la cutia muzicala.
M-ajuti?
Mi-e frica sa nu se rupa"-
si-s blestemata sa nu ma-n torc acolo,
sa-mi recuperez cheile pentru orizont.

---------------------------------------------

Arhitectura

Fiinta mea are o ahitectura simpla
Ce incepe cu-n fronton rotund
Si se termina cu schele putrede.
De pe schela se vede prin fronton,
Prin el, eu te vad pe tine:
O fiara ce inspira sehnsucht.
Corpu-ti e din pietre,
Acelea ce cad din fronton.
Mereu peste tine cad umbre ametitoare.
Astfel zamislesti in mine neliniste.
Si vreau sa vin spre tine, sa stiu ca esti real.
Un monstru al meu ce iese din strafunduri.
Dar schelele-mi sunt catuse.

[Ich.]

Aha

zu wolle verlasse

imi place sa ma plimb si sa simt piatra cubica in talpa goala
Imi aminteste…
Sunt, defapt, o saraca imbracata in haine de firma,
Dovedeste mizeria de pe talpile prafuite.
Vantul e rece in aceasta dimineata…
Am ridicat mana spre cer si
Oh!
crapa cerul in mainile mele ca o inima in plin infarct miocardic.
Eu insami l-am crapat caci am luat—azi sau mai demult, nu stiu sigur—
o dalta si-am lovit in stanga si dreapta prapadind tot ce-am creat,
tot ce-am cladit.
Asa umblu, azi, despuiata de simtiri pe strazile Romei…
A cazut o republica, azi,
A cazut un imperiu...
a cazut Roma, iubite.

P`asta cred c-o voi modifica, la un momentdat...
Nu stiu de ce, cand am postat asta ma gandeam la "apa de izvor" (melodia)

[Paradox]

Sa vedem, sa vedem...

Mi-e lene sa iti comentez toate cele trei (!) poezii postate. Asa ca ma voi rezuma la ultima si, poate, la o generalizare a stilului tau. :-B

Ai un mod ciudat de a crea imagini - ceea ce nu e neaparat un lucru rau. Versurile "Eu insami l-am crapat caci am luat—azi sau mai demult, nu stiu sigur—/ o dalta si-am lovit in stanga si dreapta prapadind tot ce-am creat,/ tot ce-am cladit" au fost la fel de binevenite precum o briza racoroasa pentru vremea asta cretina, ffs. Am citit poezia cu voce tare - ca orice poezie pe care o lecturez, de altfel - si ritmul mi se pare... Aproape impecabil. Cu mici abateri, dar in rest nu prea am ce comenta.

Sunt unele simboluri pe care le-am tot vazut in poeziile tale; pietre, umbre, chei... Ai un stil aparte, desi ia timp pana il cizelezi. Am, uneori, impresia, ca ti-e teama sa arunci cuvintele; de parca ai avea o retinere. Dar trece si asta.

Voi reveni.

[Ich.]

Danke pt tot

In vino veritas

La final ar trebui sa ma urc pe un piedestal
Si sa spun:
“Voi, tematori cuprinsi in cercuri, ridicati-va ochii!
destul m-ati ocarit iar spinii vostrii inveninati
Au sfarsit prin a-mi aduce bucurie’
De la un timp schelele constiintei mele au subrezit
Au fost mancate de o rugina asemanatoare nihilismului.

Mi-as pune epitaf-ul pe cap si v-as spune:
“Noi, suntem oameni
Inperfecti si cu lipsuri,
Cu vise si scopuri usor
De prefacut in scrum.”
Si-as spune-o inainte de a ma preface in stana de piatra
Si m-as preface numai de dragul uitarii!
Ca intr-o betie crunta…

“Dar uite, uite colo-n zare! O muiere alearga cu-n prunc in brate- e bolnava, sarmana!
Uite tu inrobitule, uite-o cum alearga, asculta soaptele invalizilor
Si handicapatilor—ca-n basme!”
Urati-ma— hraniti-ma—
Urati-ma, ca doar atat mai puteti duce….
Dar eu-s mai presus.
Si-asa, cu epitaful pe cap si-n maini cu pensule ale caror par e facut din cerneala si apa –
Poate si praful unei stele cazatoare—
M-as preface in stana de piatra si-as ramane pe acel piedestal prada porumbeiilor!

[Miss Serenity]

Ei bine nu sunt adepta poeziilor moderne...prefer sa merg pe stilul clasic as putea spune asa...dar apreciez si modernismul atunci cand este cazul.
Ce e ciudat la modernism...este faptul ca oricat ai incerca sa intelegi ce a vrut sa spuna...niciodata nu vei reusi...intotdeauna idei ce pot fi reinterpretate la infinit...si poate ca nici autorul nu va reusi sa inteleaga pe deplin ce a simtit cand a scris o poezie.
Mi-a placut ce de-a treia poezie...nu stiu dece...dar mi-a placut.
Sunt cursive...pline de fluiditate...versurile curg usor...iar muzicalitatea apare automat...si asta e bine. Cu toate ca avem de-aface cu un vers alb, ideile nu sunt fortate si asta imi place la tine.
Se pare ca reusesti sa iti exprimi frumos ideile si iti urez succes in continuare.
O mica precizare...si am vazut ca a mai facut-o cineva...nu are rost sa pui un titlu intr-o alta limba, daca versurile sunt in totalitate in limba romana...plus ca multi nu le vor intelege...stiu ca suna diferit...si poate sa para interesant...dar nu multi vor fi de acord cu tine...incearca sa pui titluri in romana...este doar un sfat...pana la urma alegerea este a ta.
Oricum...succes in continuare.

[Ich.]

Mersi de parere A. Tatiana.

Aici e...o revarsare.

Hahaha

Bari ruginite
Balustrazi mizere
Degetele picioarelor, murdare de praf,
intr-un tablou cadrilat
Ofelii pe tavan
Sange din intepaturi de foarfeca
Piei lepadate de oameni trecuti
Gropi peste care se poate trece la pas…
Mici burghezi alergand dupa namol in forma de arginti…

Stop!

Sunt un nomad venit din de la inceputurile veacurilor,
pentru ca eu nu sunt si n-am fost a nimanui.
Si pot si vreau sa ma intind pe nisip
Si s-adorm,
cu nisipul in pumn pe post de falsuri si iubiri
pentru ca pe el il pot scapa si regasi oricand, oriunde.
Pamantul si nisipul sunt legatura noastra, de-atata timp
Eu nu am un loc…
Eu nu am o casa
Eu sunt a nimanui
Tine-ma minte, macar tu...

A ta nomada, mein Prinz schläft

[Lucifer]

am cochetat si eu cu poezia moderna insa nu mi-a iesit asa c m-am lasat. nu era de mine si am ramas la proza.
sa fiu sincer nu ma omor dupa poetii contemporani si n mod clar nu il suport pe cartarescu si supierele lui.....

dar ce scrii tu imi place fiindca trasmiti sentimente si nu stiu daca ai vrut sau nu insa poeziile tale seamana foarte mult cu poezia simbolista. imi place:D chiar foarte mult cand mai postezi ceva nou nu uita sa ma anunti:)

[Ich.]

Muze bolnave

Un om cirepeste din departare.
Eu-n isteric, in toata fiinta si in tot sensul psihologic.
Se vrea a fi liber
si-si imita muzele atat de libere, aparent.
Canta si e atat de afon,
Dar cat as vrea nu-l pot opri. Si cum?
Cum ai putea opri un om bolnav a carui muzica interna e atat de frumoasa,
Atat de frumoasa.
El se vrea o muza interioara,
eu il vreau o muza fizica…
Eu-n bolnav care cantat atat de frumos…
si afon.

[Lucifer]

deci cum ti-am zis si pe mess ai un stil aparte subiectiv insa atat de subtil incat pur si simplu lasi cititorul cu gura cascata. ador faptul ca infiecare poezie a ta este antiteza.
ti-am zis esti singura persoana ale carei poezii cu rima alba imi plac asa ca voi continua sa-ti le citesc cine stie poate intr-o buna zi cartile noastre vor fi pe rafturile aceleiasi librarii :))
imi place! pe mine personal ma duce cu gandul la o"lupta" intre perfectiune si imperfectiune.

[Black Pearl]

Recunosc ca nu sunt o adepta a poeziilor, dar atat cele clasice cat si moderne ma atrag intr-un fel aume. Poezia poate fii interpretata in fel si chip, lasand cititorului posibilitatea se a isi forma singur o imagine de ansamblu. Poate insusi autorul nu are o parere generalizata asupra operei sale. Poate ca si lui ii place sa descopere diferite unghiuri din care sa isi priveasca creeatia.
Apreciaz faptul ca desii folosesti rima alba, faci fiecare vers sa curga neincetat. Nu exista rupturi in poezie, sau versuri care sa nu se lege intre ele. Imaginile auditive sunt prezente si defapt este imaginea dominanta a intregului tablou. Creeatia ta contine repetitii, desi din punctul meu de vedere, in cazul antitezei pe care o stabilest, mi-ar fii placut si o comparatie cat de mica.


Astept sa vad alte creeatii de ale tale si iti sugerez sa faci o poezie care sa stimuleze toate simturile mele.


Love,
Black xo